Multe dintre lucrurile absurde ce se petrec aproape zilnic în România se justifică și amar, și vesel prin faptul că trăim în țara în care s-a născut Ionesco.
În La Quête intermittente (Căutarea intermitentă), celebrul dramaturg mărturisește că, încă din 1942, când încă se afla în țara de origine, scrisese o primă formă a piesei Englezește fără profesor, din care avea să se nască mai pe urmă Cânăreața cheală. Jucată în premieră absolută în 1950 și care din 1957 până mai deunăzi, adică până la începutul pandemiei care a adus și în Franța noian de restricții, printre care și închiderea instituțiilor de spectacole, a ținut afișul la celebrul Théâtre de la Huchette.
Se justifică astfel aserțiunea acelor specialiști în teatru ce susțin că absurdul s-a născut, de fapt, în România.
Nu doar că s-a născut, ci persistă, înflorește, ia forme din ce în ce mai diverse și mai aberante. O voi dovedi în cele ce urmează cu o serie de fapte de care am luat la cunoștințp sau de care m-am izbit săptămâna trecută.
1.Dl. Vlad Voiculescu, un Godot român
Încheiata săptămână a fost una a protestelor. S-a protestat față de înăsprirea restricțiilor, față de închiderea socotită de unii mult prea devreme a magazinelor, față de purtarea măștilor, față de vaccinare . Aceasta din urmă nefiind defel obligatorie. Dar ce mai contează? Se manifestă, se protestează, se strigă preventiv. Că doar avem la dispoziție drepturile omului la respectarea cărora veghează și doamna Diana Iovanovici Șoșoacă, și doamna Renate Weber, și domnul George Simion care e de … AUR. În cor, autoritățile au spus că nimeni nu le interzice românilor dreptul de a protesta, atâta doar că și acesta impune respectarea unor legi, dispoziții și regulamente. Între care și cele ce țin de prevenirea înmulțirii infectărilor cu Sars –Cov-2.
Și autoritățile, și o bună parte a cetățenilor simpli și-au exprimat dezaprobarea față de aberațiile rostite la adresa medicilor. Care din eroi au fost numiți nu doar la Bacău, ci și în alte locuri din țară, acolo unde protestatarii au făcut dovada de orice, numai de minte și de inteligență teroriști, dictatori, chiar criminali în lege.
Era firesc ca ministrul Sănătății, dl. Vlad Voiculescu, să ia atitudine. A făcut-o. Numai că nici dl. ministru, nici cei șase secretari de Stat care îl ajută să se afle în treabă tac chitic, nu scot o vorbă despre faptul că personalul medical care lucrează în Centrele de vaccinare anti-covid nu a fost plătit cu nici măcar un leu din ianuarie până astăzi. Când s-a descoperit aberația, acum o lună și mai bine, dl. Voiculescu a spus că nu e treaba lui, de parcă nu ilustra lui persoană ar avea sarcini de principal ordonator de credite. Dl. Vlad Voiculescu a găsit la repezeală și un Acar Păun. S-au dat asigurări că problema va fi rezolvată în regim de maximă urgență. Mai apoi, tăcere. Doamna Andreea Moldovan, adusă tocmai de la Brașov și parașutată în funcția de secretar de Stat, post din care debitează zilnic vorbe din ce în ce mai gogonate, și dl. Andrei Baciu, fost manechin și care numai bunul Dumnezeu și dl. Cristian Bușoi știu de ce mai este menținut într-o funcție similară cu aceea a d-nei Moldovan, au făcut pe niznaiul. Presa nu mai întreabă nimic, doamna Raluca Turcan, Miorița guvernamentală care nu prea a lucrat pe nicăieri, ceea ce nu a împiedicat PNL să o numească în funcția de ministru al Muncii, ne tot vorbește, indubitabil cu schepsis, despre aberațiile din sistemul de acordare a sporurilor în Sănătate, premierul rocker Florin Vasile Cîțu, cel cara are meritul istoric de a fi unit liberalismul cu bolșevismul, ignoră strategic problema. Probabil ca parte a Cruciadei anti-bugetari și a punerii în practică a devizei Divide et Impera, devenită parte a programului de guvernare. Despre care tot domnia-sa ne-a explicat că nu are nimic în comun cu programul și promisiunile cu care s-au câștigat alegerile. De fapt, nu prea s-au câștigat, aceasta fiind o mare durere liberală.
2. Casa Regală a României și nesfârșitele sale dude
Cel puțin din luna ianuarie 2021, coaliția PNL-USR-PLUS-UDMR vorbește despre necesitatea mai întâi a depolitizării, mai apoi, mai pe șleau spus, a demiterii actualelor conduceri ale TVR și Radio România. Numai că depolitizarea începe, cum altfel?, printr-o politizare care se anunță a fi mai abitir decât aceea din vremea guvernării PSD-ALDE. Așa că s-au înmulțit din pix funcțiile de conducere. Fiecare dintre cele două instituții va avea și președinte al CA, și director general. Amândoi numiți conform algoritmului politic. Fapt care i se pare cum nu se poate mai firesc d-lui Ludovic Orban. Care, demult, una fumează și alta vorbește. Numai că și așa candidați, oamenii cu recomandații, ba de la dl. Orban, ba de la dl. Cioloș, ba de la dl. Barna sau de la dl. Kelemen Hunor sau chiar de la însuși președintele Iohannnis sunt mai mulți decât posturile.
În vremea asta atât d-na Doina Gradea, pdg la TVR, cât și dl. Georgică Severin, mare președinte la SRR, persistă liniștiți în funcție și încasează lefuri cu multe zerouri. Mai mult. Doamna Doina Gradea, care prin tot ce a făcut de când a fost numită pdg de Liviu Dragnea și ceata lui de borfași politici, și-a bătut joc la propriu și de TVR, și de telespectatorii români s-a trezit chiar decorată cu nu știu ce Cruce de doamna Margareta și de domnul Radu Duda. Adică de așa-numita Casa Regală a României. Casă care prin decizia de onorare a cetățenei care sâmbătă de sâmbătă încurajează difuzarea unor filme zis istorice, îndatorate propagandei comuniste, nu doar că s-a mai plasat o dată în plin absurd. Ci s-a făcut de ocară și de râsul lumii. Să fi uitat oare doamna Margareta și domnul Duda că nimeni alții decât comuniștii l-au obligat să abdice pe Regele Mihai? Să fie ei loviți de amnezie? Sau a avut și in asta oarece profit decontat acum cu o decorație a cărei acordare îi mai face odată de râsul lumii. Așteptăm decorarea post-mortem a lui Ghiță Dej, a dr. Petru Groza, a Anei Pauker, a Elenei și a lui Nicolae Ceaușescu. Poate chiar și a lui Liviu Nicolae Dragnea. Cu atât mai mult cu cât aceasta din urmă poate fi făcută în viu.
3. O pastișă după Ionesco jucată, evident, fără simbrie
Joi, 1 aprilie, a devenit publică decizia Primarului general al Capitalei, dl. Nicușor Dan, de repunere în funcția de director general al Teatrului Odeon a respectabilei actrițe Dorina Lazăr. Demisă abuziv de numita Firea Gabriela în vara anului 2017. Doamna Lazăr ar urma să își încheie mandatul peste doi ani și jumătate, după care se zice că s-ar fi plănuit să fie rechemat la conducerea Teatrului dl. Cristian Șofron. Care a devenit manager în urma unui concurs organizat de PMB. Pesemne, spre a nu-și ieși din mână sau poate spre a nu intenta el însuși proces (nu d-na Firea nu trebuie să plătească din punga ei oalele sparte, spargerea oalelor fiind unicul său domeniu de competență în care a excelat de-a lungul celor patru ani în care și-a făcut de cap la Primăria Capitalei), dl. Șofron a fost numit director interimar la Teatrul Stela Popescu. După doi ani și jumătate, tot dl. Șofron ar urma să stea în fruntea Teatrului Odeon cele nouă luni la care ar mai avea dreptul conform contractului de management. Ce facem însă dacă la evaluarea de la încheierea mandatului, d-na Dorina Lazăr primește o notă peste 9 care îi acordă dreptul să prezinte, fără nici un fel de contra-candidat, un nou proiect de management?
O anchetă realizată de Raluca Rădulescu și difuzată în emisiunea Scena și ecranul de pe Radio România Cultural ne-a arătat că astfel de aberații legate de conducerea Teatrelor s-au întâmplat și la Oradea, și la Botoșani, și la Bacău. Unde avem fie doi directori pe același post, fie concursuri începute și oprite fiindcă ar fi urmat să fie câștigate de persoane neagreate de decidenții politici, fie manageri demiși abuziv ca urmare a unor evaluări trucate. Făcute astfel din înalt ordin fie de profesori universitari care descoperă pe neașteptate că ar avea de făcut lucruri mult mai importante, fie de guriști care s-au transbordat de la PSD la PNL și deci sunt inamovibili, fie de Fănei care acum ar cam urma să dea seama pentru năzbâtiile comise pe vremea când conduceau interimar Opere și Naționale, și Române.
Tare mă tem că peste tot, și la Odeon, și la Teatrul Regina Maria din Oradea, și la Botoșani, și la Bacău (dar oare numai acolo?) a intrat în repertoriu câte o piesă absurdă. În care orice contează, numai prezentul și viitorul respectivului Teatru nu.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Absurdul sau cum se ajunge politic la masa bucatelor ? Citeva mini povestioare, usor amuzate, usor neimportante , ce ne sunt aduse in fata , pervertesc intelegerea publicului asupra celor intimplate . Toate la un loc fac deliciul publicului larg ,ce isi impleteste si el de zor gindurile .Cum nu prea mai avem ce face sau ce zice , cum evenimentele se reduc si ele si se indreapta spre un absurd implacabil , cum evenimentele importante nu prea mai fac nici ele rating , ne aruncam privirea spre marunte intimplari personale si personalizate .Protestele se sting si ele fara a putea aduce , presupusa speranta , celor ce au mizat in a multiplica numarul nonvacinistilor . Pe la TV si Radio decizia unica a fost descentralizata chiar daca ea poate fi numita si facuta dupa un algoritm politic , dar politica nu se poate face decit cu cei ce iti accepta programul propus nu cu alti cetateni ce raman agatati de trecut . Casa regala pare si ea un pic anacronica conform zicerilor din text .Teatrele fac si ele acealasi lucru ,isi instaleza persoane fidele (nu este nimic rau in asta atita timp cit priceperea si concursul arata probitatea )in functiile de conducere . Durerea liberala pare a fi si ea parte a unei actiuni cumva presupusa si probabila nedatatoare de sperante pentru mai tirziu .Doar premierul Citu si presedinteșle Iohannis isi mai impletesc nivelul liberal al intelegerii , toti ceilalti liberali au disparut practic din scena .Eforturile , unor liberali ,fosti de marca , nu prea isi mai regasesc cadenta . USRPLUS a ramas singurul partid mediatizat pozitiv .Ministrii lui sunt prezenti mai peste tot in media .Parte din promisiunile de campanie au fost si ele uitate sau nu mai sunt preluate de noua alianta de guvernare , dar inca regasim in deciziile guvernamentale , din ultimile trei luni , dorinta de democratizare . Totul se misca greoi , dar este si de inteles imensa responsabiltate guvernamentala, ce are in fata situatii greu rezolvabile (ca parte a unei mosteniri juridice dificil de eliminat ) si nicicum urgent posibil de realizat .Deciziile fostului guvern minoritar , decizii nonnecesare , ce au decis pierderea alegerilor , au cauzat imposibilitatea formarii unei aliante puternice decizional ,la guvernare si ne-am intors practic in acel du-te – vino politic ,atit de pagubos tarii .Nu prea ne mai regasim cuvintele si cascam intr-una de plictiseala .Daca -aruncam insa un ochi -(o zicere ) spre hotaririle de guvern si proiectele de legi ce sunt supuse discutiei , evidenta ne arata cum un drum nou se prefigureaza in viitorul imediat .
„Așteptându-l pe Godot” are subtitlul, în versiunea în limba engleză, „o tragicomedie în două acte”. Ne putem întreba: tragicomedia românească a zilelor noastre în câte acte va fi scrisă. Oricum, așteptăm un ministru al Sănătății, cu secretarii de stat aferenți! Și un ministru al Educației, dacă nu este cu supărare. Și dacă nu este prea mult, un adevărat ministru al Muncii și Protecției Sociale.
Habar nu aveti cate absurditati se intampla „afara” in occident, ca peste tot, actorii fiind politicieni si birocrati.
@ Ursul Bruno 05/04/2021 At 21:31
Asa este se intampla „afara” in occident DAR reactia si consecintele sunt total diferite as spune la 180 grade.
Ca exemplu cuvantul „demisie” vorbesc foarte multi politruci romani cand nu e vorba despre persoana lor ci doar a ….altora.
„Afara” au demisionat multi demnitari: ministri chiar si a un presedinte !
Asta e diferenta.
„Mici întâmplări din țara în care s-a născut absurdul”
Nu cred ca există absurd în lume, ci nechef de-a accepta o felie de realitate.
În paralel, se poate studia ce fel de om aplică ștampile „Absurd”, asupra celor din jur…