Zilele acestea, Ministerul Justiției a lansat în consultare publică un proiect de act normativ care înființează o structură responsabilă cu administrarea bunurilor sechestrate și care va urmări punerea în executare a deciziilor judiciare definitive prin care se stabilesc obligații civile în sarcina celor condamnați penal.
În ultima vreme se discută din ce în ce mai insistent despre latura civilă a dosarelor penale, mai ales pentru că în această materie mai multe instituții trebuie să conlucreze pentru ca banii furați să se întoarcă înapoi la bugetul de stat. În etapa de anchetă, poliția și procurorii trebuie să identifice și să indisponibilizeze bunurile celor care au comis infracțiuni, pentru a se asigura că prejudiciile generate pot fi recuperate la finalul procedurilor judiciare. De cele mai multe ori, bunurile sechestrate rămân în administrarea efectivă a inculpaților, care au puține motive să le păstreze în bună stare, astfel încât valoarea lor să nu scadă pe durata procesului penal. Deși există proceduri care permit vinderea anticipată a bunurilor sechestrate cu acordul inculpaților, aceste proceduri sunt foarte puțin folosite în practică, pentru că nicio instituție nu se consideră responsabilă pentru aceste aspecte. Instanțele se pronunță și asupra laturii civile a dosarelor penale fie când decid confiscarea bunurilor dobândite din infracțiuni, fie când decid obligarea la recuperarea prejudiciilor generate prin infracțiuni. Deciziile definitive prin care se instituie obligații civile trebuie apoi puse în aplicare de către ANAF. Iar ANAF pune efectiv în aplicare mai puțin de 10% din deciziile instanțelor. Această performanță modestă pune în discuție eficiența întregului sistem de recuperare a prejudiciilor în România.
Noul Cod Penal instituie obligativitatea acoperirii obligațiilor civile de către cei care doresc să fie eliberați condiționat după executarea unei părți din pedeapsă. Vorbim fie despre obligația de a repara prejudiciile cauzate prin infracțiune, fie despre punerea în executare a deciziilor de confiscare a bunurilor dobândite din infracțiuni. E important de precizat că vechea reglementare nu prevedea această obligație. În câteva dosare sonore prejudiciile au fost acoperite, iar deciziile de confiscare au fost puse în aplicare tocmai pentru că persoanele condamnate doreau să beneficieze de eliberarea condiționată. Disputele judiciare vor fi în anii următori și mai aprinse în privința determinării exacte a valorii prejudiciului în fiecare dosar în parte, pentru că de acoperirea acestuia va depinde punerea în libertate mai devreme de termen a celor condamnați.
Deși util, acest mecanism nu va rezolva toate dificultățile practice legate de recuperarea prejudiciilor, pentru că vor exista situații în care condamnații vor fi condamnați cu suspendare, în acest caz nepunându-se în discuție eliberarea condiționată, sau se află atât de departe de împlinirea fracțiunii din pedeapsă obligatorie pentru eliberarea condiționată, încât nu sunt motivați să își îndeplinească obligațiile civile. Pentru toate aceste situații trebuie rezolvate problemele sistemice care au împiedicat România să aibă o performanță mai bună în materia recuperării prejudiciilor.
Zilele acestea, Ministerul Justiției a lansat în consultare publică un proiect de act normativ care înființează o structură responsabilă cu administrarea bunurilor sechestrate și care va urmări punerea în executare a deciziilor judiciare definitive prin care se stabilesc obligații civile în sarcina celor condamnați penal. România se aliniază astfel bunelor practici europene, în țările cu perfomanțe în recuperarea prejudiciilor existând structuri similare. Practic, pentru prima dată în România, această structură va centraliza toate informațiile privind bunurile sechestrate și deciziile de confiscare sau de recuperare a prejudiciilor și va administra, direct sau prin intermediul altor entități specializate, bunurile sechestrate. Astfel vor fi evitate situațiile extrem de frecvente în care bunurile indisponibilizate pe durata procesului se devalorizează drastic, împiedicându-se recuperarea prejudiciilor. Structura din cadrul Ministerului Justiției va monitoriza în timp real activitatea ANAF în materia punerii în executare a hotărârilor judecătorești de confiscare sau de recuperare a prejudiciilor. Importanța unui mecanism eficient în această materie va crește în anii care vin, pentru că legislația românească a introdus forme noi de confiscare – cum ar fi confiscarea extinsă – care presupun existența unei structuri capabile să administreze bunuri de valoare semnificativă în mod eficient.
Nu stiu altii cum sint, dar infiintarea unei noi structuri ca sa administreze bunurile recuperate mi se pare o idee proasta. Pentru Romania, unde tzeapa si smecheria sint modus vivendi.
De ce justitia nu invata din alte domenii? De exemplu in IT, cind se intimpla ceva rau, exista 2 cai de actiune, in ordinea asta:
1. Opresti chestia rea sa nu se mai intimple.
2. Repari/restaurezi (date etc) ce s-a intimplat rau.
Asa si aici, sursa raului e o clasa politica intreaga infectata de smecherie si tunuri. Ca punct 1, de ex nu se poate scoate in afara legii PSD pe motiv ca e un partid mafiot, antiromanesc? Da, stiu: e greu, prea dur, masura fascista blah blah blah. Dar ASTA trebuie Romaniei acuma! Nu noi organisme afiliate tot statului care pina la urma au sa scurga bunurile tot spre sistemul mafiot. Iar ca punctul 2, celui vinovat ii retragi toata averea, il fortezi la ‘bankruptcy’ + sa nu mai aibe voie in functii politice/executive 10-15 ani. Iar daca incepe sa bata cimpii pe sticla ce martir si nevinovat e, Justitia sa-l acuze pe motiv de neascultare a curtii „discontempt to court”.
Situatii speciale cer masuri speciale. Nu cred ca Romania se poate compara cu alte tari UE. Alte tari nu au cancerul romanesc.
@ DanC – în IT există alte obiective, uneori trebuie să faci lucrurile să meargă „whatever it takes”, pentru că altfel ele chiar nu merg.
În politică nu e așa. Establishmentul politic nu e decât o suprastructură care parazitează societatea, dar dacă începând de mâine ar pleca toți în Bahamas, iar mass-media ar repeta știrile de acum un an, singurii afectați ar fi doar respectivii politicieni, fiindcă nu s-ar mai putea ocupa de șmenurile proprii.
Dar fără politicieni societatea ar merge bine-merci mai departe, oamenii ar merge la serviciu și și-ar lua salariile, Kaufland ar emite în continuare bonuri fiscale, școlile de șoferi ar avea în continuare același număr de cursanți ș.a.m.d. În realitate, politicienii de astăzi nu fac decât să-și obțină cele necesare traiului și cele necesare satisfacerii capriciilor personale pe seama parazitării societății. Ultima acțiune politică importantă a fost aderarea la UE, de-atunci nu s-a mai întâmplat nimic notabil.
Sa inteleg ca in opinia ta doar in PSD sunt corupti, restul sunt curati ca lacrima ? Si cu exemplul din IT vrei sa sugerezi ca ai vreo legatura cu IT-ul ? :) Conform definitiei din Biblie, esti un om fericit… :) nu conteaza daca n-ai inteles… :)
@Incomod:
Bineinteles ca nu numai PSD sint corupti, dar se poate incepe cu ei. Sint si urmasii PCR/FSN/PDSR, cu presedinte onorific un criminal comunist – deci sint dublu-corupti :)
Nu vreau sa sugerez ca am legatura cu IT, dadeam doar un exemplu de plan concret cum sa repari o problema in lumea ‘practica’.
Nu trebuie sa fii in politica/justitie ca sa-ti dai seama ca treaba nu merge in Romania.
Ce-ar fi ca justitia sa invete ca nu joaca un joc cu suma nula? Ce-ar fi ca statul sa plateasca compensatiile corecte celor nedreptatiti, indiferent de „masura” greselii comise de justitie?
Din cate am aflat, un OM a fost incarcerat timp de 12 ani fara vina, sub acuzatia de pedofilie si omor, iar justitia (!) romana i-a acordat, post mortem, o despagubire de de 5.000 EUR. Nu stiu in ce masura procurorul de caz si judecatorul sunt responsabili, dar in mod sigur reparatia la adresa persoanei in cauza nu poate fi corelata cu responsabilitatea acestora.
Dar deh, acesta-i statul roman, in care procurorii si judecatorii isi pot face de cap fara limite. Va invit intr-o tara civilizata, domnilor (SUA) si veti vedea ce inseamna sa platiti catreva milioane de USD despagubiri. Desigur, nu daca domnul Danilet isi poate aplica ideile, ci doar daca discutam despre dreptate!
Sunt curios cum ar putea noua structura sa rezolve devalorizarea pe durata procesului despre care vorbeste autoarea. Cumva se refera la ideea nastrusnica a Ministrului Justitiei de a valorifica bunurile INAINTEA DECIZIEI DEFINITIVE DE CONDAMNARE??? Daca la asta se refera autoarea inseamna ca am depasit epoca Iliescu si proprietatea nu mai e nici macar un moft, e o gluma.
Pentru cei care nu sunt la curent cu aberatiile juridice curente se vantura ideea ca bunurile sechestrate pe durata procesului (adica de la o persoana legal NEVINOVATA) sa fie valorificate la licitatie iar daca cetateanul e cumva declarat nevinovat statul sa ii dea banii obtinuti pe casa/masina/bunuri personale si la revedere drum bun…. Daca la asta se refera autoarea, si la asta se refera, nu pot incadra articolul decat la proza kafkiana. Pentru ca opinie de jurist nu are cum sa fie.
De altfel nici afirmatia ca noul cod penal va face si va drege nu prea e valabila. In primul rand ca noul cod se aplica doar daca e mai favorabil inculpatilor care au savarsit fapte inaintea adoptarii lui. Cvasi totalitatea cazurilor de coruptie pe care le vedem la televizor sunt savarsite mult inainte de asta si vor putea fi judecate pe codul vechi iar atunci pedeapsa aplicata va fi de asemeni in concordanta cu acelasi vechi cod. Deci canci. Ma rog sunt si situatii in care inculpatii vor prefera sa fie judecati dupa noul cod care prevede pedepse mai mici pentru anumite infractiuni (luare de mita etc), dar nu toti.
In ceea ce priveste paragraful in sine el suna in felul urmator:
„Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
……………..
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;”
Hai sa nu ne facem ca nu vedem chestiunea cu „nu a avut posibilitate sa le indeplineasca”. Statul oricum confisca si valorifica orice proprietate a condamnatului (inclusiv prin aplicarea confiscarii extinse) pana la recuperarea prejudiciului sau epuizarea proprietatilor. Si atunci oricum litera c) e cam inutila: ce alta dovada mai clara poate aduce inculpatul asupra faptului ca nu are de unde sa achite decat faptul ca statul insusi nu gaseste nici o proprietate sau bun lichidabil pe numele sau?
@DanC
De acord cu dvs cu un mic amendament la ……
„Ca punct 1, de ex nu se poate scoate in afara legii PSD pe motiv ca e un partid mafiot, antiromanesc? ” ……………
si va rog sa modificati ……….”toate partidele existente din Romania care au reprezentanti in functii politice la parlament sau la nivel local”
Da, toata clasa politica in Romania e corupta si disfunctionala. Insa PSD e primul pe lista, se poate incepe de la ei. Bineinteles, cu ‘se pregateste PNL/PDL’.
Uau!
Stai să verific dacă am priceput bine. Deci o structură care să-ţi administreze bunurile pentru a nu se devaloriza până la finalizarea anchetei. E vorba cumva de spălători şi mecanici auto, campioni ai curăţeniei, renovatori-restauratori, îngrijitori de animale, grădinari etc? Glumesc, desigur.
Dacă şi structura asta va fi la fel de performantă precum majoritatea celorlalte, probabil vor cheltui cu ea mai mult decât aduce prin, ahem, buna administrare.
Dacă e vorba de lichidare anticipată, nu ştiu zău. După ce încrederea în DNA ar sparge pragul psihologic de 101%, Vocea de care ascultă şi ei ar avea liber să frece pe cine vor, cum vor, când vor, fără ca vasta majoritate să suspecteze măcar că se comite vreun abuz.
Eu ma gandesc la o solutie simpla si eficienta: acei infractori condamnati definitiv, care nu inapoiat banii sau valorile stabilite ca paguba, sa primeasca un spor consistent de pedeapsa, proportional cu paguba neacoperita.