joi, martie 28, 2024

Mihai Razvan Ungureanu fata cu evaziunea

Coborat din Olimpul serviciilor secrete in mult mai banala pozitie de premier, Mihai- Razvan Ungureanu, fara  a fi economist, dibuie inexplicabil, dar corect, problema principala a statului roman: ponderea veniturilor la buget in totalul economiei, deficitara in Romania in comparatie cu Europa. (Fac abstractie pentru moment de o mare parte a oamenilor care considera ca problemele principale ale tarii sunt de fapt alegerile anticipate, Traian Basescu, Antena 3, Securitatea, conspiratia iudeo-masonica, etc.) Tot Mihai- Razvan Ungureanu adauga, culmea, si o solutie corecta: Fiscul trebuie sa isi faca treaba si sa colecteze bani in plus. Traznaia cu 1.5% din PIB colectati in plus in 60 de zile vine doar din compararea a doua cifre intr-un birou din Palatul Victoria – media europeana si ceea ce se intampla in Romania (este ca si cum ai compara o pruna cu un cactus). Pentru a putea avea o sansa, totusi, de a se deosebi de toti prim-ministrii post-decembristi care au esuat unul dupa altul in aceasta nobila incercare de a aduce veniturile la o pondere acceptabila in PIB, Mihai Razvan Ungureanu ar trebui sa aiba un pogon de informatii. Iar informatiile ar trebui, sa fie, nu e asa, domeniul forte al domniei sale.

O imagine pe care nu poate sa i-o sumarizeze sau sa i-o descrie nici o sinteza din lume din cele pe care le are pe birou este data de vizita la un oficiu fiscal. Sa spunem unul din Bucuresti, desi realitatea de aici este ca un Rolls Royce comparat cu un Trabant fata de cum functioneaza aceste birouri in tara. Matusici bulversate, inghesuite in birouri gri, cu noiane de hartoage pe birou si tafnoase nevoie mare ar putea sa ii dea primul indiciu tanarului nostru premier: sistemul informatic al Fiscului este de fapt o rasnita hodorogita care foloseste in continuare inputul manual de pe hartie, pierde documente, are o ineficienta incredibila din cauza sistemului dual pe hartie si informatic (Comentariu tipic: “dar cum pot io sa va dau hartie cu stampila din calculator daca nu tin si o copie indosariata?”). Rasnita hodorogita nu este asa pentru ca functionarii fiscali sunt niste nepriceputi in alte tehnologiei, este pentru ca in clipa in care ai un sistem fiscal performant, cu o platforma unica, hotia se poate vedea din avion prin prelucrarea simpla a unor date, iar feuda unor simpatice lipitori din sistem s-ar zgudui. Daca nu considerati argumentul valid, va reamintesc ca dupa 10 ani si trei premieri de cand a pornit un sistem de informatizare a universului mirobolant al retetelor compensate, acesta a fost sabotat sistematic din interior, desi a fost de mai multe ori la un pas de implementare. Ca atare, ar putea organiza rapid o licitatie in care sa ceara ajutorul celor mai performante companii din lume, care au deja sisteme functionale implementate in diverse parti ale lumii. Fiscul francez lucreaza cu Capgemini,fiscul britanic cu Fujitsu, provincii canadiene lucreaza cu EDS, exista locatii din lume in care aceste firme private se angajeaza sa faca sa functioneze intreg sistemul informatic si li se da drept plata un procent din imbunatatirile cu care vin, deci sunt platiti doar daca aduc bani in plus. Lucram si noi cu cineva foarte “performant”,in general Dorel de la departamentul IT. La fel ca in reclama, pe langa munca la plezneala si carpelile ad-hoc, ideea de baza e aceeasi: Gogule, probleme, ma?

A doua informatie care i-ar putea fi utila tanarului prim-ministru este ca tovarasii bulgari au reusit sa aduca 1.5% din PIB in plus, e drept nu in 2 luni cat li se cere bravilor nostril functionari, ci in 18 luni. Ce au facut? In primul rand, au adus in proiect profesionisti adevarati si au cheltuit niste bani: vreo 10 milioane de euro. Consulanti de la Banca Mondiala plus de la Crown Agents de la Londra.In al doilea rand, au implementat solutiile propuse : desfiintarea oficiilor fiscale teritoriale, rotirea sistematica a functionarilor intre diversele oficii – mai ales trimiterea lor in judetele invecinate, unde filierei de coruptie ii ia o vreme sa se refaca, verificarea prin sondaj, la a “doua mana” a calculelor facute de oficiali de fisc (zonele de vulnerabilitate primesc astfel o cuantificare statistica prin care sistemul poate fi apoi tinut in frau) plus “simpatica” prevedere ca daca ai prins un evazionist , sa spunem, la taxa numita TVA il iei la purecat automat pe toate celelalte bugete: bugetul asigurarilor sociale, bugete locale, bugetul de sanatate, etc. In al treilea rand, au infiintat ceea ce exista deja in Ministerul de Interne: un telverde anti-coruptie prin care oricine poate, anonim, sa “toarne” evazionisti. Intr-o tara in care au fost milioane de informatori ai fostei Securitati inainte de Revolutie, sigur au mai ramas macar cateva mii de amante parasite, mostenitori nedreptatiti, dusmani de moarte care sunt dispusi sa ii faca probleme evazionistului, la pachet cu vecinii de palier. Daca veti considera diabolic acest sistem, aveti in vedere ca in Statele Unite, leaganul democratiei, turnatorul care da in gat un evazionist isi ia in plus o parte din suma recuperata drept premiu. Tot sistemul de mai sus, propus bulgarilor in 2005 (si acceptat) a fost propus si Romaniei in aceeasi perioada, insa a fost refuzat sistematic.

A treia informatie pe care ar trebui sa o aiba este legata de calitatea umana a managerilor cocotati de partide in fruntea unor departemente din Fisc. Luam doar un exemplu scurt. Seful Garzii Financiare Bucuresti a fost, pana mai de curand, Stelica Barna, poreclit de presa “Stelica Faliment”. Cv-ul domniei sale, inainte de angajarea la Fisc, arata in halul urmator: facultatea terminata in 11 ani, traseism politic (trecere de la PSD la PDL in 2004), destituire din functia de presedinte al S.C. Aversa S.A. care dupa directoratul simpaticului domn a intrat in faliment, destituire din functia de director al S.C. Societatea Feroviara de Turism S.A. (o vanzare de active care nu a fost nici macar pe placul Ministrului Radu Berceanu),pauza de activiate de aproape un an. A urmat apoi, fulminant, numirea direct in functia de sef al Garzii peste tot Bucurestiul. Domnul Barna se lauda cat il tineau rarunchii ca se lupta cu evaziunea, anuntand luni in sir, cu surle si trambite, cifre de peste un milion de lei colectate la buget, din toata capitala. Cifrele ar fi dat, probabil, frisoane reci evazionistilor daca pezevenghii de jurnalisti de la Adevarul n-ar fi descoperit in familia sefului de la Fisc o firma (Anaem Exim) cu 6.7 milioane de euro datorie la…fisc. A urmat destituirea domnului in cauza – cruda si nedreapta, desigur- urmata de descoperirea unui cartier de vile care pareau a se construi din banii unui bugetar modest, descoperirea unei vile mandre la Otopeni, filmata din toata unghiurile de jurnalisti, plus, colac peste pupaza, interventia Agentiei Nationale de Integritate care a spus ca domnul nu poate justifica bagatela de 750.000 de euro, ca diferenta intre sursele de venit trecute in declaratia de avere si averea dobandita. Exemple ar fi insa cu ghiotura: Silviu Vaduva, cel care a fost pentru doua zile sef la Vama Bucuresti, cules direct din Bamboo si din revistele de cancan. Ar mai fi de amintit si cazul cu vamesii spagari, umflati pe sus de mascati, care isi strangeau spaga intr-o galeata, care mergea apoi pe filiera mai sus, ca sa nu mai vorbesc spaga de 100.000 de euro data unui consilier ANAF (oare coruptia se opreste doar la nivelul unui amarastean de consilier?). Aceste picanterii si probabil alte zeci se regasesc in plicurile vraf pe care SRI-ul le trimite in mod cert demnitarului proaspat intrat “in paine”. Pentru ca Serviciul Roman de Informatii stie exact cine cat fura, de unde si prin ce metoda. Daca vrea ordine si bani in plus la buget, domnul Ungureanu nu se va opri la doua destituiri.

A patra informatie pe care ar putea sa o primeasca premierul este legata de sumele pe care Fiscul le ramburseaza cu generozitate firmelor (celebra rambursare de TVA). Ar putea pune intrebarea de ce se observa in mod constant Rolexuri la maini si gipanuri sub dosul unor functionari care fac parte din Comisia Centrala Fiscala din Ministerul de Finante, cei care decid cati bani primesti inapoi de la stat si mai ales cand. Am mai putea face o trecere in revista a cazurilor de fraudare a sistemului prin solicitari fictive de TVA rambursat – bani pe care statul ii are deja si ii returneaza, desi nu ar trebui. Ar avea surpriza sa constate fosti functionari anchetati care au continuat sa fie parte la decizii. Ar putea descoperi chiar fosti demnitari care sunt acum niste mandrii consultanti privati, in continuare in legatura ombilicala cu Ministerul. Ar mai putea intreba Ungureanu de ce nu exista un sistem standard de functionare si o predictibilitate anuntata public a traseului dosarelor si a datei de plata la care contribuabilul se poate astepta.  E o intrebare retorica, orice termen anuntat inseamna o spaguta in minus pentru cel care “iti baga dosarul la inaintare”, intr-un sistem opac.

A cincea categorie de informatii pe care ar putea-o cere ar fi in a lega informatiile de la ultimul recensamant de bazele de date fiscale. Stiu, o sa imi sara in cap instant vreo doi luptatori pana la moarte pentru anonimizarea datelor, dar totusi: cate case exista in Romania? Si pentru cate case se platesc taxe? Cati oameni declara ca muncesc cand vine recensamantul si cati sunt prinsi pe raboj ca platitori de taxe pe munca? etc. Daca e mai greu cu legarea acestor date, poate e mai simplu cu infiintarea unei baze de date la nivel national, care sa lege toate bugetele si sa fie centralizata la Fisc: ai un venit mare dar primesti ajutoare sociale? Ai venit mic ca impozitare, dar platesti in acelasi timp impozit pe un Mercedes proprietate personala? Ai venituri din dividende dar incasezi si ajutor de incalzire de la Ministerul Muncii? Ai fost evazionist in trecut si ai bunuri urmaribile, din care obtii venituri din chirie? Cumulezi salariul cu pensia si figurezi ilegal, in continuare in ambele sisteme? Ai murit si incasezi in continuare pensia sau decontarea pentru compensate? Iata tot atatea intrebari la care sistemul actual nu poate raspunde, pentru ca nu este pus cap la cap. De aceea, impozitarea statului seamana cu o galeata de apa plimbata de colo-colo, cu sute de gauri in ea. Pana ajungem sa depunem in visteria statului ce a mai ramas, mare parte din resursele colectate se “pierd pe drum”.

In fine, ultima observatie este legata de raspunsul evazionistilor la anumite masuri luate de stat. Pentru ca traim in Romania, orice masuri de combatere a evaziunii nu conduc, intr-o prima etapa, decat la majorarea spagii, spaga fiind evident o modalitate eficienta economica prin care agentul economic rational incearca sa isi maximizeze sumele care ii raman in buzunar. Evident, acest mod de a privi lucrurile este specific economistilor, cetatenii obisnuiti ar vrea, daca se poate, sa ii spanzure de limba, direct, pe evazionistii prinsi. Desigur, s-ar putea adopta modelul chinez in care sunt impuscati dupa un process scurt si li se factureaza glontul, insa fiind tara europeana avem alte masuri la indemana: puscaria pe viata pentru o evaziune de, sa spunem, peste 6 milioane de euro, pentru a-l ferici pe domnul Barna. Si posibilitatea de a scapa de o parte din puscarie, eventual, prin returnarea prejudiciului. Totusi, calculul evazionistilor se face nu doar in functie de gravitatea pedepsei, ci mai ales in functie de probabilitatea de a fi prins, care este de circa 1% in prezent, daca comparam prejudiciul aflat in instrumentare la DNA in contrapartida cu sumele constatate drept cheltuire ilegala de Curtea de Conturi, in raportul anual. Carevasazica, daca esti hot in Romania, tara membra a Uniunii Europene, ai sanse matematice de 99% sa scapi basma curata. In plus, ca o paranteza, doar raportul pe 2010 detaliaza cheltuieli ilegale de peste 10 miliarde de euro, deci tanarul nostru premier ar putea, de asemenea, sa se uite si la sumele obtinute din taxe si modalitatea in care ele sunt folosite. Sistemul putrezit pana in temelii va rezista cu o fardare mai groasa, de doua degete, inainte de alegeri si va functiona la fel dupa. Iar cei care vor veni cu solutii se vor amesteca in padurea de tipete isterice care anticipeaza, invariabil, fiecare ciclu de alegeri in Romania. In caz ca v-ati speriat deja ca se va intampla realmente ceva, tara va merge inainte cu huruitul ei birocratic, ca de rasnita. Dar pentru a nu cadea in depresie, putem sa ne amintim de replica de inceput si de final a fenomenalei piese “Conu Leonida fata cu reactiunea” – orice asemuire cu situatia de fapt este pur intamplatoare, inclusiv cele trei saptamani de revolutie pomenite acolo:

LEONIDA: Așa, cum îți spusei, mă scol într-o dimineață, și, știi obiceiul meu, pui mâna întâi și-ntâi pe „Aurora Democratică”, să văz cum mai merge țara. O deschiz… și ce citesc? Uite, țiu minte ca acuma: „ 11/23 Făurar… a căzut tirania! Vivat Republica!  (….)

EFIMIȚA: Ei, bobocule, apăi cum le știi dumneata toate, mai rar cineva!

Distribuie acest articol

83 COMENTARII

  1. Sunt bune ideile dvs., insa in ceea ce priveste evazionismul eu cred ca ar fi mai bine daca domnul MRU s-ar gandi in primul rand la micsorarea taxelor si impozitelor. Avand mai putin de plata firmele vor prefera sa plateasca decat sa functioneze in ilegalitate sau sa dea spaga.

    • postul dvs.imi aduce aminte de perioada in care se motiva coruptzia din justitzie prin salariile mici.uite ca acum lucrurile s au schimbat!:))

    • Si daca suspendam taxele nu mai exista nici un evazionist, nu’i asa? Asta e logica.
      Eu spun ca plata taxelor nu are legatura cu evaziunea. Una are legatura cu statul de drept si celalalta cu politica economica. Faptul ca exista evaziune nu poate fi un argument in favoarea marimii taxelor.

      Articolul de fata surprinde foarte bine realitatea romaneasca. A s a e s t e !
      Ar mai fi argumentul destul de evident ca Dorel de la IT a ramas acolo pentru ca probabil este cel mai fraier din tagma lui de nu a putut sa gaseasca un salariu mai mare. Acum cati’va ani am vazut si eu niste programe facute de ministerul de finante. Pe vremea cand se depunea bilantul cu disketa alaturi (acum nu mai stiu cum este…). Erau jalnice !!! cred ca si un student la orice facultate de profil putea concepe ceva mai de Doamne-ajuta.

      Opacitatea statului este o mostenire comunista. Intr’un regim totalitar hotăra partidul… si lantul slabiciunilor apoi. Nu venea cetateanul sa puna intrebari neavenite. Apoi, functionarul nu avea/are nici o autoritate. Nu ma refer ce cei mici care trebuie sa faca munca bruta de hârţogăraie. Dar nimeni nu isi poate asuma nici o responsabilitate de frica ca e tras la raspundere. Mental vorbind inca asteapta ok-ul partidului sau al sefului. De aici hârţogăraia. Ei trebuie sa se justifice. Asa se face … ca de pilda pentru schimbarea numelui unui copil de 3 ani trebuie sa aduci cazierul judiciar pentru acel copil… sau trebuia in fine. Un functionar nu are dreptul sa observe ridicolul situatiei… ii este frica si nu are autoritate. Exemplul este benign dar arata ceva despre lumea Kafkiana a institutiilor romanesti.

      Avem nevoie de o gasca de incoruptibili… :-) infiintati pentru delictele federale, pardon nationale. Avem nevoie de un Eliot Ness cel putin si de foarte multi Capone la pârnaie. Solutii exista vointa politica nu prea.

      • De pe vremea lui Vacaroiu cind la noi se introducea, protrivit propriilor spuse, mecanizarea la MF informaticianul Dorel este tot acolo iar Vaca a avansat la Curtea de conturi.
        Azi Dorel, de la finante, si de la guvern as putea zice se numeste Asesoft , iar Dorel se numeste Ghita . De ce oare ?
        Respect !

  2. Articol impecabil ! Tot ce ar mai trebui adaugat se reduce la radacinile evident comuniste ale intregii situatii. Iata ce se spunea intr-un scheci (ce-o fi aia ?) de la finele anilor ’60 (s-a dat la TV):

    – Toarshu’ sef, iata lista necesarului de consumabile pentru anul viitor.
    – Da’ la ce va trebuie 1.000 (una mie) lame de ras ?
    – La ascutit creioane.
    – O MIE ?
    – Stiti mie imi creste creionul foarte repede – de seara pina dimineata.
    – Hai tovarasu ca-ti bati joc de mine.
    – Bine tov. sef. Atunci va rog eu frumos scrieti acolo 1.000 de (c)lame de ras.
    – Si la ce serveste asta ?
    – Aranjez eu cu secretara sa nu-l bata pe „c”.

    Nu va suna nimic cunoscut ? Nimic-nimic ?

