duminică, mai 22, 2022

Mesajul britanicilor, bun și pentru europeni – dacă nu e loc de maximizarea profiturilor, măcar să ne concentrăm pe minimizarea riscurilor

În iunie anul trecut, englezii, cei mai pragmatici dintre britanici, vedeau în Brexit o confruntare pe alocarea profiturilor – câștiga atunci tabăra care nu vroia mai multă Europă, pentru că profitul/câștigul care revenea din statutul de membru nu părea pe măsura costurilor/constrângerilor asumate.

În iunie 2017, englezii – poate cei mai orgolioși dintre britanici – nu cer renunțarea la Brexit, ci doar o reevaluare/nuanțare a procesului. Acum problema se pune în termeni nu de câștig (în ultimul an, li s-a dat suficient de înțeles că, deocamdată, nu prea au motive de optimism), ci măcar de  minimizare a riscurilor, de a nu strica mai mult echilibrul precar de acum. Cu riscul de a trăi cu ceața pe care o dă un Parlament atârnat (hung), la alegerile anticipate de ieri alegătorii au transmis că nu acceptă riscul unui Brexit dur cu orice preț. Dna. May – care convocase alegeri anticipate tocmai pentru a-și asigura susținerea pentru un Brexit în care no deal is better then a bad deal – își poate pierde funcția pentru că nu a văzut noua stare de spirit britanică. (1)

Nevoia de minimizare a riscurilor definește și starea de spririt a europenilor rămași dincoace de Canal și, culmea, este mai pragmatic captată de Bruxelles.

Până la sfârșitul acestei luni, cât încă britanicii nu se vor fi lămurit poate în legătură cu direcția noului lor guvern, noi vom vedea încheiat procesul de reflecție pe care liderii Europei … l-au avut în legătură cu UE.

În 2-3 săptămâni, va veni și documentul pe tema ”viitorului finanțelor UE”, ultimul din seria care a însoțit ”Cartea Albă a viitorului Europei”, dată pe 1 martie. Va veni la timp așa cum a fost și în cazul documentului privind ”dimensiunea socială a Europei”, cel privind ”valorificarea oportunităților legate de globalizare”, privind ”adâncirea Uniunii Economice și Monetare” sau proaspătul document privind ”apărarea europeană”, care tocmai a fost livrat acum câteva zile. (linkurile pentru toate materialele se găsesc aici)

Vă lansez o provocare – căutați în aceste documente de câte ori apare cuvândul risc/risk (încă n-au apucat să fie traduse toate) și derivatele sale. Și comparați apoi cu câștig, nu mai zic de profit. Veți vedea că, din acestă înfruntare câștigă … riscurile.

În ultimul an, liderii europeni au asimilat lecția Brexitului – știu acum că are mai puțină relevanță să insiști pe câștigurile nete date de UE, pentru că oricât ar fi de evidente, se vor găsi întotdeauna eurosceptici să le combată, cu propriile lor calcule.  Mai productiv este să vezi partea plină a paharului din… riscurile pe care le minimizează apartenența la UE. Eliberată de presiunea unui membru mereu nemulțumit precum Marea Britanie, UE își definitivează proiectul politic punând la lucru mai degrabă temerile, decât așteptările cetățenilor europeni.

Scenariul ”mult mai mult, împreună”, cel în care ”Statele membre pun în comun competențe, resurse și procese decizionale în toate domeniile de politică, moneda euro este consolidată, iar deciziile adoptate la nivelul UE sunt puse în aplicare cu celeritate”, este scos în evidență ca fiind cel mai puțin riscant în condițiile unui viitor perfid prin nesiguranța extraordinară pe care o presupune. La probleme sociale, de apărare, fiscal-bugetare care sunt deja cu duiumul, nu există alt drum de urmat, alt joc de jucat decât mai multă Europă!

Dar în funcție de gradul de pregătire și de înțelegere al fiecărui membru, acest joc vine cu costuri dramatice pentru cei care nu-și definesc de pe acum un post, un statut nțional (care atacant, care fundaș, care portar etc.). Și din nou întrebarea – unde suntem noi, cum jucăm?

Continuând paralela cu ceea ce se întâmplă acum la britanici, aș zice că putem să transmitem și noi un mesaj liderilor noștri – nu vă amăgiți că sunteți suficient de puternici să luați măsuri care să șubrezească bruma de stabilitate pe care o avem acum! Să ne concentrăm pe mesajele pe care ni le dă Europa, să renunțăm la iluzia creșterii standardului prin legi salariale sau aventuri fiscale.  În mod realist, nu putem visa la viață ca-n Germania, dar măcar să minimizăm riscurile de a nu ajunge nici măcar până la nivelul Poloniei!

Note.

(1)    Suferind o pierdere de 12 locuri în Parlament, Premierul Theresa May a căzut sub pragul de 326 care i-ar fi asigurat majoritatea simplă. De notat însă că laburiștii (practic ”câștigătorii” acestor alegeri, plus 31 de mandate, ajungând la 261 de locuri) s-au explimat clar că lucrurile nu se mai pot întoarce – poporul a decis Brexit, deci așa va rămâne! Dar Brexit în forma May (ieșirea din UE fără înțelegere e preferabilă unei înțelegeri proaste/nefavorabile) ”nu este o opțiune”, a arătat liderul laburist Corbyn.

(2)    Așa sună traducerea oficială în română, dar în engleză e mai sugestiv – harnessing globalisation, un fel înhămare/înjugare, punere la lucru a globalizării

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. PARADOXAL, mai bine situati pe spinarea globalizarii sunt Germania, Rusia, Japonia si chiar Franta!, ca sa nu vorbim de CHINA care o va incaleca curand din spatele USA!
    Or, poate ca au nevoie de o „globalizare restransa si exclusivista, ca pentru ei – pe masura lor actuala! – ceea ce este, evident, o utopie.

  2. Rezultatele la primul tur pentru parlamentarele franceze (577 parlamentari) permit o prognoză în privința mărimii fracțiunilor politice peste o saptamînă. Fracțiunea politică a lui Emmanuel Macron va fi cea mai numeroasă în parlament, eventual cu o majoritate absolută (peste 390 reprezentanți -pînă la 455) . In caz contrar mai sunt republicanii conservatori (135 reprezentanți). Partidele extremiste vor avea în mod tradițional puțini reprezentanți în parlament ( Frant National acum la 14 % /sub 15 parlamentari și J.L. Melenchon la 11%, /sub 21 parlamentari, PS 9,5 % practic la pămînt- va avea numai ca. 35 reprezentanți). Reformele prevăzute de noul președinte francez trec 2017 prin parlament fără obstacole. Cum va acționa strada & sindicatele?

    …. „… Mai productiv este să vezi partea plină a paharului din… riscurile pe care le minimizează apartenența la UE. Eliberată de presiunea unui membru mereu nemulțumit precum Marea Britanie, UE își definitivează proiectul politic punând la lucru mai degrabă temerile, decât așteptările cetățenilor europeni. … „…..

    Nu e greu de prevăzut „conceptul- modelul francez” UE27 cu integrarea mai mare numai în ZE19. LA TV Erwin Wickert, jurnalist și bun cunoscător al Franței, a enumerat miniștrii francezi 2017 care cunsc bine limba germană și politica coalitiei de la Berlin: Édouard Philippe- premierul, Bruno le Maire ministrul economiei, Sylvie Goulard ministrul apărării. Rămîne de văzut cît timp e necesar pentru a vota reformele lui E. Macron și cît timp e necesar pentru a le practica. Rezultatele vin mai tîrziu. Berlinul va sprijini 2017 oficial startul noului cabinet și președinte E. Macron, cel puțin politic (motorul franco german). Mai greu va fi cu schimbarea tratatelor ZE19 & UE27(durează cîțiva ani, cel puțin trei ani). Telul unei intergrări mai mari în ZE19 va fi realitate cel mai devreme la sfîrșitul mandatului 2017- 2022 al lui E. Macron. Nu cred că se va schimba repede mare lucru. Uniunea budgetelor de șomaj a celor 19 în ZE e greu de realizat (Germania, Olanda, Austria plătesc pentru somerii in Club Med- din Franța, Italia, Spania, Grecia, etc.). Uniunea budgetelor ZE19 cu ministru de finanțe nu cred că se va realiza mai repede decît eventual în al doilea mandat 2022- 2027 al lui E. Macron.

    ….. „… Scenariul ”mult mai mult, împreună”, cel în care ”Statele membre pun în comun competențe, resurse și procese decizionale în toate domeniile de politică, moneda euro este consolidată, iar deciziile adoptate la nivelul UE sunt puse în aplicare cu celeritate”, este scos în evidenșă ca fiind cel mai puțin riscant în condițiile unui viitor perfid prin nesiguranța extraordinară pe care o presupune. La probleme sociale, de apărare, fiscal-bugetare care sunt deja cu duiumul, nu există alt drum de urmat, alt joc de jucat decât mai multă Europă!… „…..

    Autorul prezintă realist situația în UE28 și în țară.
    Nimic nu e bătut în piatră 2017 in UE28 / UE27 / ZE19. Cum se va orienta Bucureștiul 2017- 2019 & 2017- 2022? Ponderea economică (15 mii miliarde Euro BIP in UE28) și politică (Vișegrad) a „estului” in UE28 a scăzut considerabil începînd cu Bratislava 2016.
    Important e faptul că „mai multă Europa, mai multă integrare” e prevăzut la Paris & Roma 2017 numai pentru ZE19, ca model „exclusivist”, fără ceilalți 8 în UE27. România nu face parte 2017- 2022 in ZE19. Cu actualul regim PSD de la București probabil nici 2022-2027. Care sunt interesele românești 2017- 2022 în UE27? Care sunt riscurile cu actualul regim PSD de la București? Problemele mari sunt în interiorul țării și mult mai puțin în relația cu UE27 & ZE19. Care avantaje în UE27 pot fi folosite ca un impuls binefăcător pentru cei mulți în țară? Cum se poate „asocia” Bucureștiul în noua constelație UE27 cu interese și grupuri de interese divergente? La Bratislava 2016 nationaliștii- suveranștii / Vișegrad au refuzat categoric actuala UE28 cotele) și mai ales o integrare și mai mare după modelul francez 2017- 2022. Pentru Damemarca, Suedia (nu sunt în ZE19) nu e o problemă mare ce se va decide la Paris 2017- 2022 în modelul cu un budegt ZE19 comun etc. Confruntările în ZE19 vin mai mult din partea Club Med ( Italia cu criza bancară și politică, Grecia cu datorii de stat de 300 miliarde Euro-practic stat eșuat budgetar).

    Președinția 2019 în UE27 e un moment crucial pentru România și UE27. Ce se pregătește, ce se urmărește la București 2017- 2019? Care țeluri? Care riscuri? Care șanse?

  3. Ulrich Wickert e jurnalist și scriitor (Redet Geld, schweigt die Welt. Was uns Werte wert sein müssen. Hoffmann und Campe, Hamburg 2011- vorbesc banii, tace lumea. Ce înseamnă valorile / Ihr seid die Macht! Politik für die nächste Generation. Rowohlt, Berlin 2000- voi sunteți puterea. Politica pentru generația viitoare), fiul lui Erwin Wickert-diplomat (:1942 in Tokio Japan ist ein deutscher Journalist und Autor (. Wickert wurde in Tokio geboren, da sein Vater Erwin Wickert dort Rundfunkattaché der Deutschen Botschaft war).

    corectură

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Adrian Luca
Adrian Luca, 43 de ani, este unul din primii specialiști din România în domeniul prețurilor de transfer, participant la introducerea în legislația națională a standardelor OCDE în materie. Este membru non-guvernamental supleant in cadrul Forumului Comun al preţurilor de transfer de pe lângă Comisia Europeană (EUJTPF) fiind totodata nominalizat pentru lista de persoane independente eligibile in cadrul Comisia de arbitraj pentru liminarea dublei impuneri la nivelul Uniunii Europene. Mai multe detalii pe transferpricing.ro

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro