joi, martie 28, 2024

Mihai I şi obscenitatea fesenismului

Timp de decenii, în exil, Mihai I a fost întruchiparea tragică a unei speranţe. Simpla sa prezenţă era un semn că România uzurpată de comunism şi murdărită de demagogie continua să existe. Împotriva sa s-a rostogolit, în cei patruzeci de ani care au urmat detronării sale samavolnice, un val de ură. O tenace propagandă nu a incetat să demonizeze monarhia şi tradiţia ei. Asemeni partidelor democratice, lichidate prin teroare, regalitatea era parte din acea moştenire a memoriei incompatibilă cu opera de remodelare demonică întreprinsă de PMR şi de PCR.

Fesenismul şi Ion Iliescu au fost succesorii naturali şi entuziaşti ai acestei ostilităţi intratabile faţă de suveran şi faţă de monarhia constituţională. Zelul cu care au atacat, au calomniat, au urmărit şi au persecutat pe Rege, în anii de după 1989, era expresia continuităţii cu un trecut comunist de care Ion Iliescu şi FSN nu s-au separat, cu adevărat, niciodată. Brutalitatea cu care forţele de poliţie au intervenit spre a opri revenirea lui Mihai I în propria sa patrie oglindea, peste decenii, cinismul cu care regimul de democraţie populară îl expulza din ţară pe Suveran. Cultul lui Ion Antonescu a fost, în toţi aceşti ani de fesenism rezidual, un auxiliar simbolic de cea mai mare importanţă- un cineast politruc precum Sergiu Nicolaescu a oferit versiunea definitivă a acestei propagande dezgustătoare în “ Oglinda sau momentul adevărului”. Fesenismul şi peremismul fuzionau, simbolic, în acest moment abject.

Astazi, inamicii de ieri ai lui Mihai I sunt adulatorii săi şi avocaţii săi entuziaşti. Obscenitatea fesenistă îşi atinge una dintre culmile ei. Ion Iliescu însuşi îşi exprimă speranţa în refacerea Suveranului. Răzvan Theodorescu, conducătorul odiosului instrument numit Televiziunea Română Liberă, îşi dezvăluie, emoţionat, admiraţia faţă de Mihai I. O unanimitate imorală se face simţită acum. Ca şi cum în jurul unui Mihai I încă viu s-ar rosti, deja, ipocritele discursuri funebre.

După ce a hulit şi a prigonit, după ce a cimentat prin ură o întreagă naţiune, fesenismul confiscă un patrimoniu care nu este al său. Macularea entuziastă a trecutului marchează victoria definitivă a fesenismului asupra întregii Românii. Patria pe care Ion Iliescu a dorit-o este realitate.

Regretele obscene ofensează memoria celor care, timp de decenii, înainte şi după 1989, au avut curajul să creadă în revenirea libertăţii şi a demnităţii pentru această ţară care nu mai era a lor. Triumful lui Ion Iliescu şi al fesenismului este, acum, unul complet- istoria este anexată la carul lor triumfal.

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Cred că tocmai dvs. ţineţi un discurs funebru, amintind doar lucruri pozitive despre Regele Mihai. În realitate, după anul 2000 regele s-a apropiat de Iliescu şi de PSD (în 2003 i-a înmânat un premiu lui Adrian Năstase).
    Neagu Djuvara: „Pe la începutul anilor 2000, m-am aflat în audienţă la Rege. Am avut curajul, pentru că eu sunt îndrăzneţ în chestiile astea, şi i-am spus: «Majestate, daţi-mi voie să vă spun că n-ar trebui să fiţi mereu văzut în prezenţa lui Ion Iliescu, pe care eu îl consider vinovat de crime şi care va trebui, o dată şi o dată, să fie judecat şi nu se cuvine ca…». Regele mi-a tăiat cuvântul: «Da, dar uite că domnul Emil Constantinescu mi-a făgăduit o grămadă de lucruri şi nu s-a ţinut de cuvânt, pe când Ion Iliescu îmi restituie». Carevasăzică, Ion Iliescu a avut dibăcia, prin intermediul lui Duda, să-l «cumpere» pe Rege. I-a restituit Săvârşinul, pe urmă a pregătit restituirea Palatului Peleş.”
    http://adevarul.ro/news/societate/dupA-25-ani-reconciliere-milioane-euro-acceptat-regele-mihai-impace-ion-iliescu-1_54eb645f448e03c0fde9192d/index.html

    • Interesant, mai ales daca asta se coroboreaza cu amnezia totala in legatura cu cei care au suferit pentru monarhie (multi au fost la Ramnicu Sarat pe timpul lui Visinescu) si cu educatia lacunara primita de printese. Una a fost implicata in afaceri cu lupte intre cocosi. Alta a fost iubita lui Gordon Brown (i se zicea printesa rosie) si acum e casatorita cu un actor de la Iasi din familie de sefi comunisti, prieteni cu Iliescu.
      Pacat ca evolutia de dupa 89 umbreste meritele incontestabile al lui Mihai I de a se fi impotrivit lui Antonescu si comunistilor.
      Ii doresc Regelui sanatate si curaj !

  2. Pe de alta parte, asemenea unui fluviu la varsarea in mare. prin 1991 1992 FSN ul s-a transsformatt intr-o delta cu doua brate. Bratul Roman – Basescu a preluat inclusiv denumirea FSN careia I-a adaugat , la la mult timp dupa aceea sufixul PD cumparat odata cu un partifulet care avea denumirea de DEMOCRT . Asa a aparut sigla PD FSN cu un trandafir socialist deasupra si doar tarziu au extras cele trei litere blestemate de la radacina trandafirului pe care l-au pastrat cu strasnicie fesenista chiar ssi dupa noapte aceea din 2005 cand s-au transformat , ca brusc , in partid popular si de dreapta.
    Cealata ramura formata de Iliescu si Nastase s-a numit PSDR apoi PDSR apoi PSD , asta ultima tot printr-o operatiunee comerciala in care au cumparat partidul lui Cunescu care se declara urmas al lui Titel Petrescu.
    Cinstit ar fi sa reamintim ca in vemurile mai apropiate de noi singurul care a promovat vechea mojicie originara fesenist – antimonarhica a fost dl Basescu atunci cand l-a acuzat pe Rege de tradare.
    Pe celalat brat fesenist , oricat ne-am stradui sa stergem inregistraril video, tot se gasesc momentele de reconciliere in care , cu generozitatea unui adevarat Suveran , Mihai I a acceptat sa se intalneasca cu Iliescu insusindu-si apoi si rolul de ambasador onorific al Romaniei conduse de Iliescu si Nastase , in scopul promovarii Romaniei la NATO si UE.
    Iar daca Majestatea Sa la cei peste 90 de ani eroici a facut astfel de gesturi regale de conciliere , cine sunt eu sa il contrazic si sa incerc sa dau iarasi foc la capitele cu fan comunistoid , cand in realitate nu am trait sub comunisti decat pana pe la varsta liceului ?

    • comunisti s au facut de dreapta dupa ce si au umplut sacul cu cele furate.cum spune un comentator mai jos ” Oamenii se pot schimba si isi pot reevalua cu sinceritate atitudinile.” ha ha

    • Perfect adevărat. Chiar nu putem ieși din niște tipare artificiale și să recunoaștem că ne-am înșelat ani buni în opțiunile politice? Războiul s-a terminat, totu-i la pământ și continuăm politica învrăjbirii pe criterii pur politicianiste?Chiar la un astfel de moment reluăm temele ultimilor zece ani de …gheruială continuă? Cui îi folosește?

    • Daca nu ai strecura si minciuni, cei neatenti te-ar putea considera un elev constiincios.
      Nu „Bratul Roman-Basescu” s-a rupt de FSN, ci la conventia FSN din martie `92, Roman a fost ales presedinte (in timp ce Iliescu era presedintele tarii). Si cum Iliescu si Roman erau la cutite (pentru cunoscatori, vezi septembrie `91), adversarii lui Roman (si adeptii lui Iliescu) au parasit FSN formind Frontul Democrat al Salvarii Nationale.
      Basescu de abia in 2001 a fost ale presedinte PD.

  3. Muntenegru a dat in urma cu cativa ani o lege speciala in ceea ce priveste Familia Regala a Muntenegrului, care ii confera drept de reprezentare a statului, deci o oficializeaza ca institutie a Statului.

    Dincolo de toate cuvintele frumoase, ar trebui sa militati pentru o astfel de lege si in Romania.

    Ar fi o minima reparatie morala fata de Rege, fata de Familia Regala si fata de romani.

  4. Doua mici observatii:
    1. Oamenii se pot schimba si isi pot reevalua cu sinceritate atitudinile. Asta apropos de abordarile din 1990 cu privire la Rege si nu numai.
    2. Cultul lui Ion Antonescu este practicat astazi si de o buna parte din membrii sectei basiste. Stiti dvs, pe principiul « Regele e tradator si sluga la rusi ».

  5. Care este diferenta între republica si monarhie ? Se fura identic in ambele sisteme .Daca vorbim de ideologie este altceva … anii 1947 – 1989 au fost anii dezvoltării României .

  6. Regele s-a compromis singur de dragul impropietaririi cu tot felul de paduri, castele si „domenii regale” aflate in propietate publica dupa 1990. Iliescu l-a cumparat tot asa cum l-au cumparat si rusii in 1947.
    Un rege slab, banii, averea, inaintea onoarei a fost principiul lui.

    • regelui i a dat castele si rominilor mindri apartamente !
      baiat destept, dora n o dat de la masa si romini l or vrut presedinte pe viata sa poata striga:iliescu apare, soarele rasare!

  7. Cultul lui Ion Antonescu a fost, în toţi aceşti ani de fesenism rezidual, o gogoaşă simbolică de cea mai mare importanţă. (În paralel cu cealaltă gogoaşă, a „trenului regal care a plecat peste graniţă încărcat cu avuţia ţării şi poporului muncitor şi ţăran” :) )

    Una din maniile de ţaţă ale tipilor conservatori (de la comunist la redneck american) e aceea de a adăuga tot felul de mici acuzaţii – bârfeli – înţepături la o poveste spusă pe ton neutru. Exemplu: „Adrian Năstase a făcut şi a dres cu Trofeul Calităţii – dar ştiţi că e şi cam homosexual?” Sau „Hitler a făcut şi a dres… dar ştiţi că a muşcat covorul şi că avea un singur testicul?”

    Prind foarte bine atunci când publicul e obişnuit, crescut, dresat în aşa fel încât să nu se uite la altceva decât la versiunea oficială sau la opusul ei, niciodată la o alternativă. Ăsta era stilul lui Magazin Istoric în vremea lor de glorie, anii 1965-1985. Începeau o poveste despre un personaj istoric şi pe la jumătatea poveştii începeau să adauge tot felul de insulte.

    În cazul de faţă: „ştiţi că Antonescu, omul care a ordonat Masacrul de la Odessa în 1941, a pus să fie împuşcaţi ţărani la 1907?” (Ceea ce e complet irelevant, fiindcă la 1907 sublocotenentul Antonescu, procurorul Danielopol şi 12 ostaşi au fost înconjuraţi de un grup de 150-200 de oameni furioşi, care s-au repezit la ei. Lucru care putea fi probat de zeci de martori. Indiferent cine ar fi judecat evenimentul şi după ce legi, era legitimă apărare şi nu avea treabă nici cu Odessa, nici cu un război ce avea să aibă loc decenii mai târziu, nici cu sovieticii şi nici cu evreii.)

    La începutul anilor 1990 se spuneau tot felul de lucruri şi despre Rege şi moşieri.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Ioan Stanomir
Ioan Stanomir
Profesor de drept constituţional la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti, specializat în domeniul dreptului constituţional.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro