vineri, martie 29, 2024

Mestecăul lui Dinescu

Răbufnește din platourile televiziunilor, de pe forumuri, bloguri și rețelele de socializare o imensă intoleranță tradusă prin porcăieli în direct, trimiteri la mamă, flegme. Situația nu seamănă cu cea din Piața Universității sau din piețele orașelor unde se protestează. Dacă nu apar ultrașii, oamenii par să se suporte ore în șir, inclusiv cu jandarmii, fără să se ia de gât. Cu excepția unor sloganuri agresive, protestatarii se tolerează între ei, cu condiția să nu li se încalce politic teritoriul (vezi cazurile Columbeanu, Orban, Diaconescu-OTV). În schimb, limbajul jurnalistic a devenit toxic. Aflat de mai mulți ani la concurență cu limbajul toxic al politicienilor, a contribuit la extinderea mahalalei politice în mahalaua mediatică.

Nu se poate să stai mereu nătâng, neputincios. Dacă tot e vremea indignărilor, să ne indignăm și atunci când Mircea Dinescu o insultă pe jurnalista Andreea Pora în studioul Realității TV. Nu-l putem scuza pentru că e poet, e ”pitoresc” sau că e ”buruienos” la gură. Să fie, dar la el acasă și în literatură. Zice că e un om liber. Să fie, dar să nu calce libertatea celorlalți de a respira cuvinte curate. Dl. Dinescu nu e nici sonat, nici cu capul în nori: a dat dovadă de suficient pragmatism pentru a construi o afacere, pentru a produce un vin marcă înregistrată pe care l-a intitulat, la început cu umor, ”Vinul Moșierului” și pentru a-și alimenta de la Vântu conturile. Acum sare în tavan dacă îi spune Pora ”moșier”. Îi dă cu mestecăul în cap. O face pupila lui Iliescu sau a lui Băsescu, lovit de o  amnezie angajată: ce a primit, vreodată, Andreea Pora de la vreo Putere? N-a avut niciodată o funcție publică, a demisionat ori de câte ori a vrut un șef sau patron să-i pună căpăstru, și-a apărat punctele de vedere cu argumente, i-a criticat pe toți și a trăit mereu, ca și azi, dintr-o stipendie mică, de jurnalist liber. Faptul că doar CNA poate să dea o sancțiune televiziunii unde scuipă Dinescu, nu e suficient.

Nu e de îngăduit poluarea spațiului mediatic cu invectivele ciuvicilor și cu mârlăniile lui Mircea Badea, idolul puștimii care, din lipsă de bună educație, crede că insul ”o spune pe-a dreaptă”. Nici pe Cristian Tudor Popescu nu-l scuză talentul atunci când varsă ură în loc să scrie cu pixul jurnalistului. Pe forum i se răspunde cu ură, iar cota de poluare sporește. Continuă să funcționeze în aceste zile agitate conexiunea dintre politică și presă pe principiul vaselor comunicante: se insinuează amenințări în mesajele politice (lasă că vă arătăm noi!), deîndată presa se simte datoare să-i identifice pe cei care trebuie loviți.”Evenimentul zilei” dă cititorilor un filmuleț jenant, cu personaje filmate de la gât în jos, despre cum a cumpărat USL-ul participanți la miting. ”Cotidianul” vine, în contrapartidă, cu ”dovada” postată pe YouTube că ultrașii erau, de fapt, jandarmi deghizați. Argumentul: aveau fețe de jandarmi! Manipularea este toxică, de oriunde vine! Ea dăunează sănătății și credibilității presei.

Lovită de fierbițeală, gata de luptă, presa acționează în aceste zile ignorând diversitatea și complexitatea societății în care trăim și încurajând cu sârg sciziuni, fracturi, dihonii. ActiveWatch  sesizează derapaje grave ale ale presei în reflectarea protestelor și le amintește jurnaliștilor că ”au datoria de a servi dreptul publicului de a fi corect informat și trebuie să evite orice situație ce ar aservi mass-media oricărui interes partinic”. Lipsa de responsabilitate a mass-media poate duce la efecte periculoase. Inpolitics susține că ”în ultimele zile, un număr tot mai mare de internauți dau în vileag, pe Facebook, persoanele care manifestă, în postări, simpatii față de actuala putere și recomandă insistent celorlalți utilizatori ai Facebook izolarea acestora prin eliminarea de pe listele de prieteni. Un alt fenomen observabil cu ochiul liber este agresivitatea comentatorilor de pe siteurile media față de postările pro-putere, paritatea din ultima vreme fiind de cca. 8-9 comentarii anti-putere pentru fiecare ”postac” portocaliu, cel mai bine putînd fi urmărit acest lucru pe siteuri precum cele ale Evenimentului zilei, Adevărului și Curentului”. Fără reacție, de când s-a inhibat spiritul critic al jurnaliștilor, au rămas lozincile, pancartele sângeroase, pe cât de fără umor pe atât de violente, precum și simbolurile funebre (sicriu, cruci, coroane) din piețele protestatare, acestea invocând moartea prin împușcare, incendiere, tăierea capului etc. a celor de la putere, în frunte cu președintele. Se știe câte ceva, azi, despre ”hate speech”, există experiența înfricoșătoare a fostei Iugoslavii unde limbajul urii a degenerat în crimă. Stop!

Articol regăsit și în revista 22

Distribuie acest articol

21 COMENTARII

    • E un citat din Inpolitics, my friend, chill… Ti se zbate vena in gat si sari sa musti fara sa stii daca te mangaie sau te bate.

      • /// am impresia că eşti atât de subtil încât şi ţie îţi vine greu să-ţi pricepi raţionamentele. Care e treaba cu inpolitics ăla? E vreo lectură obligatorie, ceva ce trebuie să ştie toată lumea?

        • Nu man, e suficient sa ai atentie un pic mai mare decat a unui copil de 2 ani in citirea articolului. Sursa e indicata de autor in mod cat se poate de clar. Bafta.

  1. Articol excelent. Explicatia cred eu , ca cetatean oarecare , este mai complexa si secreta atat in cazul dizidentului Dinescu cat si in cazul marelui ziarist , ganditor si traitor Cristian Tudor Popescu.

    1. Marele scriitor de eseuri si science fiction CTP este mare. Domnia sa atunci cand vorbeste-de la o inaltime apreciabila despre toate subiectele- filozofie , politologie , politica locala , sanatate , filme , dragoste , femei- lasa impresia eronata in esenta dar fireasca ca rosteste adevaruri absolute.De fapt ca nu are cum – ca simpla fiinta rationala si nu inger- sa emita adevaruri absolute.Domnia sa este insa extrem de inteligent. Si mare ziarist.

    Poate ca farmecul brandului CTP tocmai de aici vine: o anumita sigura conturare a ideii.
    Sigur , mai de stanga ca asa sunt toti marii intelectuali.De stanga.

    2. Poetul si dizidentul Mircea Dinescu este insa o enigma. Un sfincs nu intodeauna alintat de soarta si de sorti. Cand faci o betie cu Marx ramai cu oaresice urme. Dar de mare poet.

    Frumos ar fi bre coane Domnule Dinescu sa va cereti scuze de la doamna Andreea Pora.
    Oricat ar vrea doamnele sa fie egale cu barbatii totusi domniile lor tin de inefabil.Sunt fragile.Tanjesc dupa o floare si o soapta sincera in frigul uneori inpenetrabil al noptilor de iarna.Iar doamna Andreea Pora chiar daca are alte vederi decat domnul Dinescu este o doamna.Si cam atat. Hai bre , scuzele nu fac decat sa nasca o noua poezie.Cine stie…poate si mai putin de atat.

    Si apropo-vinul ala rosu sec de Cetate este o minune bre. Scuze daca am exagerat.

    • 1. CTP e un refulat feroce. Probabil sufera din vreun motiv(medical) personal.
      2. Se scrie „sfinx” nu „sfincs”:)
      „Frumos ar fi bre coane Domnule Dinescu sa va cereti scuze ”
      Pai ii iei pe Dinescu cu „bre”, apoi cu „coane” si la sfarsit cu „Domnule” cu d mare:). Deci nu-l cunosti, dar ai vrea sa te tragi de sireturi cu el. Si ii dai indicatii, asa, de la inaltimea autoritatii tale morale :p.

  2. Bun articol ! Ma tem ca o sa va injure vartos o gramada de ” constitutionalisti ” psihopati , viscerali si flamanzi de banul public; asta e miza !

  3. Ma bucur ca un ziarist incepe sa puna degetul pe rana. Mitocania, proasta crestere si dezinformarea sunt la ele acasa intr-o presa care ar trebui sa fie un mijloc de educatie si de opinie.
    Multumesc, Brandusa Armanca!

  4. In sfarsit un articol bun, care apare si pe Hotnews.ro
    Obosisem in ultimele zile sa vad cum baietii de la butoane dau plusuri si minusuri la comment-uri dupa cum indicau ordinele de mai marii tarii.

  5. Sincer, nu imi dau seama cum s-ar putea rezolva aceasta problema. Cum pot fi convinsi jurnalisti atat de diversi ca stil, caracter si orientare politico-economica sa fie intai de toate jurnalisti cat mai obiectivi?
    Cum sa ii faci sa inteleaga ca sunt si ei persoane publice care trebuie sa serveasca drept exemplu?
    Ce fel de lege si ce fel de amenzi ar putea stavili aceasta patima nesanatoasa si aceasta lipsa de buna cuviinta?
    Nu am nici o idee cum se intampla in alte tari, dar ma sperie nesimtirea cu care un Dinescu, un Huidu, un Nistorescu, un Sorin Rosca Stanescu, samd, se comporta in societate.
    Ce pretentii sa mai avem de la altii?

    • schimband patronul isi schimba limbajul. Ubi munus, ibi patria (unde-i banul acolo e patria). Ca stimabilii Voiculescu, Nastase, DI Popescu, Seres, sa scape de procese trebui sa plece Basescu si Boc. Nu e evident?

  6. Da, aveti dreptate.Toti trebuie sa laude actuala putere si cine nu este de acord sa fie aspru sanctionat. Sa primeasca un vot de blam cu avertisment, contrasemnat de ziarista Pora.Totodata ziaristei Pora sa i se acorde o mosie, daca tot se dau mosii pe degeaba.

    • Serios? Pe bune? Chiar ai simtit nevoia sa aperi libertatea de opinie in fata „dictaturii” chiar si acum? Cand 95% din presa spumega impotriva guvernului tie ti se pare ca te obliga cineva sa te pui in linie?

  7. Dinescu cu mestecaul si CTP cu prohodul.

    Va mai aduceti aminte cat de plin de sine si ce morga grava avea CTP cand anunta acum un an ca zeci de mii de pensionari si oameni bolnavi se vor sinucide sau vor muri de frig si foame datorita masurilor luate de guvernul Boc?
    Atunci, toate aceste prognoze morbide au fost preluate de o anumita parte a presei si raspandite ca un „pojar” in mintile oamenilor.,
    A trecut si iarna respectiva, a trecut si vara, a trecut si anul si…in afara de un biet individ care s-a aruncat in cap ( pe un fotoliu din parlament) si in afara de cateva victime rutiere ale beizadelelor cu bolizi de lux, nimeni n-a murit.
    Nici de foame, nici de sete, nici de frig, nici de caldura.

    La fel si cu Dinescu.
    Ascuns dupa „vocatia poetica”, acest individ isi permite sa spuna absolut orice. Ca spusele sale n-au nimic de-a face cu bunul simt si cu minima decenta, nu-l intereseaza.
    El are impresia (asa cum a sesizat si autoarea) ca, fiind un om al literelor, poate sa spune orice, sub orice forma si, atunci cand sare herghelia, sa declare ca , asa e el, mai pitoresc.

    Mizeriile „libertatii de exprimare” cu care mass-media romaneasca ne sufoca astazi sunt chiar mai greu de suportat decat sloganurile comuniste dinainte de revolutie.
    Macar alea aveau mult mai putine virgule intre subiect si predicat!

    Felicitari autoarei pt pozitia adoptata.

  8. Doamna Armanca, mi-a placut articolul dvs, dar as dori sa aflu de ce il considerati pr dl Dinescu un mare poet.?Ce poezii, ce volume v-au impresionat atat de mult, incat sa-i acordati acest calificativ? De ce, noi, romanii, nu spunem lucrurilor pe nume, de ce ne ferim sa spunem direct ca acest domn este o persoana dubioasa, cu legaturi dubioase care a profitat din plin de vanzoleala din ’89? Dinescu este un circar si nu i se poate cere bun simt, din simplul motiv ca nu stie ce inseamna asa ceva. Nici despre CTP nu am o parere mai buna. A plecat de la Adevarul in momentul in care patronul nu i-a mai permis sa se ocupe de contractele de publicitate. A plecat si a fondat un alt ziar – Gandul – declarand ca nu va mai lucra niciodata la patron. Dupa vreo doi-trei ani a uitat si si-a vandut actiunile dlui Sarbu, continuand sa scrie la acest ziar, in calitate de angajat. Nu mai amintesc de legatura sa penibila cu SOV. Rabufnirile sale isterice tradeaza un personaj instabil emotional. Nu m-ar mira sa aflam , peste cativa ani, ca acest inchizitor modern a colaborat voluntar cu securitatea si dosarul de la CNSAS ii provoaca insomnii. Noroc ca-l are pe prietenul Dinescu acolo si-l poate ajuta la nevoie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Brindusa Armanca
Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro