joi, martie 28, 2024

Mici adevaruri factuale: Ukazul lui Ponta, o imensa badaranie (plus o surpriza)

Scria candva Hannah Arendt despre micile adevaruri factuale pe care multi prefera sa le ignore. Ukazul lui Victor Ponta de demitere a conducerii IICCMER nu are absolut nimic de-a face cu performanta noastra. Nu are nimic de-a face cu valoarea stiintifica a contributiilor noastre. Singurul for care are dreptul sa se pronunte legitim este Consiliul Stiintific, pe care premierul, desi specialist in drept, a decis sa-l ignore cu superbie. Cum, nu mai putin inelegant, nu a gasit de cuviinta sa-mi trimita macar un rand in care sa-si explice ratiunile care l-au determinat sa semneze „eliberarea” mea din functie si „retragerea” profesorului Ioan Stanomir. Bunul simt, delicatetea si politetea lui Ioan Stanomir sunt proverbiale. Modul in care a fost demis, fara un cuvant de multumire, nici macar din partea succesorului sau, este deprimant. Nu asa se procedeaza in lumea civilizata.

Simplu si direct spus, lasand exprimarile orwelliene de-o parte, a avut loc un abuz. Nu stiu daca putem vorbi despre o uzurpare, o confiscare, o frauda. Dar, incontestabil, avem de-a face cu o incalcare a unei elementare bune cuviinte, a codului civilitatii democratice, cu o imensa badaranie. Dar la ce poti astepta cand, din nou, tovarasii Gusa si Ceafa, adica Hrebenciuc si Cozmanca, Nastase si Iliescu, au ajuns „la butoane”? Ma intreb cum se simte Eduard Hellwig in aceasta companie. De fapt nu ma intreb, stiu. Se simte bine.

Sa ne intelegem asupra unor fapte: ca Presedinte (neremunerat) al Consiliului Stiintific, eu faceam un serviciu statului roman, nu invers. Eu mi-am pus la dispozitie intreaga expertiza si contactele create vreme de decenii in lumea academica internationala pentru a sustine IICCMER, pe cercetatori si revistele editate aici. Istoricul Marius Oprea a fost mentinut in functia sa de presedinte al IICCR in tot anul 2009 (alaturi de colegii sai Stejarel Olaru, director general, si Lucia Hossu Longin, secretar general) cand premier era dl Emil Boc, iar dl Oprea publica articol dupa articol impotriva sefului statului in care promitea sa-l „demaste” definitiv intr-o biografie devastatoare. Oare cand va apare? Ce-am citit pana acum este extrem de firav.

S-au facut eforturi in acea perioada pentru unificarea Comisiei Prezidentiale Consultative cu IICCR (a scris despre aceste lucruri dl Cristian Preda, pe atunci consilier prezidential). Domnii Oprea si Olaru au ales sa tergiverseze, in asteptarea unui, pe atunci probabil, rezultat convenabil PNL la alegeri. In noiembrie 2009, guvernul Boc, referindu-se la reduceri de agentii guvernamentale legate de negocierile cu FMI, a unificat IICCR cu INMER. A rezultat o structura hibrida, nu foarte functionala, cu o conducere bicefala (domnii Marius Oprea si Dinu Zamfirescu). N-am fost sub nicio forma implicat in acea decizie.

In februarie 2010, s-a decis restructurarea IICCMER pe baza unei HG. Acesta a fost momentul in care am devenit presedintele Consiliului Stiintific, organism care nu existase anterior, deci nu se poate spune ca l-am inlocuit pe dl Oprea. Ar mai fi multe de spus, nu este nici locul, nici momentul. La vremea aceea, dl Oprea a spus ca nu putea sa accepte sa lucreze, ca presedinte executiv, sub conducerea mea (desi nici nu se punea problema ca eu sa ma amestec in administratia curenta a institutului, cum n-am facut-o nici in perioada 2010-2012). Purtat de un irepresibil avant retoric, m-a acuzat ca vreau sar la beregata, ca-i „vreau capul”. Ii doresc succes acum, cand va lucra sub conducerea domnilor Muraru si Zamfirescu.

Cred ca intre Marius Oprea si mine existau si exista divergente absolut normale si legitime legate de prioritatile metodologice ale analizei comunismului. Nu exista insa nicio divergenta privind necesitatea condamnarii regimului criminal si ilegitim. Cat despre politizare, nici eu, nici domnii Ioan Stanomir (presedintele executiv „retras”, adica demis de dl Ponta) si Cristian Vasile (director stiintific, demisionar incepand de joi), nu facem parte din vreun partid politic. Nu acelasi lucru se poate spune, de pilda, despre dl Dinu Zamfirescu, presedintele „Senatului de onoare” al PNL. Afilierea PNL a domnilor Oprea si Olaru, ca si a doamnei Hossu Longin este bine cunoscuta. Dl Andrei Muraru a lucrat pe post de consilier in cancelaria premierului liberal Tariceanu.

Nu neg si nu regret catusi de putin ca am scris critic despre domnii Iliescu, Voiculescu, Antonescu si Ponta. Am criticat si PDL, de pilda in momentul excluderii lui Cristian Preda. Nu neg ca apreciez ceea ce eu numesc proiectul Basescu. Sunt politolog si intelectual public, este dreptul meu sa-mi exprim opiniile. Cred ca lupta impotriva coruptiei, intarirea statului de drept, decomunizarea, cresterea economica chiar in conditiile unei teribile recesiuni globale, prezenta activa in NATO si in UE, responzabilizarea functiilor publice, trebuie sa raman liniile de forta ale politicii unei tari care nu vrea sa se izoleze ori sa revina la deplorabile experiente autoritariste din trecut. Dar n-am exprimat aceste opinii in numele IICCMER ori pe site-ul IICCMER (cu exceptia scrierilor despre comunism si decomunizare). Mi le asum cu deplina convingere si fara urma de regret.

Surpriza: Cum ma indoiesc ca premierul Victor Ponta a urmat un curs pe tema doctrinelor revolutionare contemporane, de unde si ingrijoratorul sau amatorism, ii voi oferi, pe aceasta cale, in urmatoarele saptamani consultatii (gratuite). Voi scrie, cat mai clar si concis, despre Marx, Lenin, Stalin, Mao, Hrusciov, Tito, Ceausescu, „Che” Guevara, Fanon, Marcuse, chiar Mussolini si Hitler (poate va citi si profesorul Marga). Nu va trebui sa ajunga la Washington, precum amicul sau, negationistul Holocaustului, senatorul Dan Sova, spre a se lamuri. Va putea citi aceste texte pe blogul meu si pe „Contributors”.

Multumesc pe aceasta cale tuturor celor care au semnat petitia initiata de ziarul „Evenimentul Zilei”:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/scrisoare-de-protest-impotriva-demiterii-profesorului-vladimir-tismaneanu-983245.html

Distribuie acest articol

45 COMENTARII

  1. N-aveti nicio sansa, suspectati de bun simt niste oameni care au dovedit de atatea ori ca pot ridica stacheta nesimtirii de fiecare data. Daca pdl-istii au inceput-o (practic au deschis cutia pandorei in materie de nesimtire) uslasii s-au asigurat ca o termina. Fiecare iesire la tv a gigelului asta care v-a demis este un nou prilej de a face glumite pe seama fostilor, atacuri la institutiile democratice (ce-a avut cu Avocatul Poporului dupa povestea cu CCR? mie nu-mi e clar, nu asta e treaba institutiei?). Partea buna a tuturor acestor evenimente, pentru ca exista si o parte buna, e ca vom avea la sfarsitul anului o imagine asupra progreselor obtinute in romania sub regimul basescu.
    Ne va fi clar daca si cati oameni au inteles necesitatea acestor reforme, daca si cati sunt dispusi sa continue aceste procese. Eu sunt sceptic, schimbul de mentalitate nu se poate produce atat de rapid. Insa veti avea ocazia sa scrieti pe larg despre nenumaratele aberatii si abuzuri ale puterii ce urmeaza (nu prea ma antepronunt eu, dar sunt convins de acest fapt).
    In rest, e doar tacere. Degeaba scrie Die Welt, WSJ sau FT despre situatia politica si economica a romaniei, ca adrisantul este cunoscut si stie foarte bine daca in romania a fost progres sau regres (auzi enormitate!). Oamenii care sunt „incremeniti in proiect ” sunt telespectatorii televiziunilor de stiri care inghit continutul pe nemestecate, pe principiu daca au spus la televizor, asa trebuie sa fie. Pe dvs va injura pentru ca asa le-au spus lor jurnalistii adevarati de la Antena 3, ca sunteti un sinecurist care le mananca banii din care li se putea mari pensia si ajutorul social.

    Cam asta sta treaba de-acum.

  2. Desi incercati sa proiectati imaginea intelectualului rasat, deasupra tuturor meschinarii ale vietii, de vreo trei articole incoace nu faceti decat filipice prin care va manifestati de fapt frustrarea de a fi fost „debarcat” dintr-o functie, despre care ne tot aduceti aminte la fiecare doua, trei randuri ca fiind onorifica. Pentru o functie onorifica o regretati cam mult…

    • din articol, probabil fiindca am fost pedepsit de cateva ori fara sa mi se spuna de ce.

      Vei zice ca Tismaneanu poate ghici usor motivele pentru care a fost schimbat insa e sigur ca motivele schimbarii din capul lui Tismaneanu nu sunt aceleasi cu motivele din capul lui Ponta. Ponta trebuie sa-i transmita motivele schimbarii lui Tismaneanu. Era de preferat dac-o facea inainte de demitere dar nici acum nu-i tarziu.

  3. Deveniti penibil cu smiorcaielile postate aici urmare a schimbarilor din conducerea Institutului. Cum ati fost numiti asa sunteti si schimbati,cum v-au facut loc acolo in detrimentul altora tot asa sunteti acuma dati deoparte, aveati iluzia ca sunteti inamobivili? Politica pe toate si din partile.

  4. Domnule Tismaneanu sant convins ca daca ati scrie orice ca sa-l determinati pe acel avorton care se crede”micul Titulescu”sau Che.sa-si schimbe parerea in fata adevarurilor istorice,netrucate,acesta va ramane ferm pe pozitia pe care neuronul stingher ce-l poseda si-a fixat ideile.Epitetele de badaran,mitocan,mojic sant niste mangaieri,acesta meritand mult mai mult pentru ceace crede el ca reprezinta pentru noi.Faptul ca se comporta ca un mic „fuhrer”ma determina sa cred ca soarta acestei tari sub obladuirea acestui imberb ne va duce in prapastie.Ar fi necesar sa facem toate diligentele pentru indreptarea acestei stari de fapt.

  5. Ce ma uimeste in aceasta poveste, dincolo de grosolania gestului, este faptul ca pe nimeni nu pare a indigna faptul ca probabil cel mai important specialist in istoria comunismului romanesc, fie el si cu simpatii politice afisate, este aruncat ca pe o masea stricata, fara sa i se reproseze nimic. Pur si simplu! Se pare ca in fata tupeului sintem dezarmati.
    Nu cunosc exact statutul juridic al pozitiei dumneavoastra (probabil ca nu aveati carte de munca), dar cred ca dl. Stanomir ar putea actiona guvernul in judecata. Daca nu pentru a reprimi postul ca atare, macar din principiu!

    • din principiu?care principiu?
      daca Stanomir este asha cum il prezinta Tismaneanu!,chiar credetzi ca s ar minji sa intre in disputa cu gunoaiele?
      daca inainte citind shtiri din romanica imi provocau disconfort,acum imi produc greatza

  6. Va multumesc pentru articol si pentru ca nu va lasati cuprins de magma cuvintelor incandescent-fumegande. De rastalmacitori nu ducem niciodata lipsa, dar exista viata si dupa demiteri, mai ales pentru cine vrea sa (-si) demonstreze ca poate face si altceva. Va felicit pentru ideea de a relua serialul despre doctrinele politice contemporane. Cu deosebita consideratie, Laur.

  7. Constat cu satisfactie ca pot apare si comentarii care sint defavorabile lui Tismaneanu. Explicatia e foarte simpla : cenzurarile textelor in care Tismaneanu e criticat pe merit,cu argumente , sint facute tot de el,in orele cind este treaz ,binenteles Washington Time. In acele perioade,exista o intelegere cu „Contributors” de a pastra mesajele in buffer,pina cind le vede .Daca sint favorabile sau cel putin neutre,le da drumul. Uneori le tine in buffer pina isi formuleaza raspunsul. In orele de somn (7-14 ora Romaniei) mesajele negative pot trece,daca sint formulate civilizat (precum e cazul cu cele de mai sus).
    Morala : cine vrea sa-l critice pe Tismaneanu cu argument si sa vada textul postat,trebuie sa o faca intre orele 7-14 ora Romaniei.
    Trist e faptul ca pe o platforma de idei,valoare adaugata,etc. trebuie recurs la asemenea manevre pentru a-ti face cunoscut punctul de vedere. Oricum,mai bine asa decit deloc (la EVZ sau pe blogul propriu comentariile sint suspendate ).

  8. Domnule Tismaneanu, imi pare au sa va vad atat de marcat de aceasta experienta de viata.

    Am urmarit cu interes, de-a lungul anilor, activitatea Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Inainte si dupa comasare.
    Cel mai simplu instrumentaflat la indemana cetateanului este raportul anual de activitate al institutului.
    Le-am gasit pe toate aici:

    http://www.crimelecomunismului.ro/ro/despre_iiccr/rapoarte_de_activitate/

    Sunt extraordinar de interesante!

    Daca primele rapoarte contineau mai ales investigari ale crimelor comunismului (deshumari, descoperirea gropilor comune, cercetari ale vechilor documente, etc), fara nicio referire la politica curenta a guvernelor actuale, in ultimii 2 ani (2010 si 2011) am observat ca rapoartele contin referiri copioase la programul de guvernare si la obiectivele guvernului.
    Care este motivul pentru care, in activitatea institutului, s-a optat pentru o asemenea racordare la obiectivele si scopurile guvernului in functie? In anii anteriori nu era aceeasi optica in activitatea institutului.

    Am mai observat, in rapoartele pe 2010 si 2011, o pozitie periferica a activitatilor propriu-zise de „investigare” a crimelor comunismului. S-au descoperit toate crimele, toate gropile comune, toate mormintele nestiute? In ultimii ani nu s-a mai „investigat” prea mult, am observat. Desigur, activitatile de comuncare publica, interna si externa, au avut o pondere mult mai importanta.
    Sunt convinsa ca cititorii dumneavoastra ar lectura cu interes raporatele de activitate ale institutului si ar aprecia precizarile dumneavoastra cu privire la aceste activitati.
    Multumesc.

  9. Am sa fac o pauza de citit articolele dvs pt ca devin mai putin utile. E normal sa te simti nasol mai ales atunci cand iti place ceea ce faci si ai un dram de orgoliu. Mi-ar placea sa va „luati inima in dinti” si sa scrieti si despre viitor. Pe mine m-ar interesa sa scrieti despre alternative politice. Oameni integri, credibili, liberi sa ia decizii argumentate, capabili sa convinga dincolo de apartenenta la partide oamenii. Sper sa nu va suparati insa cred ca, la randul dvs, ati putea sa imbunatatiti argumentele dvs care, uneori sunt: deoarece cutare a fost pus in fct. de cutare e apriori santajabil/rau intentionat/pion/etc – asta va descalifica si pe dvs.

    • Am impresia ca nu este limpede pentru multi comentatori care este profesia mea, unde lucrez si, in genere, cu ce ma ocup. De unde si multele „bete-n balta”. Cam asa s-au petrectu lucrurile si cu Andrei Servan. Deci, cat pt de clar: sunt full professor (tenure primita in 1993) la Universitatea Maryland (College Park), zona metroplitana Washington, DC, in Departamentul de Stiinta Politica (Government and Politics). Predau doua cursuri pe semestru, am studenti doctoranzi, conduc proiecte de cercetare, scriu carti, articole si recenzii in reviste culturale si de specialitate. Am scris numeroase carti despre comunism, fascism, totalitarism, revolutiile din 1989, inclusiv prima istorie comparativa, pe baza de arhive, a comunismului romanesc. Am evitat sa spun onorific despre poztia de presedinte al Consiliului Stiintific al IICCMER pentru ca nu era una onorifica (a devenit odata cu numirea d-lui Zamfirescu). Era o pozitie de coordonare si sustinere a proiectelor stiintifice, de orientare a activiatii acestui excelent nucleu de cercetatori spre temele esentiale din dezbaterile internationale. Fisa postului, ca sa spun astfel, cere un background academic solid, recunoscut de comunitatea epistemica internationala. E bine daca faceti o pauza din lectura articolelor mele. Chiar nu doresc sa impun nimanui sa se plictiseasca.

  10. As avea, cu acceptul dvs dle Tismaneanu, o mica precizare:
    „reformele” indelung clamate de pdl & co ar fi fost cu adevarat ireversibile daca ar fi vizat fondul problemelor.
    Pe de alta parte, a-i credita cu logica, bun-simt, inteligenta, eleganta etc pe alde che-gargara & co. si/sau umil-poc & co. tine de naivitate. Naivitate exprimata in termeni diplomatici :D
    Ganduri bune.

  11. Cred ca multi din PSD si PNL au vrut sa va umileasca in anii astia, dle. Tismaneanu, dar intr-un final au decis ca pot sa lase aceasta sarcina pe seama d-voastra. Trebuia sa stie pe ce buton sa apese, apoi urma sa faceti o treaba destul de buna in a va umili singur, scutindu-i pe ei de efort. Este al citelea, al patrulea sau al cincilea articol pe care il scrieti pe tema schimbarii conducerii IICCMER? Cu fiecare rind pe care il scrieti pe aceasta tema, plonjati intr-un ridicol atit de desavirsit, incit eu cred ca nea Nelu desface cite o sticla de sampanie in fiecare zi. Ai putea avea impresia, daca ar lua cineva in serios ceea ce scrieti in aceste zile, ca IICCMER-ul ar fi fost desfiintat, lucratorii bagati in dube si trimisi in ocne, iar Vadim numit acuzator public. Cind colo, nu a fost decit inlocuita echipa de conducere, fiind adusi oameni care au mai lucrat acolo ani de zile, inaintea celor demisi acum si care, de altfel, au facut o treaba destul de buna pe vremuri.
    Astept cu interes (nu chiar) urmatoarele 10 articole ale d-voastra pe aceasta tema. Daca tot ati ajuns pina aici, de ce sa va opriti? Ridicolul nu ucide totusi. Din pacate.

    • Singura mea intrebare este de ce va pierdeti vremea citind textele mele? Mai si trimiteti comentarii interminabile. Chiar nu merita atata efort.

      In plus, Dvs nu vreti dialog cu mine, vreti sa va intalniti amicii diseara si sa le puteti spune:””L-am facut praf pe Tismaneanu”.

      A propos, nu stiu daca sunteti in Bucuresti, cum au mers lucrurile la dezvelilea bustului lui Paunescu? Iata o contributie la acest forum.

      • Nu, dle. Tismaneanu, nu sinteti chiar atit de important pentru mine incit sa ma laud ca „v-am facut praf” sau macar sa vorbesc despre d-voastra. Si adevarul este ca nu merita efortul de a va citi textele din ultima vreme, motiv pentru care le lecturez mai mult pe diagonala. Si daca va inchipuiti ca pierd ore intregi compunind texte interminabile care sa va fie adresate, nu stiti despre ce vorbiti. Am si eu dreptul la mici distractii in pauza de un sfert de ora de la munca, destinata tigarilor si cafelelor, si textele d-voastra mi s-au ivit in cale.
        Dar, pina la urma, asa este, nu meritati nici acest minim efort. Atacul de la final – ma intrebati daca m-am dus la dezvelirea bustului lui A. Paunescu de parca era de la sine inteles faptul ca as fi un admirator al defunctului daca v-am atras atentia ca sinteti ridicol – mi-arata ca mai bine rezerv acest timp exclusiv tigarilor. Ele nu-mi impuie capul cu vaicareli patetice, ci au decenta de a arde in liniste.

  12. Buna dimineata ,domnu’ Tismaneanu . Faptul ca nu ati contrazis ce am scris dovedeste ca e adevarat,nu ? si in adevar asa este ,precum am scris anterior. Sa stiti ca nici macar la DGPT de pe vremuri , Coler sau Horia Liman nu procedau asa…Deh, la vremuri noi,instrumente noi,digitale (dar esenta e aceeasi,si in nici un caz democratica). Nu sint singurul care a observat aceste cenzurari ,nu numai subiective, dar as spune chiar abuzive . Pentru ca aceasta platforma nu e un blog personal si exista reguli clare de postare.Si de multe ori acestea sint incalcate nu de catre cititori ,ci de dvs.Parerea mea !
    Spuneam ca multi se pling de aceste acte abuzive–chiar azi am citit ,pe un blog mai certocrat,ca sa ma exprim in limbaj poetic , cum oameni onesti,bine intentionati, care doresc sa CONTRIBUIE CU VALOARE ADAUGATA la acest subiect se trezesc cenzurati.Este acolo si o mostra. Zau,dom’ profesor,nu se merita .Pentru ca oamenii astia nu au facut referire nici la familia dvs., nici la tancurile lui tanti Ana ,nici la Venezuela….

    Pentru a va raspunde la intrebare :aveti cuvintul meu de onoare o fac dezinteresat, „nerenumerat” cum scrie EVZ,etc. Ma credeti sau nu,ce pot face….In fapt, nici nu imi ia mult timp. Pentru ca imi spuneti ,sarcastic „to stay put or tune”.., am sa va explic ce simplu e. Dvs. aveti blogul pe wordpress.Now,intrebati expertii ce simplu e scriptul de gasire a parolei pt. pagini realizate la „wordpress”. Acolo aveti tracing prin Feedjit. Pot vedea f. simplu cind va logati,cind iesiti,etc. Chiar daca sintetii in LA sau London,cum scrieti. Sigur ,mai e ceva : dumneavoastra lucrati pe Windows7 acasa,si e destul de vulnerabil.Apoi,abia f. recent ati facut update la Internet Explorer 9 (pina in decembrie ati fost pe Explorer 7,). Asta nu inseamna ca ma atins ceva din fisierele dvs. dar v-am explicat cum stiu cind postati,cind cenzurati,etc.
    Nu se merita,domnule profesor,zau…..Acum citeva clipe ati atins un subiect care e sensibil si doare….Cind scrieti de Ponta,chestii de astea politice,nu ma bag….dar iar aruncati cu pietre in Paunescu,si E A DOUA OARA CIND LOVITI IN ROMANI la ceas de reculegere. Eu va invit sa puneti materialul acela pe „Contributors” si sa lasati comentariile sa curga necenzurate (in limitele bunului simt,fara onomatopee,of course !) .
    Deal ?

    • De ce nu scrieti Dvs articole? Vad ca aveti o obsesie in legatura cu ce scriu, cand scriu, la ce ora scriu, despre ce scriu, despre ce nu scriu, ce sistem windows folosesc si cate altele. Chiar nu aveti ceva mai bun de facut? Cat il priveste pe Paunescu, va las sa savurati in voie productiile sale poetic-encomiastice. Daca vreau sa citesc poeti romani, ii citesc pe Eminescu, Arghezi, Blaga, Nichita Stanescu, Mircea Ivanescu, Ana Blandiana, Ileana Malancioiu, Mircea Cartarescu, Mircea Dinescu, Leonid Dimov, Mircea Dinescu. Iar referirile Dvs la Jean Coler, Horia Liman, „tanti Ana”, tancuri etc va plaseaza exact in categoria pe care sugerati ca nu o pretuiti. Cum e vremea pe langa Mediterana? Ati apucat sa vorbiti cu Coler cand locuia in apropiere? L-ati cunoscut pe Szabo? Poate scrieti niste amintiri din junete, ar fi foarte utile :)

      http://www.contributors.ro/cultura/menestrelul-comunismului-dinastic-sau-cine-a-fost-adrian-paunescu/

  13. In toata dandanaua asta cu demiterea este totusi si un castig, in sensul ca Universitatea Maryland a castigat un profesor cu norma „intreaga”, care nu va mai fi grevata de o chestiune nu neaparat colaterala, dar oricum consumatoare de timp. Orice ar spune domnul Tismaneanu, a scrie pe Contributors in ritmul aproape „ametitor” cu care o face (cel putin pentru profesorii care au un angajament stiintific si didactic serios, nemaivorbind de cel editorial) inseamna fie o baza de date gestionata cu o sistematicitate care depaseste eforturile unei persoane, fie un numar de oameni care-l ajuta sa-si tematizeze, substantieze si oportunizeze acest tir publicistic online. Cred ca-l inteleg foarte bine pe domnul Tismaneanu de ce regreta atat de mult dupa postul de pe care a fost demis, care desi oficial nu era platit oferea in schimb o pozitie de prestigiu si de influenta deloc neglijabila, ca si compensatie, in politica PDL si a regimului Basescu. Se subintelege, sper, de ce noul guvern, venind din opozitie, nu avea niciun motiv sa pastreze pe un astfel de post un om numit politic de fosta guvernare.

  14. Problema domnului Tismaneanu este si aceasta: in Statele Unite nu este decat un profesor universitar printre zecile de mii de profesori universitari de acolo. Nu are o pozitie privilegiata care sa-i permita sa echivaleze statutul pe care il are aici, confident al presedintelui, autor de carti publicate fara nici un efort la diverse edituri nationale, omul care scrie articole la o viteza ametitoare ( chiar, cum reuseste? ) si alte mici-mari avantaje pe care le ofera taramul mioritic si situatia politica de aici. Cu alte cuvinte, aici domnul Tismaneanu a prins gustul puterii si al avantajelor pe care le da aceasta. As compara situatia sa cu cea a unui posesor de diploma de doctorat obtinuta la o universitate europeana sau americana, care se intoarce in tara si este privit ca un geniu, i se deschid toate portile deoarece este „greu” sa-l compari cu cei de aici. Acolo unde a obtinut diploma nu era decat un „doctor” printre altii. Aici este geniul ce s-a intors acasa sa salveze tara.

  15. Si uite asa s-a pornit infernala masinarie de propaganda prin care trebuie demonizati toti „dusmanii poporului” (suspectii de a fi sustinatori ai lui Basescu si ai PDL e clar ca se incadreaza in aceasta categorie! ). Eu nu existam pe vremea comunizarii romaniei, dar tare imi seamana comportamentul (mai ales al media) cu ce am citit despre acea perioada…

  16. Dupa doua postari care n-au aparut si in care imi exprimam anumite pareri mai putin favorabile nu-mi ramane decat sa afirm urmatorele : a fost odata un intelectual, scolit in Romania si plecat peste ocean unde a ajuns profesor universitar, care dupa revolutie a revenit in tara si a ajuns un fel de varf de lance al luptei anticomuniste, merite ce au fost rasplatite cu functii de natura academica si pentru care si-a manifestat recunostinta fata de „seful statului” si cei din jurul sau. La un momentdat, odata cu schimbarea guvernului a fost eliberat din functia in care fusese numit, in mod administrativ, de un prim ministru si schimbat de alt prim ministru care era tinta atacurilor profesorului. Si asa profesorul cu merite reale in politologie a intrat intr-o lupta electorala in favoarea partidului ce-l promovase si s-a alaturat randurilor formate din Igas, Udrea, Prigoana, Talmaceanu si alti intelectuali de frunte, reprezentanti ai dreptei autentice din Romania, in lupta impotriva restauratiei ciumei rosii.
    Nu cred ca va aparea acest text, dar oricum sper sa nu ramaneti in constiinta romanilor doar un oarecare agent electoral al PDL.
    Ganduri bune si succes in lupta impotriva restauratiei pontocratice!

  17. E aproape de necrezut cit de veninoase sint comentariile de care aveti parte dle Tismaneanu, am impresia ca acel moment al condamnarii simbolice a comunismului, despre care credeam ca a fost infim pentru imensitatea ororii reprezentate de acel sistem pentru Romania, a fost, totusi o trauma majora pentru reprezentii „omului nou” ! Sper sa le rezistati, stiu ca nu e usor, le miroase gura a Gherla de cite ori o deschid…

  18. Domnule Tismaneanu, sunteti cumva de profesie istoric? La ce proiecte de cercetare in domeniul istoriei comunismului romanesc ati participat in ultimul timp sau ce proiecte in acest domeniu aveti pentru viitor? De ce atata bataie de cap pentru o functie pentru care n-ati fost renumerat si chiar dvs recunoasteti ca „nici nu se punea problema ca eu sa ma amestec in administratia curenta a institutului, cum n-am facut-o nici in perioada 2010-2012”? Cred ca IICCMER nu trebuie politizat si nici ideologizat si transformat intr-un fel de Tribunal al Poporului. Istoria se scrie la rece si fara patima. Toate regimurile politice(inclusiv cel capitalist) au partile lor bune si partile lor rele. Cred ca importante nu sunt ideologiile, ci oamenii si ceea ce au facut sau fac ei. De aceea institutul ar trebui sa ramana, ce ar fi trebuit sa fie de la inceput, al istoricilor…nu al politologilor, nu al filozofilor, nu al politicienilor. Si de ce nu, chiar in subordinea Academiei Romane, nu a Guvernului sau Presedintelui?!

    • Sunt politolog, filosof si istoric politic (prin cartile publicate, unele recenzate in „American Historical Review”). Poate ati auzit de cartea mea „Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc” (trad.rom, Cristina Petrescu si Dragos Petrescu, Polirom, 2005). Nu stiu unde studiati istoria, dar daca o faceti la Bucuresti, poate il intrebati pe decanul Facultatii, istoricul Adrian Cioroianu, ce gandeste despre contributiile mele. La propunerea profesorului Dinu C. Giurescu, cartea mea „Fantasmele salvarii” a primti Premiul „Dimitrie Onciul” din partea Fundatiei Magazin Istoric. Istoria se scrie fara patima, dar cu compasiune pentru victime.

  19. Sunt perfect de acord cu dvs: istoria trebuie sa se scrie cu compasiune pentru victime. Tocmai, istoria ar trebui sa fie a victimelor si despre victime, nu despre calai. Nu uitati ca aceste victime au cerut, chiar inaintea mortii, sa NU fie razbunate. De ce nu scrieti si despre victime, inclusiv aici pe Contributors? Sigur, e bine ca scrieti despre Monica Lovinescu, Virgil Ierunca si altii din exilul romanesc care au activat la Europa Libera, asumandu-si unele riscuri, dar una e sa traiesti in lumea libera si alta e sa traiesti istoria pe viu, cu ororile ei: in munti, in inchisori, la Canal sau chiar in societate. Daca s-au facut compromisuri…s-au facut. Dar ce erau sa faca romanii? Sa plece cu totii in Occident si sa lase tara pustie? In plus nu putem sa cerem tuturor sa devina martiri. Dar ajutorul americanilor si vest europenilor impotriva comunismului unde a fost? La Yalta cumva, unde liderii lor s-au imbatat ca porcii cu Stalin si apoi si-au impartit sferele de influenta?! Cred ca ar trebui sa spunem d-le Tismaneanu adevarul pana la capat, nu sa-l ascundem sub pres, cum au procedat si comunistii.

  20. Domnule Tismaneanu,

    Contributia Dvs. ramane si cine vrea sa o vada si sa o recunoasca o face, cine nu, nu!

    Pentru o corecta informare a cititorilor imi aduc perfect aminte ca in urma cu cca. 2-3 ani ati primit amenintari cu moartea pentru ceea ce scriati, ca in urma cu cca.1an, in preajma aniversarii celor 60 de ani, ati fost supus unui tir de intrebari cu iz sovietic la sediul institutului, in Bucuresti. As spune ca manevrele erau acolo,”ostenii” PSD-ului asteptau semnalul si uite-l pe un cal alb, infasurat intr-o mantie alba, apare domnul Ponta si da semnalul: „Afara cu domnul Tismaneanu”. Ce luminatie, ce divinitate!!! Motivele demiterii, daca exista, poate le vom afla mai tarziu, dar poate pentru demiurgul Ponta acestea sunt detalii, si importanta este „pohta ce a a pohtit-o!”.

    Atmosfera incrancenata cu iz soviectic am regasit-o si la Institutul Cultural Roman cand a fost celebrat Culianu si zau ca mi-a creat o stare de mirare cum de se pot manifesta astfel de oameni…De aceea nu m-am mirat cand am vazut hoardele atancandu-va articolul dedicat lui HRP, ceea ce m-a surprins atunci a fost amploarea…

    Ceea ce vreau sa va propun, si am mai propus in urma cu 1 an, este ca in vara acestui an, poate in Iulie, poate in Septembrie in functie de timpul Dvs., sa alocati o serie de conferinte, prelegeri, cursuri – cum doriti Dvs. – si sa transmiteti mesajele Dvs. unei audiente interesate. Sunt multi cei care ar dori sa va asculte si cred ca aveti multe de comunicat. Crediti-ma mesajele Dvs, rostite in public sunt incredibil de puternice pentru ca aveti o forta a prezentarii care cred ca o intrece pe cea a scrierii – sunt mai directe, mai aproape de oameni, lasa impresii mai vii.

    Deci va astept sa veniti in Romania si sa va ascult prelegerile/seminariile.
    De nu, incerc sa ajung la Dvs., dar oare cat de multi pot veni sa se intalneasca cu Dvs. in Maryland?

    Cu ganduri bune!

    P.S. Am sentimentul ca au intrat din nou rusii in RO, dar de data asta nu au mai facut-o pe tancuri, ci au utilizat calul troian numit „PSD”! Oare romanii pot vedea corect si reactiona altfel, in stare de libertate, decat au facut-o dupa ’45???Mirarea ma cuprinde mereu…

    • Va multumesc pentru cuvintele calde. Voi fi in tara in perioada 24 iunie-17 iulie. Vor avea loc cateva evenimente publice, intre care o conferinta sustinuta impreuna cu profesorul Jeffrey Isaac (India University) despre ideea comunista. Professorul Isaac este coordonatorul noii editii a „Manifestului PC”, aparuta in seria „Rethinking the Western Tradition” (Yale University Press, 2012).

      http://yalepress.yale.edu/yupbooks/book.asp?isbn=9780300123029

      In acest volum apare si studiul meu despre destinul marixismului in Europa de Est (includ si URSS), cu titlul „Fulfilment or Bastardization?” Voi lansa volumul „Parinti si copii. De la Steagul Partidului la Salvatore Adamo” care urmeaza sa apara in colectia „Despre” la editura Humanitas. Va avea loc si o dezbatere, probabil ca la Facultatea de Stiinte Politice, despre comunismul grec, la care va participa si profesorul Nikos Marantzidis din Salonic, un respectat istoric al PC din Grecia. Cred ca voi tine si o prelegere la Institutul de Studii Populare. Cineva se intreba de unde vine numele acestui think tank. Simplu, de la numele Partidului Popular European.

      Poate ca este de vina optimismul meu de tip iluminist, dar eu cred ca atunci cand oamenii sunt informati, ei tind sa vada cum stau lucrurile de fapt. Nu toata lumea practica servitutea voluntara, ori, mai precis, orbirea voluntara. Problema este ca in Romania ultimilor ani s-a testat (si, vai, vedem cum a reusit) un nociv experiment de psihologie sociala. In timp ce Antenele si alte asemenea televiziuni picurau, zi de zi, ceas de ceas si in proportii de masa, dupa vechile retete bolsevice, aberatii menite sa demonizeze proiectul Basescu si pe „intelectualii lui Basescu”, multi formatori de opinie si comentatori mai putin influenti, dar prezenti pe internet, nu faceau altceva decat sa tina isonul acestor megafoane ale minciunii. Ma gandesc la cei numiti de Cristian Patrasconiu „intelectualii-canalii”. Unii o faceau din mistuitoare complexe, altii din parvenitism, deci doritori de a ajunge in functii publice odata cu trenul uslas. Nu spun ca nu erau lucruri de criticat in performanta PDL, dar nu acesta a fost scopul actiunilor distructive despre vorbesc. Nu o critica onesta, ci una nihilista, brutala, anihilanta.

      Cand profesorul de istoria filosofiei Andrei Marga, pe atunci rector la UBB, scria in ex-cotidianul editoriale in care infiera (da, infiera, acesta e cuvantul) regimul politic din Romania drept o dictatura mussoliniana, el stia ca nu spune adevarul. Stia ca insamanteaza minciuna in spatiul public, isi folosea intreaga autoritate stiintifica pentru a disemina o perspectiva deliberat falsa si faslificatoare. Cazul sau, dar si al altor intelectuali ai lui Antonescu si Ponta, imi aminteste de intelectualii sarbi care au redactat „Memorandumul Academiei de Stiinte” din Serbia (1986), un text cu efecte catastrofale. Imi amintesc de un comenariu in NYT, semnat de o poeta din Serbia (Svetlana Slepsak) cu titlul „Cuvinte care ucid”. Da, exista asemenea cuvinte.

  21. FONDURI SECRETE: Sume incalculabile cu care miniștrii cumpără conștiințele. Așa ceva nu trebuie admis! (Gustave Flaubert – Dicționar de idei primite de-a gata).

    Dacă tot era gratis, și se insistă la fiecare postare asupra acestui pro bono, de ce atâta caz?
    Semnam și eu petiții și ieșeam în stradă dacă domnului Tismăneanu i s-ar fi ars cărțile în piață, sau Raportul care-i poartă numele, dacă i-ar fi fost interzisă publicarea, dacă i se restricțion accesul în arhivele securității, dacă, dacă, dacă. Dar nu e cazul.

    Nu i-a contestat nimeni meritele de politolog, filosof, istoric politic, full professor, nu am citit nicăieri că i s-ar fi anulat toate astea și a devenit simplu cetățean. În fapt, toată această serie de articole, copios de amuzante, sunt scrise doar de COMENTATORUL POLITIC Vladimir Tismăneanu. Ele nu au nici o legătură cu IICCMER sau cu știința. Au legătură directă cu frustrarea.

    Mult succes în presă, alături de Ion Cristoiu și Nașul, d-le Tismăneanu. Bine ați venit!

  22. Domnule Tismaneanu,
    Va rog sa ne spuneti in ce consta „proiectul Basescu”?. Este un document pentru romanii din strainatate si care n-a fost facut cunoscut inca in Romania ? Vad ca este mai cunoscut in SUA. A fost lansat la recenta vizita de la Chicago ? V-as fi foarte recunoscator daca ati lamuri aceasta chestiune.
    Numai bine.

    • Este termenul pe care il propun, sunt politolog, cu asta ne ocupam in profesiune, conceptualizam. Simplu: stat de drept, refuzul coruptiei, modernizare institutionala, decomunizare, atasament fata de valorile UE si NATO.

      • Proiectul Basescu,

        – reducerea cu 25% a salariilor si pensiilor, sub indemnul ,,Sa traiti bine !”
        – jignirea Regelui Mihai
        – aproprierea casei din strada Mihaileanu
        – disparitia Flotei
        – joaca de-a numitul de premier
        – stersul pe jos cu un om care chiar a facut ceva pentru tara asta (Dr. Raed Arafat)
        – promovarea manelizarii si a cancanului
        – instigarea la ura impotriva Olandei
        – ignorarea sistematica a Constitutiei
        – sfidarea perpetua a poporului
        – etc.

        Sunt incluse in program ?

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro