Într-o țară normală, scandalul Microsoft ar fi scos oamenii în stradă. Într-o țară normală, parlamentul n-ar fi îndrăznit să plece în vacanță pentru a bloca investigațiile procurorilor împotriva foștilor miniștri acum parlamentari. Într-o țară normală, disprețul arătat de politicieni cetățenilor s-ar traduce prin procente bune pierdute la vot – procente care, cel puțin în alegerile prezidențiale, contează enorm. Din păcate, România nu este o țară normală și noi avem fiecare în parte o vină în această chestiune. Lipsa de reacție a cetățenilor hrănește tendința politicienilor de a abuza de puterile pe care le au, de a se așeza deasupra legii.
Victoria Nuland avertiza că este inacceptabil ca țările est-europene să se ascundă sub pătura de protecție a Articolului 5, în timp ce guvernele lor încalcă regulile elementare ale statului de drept:
„În întreaga Europă Centrală, corupția e un cancer care amenință visul celor care au luptat pentru el în 1989. Avem lideri care profită de avantajele NATO și UE și par să fi uitat de valorile pe care se bazează aceste instituții. Azi îi întreb: cum puteți dormi liniștiți sub protectia Articolului 5 al NATO, în timp ce vorbiți despre «democrație nonliberală», teorie împinsă până la ultranaționalism, despre restricționarea presei libere sau demonizarea societății civile? Aș întreba același lucru despre protejarea de urmărirea penală a oficialilor corupți, despre ignorarea parlamentulului, când vă este convenabil, sau despre protejarea afacerilor murdare, care cresc dependența țărilor dvs. de o sursă de energie străină, în ciuda politicilor declarate liberale. Azi trebuie să ne reînnoim promisiunile. Suntem mai puternici împreună și mulți din întreaga lume, care își doresc aceleași libertăți, depind de noi.“
Afacerea Microsoft e una care se întinde pe mai mulți ani și implică mai multe guverne. Foștii miniștri care sunt protagoniștii principali ai acestui dosar sunt protejați de imunitate împotriva urmăririi penale. Imunitatea poate fi înlăturată de președinte pentru foștii miniștri care nu mai sunt parlamentari, de Senat sau de Camera Deputaților pentru foștii miniștri parlamentari și de Parlamentul European pentru foștii miniștri care sunt acum membri în Parlamentul European. Până acum, doar președintele a răspuns afirmativ cererii procurorilor – așa cum a făcut în toate celelalte cazuri trimise de către procurori în ultimii 10 ani –, avizând începerea urmăririi penale pentru Adriana Ţicău, Gabriel Sandu, Alexandru Athanasiu, Mihai Tănăsescu şi pentru Daniel Funeriu. Parlamentul României a fugit în vacanță pentru a-i proteja pe Ecaterina Andronescu, Șerban Mihăilescu și Valerian Vreme. Parlamentul European derulează proceduri pentru ridicarea imunității lui Dan Nica.
Principalele acuzații, așa cum sunt prezentate în comunicatul DNA, sunt prezentate mai jos:
· Dan Nica, ministru al MCTI în perioada 2000 – iulie 2004 – abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani. În perioada aprilie – noiembrie 2004, ar fi pretins şi primit o parte din suma de circa 20 milioane de dolari virată de Fujitsu Siemens Computers în contul unor societăţi de tip off–shore.
· Șerban Mihăilescu, ministru coordonator al SGG în perioada decembrie 2000 – octombrie 2003 – instigare la abuz în serviciu, trafic de influenţă, spălare de bani.
· Ecaterina Andronescu, ministrul Educaţiei şi Cercetării în perioada decembrie 2000 – iunie 2003 și în perioada decembrie 2008 – octombrie 2009 – abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.
· Valerian Vreme, ministrul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale în perioada septembrie 2010 – februarie 2012 – abuz în serviciu.
· Adriana Țicău, ministru al Comunicaţiilor şi Tehnologiei Informaţiei în perioada iulie-decembrie 2004 – abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă, spălare de bani.
· Gabriel Sandu, ministru al Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010 – abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.
· Daniel Funeriu, ministru al Educaţiei şi Cercetării în perioada 2009 – 2012 – abuz în serviciu
· Alexandru Athanasiu, ministru al Educaţiei şi Cercetării în perioada 2003 – 2005 – abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.
· Mihai Tănăsescu, ministru al Finanţelor Publice în perioada 2000-2004 – abuz în serviciu, luare de mită, trafic de influenţă şi spălare de bani.
Prin plecarea în vacanță a Parlamentului României, pionii principali ai acestei afaceri – inclusiv din perspectiva acuzațiilor pe care procurorii le aduc – sunt protejați de ancheta penală. Trebuie spus că din 2012 încoace parlamentul a funcționat ca pavăză pentru membrii săi împotriva urmăririi penale în cvasiunanimitatea cazurilor, singura excepție privindu-l pe deputatul „auto“. În rest, absolut toate cererile de ridicare a imunității foștilor miniștri s-au lovit de refuzul parlamentului. Încă din martie 2014, când a fost refuzată ridicarea imunității ministrului Chițoiu, CSM, prin vocea domnului Horațiu Dumbravă, a pus problema sesizării CCR cu un conflict constituțional între puterile statului:
„Eu spun că e un conflict juridic de natură constituţională. E inadmisibil să se întrerupă brusc cursul justiţiei. Au fost două cazuri anul acesta când nu s-a avizat începerea urmăririi penale şi un caz în care s-a dispus netrimiterea în judecată pentru că nu s-a dat aviz pe începerea urmăririi penale“.
Problema în discuție este care sunt standardele pe care trebuie să le respecte parlamentul atunci când se pronunță pe cererile procurorilor. Poate parlamentul să blocheze discreționar investigații serioase împotriva miniștrilor și a foștilor miniștri sau rolul parlamentului este limitat la a respinge acuzațiile vădit șicanatorii formulate de procurori? Mai exact, care este marja de manevră pe care Constituția o rezervă instituțiilor care sunt competente să ridice imunitatea miniștrilor și care sunt rigorile pe care ele trebuie să le respecte pentru a nu-și depăși limitele de competență. În prezent, deciziile de respingere a solicitării procurorilor se iau în parlament pe baza votului și nu sunt însoțite de niciun fel de motivație. Comisia Europeană a cerut în mod repetat autorităților române să reglementeze o procedură prin care să se asigure că parlamentul decide asupra acestor cereri în anumite termene, că atribuțiile parlamentului de verificare a dosarelor penale sunt limitate, că parlamentarii nu se substituie judecătorilor, că deciziile cu privire la ridicarea imunității sunt motivate și că nu sunt pur discreționare. Toate aceste solicitări au rămas fără răspuns până acum. Probabil că singura soluție de ieșire din acest impas pe termen scurt este cea pe care CSM a anunțat-o în martie: declanșarea unui conflict de natură constituțională. Sesizarea către Curtea Constituțională ar putea veni fie de la președintele României, fie de la președintele CSM (teoretic, și președinții celor două camere și primul ministru au posibilitatea de a formula această sesizare).
Pe termen mediu și lung, este probabil momentul ca România să redeseneze sistemul de imunități al celor care ocupă funcții înalte în stat. Dacă o protecție generoasă oferită imediat după Revoluție putea fi justificată de lipsa de maturitate a instituțiilor democratice – inclusiv a justiției –, acum, la mai bine de 25 de ani, lucrurile nu mai stau la fel. Am văzut în ultimii ani dosare spectaculoase instrumentate de procurori și soluționate de judecători, dosare care privesc persoane importante din societatea românească. Poate că este momentul să discutăm despre reducerea imunității exclusiv la protecția acordată în privința opiniilor exprimate, iar în toate celelalte aspecte politicienii pot să fie aduși la nivelul de protecție acordat cetățenilor obișnuiți. Până la urmă, cum putem cere cetățenilor să aibă încredere în sistemul judiciar, dacă politicienii se ascund după imunitate pretextând că sunt victime ale unor imaginare răzbunări politice?
Dacă așezăm evoluțiile din România în contextul regional, vom descoperi că în ultima perioadă corupția a devenit și o problemă de politică externă. Nimeni nu-și va trimite soldații să apere o țară de ea însăși și de prietenii pe care singură și-i alege. Iar argumentul că România e diferită de politicienii români nu ține în plan extern. România este ceea ce aleg să fie oamenii care merg la vot și își aleg reprezentanții. Iar dacă aleșii decid că direcția trebuie să se schimbe înspre China și Rusia, nimeni nu ne poate proteja cu forța de noi înșine.
Articol aparut in Revista 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Cu Victor Ponta în pole position sperați dvs ca ”România să redeseneze sistemul de imunități al celor care ocupă funcții înalte în stat” ? :P
România e guvernată azi de o ceată de briganzi și nici măcar premierul, care se presupune că ar fi șeful lor, nu se mai deranjează să treacă legi prin parlament ci dă el însuși ordonanțele de urgență pe care le consideră utile. Cum sperați să fie redesenat sistemul de imunități, prin ce metodă? O să dea Ponta o ordonanță în sensul ăsta? :P
Pe termen mediu si lung aceste lucruri se vor intampla. Presiunea populara va creste si schimbarea va deveni inevitabila. Nu va spun ca se va intampla maine, dar se va intampla.
Dacă ne bazăm pe presiunea populară ca să ajungă guvernanții facă lucrurile corect, o să avem o mare dezamăgire. Presiunea populară e bună să legitimeze ptin vot lideri autocrați, dar nu să elimine corupția.
Pe termen lung, corupția se va reduce, cu previziunea asta sunt de-acord. Însă asta se va realiza în două situații: ori un lider autoritar va prelua puterea și își va elimina rivalii folosind ca pretext lupta anti-corupție, ori un regim pro-occidental ”de seră”, fără sprijin popular real, va încerca să facă ordine bazându-se pe sprijin extern, pe trupe americane venite să protejeze țara de o invazie rusească sau ceva similar.
Altfel, cu PSD-ul controlând țara la toate nivelele și cu o pleiadă de servicii secrete călcându-se pe picioare unele pe altele și intervenind direct în economie, cum tocmai a început să se întâmple, ”mexicanizarea” despre care se vorbea pe vremea lui Adrian Năstase e viitorul României.
Felicitari pentru acest articol si pentru acest diagnostic politic, social si moral scris in logica gandirii europene si democratice normale , articol care pune degetul pe rana :
” Într-o țară normală, scandalul Microsoft ar fi scos oamenii în stradă. Într-o țară normală, parlamentul n-ar fi îndrăznit să plece în vacanță pentru a bloca investigațiile procurorilor împotriva foștilor miniștri acum parlamentari. Într-o țară normală, disprețul arătat de politicieni cetățenilor s-ar traduce prin procente bune pierdute la vot – procente care, cel puțin în alegerile prezidențiale, contează enorm. Din păcate, România nu este o țară normală și noi avem fiecare în parte o vină în această chestiune.”
” Lipsa de reacție a cetățenilor (1) hrănește tendința politicienilor de a abuza de puterile pe care le au, de a se așeza deasupra legii.”(2)
Pe de alta parte , si in mod natural, cauza ranii ( 1) nu este explicata in context pentru simplul motiv ca aceasta sarcina cade in sarcina unor instante non-juridice. De fapt , lipsa de constiinta morala, profesionala si deontologica a acestor instante non-juridice este cea care a generat consecinte sociale imense pentru un sfert de secol (2).
In sfarsit , am o rezerva serioasa fata de urmatoarele afirmatii ale dvs :
România este ceea ce aleg să fie oamenii care merg la vot și își aleg reprezentanții (a). Iar dacă aleșii decid că direcția trebuie să se schimbe înspre China și Rusia, nimeni nu ne poate proteja cu forța de noi înșine (b).
(a) Nu cred ca poate fi democratie reala atunci cand oamenii trebuie sa aleaga „democratic” intre… lupi, hiene si caini , sau intre indivizi care isi schimba doctrinele , mastile, uniformele, sau chipiurile exact cum isi schimba militarii ciorapii.
(b) Alegerea pe care o fac sefii in numele subalternilor nu este a subalternilor ci a sefilor.
Nu ne ramane decat sa speram ca tinerele constiinte rasarite timp de un sfert de secol in Romania vor fi solidare cel putin atunci cand este vorba de fapt de viitorul lor.
Cred ca in privinta (a) alegerile din 2014 sunt diferite de cele de pana acum. Chiar sunt candidati pentru toate gusturile. Ramane doar sa mergem la vot. In privinta (b) alegerile pentru o tara le fac cei care sunt in pozitia de a le face. Si acestia ajung acolo prin votul nostru. Asadar mingea e la noi in acest moment (cum s-ar spune).
Se vede treaba că nu le-ați prins pe cele din 2000 :)
Care e diferența în favoarea celor din 2014, comparativ cu cele din 2000? Dimpotrivă, în timpul alegerilor din 2000 se afla la guvernare CDR-ul, adică au toate șansele să fi fost mult mai puțin fraudate decât cele din 2014.
Nu tzara nu e normala ci actuala structura a populatiei Romaniei. In urma emigrarilor masive intai de dinainte de 89 – sasii si evreii, apoi dupa 2000 romanii dornici de munca cinstita fie si la capsuni avem azi o majoritate de pomanagii lenesi, de hotzi si de cercopiteci care – pericol urias – se autoreproduce datorita distrugerii scolii.
Romania se sinucide zi de zi si doar ocupatie civilizatoare gen austriecii in Ardeal ar mai putea salva ceva.
Eu zic sa mai asteptati un pic. Cu cit se asteapta mai mult, cu atit mai mult singe va curge. Ceea ce e bine.
Nu inteleg, daca conflictul costitutional poate fi declansat de presedinte, de ce nu se intervine pe langa domnia sa pentru a sesiza CCR? Nu ma pricep, de aceea intreb: se poate face plangere la CEDO pe motiv de discriminare in justitie? Ma gandesc la domnul Videanu care este cercetat penal spre deosebire de domnul Vozganian.
Hai sa recunoastem ca standardele morale sunt la noi in grea suferinta. Cateodata ma intreb daca am pierdut ca popor criteriile morale sau in realitate nu le-am avut niciodata. Pentru ca istoria noastra nu ne reprezinta prea bine. In evul mediu in afara de cativa mari domnitori in rest a fost o suma de comploturi facute de partide boeresti rivale care invariabil amestecau si tari straine. Domnitori ca Stefan sau Vlad Tepes au avut lupte grele cu acesti tradatori. Pana dupa 1800 n-am avut o literatura veritabila care sa consemneze si problemele de la firul ierbii nu numai cele de la nivel de conducatori. Insa aproape imediat cum a aparut literatura avem si exemple de derapaje morale extrase din viata de zi cu zi. In prezent ma uit cu mirare cum nu se deranjeaza nimeni de o acuzatie de plagiat la adresa lui Ponta. Cum se trec cu vederea zeci de dosare de coruptie. In Italia care de multe ori are tendinta sa fie asemanatoare cu noi , totusi o campanie mai mare a zguduit si a facut sa dispara un partid ce a condus decenii-partidul democrat-crestin. La noi indiferent cati PSD-isti sunt ridicati lumea nici nu clipeste. Nu sunt un adept al parti-prisurilor. Nu sustin ca PDL-ul de exemplu e un partid lipsit de pata. Mi se pare doar ca PSD e statistic vorbind de departe depozitarul celor mai multi corupti si sustin ca de fapt sistemul actual a fost infiintat de PSD. Cu toate astea nimeni nu-l condamna. Oameni se plang de bani, de birocratie, de lipsa respectului institutiilor, de servicii viciate de sanatate si de orice dar continua sa voteze arhitectul acestui sistem adica pe PSD. In coplilarie imi amintesc ca nimeni nu se revolta cand unul din copii copiau. Daca nu era prins era chiar un act de mandrie. Cred ca avem ca popor grave carente de integritate sapate adanc in noi. Nimeni nu respinge ideea de a da ceva la medic cand are o urgenta in spital. Aproape oricine aduce ceva de la servici(macar un caiet). Nimeni nu vrea sa inteleaga ca obiceiurile fiecaruia luate in parte se multiplica si amplifica la nivel de societate. Suntem ingaduitori cu noi cand gresim. Adica ce chestia asta minora a noastra oricum cu se compara cu alea majore intamplate in jur….
Apropo de regretul ca lumea nu este in strada in acest moment din cauza afacerii Microsoft, as fi curios sa imi dati un exemplu de „tara normala” in care o afacere de coruptie a scos realmente oamenii in strada, pe scara larga (si nu doar cativa activisti).
Deci, vreun exemplu, ceva? Nu de alta, dar altfel inseamna ca ne jucam usor cu niste omnibusuri din-astea gen „tara normala”, „normalitate” in care poti sa bagi orice. Nu-mi sta in caracter sa fiu cinic, dar, cum zicea si cineva mai sus, nu vad cum presiunea populara in sensul ei concret de iesit in strada ar putea rezolva problema coruptiei.
ok, insa si microsoft a dat spaga, nestiind ca DNA e mai destept intre-timp decat hotomanii din parlamentul roman, coruptia e un fenomen „normal”, global, ca-n filme.
a boicotat cineva Apple dupa ce a iesit la iveala cum isi brutalizeaza angajatii in China? sigur, lumea a iesit si dormit in strada sa prinda noul IPhone. au iesit ultrasii sa se ia de FIFA, exista vreun dosar Qatar?
lui SRS cica i-au luat armele, ce-o fi facut cu ele, afara de comedia Nastase n-am auzit de scene cu adevarat mexicane in Romania, deci suntem mediocri si la capitolul asta, poate mai bine sa fim doar o tara normala.
PS asta e doar o constatare, nu e nihilism, e bine sa fim solidari
in fine, cum zicea si colega dvs de platorma
http://www.contributors.ro/administratie/planul-national-de-corupere-a-caracterelor/
Imunitatea trebuie sa fie legata doar de actele comise in exercitarea functiei respective.
In cazul ministrilor imunitatea este si acum legata doar de faptele comise in calitate de ministru. Doar ca eu va intreb de ce ar avea imunitate un ministru care ia spaga pentru a da un contract unei firme? El nu e pus in functia aia pentru a lua spaga, ci pentru a apara interesul public, pentru a administra corect respectiva institutie. Nu exista nicio justificare pentru protejarea celor care comit fapte penale in legatura cu functia publica pe care o exercita. De ce n-are imunitate daca fura din magazin si are imunitate daca ia spaga pentru a da contracte de stat?
Pentru ca legea e facuta de hoti pentru hoti, evident.
Intr-o tara saraca…. saracia care permite pomeni electorale si cumpararea de voturi de catre politicieni.
Saracii decid soarta Romaniei, saracii care voteaza masiv de fiecare data pentru un kil de faiina, un ulei, o galeata rosie, un 30 Lei la pensie.
Cat timp saracia va „domni” in Romania, asa vor ramane si politicienii si Romania.
Cu coruptie si saracie.
Eu asta cred.
Lili, hai sa nu mai dam vina pe patura saraca a Romaniei. E un cerc vicios aici: coruptia naste saracie, saracia naste coruptie. Coruptia nu este numai triviala (bani). Ci si de caractere, de discurs, de ton.
Chestiile astea se rezolva asa: gradual, daca „conducatorii” inteleg, sau cu singe, daca nu inteleg. Ceasul ticaie pentru mai marii zilei …