    • Completare: daca magaria din sceneta vi se pare ridicola, nesemnificativa, incercati sa intelegeti ce insemna cenzura din acele vremuri. Faptul ca a „trecut” ne vorbeste despre restul aisbergului ascuns sub luciul inselator al propagandei oficiale. Si stiti cum e cu muntii aia de gheata: deasupra 1/7, dedesubt 6/7.

      Faradelegea institutionalizata genereaza coruptie, „zi de zi, ceas de ceas si in proportie de masa”. Asa spunea si Lenin dar despre altceva.

        • Nu, era cu Horia Serbanescu dar al doilea personaj nu mi-l aduc aminte insa nu cred ca era Radu Zaharescu (nu l-asi fi uitat).

      • Raportul mai aproape de realitate la aisberg e 1/9 de-asupra apei si 8/9 sub apa.

        Oricum .. mai stie cineva ce s-a intamplat cu sitemul informatic unic din sanatate ?

        Vasile

  3. Excelent articol dar are o singura scapare. Guvernul Boc chiar a reusit in doi ani sa reduca mult evaziunea fiscala din multe domenii unde se practica la greu de PSD si PNL: piata muncii la negru prin marirea amenzilor si chiar pedepse cu inchisoarea, taxele vamale prin trimiterea in judecata a zeci de vamesi, politisti, inspectori, ANAF care au inceput sa-i vada pe judecatori la fata.

    Daca sunteti cinstit cu noi, ar trebui sa recunoasteti lucrurile buna facute de Boc si care trebuie continuate si cu multe din sugestiile dumneavoastra.

    • Toni, din pacate nu stim ce a facut sau nu a facut Boc, pt. ca cifrele definitive pe PIB nu le avem inca. Tipic, fiscul se lauda cu mari performante, iar apoi mult mai tarziu vine INS-ul si re-evalueaza in sus PIB-ul, ceea ce inseamna ca, procentual, incasarile nu au saltat.

  4. E buna abstractia. Cel putin scapi de stresul… realitatii si dezvolti alegatii… dincolo de nori.

    Din cate „ţiu” minte, abstracţia trecuta era pe tema bocitoarelor, cu doar cateva zile(saptamani???) inaintea anuntarii masurilor de austeritate… bonus niste TVA in plus.

    Se apuca PIB-ul de sapat dupa ce s-a zvarlit de asfalt? Eh, asta nu-i foarte grav, important e ca esti o resursa inepuizabila de replici.

    Cum „statul de drept” e dus in derizoriu inca din prima fraza, punerea accentului pe exemplele cu guvizi din restul articolului imi intaresc convingerea ca pentru unii oamenii, oricat si-ar dori sa observe… copacii, padurea le obtureaza campul vizual.

    • Sigur, sigur – nu uita si ca atunci cand se zvarleste PIB-ul de asfalt si face o groapa, iar apoi sunt platiti niste cetateni sa o astupe, economia crestere din aceasta mirobolanta operatiune. Cat despre guvizi, bocitoare si abstractiuni, te invidiez : vezi o realitate atat de plina de nuante incat nu o pot discerne si eu.

  5. Pare ca are sens ce zice Razvan, chisr si pentru cineva care nu e expert in domeniul de taxe, fisc etc. Evident, masurile mentionate sunt cele mai multe de bun simt si e de mirare ca nu s-a facut nimic in acest sens… de fapt nu e de mirare.
    Sa vedem ce face Ungureanu in acest domeniu, doar indemnul la colectat inca 1,5%PIB nu e deloc suficient.
    Exemplul Bulgariei e absolut revelator. (Ma cam irita ca bulgarii astia, care acum vreo 15 ani cumparau bilete de autobuz pe oua, incep sa aiba multe chestii de la care noi, romanii avem de invatat. Turismul, tva-ul, acum colectarea taxelor. Nu prea-mi mai vine sa rid de ei…)

  6. Mai incet cu 99% ala ca faceti reclama.. mai vin si altii.. :)
    Nu cred ca MRU va putea rezolva aceste probleme prea curand pentru ca 99% contribuie, direct sau indirect, la un partid sau altul: partidul care e majoritar in judet.

    • Excelent, excelent….si evident partidul cu baroni cu tot pune seful la fisc. Si, tot evident, nu il pune degeaba.

  7. Razvan Orasanu fost consilier de stat al primului ministru pe probleme economice (2005-2006; 2007-2009) si Preşedinte al AVAS (2006), in timpul guvernarii Tariceanu. Dece nu l-ai influentat, pe Tariceanu, sa accepte in 2005( odata cu Bulgaria), implementarea respectivului program, daca tot erai consilierul lui pe vremea aia? Nu vreau sa te jignesc insa imi pari cam ipocrit.

    • Implementarea depinde de Ministrul Finantelor si secretarii de stat din minister. Daca veti constata cine sunt, aveti cheia. Mai multe nu sunt dispus sa spun acum, decat ca stampilarea lui Orasanu ca ipocrit sau nu este irelevanta pentru sistemul fiscal. Sau, ca sa va intorc „politetea”, nici eu nu vreau sa va lezez, dar mi se pare ca sunteti un stampilator trist si inutil.

      • Totusi, lasand la o parte excesul de limbaj al lui Daniel C, problema pe care o ridica mi se pare valida.

        Tariceanu ar fi trebuit sa se bata cu Ministrul Finantelor din 2005 ca sa-l determine fie sa accepte proiectul cu Crown Agents, fie sa-l demita. Nu stiu de ce nu a facut-o, dar nu vad decat trei explicatii: lipsa de viziune, lipsa de interes sau lipsa de autoritate.

        • Intrebarea nu e doar pentru Tariceanu, proiectul era acolo si cu Boc premier si este si cu MRU premier. Si totusi, nu se face. Daca tii neaparat sa smulgi de la mine , poftim: l-am propus, a fost „agreat de principiu” , dupa care a murit – un consilier al premierului nu poate implementa ceva in maruntaiele Ministerului de Finante fara a se muta acolo cu o oarecare autoritate (de cel putin secretar de stat sau director general). Transparenta vine pe partea aialalta cu pierderea unor moshii. E foarte simplu, nu e complicat.

          • Fair enough. Inseamna ca problema e la Ministerul Finantelor, unde exista un ghem de interese pe care niciun premier nu a fost in stare sa-l desfaca pana acum.

            Asta ar fi un bun subiect de dezbatere: cum ar putea fi sparte aceste retele din ministere, care par sa supravietuiasca oricarei conduceri politice? Sau nu exista solutie, pentru ca situatia e tolerata, ca sursa de finantare a campaniilor electorale?

  8. Domnule Orasanu, ce mai, i-ati zis-o ‘tanarului prim ministru’, si in plus, ce reconfortant este sa constati ca iti poti spune ‘ba, asa e, Orasanu asta are dreptate, parca as fi spus-o eu’ :).’ Anyway, sa nu subestimam asset-urile (din maneca) ‘tanarului prim ministru’:
    – primo: are o licenta in studii iudaice la Oxford si ma astept in consecinta sa fi invatat ceva acolo si deci sa vina cu ‘fo jmekerie invatata dela taticii banilor :), si, ceac-pac, sa ne lase masca si sa marc banu’ conform obiectivului anuntat.
    – secundo: mai are in subordine si un ‘tanar ministru de finante’ (pe care nu stiu de ce, in mod nemeritat, nu il amintiti), scolit si el ‘where the money never sleeps’ (or so they say :) ) si care a fost trimis de cateva ori mall sa cumpere bani si i-a luat ieftin (or so they say . :), stiu, ma repet). Este deci de asteptat ca si ‘tanarul ministru de finante’ sa faca ‘fo jmekerie care sa ne dea pe spate si sa colecteze maruntisul de un bilion jumate.
    In consecinta, filmul se anunta misto: eroi tineri si brilianti, tons of money, mossad, ivy league, high tech and stuff… (nu reusesc insa sa imi amintesc cine este regizorul :) )

  9. Singura metoda de a reduce fiscalitatea este un sistem informatic integrat care sa faca diverse validari si verificari incrucisate interministeriale .
    Desigur pentru a avea acest sistem trebuie sa stim ce si cum vrem si sa se apeleze la consultanti straini , independenti . Va costa desigur , dar merita banii care vor fi recuperati.
    Eu cred ca defapt marea problema este ca defapt acest lucru NU se vrea tocmai de catre care lucreaza la ANAF , fisc , garda , politicieni .
    Daca informatiile sunt publice sau, ma rog , pot fi accesate instant la ce le mai folosesc lor pozitiile ? Fara invarteli , fara nimic ? Pai mai merita sa lucrezi la stat sau sa fi politician ?

    In stilul clasic dambovitean orice tentativa de rezolvare a acestor probleme va fi „impotmolita” in diverse minstere , comisii parlamentare , de buget .

    Parerea mea e ca MRU nu are timpul necesar pentru un astfel de proiect extraordinar de util , necesar , as spune chiar salvator pentru Romania . Cu o singura exceptie : dam militaria jos din pod , informatiile celor de la SIA , SRI , etc (cele n servicii de informatii) sunt folosite in mod real si eficient . In cazul acesta parca parca as avea o speranta .

    • De acord cu ce spuneti, inclusiv cu folosirea pe scara larga a informatiilor, presupunand ca se poate da drumul la un rau de astfel de chestiuni precise. Problema principala este legislatia in care aceste informatii sunt culese – a se vedea procesul unui mogul, castigat parca definitiv.

    • Un astfel de sistem informatic, în care fiecare persoană să-și aibă contabilitatea ținută de stat, cu eliminarea completă a numerarului este o necesitate pentru toate țările sud-est-europene cu probleme fiscale. Adică, unde este cinste mai puțină, trebuie tehnică mai înaltă, deși se pare că realizarea va începe acolo unde există cinste mai multă (Suedia vrea să renunțe la cash). Ne pare bine că un astfel de proiect este acum tehnic realizabil. Totul depinde de voința politică, una europeană, că pentru cea națională nu sunt șanse. Echilibrele fiscale sunt un aspect, mult mai importantă este echitatea transpunerii sistemelor fiscale în practică, eliminarea fraudei și pe venituri și pe cheltuieli.

      • Ce misto ar fi sa si munceasca statul in locul meu, daca tot vrea sa-mi administreze firma.
        Sa se ocupe el de vinzari, de incasat banii de la clienti, nu doar de contabilitatea mea.
        Parca am mai avut odata filmul asta, iar rezultatul a fost naspa.
        Asta pe linga faptul ca statul n-a fost in stare sa vinda corect mai nimic din activele avute, iar la incasat bani de la clienti (cetatenii care ar trebui sa primeasca servicii in schimbul taxelor) chiar statul spune a nu e in stare.

        Dar mentalitatea comunista de „sa faca statul” moare greu, nu-i asa d-le Isaila?

        • Eu am trăit în comunism, am fost chiar un fel de dezident, dată fiind construcția mea liberală, stilul meu independent.

          Problema voastră este că statul nu este numai un detestabil izvor de afaceri private neprincipiale, dar este și un inhibitor al acestui tip de afaceri. Practic când primul aspect prevalează se poate spune că statul nu mai este un prestator de servicii publice, că devenit a o afacere privată, foarte urâtă, dar privată. Voi nu atacați etatismul (cum o fac eu, care mă gândesc la sistemul ineficient ceaușist), ci un anumit tip de afaceri private mascate. Chiar credeți că ele sunt „de stat” dacă își zic astfel? Afacerile publice sunt cu totul altceva, cetățenii nu le văd ca în paguba lor. Dacă sunt păgubitoare nu mai sunt publice, sunt în interesul unor privați.

          În România deruta este mai mare, dar în țări cu mafii serioase (Italia, Ucraina, chiar Franța sudică) se întrezărește clar în ce „armonie libertariană” intră afacerile în mod absolut natural, dacă dispare statul sau se „minimizează” prea mult.

  10. Si ar mai trebui facut ceva: o unificare a legislatiei in domeniu. sa republice naibii Codul fiscal si normele ca innebunesti pana citesti ceva, ca de lamurit nici nu poate fi vorba.
    Si nu e vorba numai de fiscalitate ci de legislatie in general.
    SI sa nu le mai modifice intr-una. Este practic imposibil sa tii pasul si esti la discretia functionarilor.

      • Unul dintre bloggerii „economici” buni – ori Dan Popa, ori Khris… daca nu cumva altul :-) – numarase recent 172 de modificari ale legislatiei fiscale intr-un singur an. Una la doua zile (pentru ca, nu-i asa, oamenii astia-s foarte harnici, lucreaza si-n weekenduri). QED.

  11. Deci unde este evaziunea? Acolo unde sunt si bani. In Romania cei mai multi bani se fac prin contracte cu statul. Cine are contracte cu statul? In general cei de la putere. Deci firmele care au partidele de la putere in spate au si acces la bani. Sansa actualei puteri este de a reusi performate in cat mai multe domeni. Deci daca guvernul Ungureanu reuseste in 60 zile sa scada evaziunea si sa aduca bani la buget in valoare de 1,5 % din PIB este o perfomanta. Si pun pariu ca va reusi pentru ca in urmatoatele 60 zile firmele de partid nu vor mai face evaziune fiscala ci isi vor plati darile corect pentru ca la mijloc este soarta partidelor care le sprijina. Asa ca stati linistiti guvernul Ungureanu va reusi, pentru ca este o simpla manevra, bani vor curge spre buget.

    • Si se vor strange fix 1.5% din PIB. Adica la o coleta pt. sectorul public de 30% din PIB (putin mai mult, depinde de an) vorbim de a douazecea parte in plus din intreaga suma, in 60 de zile.

  12. Cand vad eu pe unii care se intrec cu prostia,asa cum face Orasanu asta,imi vine sa-l strang de gat sau sa-i fac ceva si mai rau. Lasa-l bai vere pe primul ministru sa zica si sa faca,pentru ca nu s-au terminat oamenii destepti din tara si ai ramas tu,singurul care mai poate face ceva.Are si el destui consilieri,probabil,care-ti dau lectii pana si tie,iar pe tine,dupa cate observ din tonul tafnos pe care-l afisezi,nu te-a intrebat nimeni despre nimic.ceea ce inseamna ca nu valorezi prea mult in ochii primului ministru.De altfel,inteleg ca i fost consilier al lui Tariceanu si stim cu totii ca,in ciuda cresterilor economice din acea perioada,guvernul acela a lasat tara direct in criza,dupa ce a cheltuit miliarde de euro anapoda.Asa l-ai invatat tu pe seful tau Tariceanu? Pai daca asa de prost l-ai invatat pe acela,cum de mai ai curajul sa mai inveti pe cineva? Nu ti-e jena de romanii care te cunosc si care stiu ce-ti poate pielea? Ai scris un articol lung si prost cu argumente false ,prin care pui la indoiala capacitatea noului premier de a face ceva bun pentru tara,fie chiar si in privinta colectarii de mai multi bani la buget. De ce faci tu asta?Pentru ca tu nu vrei sa se intample asta,este destul de clar.De ce nu vrei tu sa se lupte premierul cu evaziunea ,sau de ce vrei tu sa-l descurajezi si sa induci neancrederea populatiei in planul lui? Pentru ca este an de alegeri si tu faci fara rusine campanie electorala pentru opozitie,inca de pe acum cand inca n-a inceput ,legal,campania electorala. Altfel,ce te-ar mana pe tine in lupta? Este clar ca nu doar de dragul de a te afla in treaba il ataci tu pe premier si planul lui.Sa-ti fie rusine.

    • Domnu’ Vaduva, mai usor cu pianul pe scari – chiar nu vreti sa spun public ce sfaturi mi-a solicitat Mihai Razvan Ungureanu, atunci Ministru de Externe. Pe Tariceanu nu l-am invatat eu sa il dea afara pe Ungureanu, s-a descurcat singur – va mira? Iar daca incercati sa ma amestecati in mocirla electorala in care pare ca va balaciti, nu aveti vreo sansa. Cat despre toti desteptii care ar fi in abundenta sa dea sfaturi, se va vedea dupa rezultate! Eu am dat niste idei de bun simt, care ar putea fi utile.

      • Domnule Orasanu,

        Luati hotarirea (anuntata in prealabil) de a elimina orice comentariu care vi se adreseaza la persoana 1. Aceasta „moda” (de fapt mirlanie cumplita) ma exaspereaza pe toate forumurile dar cel putin Dvs. aveti puterea sa o sanctionati.

        • Nu am puterea de a modera acest forum, nu controlez contentul si am doar puterea de a interveni „pe intelesul fiecaruia” – putere palida pe care incerc sa o utilizez pentru a mentine respirabila conversatia de pe forum. Conversatie care imi place, pentru ca, fara a incerca sa flatez (si fara a lua in considerare unele exceptii) , este una dintre cele mai civilizate dintre toate publicatiile unde am postat articole.

    • Aaaahhh… si cum ziceati ca-i tonul autorului? Tafnos???
      Noroc cu dvs., ca ati readus pacea si armonia sub maslini…
      Da, stiu, sa-mi fie si mie rusine…

  13. Evaziunea fiscala e ca mafia, odata ce ai intrat nu prea mai poti sa iesi.
    Masurile dure de combatere a evaziunii fiscale trebuie insotite de masuri fiscale pozitive.
    In segmentele in care evaziunea e uriasa s-a creat un blocaj. Sa zicem la importul si distributia de fructe. Cei care fac jocurile in acest domeniu au retele clare, cu firme fantoma, cu importuri aranjate, cu neplata taxelor.etc. Toti cei care formeaza piata acesta se supun acelorasi reguli nescrise.Nu poti sa concurezi cinstit un importator de fructe.Ca n-ai cum, matematic, fiscal nu ai cum.
    Bun.
    Sa zicem ca unii dintre ei ar vrea sa iasa din ilegalitate si sa lucreze corect.Nu au cum. In secunda cand ar incerca sa plateasca taxe si impozite ar da faliment. Pentru ca in locul lui va veni un alt evazionist, mort de foame sau sustinut politic, si ii va lua locul.
    Singura solutie viabila este atacul cu artileria grea pe linia frontului. Tehnic, guvenul nu poate castiga lupta fiscala daca lupta cu evazionistii pe toate fronturile.I se vor diminua sansele.Daca insa o face directionat pe un anumit segment si se duce pana in panzele albe atunci are sanse. Premierul ar fi trebuit sa le ceara celor de la fisc rezultate in : domniul x,y si z-et in urmatoarele 60 de zile. Dupa aceste 60 de zile sa evalueze si eventuala sa continue inca o perioada pana la eradicarea problemelor in acele domenii.Dupa acesta lupta sa avanseze cu linia frontului spre alte trei patru domenii de interes.
    Cat despre tipete si trancaneli…aveti mare dreptate.
    Mi-a fost clar ce influente si interese exista cand am auzit reactiile virulente legate de inlocuirea lui Hahaianu. Pana la urma e treaba premierului pe cine da afara si pe cine pastreaza.Si in privat sint angajati foarte performanti care sint dati afara.Performanta este un criteriu important dar mai sunt si altele la fel de importante.
    ‘Curat murdar mon cher”

  14. Domnule Orășanu, sinistru tablou !
    Mă întreb cum de mai plutește șandramaua…

    Știind câte înjurături în prime-time au încasat guvernele Boc pentru că au mai făcut ceva pași înspre curățarea acestei șerpării, câte piedici le-au fost puse în exercitarea mandatului, câte minciuni au aruncat în spațiul public de către Opoziție, mă întreb ce se va întâmpla dacă aceasta va câștiga viitoarele alegeri.

    MRU și Miniștrii săi nu mai au timpul necesar pentru implementarea soluției informatizării.
    Singurul lucru solid pe care ni-l pot da nouă, celor care mai credem în Statul de Drept, este următorul:

    GARANȚIA CĂ NU VA MAI EXISTA FRAUDĂ LA VIITOARELE ALEGERI !

    Numai dacă va reuși vom mai avea o posibilitate să acționăm astfel încât să mai avem curajul de a ne privi în ochi unii pe alții !

    • Ma provocati sa scriu si despre sistemul electoral…dar inca nu e cazul si prefer sa mai aduc in atentie cateva teme economice…prea m-am luat cu altele.

  15. Mai intai, ar trebui ca cineva,ma rog, cativa, in tara asta, sa vrea sa construiasca o comunitate normala, guvernata de bun simt, onoare si dorinta de maretie. Restul ar decurge de la sine. Deocamdata, sunt doar niste …….., multumite cu traiul de azi, pe maine.

    • Cativa…care sa fie in trei feluri definite…cam vag, totusi. Iar daca ma includeti si pe mine intre „multe…… multumite cu traiul de azi pe maine” ati pacatui, cred.

  16. Razvane, felicitari pentru articol. Surprinzi foarte bine cateva din principalele probleme cu care se confrunta sistemul. Probabil ca cea mai mare este deprofesionalizarea fiscului, in special la nivel de conducere. In plus, nici cu cei de la baza nu prea mai face nimeni training iar legislatia se complica pe zi ce trece, de am ajuns chiar si noi, specialisti cu pretentii, sa ne facem scheme logice si tabele ca sa putem citi legea.
    Eu recent am scris si o carte in care am luat problemele, le-am disecat si am oferit solutii, inclusiv text de lege care sa le implementeze. Nu cred insa ca se vor obosi prea multi sa o citeasca.
    Apropo’ de administrare fiscala, bulgarii sunt in star treck fata de noi. La ei toate casele de marcat fiscale sunt conectate prin GPRS cu fiscul si „scuipa” datele in timp real, date pe care masina le proceseaza si trimite alerte de risc in caz ca ceva iese din anumite tipare. In Chile lucrul asta se intampla si cu facturile, acolo fiscul trimite decizia de impunere direct.
    De ce la altii se poate si la noi nu? Eu stiu, dar poate nu ar strica sa isi puna mai multi intrebarea asta…

    • Daca esti Gabriel Biris, salutari stimate dom si as vrea sa am o copie a acelei carti si aveti adresa mea. Daca nu sunteti acel Gabriel Biris, tot asa, dar va trebui sa ma gasiti prin linkedin/fb.

  17. De data aceasta mi-a placut articolul, f. pertinent, si la obiect ,cu doua obs. :renunta la tonul peiorativ cand te referi la un inalt funtionar pt. ca nu iti face cinste si risti comparatii si catalogari si a doua e ca multe din problemele pe care le-ai ridicat ( in mod corect ) au rezolvarea in final in instanta iar aici stii f. bine ca doar D-zeu are putere iar pana la el ne mananca sfintii.Felicitari inca o data pt. articol.

    • De acord cu observatia – exista insa un echilibru intre cat de „acidulat” este un articol pentru fericirea cititorilor si cat de dur este pentru respectivele persoane. Pot sa nu supar pe nimeni, dar nu cred ca e stilul meu sa mestec talas. Totusi, indemnul la prudenta este receptionat si este just si intelept.

  18. Ce se va intampla dupa cele 60 de zile?Vor pleca din sistem domnii care asemeni lui Barna(genial ,trebuie s-o recunoasteti,a „pierdut ” hotelul Astoria pentru cateva amarate de zeci de mii de Euro!!!) au ajuns acolo pentru ca sunt excelenti „colectori”..nu va speriati,in nici un caz pentru stat….Si daca ,totusi o sa avem ceva’ sange” prin mass media ,se va trata in sfarsit problema sistemic(salarii,cointeresare,control draconian prin implementarea de sisteme performante informatice,externalizarea catre firme serioase si neaparat nu romanesti , specializate ,a unor prestatii pe care evidenta ni le arata ca fiind imposibil de curatat de coruptie altfel,o regandire a sistemului fiscal in profunzime…iata o adevarata tema de reformare a Romaniei..)?Raspunsul este unul singur :nu ,Acum nu e momentul(ca sa-l parafrazez pe Mihai Stanescu ,genial in a enunta inca din 1990 acest adevar absolut al Romaniei de ieri,de azi si de maine!!!

  19. Stimate domnule Orăşanu,

    Problema combaterii evaziunii fiscale este destul de spinoasă, dar cred că, înainte de a încerca să dezvoltăm şi să implementăm soluţii, ar trebui să ne oprim puţin şi să ne punem câteva întrebări:

    – DE CE eu, contribuabil, sunt nevoit să plătesc pentru finanţarea statului?
    – Ce primesc în schimbul acestor plăţi efectuate cu forţa?
    – Am vreun interes să doresc să plătesc ceva pentru stat?
    – Îmi sunt necesare serviciile pe care statul mi le prestează pentru banii pe care i-am dat?
    – Ce înseamnă „pondere acceptabilă din PIB” („incercare de a aduce veniturile la o pondere acceptabila in PIB”). Cine defineşte cât e acceptabil şi cât e inacceptabil?
    – De ce statul să aibe un sistem informatizat care să permită monitorizarea tuturor aspectelor vieţii unui om privat ( „infiintarea unei baze de date la nivel national, care sa lege toate bugetele si sa fie centralizata la Fisc: ai un venit mare dar primesti ajutoare sociale?[…]”)

    Şi o să încerc tot eu să răspund la ele, din punctul meu de vedere. Aştept de asemenea şi din partea dumneavoastră, dacă aveţi timp, răspunsuri la aceste întrebări.

    Ideea care legitimează agresiunea statului împotriva individului are la bază aşa numitul „contract social”. Problema cuacest „contract” este că nimeni nu te întreabă dacă vrei să participi la el sau nu. Şi nici nu ai dreptul să alegi terminarea acestui contract. Dar contractele reprezintă acorduri de voinţă între părţi. Contractul social nu e un asemenea contract.

    Ce primesc în schimbul sumelor pe care statul mi le fură? Teoretic servicii publice. Practic primesc multă umilinţă, atunci când mă duc să îmi plătesc taxele şi impozitele, primesc multă batjocură din partea celor care ar trebui să ADMINISTREZE banii MEI, nu banii lor, primesc multă indiferenţă în instituţiile publice.. Să mai continui?

    Dacă aş primi ceva în schiumbul contribuţiei mele la sistem, atunci aş avea un interes să îl susţin. Dacă statul mi-ar oferi autostrăzi, servicii publice, atunci poate aş avea interes să contribui la acest sistem.

    Îmi este necesar ca firmele de asfaltat să primească 1 miliard de euro din banii mei, pentru ca mai apoi să nu pot să folosesc drumurile publice din cauză că aceste firme au furat acei bani, şi nu au ecipamente, utilaje, sau măcar bunăvoinţă. Îmi este necesar să o văd pe Udrea cu poşetele ei, pe Anastase cu încălţămintea ei, pe toţi aceşi ADMINISTRATORI ai banului meu care se poartă ca şi cum ar fi banii lor? Eu cred că nu.

    V-aş ruga să definiţi ce înţelegeţi prin pondere acceptabilă! Cine defineşte când ponderea este acceptabilă sau nu? Pe baza căror criterii? Ponderea veniturilor la buget din PIB înseamnă, de fapt, CÂT a FURAT statul din ceea ce s-a produs în economia reală. Din acest punct de vedere, ponderea acceptabilă este 0!

    Înainte ca statul să facă un sistem asupritor, care să mă monitorizeze în tot ceea ce fac, mai bine ar începe să fie mai puţin agresor împotriva proprietăţii mele şi să se implice mai mult în simplificarea şi REDUCEREA sistemului fiscal. Numai acest lucru ar duce la creşterea încasărilor la buget mult mai mult decât orice „politică fiscală” pe care o propun politrucii din ziua de azi. Exemplu cel mai elocvent este Georgia, fostă ţară din URSS, care a început o serie de reforme de reducere a aparatului fiscal, care CULMEA!, a dus la creşterea încasărilor la buget prin reducerea numarului si cuantumului taxelor.

    • Imi aduceti aminte de zicala unui politician american catre birocrati in a cheltui cu mare grija fiecare leut, pentru ca a fost muncit – pentru ei a muncit un contribuabil…insa nu veti vedea asa ceva pana nu se dezvolta niste indicatori care sa poata fi comunincati public, in spiritul a ceea ce spuneti. Un indicator util este „Tax Freedom Day” , ziua din an in care termini de platit toate taxele catre guvern si incepi sa lucrezi „doar pentru tine”. Un alt indicator util este impartirea fiecarui buget, inclusiv a datoriei publice , pe cap de locuitor, pentru a sti fiecare om ce ii revine…

  20. Ma tot uit cum guvernantii cer la presiunea fmi probabil marirea incasarilor la buget din PIB. Observ si din partea comentatorilor economici aceleasi idei preluate si repetate.
    Plecand de la prezumtia de nevinovatie a acestora(neconectare la institutiile financiare sau guvern), ma intreb de ce fac asta?
    Avand in vedere ca statul nu prea face infrastructura din banii colectati si nici nu o intretine suficient pe cea existenta, ca justitia e cum e, sanatatea si invatamantul la fel, politia si in general institutiile statului(vama, ANAF si restul) sunt puse pe colectat taxe de protectie si cam atat, armata probabil la fel(desi asta e un sistem mai inchis si se afla mai putine), iar in general tot ce atinge statul(prin partide) se umple de coruptie, de ce as vrea eu un stat cu mai multi bani? De ce sa ajungem la o colectare de 50% din PIB, deci statul sa reprezinte jumatate din economie, cand este evident ineficient in redistribuire si corupt pana la nivelul secretarei din primarie?
    Nu mai bine incercam sa limitam influenta statului si lasam mai multi bani majoritatii populatiei, care oricum nu primeste servicii in plus prin majorarea impozitelor, ci cresc doar porcusorii conectati bine la stat?
    Scapam astfel si de situatii in care un stat falimentar trebuie sa concedieze o mare parte din forta de munca existenta in piata, pe care o indisponibilizeaza in conditii de crestere economica, dar in conditii de recesiune o disponibilizeaza.
    Cheltuielile birocratice si intretinerea coruptiei ne costa foarte mult, iar un stat mamut (50% din economie) va duce doar la sporirea lor. Evident ca nici atunci nu vor avea destui bani si se vor imprumuta, cum fac si acum, iar nota de plata o vom plati mai incolo.
    Statul actual e ca un sarpe ce-si mananca din coada, iar capul(partidele) vor ajunge sa fie mancate mult dupa restul populatiei, daca vor ajunge vreodata.
    Hai sa descentralizam si sa minimalizam unde putem, cat timp mai putem, pentru ca o administratie localizata e mai usor de controlat de cetateanul care nu depinde de stat, fata de una centralizata mamutizata, in care ai impresia ca balaurul are un milion de capete, iar cei care controleaza(cetatenii) mananca din frimiturile scapate de acesta.

  21. 1. sunt 100% de acord ca trebuie totul informatizat, corelat, legislatia simplificata, birocratia redusa drastic, acest lucru va reduce stresul, si timpul pierdut al cetatenilor

    2. daca se face 1. statul va avea nevoie de mai putini bani? sau in continuare pofta va creste? vor incepe sa cumpere avioane, sa dea ajutoare la greci, africani, etc.

  22. Foarte buna comparatia: „impozitarea statului seamana cu o galeata de apa plimbata de colo-colo, cu sute de gauri in ea”. Evident, ar fi logic ca mai intai sa oprim scurgerile cele mari (insa ce te faci, ca baietii destepti si-au parcat acaraturile pe la alte persoane sau prin alte locuri, astfel incat – legal vorbind – n-au decat camasa de pe ei).

    • Exista solutia tip Arin Stanescu si pentru aceasta situatie : intrarea in reorganizare judiciara a Hidroelectrica vreo 3-5 ani, timp in care lichidatorul numit de stat nu onoreaza contractele cu „baietii destepti”. Sa vedem cine mai caraie apoi. Si sa vedem cine are tupeul sa implementeze o astfel de solutie 100% fezabila maine dimineata :) ah, deci nimeni? Bine, ramane cum am stabilit atunci!

  23. Cateva observatii…
    1. Ca de obicei vorbim despre % din PIB de parca Moise a coborat de pe muntele Sinai cu ele in brate.
    2. Exista mai multe tipuri de evaziune: evaziune criminala si evaziunea firmelor care probabil ar da faliment altfel.
    3. Cu un stat bugetivor parca imi pare rau ca dau si cat dau… Adica din banii mei sa faca statul ce? Sa acopere gaura de la fondull de pensii? Adica sa cumpere voturi pe banii mei. ‘Te ma d’aci…
    4. Reformeaza statul asta, da afara 50% din functonarii publici care o ard aiurea si mai vorbim
    5. Fa ordine in legile si birocratia asta bizantina in asa fel incat sa nu poa’ sa-mi zica ala de la Garda Financiara „nimeni nu poate fi 100% in regula cu actele”. Cine nu crede sa-si faca firma.
    6. Eu as da o lege sa fie o pre conditie pt posturile astea de destepti care isi dau cu parerea despre evaziune sa fie avut o firma cel putin 3 ani si cu minim 3 angajati. Si fara afaceri cu statul…. Si abia dupa aia sa-si dea cu parerea.

  24. Sunt interesante observatiile si informatiile. Numai ca acestea se refera la cauze secundare. Pentru ca ma simt stimulat de altruismul manifestat de autor fata de (inca) proaspatul premier prin consultanta moka aduc o minora contributie, inspirat de metafora galetii. Se stie ca oxigenul nu arde dar intretine procesul. In cazul evaziunii este vb despre cash (sau cashcaval mai pe „romaneste” :-P ). Tocmai s-au publicat statisticile referitoare la utilizarea cardurilor. Chiar nu conteaza nr de carduri. Important este ca media retragerilor de numerar este de trei ori mai mare decat a platilor pt bunuri si/sau servicii. Nu ofer solutii.

    • Kenwood, perfecta dreptate, orientarea a cat mai multi bani din instrumente lichide in instrumente bancare obliga la reducerea coruptiei

  25. Statul socialist multipartinic in care trăim este înainte de toate un organism ce favorizează apariţia unor grupuri cu propensiune către crima organizată al căror prim scop este jefuirea supuşilor, prin taxe şi biruri fără corespondent într-un serviciu prestat de agenţiile statului, cum se întîmplă de pildă in alte state sociale populate incă de funcţionari morali şi responsabili, conştienţi de statutul lor de servitori ai interesului public. De pildă intr-o ţară precum Germania cetăţeanul poate înţelege de ce nivelul taxării este atît de ridicat din moment ce primeşte in contrapartidă servicii şi bunuri publice de calitate. Aici, nici vorbă, dăm in gropi de fraieri ce sîntem şi plătim pentru asta. Dacă organizaţia tot mai criminală a statului s-ar mulţumi cu raptul cotidian poate că viaţa ar fi cît de cît suportabilă in acest teritoriu tot mai lipsit de amprenta civilizaţională a unui stat de drept, insă toate guvernele post-comuniste au menţinut starea de servitute generată de regimul anterior, ba chiar au născocit instrumente noi menite să întărească pîrghiile sclaviei in care sînt ţinuţi cetăţenii fără cetate, erodîndu-le permanent patrimoniul şi limitîndu-le drastic libertatea contractuală prin sistemele piramidale ale asigurărilor publice. Aceste mecanisme de taxare forţată obligă cetăţenii să semneze fără voie, in necunoştinţă de cauză contracte tipizate de către agenţiile statului-hoţ cu pretenţii de stat-dădacă-providenţial, ba chiar s-a ajuns la situaţia in care organele statului semnează in locul indivizilor contractele oneroase, ce-i obligă să contribuie, sub sancţiuni pecuniare sau penale, la bunăstarea unei nomenklaturi ce mimează democraţia.

    Desigur, acest aparat monstruos de anihilare a proprietăţii private şi a libertăţii umane are nevoie de un aliat de nădejde care să cimenteze minciunile lor şi să facă imposibilă orice revoltă. Înainte se numea simplu – propagandă. Iar propagandiştii erau complici plătiţi direct din prada obţinută de organele însărcinate cu mecanica raptului. Astăzi e oleacă mai complicat, agenţii propagandei de stat fiind nevoiţi să depună ceva mai mult efort pentru a sluji interesele stăpînilor fără a fi insă protejaţi, ca odinoară, de celelalte organe purtătoare de pistol. Astăzi, cînd propagandistul incită la violenţă împotriva proprietarilor de drept trebuie să se contorsioneze intr-un asemenea hal incît să dea senzaţia că ameninţînd poporul cu ştreangul de fapt el se situează de partea lui, ba chiar împotriva unui Guvern oarecare, care, ce să veyzi, nu-i mai plăteşte automat serviciile. Astăzi agenţii socialismului ne mănîncă şi banii şi timpul, pentru că, dacă înainte ştiam clar ce hram poartă gaşca de scriitori de scînteia şi scăpam de povara informaţiilor false nesolicitate printr-un gest suveran şi salubru aruncîndu-i la coş de îndată ce utilitatea de ambalaj pentru slănină dispărea, acum nu mai scăpăm de pretenţiile şi veleităţile lor şi ne e pe zi ce trece mai greu să-i filtrăm şi să-i ţintuim la panoul cu ‘reţineţi şi evitaţi’, ca pe orice şmecheraş pus pe ţepuială.
    şi iaca aşa ajunge tînărul cuvîntător ce slujeşte interesul unei clici etatiste să pretindă sfătos că „evident cetatenii obisnuiti ar vrea, daca se poate, sa ii spanzure de limba, direct, pe evazionistii prinsi. Desigur, s-ar putea adopta modelul chinez in care sunt impuscati dupa un process scurt si li se factureaza glontul”. Adică să ne ameninţe nu prea subtil cu moartea pentru neplata unor taxe neplebiscitate, să ridice in slăvi modelul chinezesc şi să ne sugereze să fim recunoscători pentru blîndeţea prădătorilor eurosocialişti care doar ne bagă la bulău pentru tentativa de a ne proteja proprietatea de acţiunile samavolnice ale organelor tot mai lacome şi mai disperate să pună mîna pe averea noastră…totul împachetat intr-o nonşalanţă sinistră şi intr-o imperială omniscienţă a voinţei ‘omului simplu’. Semizeul ce se apleacă asupra omului simplu şi prost ca să-i asculte păsurile nu mai instigă, ca pe vremuri, împotriva burghejilor exploatatori, împotriva chiaburilor şi reacţionarilor, ci împotriva evazioniştilor, a acestor satane ce urmăresc să distrugă ordinea divină prescrisă de biblia fiscală a guvernelor socialiste, acum adăugită şi îmbunătăţită cu o nouă Apocalipsă redactată de cătrei cei 27 de apostoli de la Bruxelles. Evazionistul este fiecare cetăţean al statului socialist care se lasă ispitit de plata la negru către diavolii apocalipsei fiscale, de pildă către un instalator, sau un zugrav. Noianul de reglementări fiscale emise de statele socialiste au transformat fiecare cetăţean intr-un potenţial păcătos, intr-un infractor abominabil care periclitează sănătatea economiei şi a bugetelor publice, gonflate pînă dincolo de limita pibului. Voi toţi cei care citiţi aceste rînduri sînteţi nişte nenorociţi de evazionişti, iar sfîntul-aşteaptă care s-a pogorît printre voi şi încearcă să vă amăgească cu interesul public şi cu dreptatea fărădelegii etatizate nu vrea decît să vă bage in sperieţi, să vă sădească morbul vinovăţiei ca să vă plecaţi mai lesne in faţa zapciilor.

    Ş-acu să vă liniştesc şi in legătură cu statul chinez care, pasămite, îşi împuşcă evazioniştii in ceafă. Fals. Pînă şi China a redus spectrul pedepsei capitale, de la 68 de infracţiuni ce puteau atrage o asermenea sancţiune, la 55, fiind eliminate tocmai infracţiunile economice săvîrşite de persoane private in activitatea comercială, adică evaziunea şi frauda fiscală, falsificarea facturilor fiscale, etc. Nici înainte de această modificare de amploare a dreptului penal nu erau prea numeroase cazurile de condamnări in rîndul evazioniştilor. Din contră, MAJORITATEA CELOR CONDAMNAŢI LA MOARTE, prin împuşcare sau injecţie letală, ERAU şi SÎNT TOCMAI POLITICIENII ŞI BIROCRAŢII GĂSIŢI VINOVAŢI DE ACTE DE CORUPŢIE. Deci gloanţele nimerau căpăţînile hoţilor din administraţie, din agenţiile statului, din guvern şi chiar din partid. Uite, io cred că oamenii simpli îşi doresc mai degrabă sancţionarea drastică a birocraţilor corupţi şi a hoţilor din parlament decît o vînătoare tipic bolşevică de afacerişti, cred că vor o caravană a morţii ca in China unde oficialii prinşi cu laba-n borcanu cu miere sînt lichidaţi in dube şi filmaţi in timp ce-şi dau duhul.

      • Chiar nu înțeleg ce are actuala privatizare a statului român, care l-a transformat într-o formă fără fond, cu etatismul? De ce este „etatism”? Să fie cererea desființării statului ultima fază a infestării statului, pentru a lăsa țara exclusiv pe seama rețelelor de mafii?

  26. Asa, de amorul artei si ca sa inteleaga toata lumea cat de caraghioasa e vrajeala asta cu „combaterea evaziunii” punctez si eu cateva evidente:

    Cand vorbim de o operatiune de anvergura impotriva evaziunii 60 de zile sunt nimic. Ca nu e vorba de un arab cu un butic si fara acte de provenienta la marfa, vorbim de retele formate din zeci de firme, cu sute de conturi bancare, mii de facturi si de documente contabile care trebuie obtinute (si evazionistii amana cat pot sa le dea) analizate (si sunt anume incalcite si complicate ca sa fie greu de descifrat tranzactiile) si identificate fraudele. Ori asta cere timp nu gluma. Subiectii controalelor amana din diverse motive sa se prezinte la control, intarzie, se fac ca nu inteleg ce l-i se cere etc. Firme cheie din lant sunt intre timp vandute, contabilitatea le dispare impreuna cu noul proprietar, actele sunt greu de reconstituit. 2 luni poate lejer sa te amane pe diverse pretexte doar o singura firma din zecile care trebuiesc puricate pentru a proba evaziunea intr-un singur caz, O investigatie reala dureaza de la un an in sus daca vorbim de mafie nu de un Acar Paun care isi baga facturi cumparate de la Obor pe cheltuieli.

    Chiar si presupunand prin absurd ca aceiasi functionari corupti si incompetenti care pana ieri nu vedeau evazionisti nici daca le erau pusi in fata nasului brusc vor gasi metaode de a finaliza miraculos controale complexe in 60 de zile se pune o problema simpla: de unde o sa ia banii, miliardele de euro cu care se iluzioneaza Ungureanu? Ca evazionistii sigur nu ii tin in conturi, adica nu in conturi in Romania. Banii sunt in conturi secrete prin paradisuri fiscal bancare la adapost. Sau mai rudimentar, cum fac tiganii din Strehaia, mari evazionisti cu alcool si motorina (cunoscuti in toata tara) in mahmudele de aur ingropate in pamant. Pune Ungurene sechestru pe ei daca poti…

    Pai nu poti… Si stii bine ca nu poti, ca nu esti chiar tampit. Dar te faci ca lucrezi, sa impresionezi bizonii.

  27. 1. Problema principala in Romania e ingustarea clasei de mijloc si presiunea pe care statul o pune pe intreprinzatorii mici si mijlocii ( in principal romani – cetateni, nu ma refer la etnie ); birocratia nu e cel mai rau factor, legislatia referitoare la fiscalitate si zona economica in general e aiuritoare plus situatie macroeconomica care nu permite finantare cit de cit acceptabila, pe scurt un mediu propice dezvoltarii business-ului (nimanui nu-i pasa de asta, guvernul e multumit sa colecteze la singe iar gulere albe fara experienta in lumea reala au o idee fixa – nu colectam suficient – nimic despre analiza capacitatii diferitelor sectoare economice de a crea valoare comparativ cu afacerile intrate din „afara” , nimic despre capitalul autohton de parca astia sunt un fel de dusmani de clasa, trebuie doar pusi la zid ca-s hoti prin definitie, de strategie care sa tinteasca niste domenii importante pentru noi toti ca societate nici nu mai vorbim)
    2. Sistemele informatice ale statului sunt in curs de implementare, putina rabdare (nu se fac de azi pe miine oricum si nu e nevoie de vreo expertiza speciala facuta din exterior de obicei cu implementare de soft proprietar care te tine legat for ever); fapt divers: pina la jumatatea anului trecut „directiva” unor isteti data prin lege era ca toate declaratiile firmelor catre ANAF sa fie depuse electronic dar pur si simplu amaritii de contabili pensionari n-au gasit de cuviinta sa-si ia minunatele certificate electronice digitale (functionale doar pe un singur sistem de operare decis tot de baietii cu scoala din minister)
    3. In general a crede ca implementam solutii din avion, din condei, cu masuri radicale, prin directive gen celei cu procentul din PIB data de MRU e contraproductiv si denota lipsa de experienta sau superficialitate sau poate o alta agenda.

  28. mai e una: statul nu vrea bani! atunci cand cumperi o masina, ai nevoie si de certificatul fiscal al celui care vinde; fara ala nu iti ia masina in evidente la plata impozitului la primarie. Cu alte cuvinte daca vrei sa iei o masina de la cineva care are probleme cu plata impozitului, ori devi si tu evazionist ori nu cumperi masina, in ambele cazuri primaria renuntand la niste bani siguri (de la tine) pentru o datorie neachitata (a vanzatorului).

    In plus, nu se platesc impozite decat marti 2 ore de dimineata, si joi 2 ore dupa-masa, bineinteles in timpul programului normal de lucru astfel incat sa fie musai sa iti iei si liber de la lucru.

  29. Foarte bun articolul, cu solutii si o sinteza buna a realitatii fiscale.

    Se fura de se rupe. In scoli, universitati, spitale, orase si sate. Achizitiile publice, constructiile si reparatiile sunt pe primul loc. Facturi umflate si comisioane. A, si consiliere juridica, si aici se fura, plati imense.

    Era una azi la Tv, ceva legat de asigurari, avea salariul la stat de 27000 (mii) de euro pe luna, pe Antene era. Care sunt Tv-ul unui alt mare smecher care a fost bancherul securitatii inainte de revolutie.

    Securitatea e-n toate cele ce sunt si-n cele ce maine vor rade la soare.etc. Parafrazare. Dar cred ca actualmente are loc o mare predare de stafeta, in toate institutiile statului. De la fostii securisti batrani la copiii lor, nepoti etc. La toate nivelele sunt pusi nepotii, copiii, etc. , generatia tinerilor borfasi, bine educati de fostii borfasi batrani care se retrag in spate. Si in alegerile rectorilor si la premier, si in scoli, inspectorate, peste tot.

    Trebuia sa va puna pe dv. premier. Aveti si experienta si studii. Premierul asta nou…de fapt ce a studiat? Istorie si cultura ebraica. Ceva economie, Harvard, Oxford etc. ? Dar cu stat acolo 5 ani, cu teme de casa saptamanal cum faceam eu stand noaptea, proiecte predate la termen ca altfel nici nu mai ajungeai la examen. Nu gen Eba sau Sida, mers asa o luna in SUA sa vizitezi o universitate si apoi acasa, direct europarlamentar.

    E o tara jalnica dar populatia sta si se complace. Asa ca-si merita premierul.

    Ce sfaturi v-a cerut Ungureanu, ce ziceati mai sus la cineva? Spuneti-ne sau trimiteti prin email. sunt tare curios.

    • Domnule Stoica, multumesc pentru aprecieri. Cat despre dezvaluiri, permiteti-mi sa pastrez cuvenita decenta fata de un fost coleg de cabinet . Nu se discuta chiar totul in piata publica – eu cred ca am discutat foarte multe teme care erau considerate „tabu”. Multumesc pentru intelegere si va invit public la o colaborare pe tema Fondului Proprietatea.

  30. Domnule Orasanu,
    Pe cand ne faceti bucuria de a propune si solutii pentru verificarea de catre fisc a firmelor care fac „afaceri” cu statul ? …..dar sa propuneti verificari la sange, cu monitorizarea incasarilor si a „cheltuielilor”, continuarea verificarilor la „furnizorii” acestor firme? Altfel spus, de mers pana la capat pe firul traseului banilor.

    • Solutia nu cred ca trebuie sa fie sa verifici buzunarele privatului si sa afli cat a furat de la stat. Solutia cred ca trebuie sa fie audit la companiile statului in primul rand , inventar in toate institutiile publice si verificarea managerilor de acolo, a contractelor, etc.

      • Sa va expun cazul meu:
        Pentru simplul fapt ca eram roman si faceam afaceri cu Romania, pentru ca trimiteam cam multi bani in tara, la furnizorii mei, fiscul francez mi-a verificat „la lupa” fiecare factura dupa care a trecut la verificarea clientilor mei (facturile care erau in legatura cu societatea mea) si apoi a cerut prin ministerul de externe sa fie verificati furnizorii mei din Romania (daca nu cumva sunt implicat in societatile respective) Norocum meu a fost ca nu am facut nici o frauda, am lucrat cat se poate de corect, si in consecinta nu au gasit nimic cu care sa ma incrimineze; La sfarsit mi-au spus ca ar fi fost suficient ca sa figurez intr-o societate unde trimiteam bani pentru ca sa o fi incurcat urat.
        Asta ca sa stiti ca in occident fiscul intra in detalii. Oare in Romania unde se fura pe rupte de ce fiscul nu ar putea sa faca acelasi lucru ?

        • Raspunsul este simplu, pt. ca pe cand scopul fiscului francez era vanarea cu lupa a evazionistilor si ma gandesc din atitudinea riguroasa pe care o descrieti ca ar fi fost greu de mituit, etc. in Romania cu cat se deschide o interactiune mai mare intre contribuabil si verificat, din punct de vedere sistemic, cu atat scad taxele la buget. Bulgarii au colectat 2% din PIB aproape automatizand sistemele si eliminand intalnirile intre inspectorul fiscal si contribuabil.

  31. Domnule Orasanu,
    eu in locul dumneavoastra, dupa ce am trecut prin experienta esecului major si rasunator de Presedinte AVAS – si sa nu uitam ca SC AVERSA SA tocmai pe vremea aceea pregatea tunul imobiliar, care a dus societatea comerciala intr-un lung proces de reorganizare judiciara – as lasa-o mai usor cu ironiile la adresa unui fost coleg de cabinet, ajuns acum PM. Diferenta intre dumneavoastra si RMU este ca cea intre Antonescu si Basescu, scuzati, comparatia,
    Referitor la combaterea evaziunii fiscale stiti la fel de bine ca multi altii ca metoda infailibila este bancarizarea oricaror fluxuri de bani care depasesc 1000 de lei, sau hai sa fim mai generosi, 1000 EUR, completata cu eliminarea din Constitutie a prezumtiei caracterului licit al averii…la toate acestea se adauga un niste IT-isti buni si se scolesc si promoveaza niste inspectori fisclai incorupti si reteta succesului este completa.

    • Meda, mai usor cu pianul pe scari. Intamplator, sunt singurul presedinte AVAS care a dat afara 5 manageri pentru performante execrabile – unul dintre cei destituiti era managerul de la AVERSA. „Critica” ta imi da posibilitatea de a spune simplu : acel manager dat afara de mine in 2006 (si in 2007 de Berceanu de la Societatea Feroviara de Turism) a fost reactivat ca sef la Garda Financiara Bucuresti de guvernul Boc si de celebrul Blejnar, acum sustinut de MRU. Deci despre ce discutam?

  32. In lipsa legii lustratiei, nu se poate schimba nimic. Fiscul da, este incompetent in primul rand iar salariile mici su determinat mentinerea coruptiei, cu scopul de a proteja marii evazionisti, sustinatori ai guvernelor care au succedat la putere. Romania are o economie speciala care se afla in mana politicienilor. Oare ei se grabesc sa plateasca taxe ?

  33. N-am intalnit, niciunde, o campanie adevarata si reala impotriva coruptiei si evaziune fiscala!
    O campanie in acest sens poate fi deschisa si la nivel civil?
    Ar fi necesara, revenirea sistematica a publicarii, acestor articole! Un articol din cand in cand, nu are valoare, vorbele se, scrise sau nu, sunt uitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Razvan Orasanu
Razvan Orasanu
Presedinte al Asociatiei "Tine de Noi", Kokkalis Fellow la Harvard University - John F. Kennedy School of Government (2012), Consultant local pentru Banca Mondiala (2010), director de cabinet al Presedintelui Consililul Concurentei (2009), absolvent al cursului Financial Programming and Policies - Fondul Monetar International (2009), Consilier de Stat al Primului Ministru pe probleme economice (2005 si 2007-2009) si Presedinte AVAS (2006). Absolvent London School of Economics, Joint Vienna Institute si al Cursului Executive Harvard Kokkalis (Atena-2006). Autor a peste 200 de articole in domeniul economic si al politicilor publice - in Ziarul Financiar, Capital, Money Express, Evenimentul Zilei si Contributors.ro

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro