marți, aprilie 20, 2021

Mesianisme politice si pasiuni intelectuale: O conferinta la Washington

Una din marile lectii ale secolului al XX-lea este ca ideile conteaza enorm, ca utopiile sociale si politice pot avea consecinte dezastruoase pentru indivizi reali supusi acestor capricii nascute din mintile inferbantate ale unor intelectuali cu pretentii mesianice. Doar aparent stinse, pasiunile revolutionare, inclusiv anti-capitalismul, anarhismul, colectivismul, anti-parlamentarismul, anti-liberalismul, marxismul de diverse orientari, continua sa pulseze in lumea de azi. Cum se explica rinocerizarea atator figuri stralucite in secolul lagarelor de concentrare, al camerelor de gazare, al orgiilor propagandistice si al planurilor cincinale?

Ieri s-a incheiat la Washington conferinta despre furtunile ideologice ale modernitatii si ispita totalitara organizata la Wilson Center si la Ambasada Romaniei cu sprijinul ICR, al Universitatii Maryland si al Universitatii Georgetown. Mark Lilla, profesor la Universitatea Columbia, a vorbit in deschidere despre relatia dintre naivitate, ingenuitate, orbire si servitute voluntara in randul intelelectualilor tiranofili. Au prezentat comunicari Michael Scammell (Columbia), biograful lui Arthur Koestler, Stanislao Pugliese (profesor la Hofstra University, biograful lui Carlo Roselli si al lui Ignazio Silone), Jeffrey Isaac (Indiana University, autorul unei excelente carti despre politica revoltei la Hannah Arendt si Camus), Richard Wolin (City University of New York, autorul vastului studiu „The Seduction of Unreason”), Michael David-Fox (Georgetown, autorul recent publicatei monografii despre „tovarasii de drum”), Cristian Vasile (Institutul Iorga si IICCMER), Angelo Mitchievici (Universitatea „Ovidiu” si IICCMER), Constantin Iordachi (CE), Balasz Trencesny (CEU), Jeffrey Herf (Universitatea Maryland, autorul importantei lucrari „The Politics of Reactionary Modernism”), Nikos Marantzidis (profesor la Salonic si la Universitatea din Praga, a vorbit despre intelectualii greci si fascinatia comunismului), Jan-Werner Muller (Princeton, a carui carte „Contesting Democracy: Political Ideas in Twentieth Century Europe” a aparut luna trecuta la Yale University Press), Jeffrey Wasserstrom (Universitatea Califonria din Irvine, despre intelectuali si comunism in Chima de azi), Vladimir Petrovici (Institutul de Istorie Contemporana din Belgrad despre marxismul iugoslav), Michal Kopecek (Institutl de Istorie din Praga despre national stalinism si marxism critic in Cehoslovacia). Sesiunile au fost conduse de cunoscuti universitari, intre care Dennis Deletant (Ratiu Chair, Georgetown University), Dick Howard (SUNY) si Cristina Vatulescu. (NYU) care au prezentat incitante comentarii pe merginea contributiilorr. Am prezentat o lucrare despre „Radicalism, istorie si utopie la Emil Cioran” urmata de o interventia-comentariu a lui H.-R. Patapievici. Voi reveni cu un articol analitic mai larg.

Public mai jos raspunsul meu la intrebarea lui Cristian Robu Corcan aparut in cadrul rubricii lunare „Pornind de la Kolakowski” din revista „Obiectiv Cultural”. Numele lui Leszek Kolakowski a revenit frecvent in timpul conferintei, alaturi de Hannah Arendt, Raymond Aron, Daniel Bell, Isaiah Berlin, Francois Furet, Tony Judt, Claude Lefort, Martin Malia, George Orwell, J. L. Talmon.

CRC: După război, Uniunea Sovietică era aproape în colaps – pierderi umane imense şi ruină economică. În schimb, prestigiul personal al lui Stalin crescuse colosal. E momentul noii ofensive ideologice, de contracarare a unui anumit reviriment cultural născut pe fondul unei relaxări a criteriilor ideologice marxiste determinate de teroarea războiului. Astfel, Anna Ahmatova devine o mistică obsedată sexual, umoristul Zoşcenko este înfăţişat ca „un şobolan de mahala pripăşit prin literatură”, Glinka, Ceaikovski şi Mussorgski sunt atacaţi violent. Jdanov, agentul numărul 1 al acestei politici, se prevala de următorul laitmotiv: încetarea ploconorii faţă de Occident şi nimicirea oricărei urme de independenţă în gândire şi artă. Kolakowski observă că doctrina, de fapt, se baza pe o împărţire a omenirii în două lagăre: 1. lumea coruptă şi decadentă a imperialismului; 2. lagărul păcii şi al socialismului, bastion al progresului. Politica rusească actuală faţă de Occident, ofensiva islamului împotriva „demonului” occidental, presa de calomnie românească din ultimii 20 de ani, demonizarea Americii, declaraţiile stupefiante ale unor economişti celebri faţă de „adevărurile” lui Marx, iată câteva repere de repetiţie, sub altă formă, a politicii sovietice de după război. Cum percepeţi, Domnule Profesor, lumea de astăzi din această perspectivă?

VT: In epilogul trilogiei sale, Kolakowski nu facea un secret din convingerea, ori teama, ca resursele radicalismului utopic nu s-au epuizat, ca exista un magnetism al nesabuintei, o atractie spre hubrisul politic, o cecitate voluntara de pe urma careia profită mereu demagogii, pseudo-profetii, autodesemnatii „mantuitori carismatici”. Ofensiva despre care vorbiti, ceea ce in istoria URSS a intrat sub numele de jdanovşcina, avea drept tinta principala tot ce tinea de modernitate, de diferenţă, de alteritate, de o oricat de firava, insa reala autonomie a spiritului. Informat de politia secreta (MGB, Ministerul Securitatii Statului, cum se numea dupa razboi) de intalnirile dintre Anna Ahmatova si Isaiah Berlin (una sau doua, sunt inca discutii), Stalin l-a insarcinat pe Andrei Alexandrovici Jdanov, pe atunci numarul doi in ierarhia mafiei de la Kremlin, ideologul en titre al PC (b) al URSS, sa declanseze un atac de o virulenta inimaginabila, defaimator, injurios, amenintator, la adresa marii poete. Despre Mihail Zoşcenko se poate spune ca a fost intr-un fel o victima colaterala, s-a trezit plasat alaturi de Ahmatova pe lista scriitorilor antisovietici, decadenti, infeudati „cosmopolitismului”. Acest termen-umbrela desemna tot ce nu convenea ideologic. Invocarea cosmpolitismului servea intensificarii antisemitismului tot mai pronuntat si tot mai abject din acea perioada. Un antisemitism cu atat mai odios cu cat era instrumentat dupa catastrofa celui de-al II-lea razboi mondial, dupa Holocaust.

Dupa rezolutia de trsta amintire privind revistele „Zvezda” si „Leningrad”, din 1946, au urma alte discursuri ale lui Jdanov si alte ucazurti ale Comitetului Central. Stalin sueprviza direct acest razboi ideologic. Pe plan extern, in septembrie 1947, acelasi Jdanov formuleaza, la consfatuirea din Polonia care a dus la infiintarea Cominformului (Biroul Informativ al partidelor comuniste si muncitoresti), doctrina asociata cu numele sau, legitimarea ideologica a pozitiei sovietice la ceasul paroxismului Razboiului Rece. La inceputul anului 1948, fiul lui Jdanov, Iuri, sef de sector la CC, de profesie filosof, rostea o cuvantare in care deplangea excesele savarsite impotriva geneticii de catre sarlatanul, impostorul „agrobiolog” Trofim Lâsenko. Sansa lui Iuri a fost ca era casatorit cu Svetlana, fiica tiranului. Adversarii lui Jdanov, in primul rand Malenkov si Beria, l-au convins pe Stalin ca marele sacerdot al dogmatismului, Jdanov insusi, nu prezenta suficienta incredere. Genetica era condamnata fara drept de apel drept „stiinţă burgheza si reacţionară”. Cateva luni mai tarziu, Jdanov inceta din viata ca urmare a unui infarct. Departe de a se calma, campaniile „anti-cosmopolite” deveneau si mai stridente. Antisemitismul(deghizat in „anti-cosmopolitism”) devenise parte din ideologia oficiala a stalinismului.

Există, intr-adevar, similitudini frapante intre campaniile staliniste, inclusiv cele „pentru pace” si retorica noii Noi Stangi din ultimii ani. Asistam la formarea unei coalitii globale care cuprinde grupuri si partide ale stangii care in trecut se detestau (castristi, troţkisti, maoisti, anarhisti etc). Cimentul unificator il reprezinta o versiune reciclata a vechiului „anti-imperialism” stalinist, reluarea mitologiilor anti-burgheze, anti-americane, anti-semite, in general anti-occidentale. La 55 de ani de la Congresul al XX-lea, cand Hruşciov a denuntat „cultul personalitatii” si de la Revolutia Maghiara, o insurectie in numele demnitatii, onoarei si suveranitatii poporului, observam cum renasc obsesiile „luptei de clasa” globale, ale culpabilitatii istorice a unui capitalism presupus rapace si fara suflet. Ca si cum statul bunastarii n-ar fi tot unul capitalist, ca si cum piata libera ar fi provincia lui Satan, ca si cum am trai intr-o lume dickensiana, cu plutocrati cupizi si proletari famelici.

http://cultural.obiectivbr.ro/opinii/52129-pornind-de-la-kolakowski.html

http://tismaneanu.wordpress.com/2011/01/22/secolul-monstrilor-patima-distrugerii-si-nihilismul-demonic/

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Dupa un preambul atat de elaborat ma asteptam la o mai mare desvoltare a raspunsului la intrebare. „Je reste sur ma faime!” Poate altadata, altundeva, problema e prea serioasa ca sa o „expediem”.

  2. Sa vedeti citi forumisti chiar si pe Hotnews il preiau nemestecat pe Chomsky afirmind sus si tare ca TOATA presa lumii libere nu e ABSOLUT DE LOC libera. Chiar ieri am avut o polemica cu un astfel de individ pe care l-am intrebat: „atunci de ce a mai fost nevoie de teroarea rosie ?”. Bineinteles ca nu a furnizat un raspuns pertinent. Cel mai grav mi s-a parut a fi faptul ca inventarul metodelor de manipulare ale lui Chomsky (altfel foarte corect daca il circumscriem presei tabloide) era copiat de pe un site… ORTODOX. Vorba lui Stephen Hawking: CEL MAI MARE INAMIC AL CUNOAŞTERII NU ESTE IGNORANŢA…CI ILUZIA CUNOAŞTERII.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Înapoi la „dreptul forței”. Rusia și China pariază riscant pe declinul și neputința Americii de a le înfrunta

Rezumatul în 10 puncte: Pentru a mai putea conduce lumea și în secolul XXI, SUA trebuie să câștige...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Suspendarea lui Trump pe Twitter e un eşec al nostru, al tuturor

Pe un subiect în care toată lumea are păreri limpezi-cristal şi le strigă în gura mare din secunda doi, îndrăznesc să spun...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro