Răspunsul Ministerului Culturii la semnalul de alarmă tras de cineastul Alexander Nanau poate părea năucitor, dar în realitate nimic nu-i nou sub soare. (scrisoarea lui Alexandru Nanau poate fi citită aici *, răspunsul Ministerului Culturii poate fi citit aici **)
Cu ceva ani în urmă, în mai 2007, chiar înaintea Festivalului de la Cannes la care Cristian Mungiu urma să primească cea mai importantă recunoaștere internațională din istoria cinematografiei românești, trofelul Palme d’Or, cineastul trăgea de asemenea, un semnal de alarmă asupra modului în care se petrec lucrurile în cadrul CNC.
Directorul CNC de atunci alegea un răspuns similar: încercarea discreditării cineastului prin expunerea finanțărilor din partea CNC (perfect legale de altfel) de care au beneficiat filmele acestuia și ascunderea sub preș a eșecurilor managementului propriu sau îmbrăcarea lor într-o poleială ieftină care să dea senzația că împăratul are haine noi și nu e gol, atitudine menită să hrănească propriul ego și să evite o analiză a sincopelor din cadrul instituției.
Iată că timpul ne arată cine a avut dreptate: Cristian Mungiu rămîne astăzi unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați cineaști români din lumea largă, CNC-ul continuă să se confrunte cu probleme majore de strategie și management, iar directorul de atunci al CNC are de dat socoteală pentru acțiunile sale.
Situația este similară și pentru că astăzi Alexander Nanau și filmul său, Colectiv, sunt pe prima pagină în toată presa internațională de specialitate de aproape un an, iar șansele României de a avea, în fine, un film nominalizat la Oscaruri sunt mai mari ca niciodată.
Similară este și atitudinea de vătaf a Ministerului Culturii care se acoperă cu realizări sublime, dar care lipsesc aproape cu desăvîrșire și își pune mîinile în șold ca să-l certe pe Nanau pentru că e nerecunoscător. Răspunsul adună mere cu castraveți pe care în “generozitatea nemărginită” ministerul i le-a oferit cineastului (uitînd că finanțările acordate lui Alexandru Nanau nu sunt un favor, ci rezultatul unor concursuri de selecție -din 2016!- și efectul unor realizări notabile ale filmelor lui Nanau acordate în perfectă concordanță cu legislația în vigoare). Reacția normală ar fi fost să reflecteze asupra semnalelor de alarmă și să meargă alături de cineaști în fața autorităților pentru a spune răspicat că e nevoie de o cu totul altă abordare a rolului și importanței domeniului cultural în societatea actuală, de un efort strategic de repoziționare a Culturii ca vector de bunăstare a cetățeanului și de reprezentare a intereselor României. Ministrul Culturii ar fi putut să își convingă colegii de guvernare că resursele necesare pentru revitalizarea sectorului cultural există și nu e nevoie de mari eforturi financiare pentru ca acestea să fie folosite, ci de deblocarea unor mecanisme de altfel existente.
E ineficient să te păcălești pe tine însuți cu false victorii.
Marea majoritate a realizărilor menționate în comunicatul Ministerului sunt de fapt programe existente dinaintea pandemiei și care s-au derulat sau au fost reluate, în nici un caz măsuri luate pentru situația specială în care ne aflăm.
Ar fi fost mult mai înțelept și constructiv ca Ministerul să spună:
- că bate de luni de zile la ușa Ministerului de Finanțe pentru a debloca o lege votată din aprilie menită să alimenteze Fondul Cinematografic nu de la bugetul cel cocoșat de cerințe din toate părțile, ci din surse extrabugetare (operatori de jocuri de noroc) și că nimeni nu dă doi bani pe Cultură la Ministerul de Finanțe,
- că nu a reușit nici pe jumătate să convingă Ministerul Economiei de impactul economic pozitiv pe care îl poate avea industria cinematografică și prin Schema de ajutor de stat pentru industria cinematografică,
- că angajamente financiare de acum mai bine de 2 ani continua să treneze din lipsa de interes a unor funcționari din Ministerul Economiei care nu înțeleg dimensiunea deserviciului de imagine a României pe care îl fac prin blocajele lor,
- că deși i s-au propus din partea breslei încă din aprilie soluții pentru crearea de venituri pentru artiști (din nou din surse extrabugetare, prin colectarea de venituri din mediul on-line) a amînat analiza acestor soluții pînă la limita infringementului Comisiei Europene pentru neimplementarea directivelor pentru domeniul audio-vizual și lista poate continua.
Ministerul e gol, din păcate, dar stă în puterea autorităților să găsească hainele potrivite, însă pentru asta e nevoie de respect față de cei care creează valoare și înțelegerea faptului că prezența într-o funcție e trecătoare, ce rămîne sunt rezultatele acțiunile generate de această prezență.
În preajma Zilei Culturii Naționale consider o dată în plus că forța unei națiuni este dată de solidaritate și nu de discursuri menite să creeze discordie și să ascundă eșecurile, nici de decorații și parăzi.
În preajma Zilei Culturii Naționale e nevoie ca autoritățile să se aplece asupra rolului și rostului Culturii contemporane, a Culturii vii pentru demnitatea nației.
Ada Solomon
producător de film
*https://cdn.g4media.ro/wp-content/uploads/2021/01/Alexnader-Nanau-scrisoare.jpg
**http://www.cultura.ro/comunicat-de-presa-referitor-la-informatiile-aparute-spatiul-public-din-partea-regizorului
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Toata lumea vrea bani, multi bani.. economia germana a cazut in 2020 cu 5%, una din cele mai mari caderi de la razboi. Da, toata lumea vrea bani, toti au dreptul, toti au justificari, cu totii contribuie la renumele tarii. Educatie, armata, energie, cercetare, sanatate, toti vor bani, prioritar bineinteles.
Fratilor, am o veste proasta, sacul cu bani s-a cam golit, nu ca ar fi fost cindva altfel, dar acum e gaurit rau de tot.
Mi-ar place un articol in care cineva sa arate cum se cistiga bani, cum se creeaza profit. Daca nu ma insel, aia de la Hollywood cistiga uneori multi bani… chiar daca nu au mari premii la Cannes.
„…nimeni nu dă doi bani pe Cultură la Ministerul de Finanțe…”
stimata doamna, educatia si cultura i intereseaza pe astia ? intii sa si mareasca propriile i lefuri si apoi sa plateasca hoardele de caschete (vin vremuri grele iar prostovanii cu pulane trebuiesc gidilati la buzunare). una i sa iasa doamna Oana Pellea si maestrul Victor Rebengiuc la protest in fata guvernului si alta i cind vine dumitru coarna cu armata i nesfirsita de trogloditi inarmati in uniforme.
Cam prea multi se exprima ca si cum ei insisi ar fi singurii care reprezinta sectorul cultura al Romaniei si fiecare vrea bani multi de la buget.
„Inter arma silent musae”
Cu pandemia pe cap si cu criza economica, s-avem pardon dar „sectorul cultural ” cade automat pe un loc secundar fata de alte probleme mult mai stringente.
Exista carti de citit, programe de vizionat, muzica de ascultat pt toata lumea si e toate gusturile in vreme de pandemie, carantina, teatre inchise etc.
Afrontul lui Nanau, refuzand cu arganta si cu coada pe sus medalia oferita este de-a dreptul deplasat.
Pe cat de tacuti sunt in perioada cand la putere se afla PSD cu mafia bagata in toate cotloanele vietii sociale, pe atat de vocali devin artistii cand PSD pierde puterea.
O fi vb de sindicate, de indivizi solitari, de ONG-uri si alte asociatii….irelevant.
De data asta, dl Nanau s-a suparat ca magarul pe sat.
Este dezamagitoare prestatia Ministerului Culturii. Poate d-l ministru nici nu stie ce trebuie sa faca . Oare stie ce este aceea cultura? Poate crede ca trebuie sa aprobe cereri si devize, sa traseze sarcini , sa urmareasca balanta de venituri-cheltuieli, sa raporteze la partid, sa taie panglici, sa vorbeasca de bine la evenimente .
Evident, cu hainele cele noi, de ministru , sa mearga la ceremonia de acordare medalii . Are dreptate Ada Solomon, preocuparea domnului ministru este sa fie vazut cu hainele cele noi de toata breasla supusilor. Nici nu putem sa speram altceva de la dansul. Cei care l-au pus acolo , pentru asta l-au pus. Ce este aia, Ministerul Culturii ?
Destul. de trist. Sergiu Nicolaescu e expiat. (Nu si spiritul sau.)
Cultura e pe bani. Banii vin de la buget. Ergo, cultura vine de la buget.
Ramine dilema: De unde vin oamenii de cultura?
Daca vin de la buget… Sergiu Nicolaescu nu e expiat!
Mi se pare enervant ca nu se prezinta mai in amanunt lucrurile tehnice, ci se insista pe interpretarea atitudinii unuia sau a altuia. Nanau avea dreptul sa refuze medalia, iar ministerul avea dreptul sa publice finantarile respective, sunt perfect legale deci informatia nu poate discredita pe nimeni. Fiecare parte a fost in drept sa faca ce a facut, nimeni nu e discreditat, punct. Acum, mai important, care sunt chestiunile tehnice in discutie, ca sa inteleaga si un nespecialist? Pauza..
Dupa 1990, ministerul culturii a fost o forma fara fond, bugetara si functionari fara numar. O dovada este ruinarea, degradarea, demolarea cu buna stiinta a multor bunuri de patrimoniu. Nu avem o mai buna descentralizare in teritoriu, o categorisire pe 3 niveluri a patrimoniului construit, A- international UNESCO, B-national, C- regional, D-local. Nici o mai buna sustinere a vietii culturale, un calendar national cu toate manifestarile artistice traditionale si moderne, un catalog la zi cu toti mesterii populari din toate judetele, omagierea la nivel national pentru cei care fac parte din Tezaurul Viu, etc. In mass-media, prin tezaur folcloric, ar trebui in fiecare luna din an prezentata pe 4 emisiuni, o unei zone etnografice, de la constructii, ocupatii, port si obiceiuri, folclor, muzee locale. Ministerul este gol demult si la exterior dar si la interior. In multe tari, ca minister, cultura este asociata cu turismul.
Inainte de revolutie, in comunism, filmele se faceau cu bani de la stat. Acum in capitalism filmele se fac tot cu bani de la stat, cu bani din taxe si impozite! Nu ar fi cazul ca domnii cineasti din Romania sa creeze filme care chiar sa intereseze pe cineva dispus sa plateasca un bilet si sa genereze incasari suficient de mari care sa le permita sa sustina si productiile viitoare? Este foarte convenabil sa primesti bani fara sa respunzi daca acei bani chiar au generat venituri care sa acopere macar cheltuielile!
Nu sunteti in consonanta cu vederile artistilor din Romania originala de azi: vrem democratie vestica (capitalism) drar cu „finantarea” operelor noastre de la stat din taxele poporului. De ce? Pentru ca noi facem arta pentru popor cu banii poporului pe care ii cerem de la alesii poporului. Nu le place arta noastra ? Nu-i treaba noastra ! Noi vrem dar ei nu sunt educati de invatamantul nostru. Noi, artistii suntem educati de acelasi sistem de invatamant. Asta nu-i un paradox nu-i asa ? NUUUUUUUUUUU…
Pentru ca nu avem o economie de piata reala,
cat mai multi antreprenori adevarati si puternici financiar. Filmele si spectacolele de teatru in general se fac din, licitatii corecte de proiecte, sponsorizari, donatii. Apoi si legea sponsorizarii ar trebui regandita. In SUA, tarile din vestul Europei se sustin creatii artistice prin societati cinematografice puternice, dar la noi inca nu putem vorbi de asa ceva. Apoi reteaua de sali de cinema la nivel de cartiere a disparut de mult, ne ducem in mall-uri. In Bucuresti, pe cartiere nu avem sali de spectacole, de expozitii, ateliere de creatie, doar cateva concentrate in centrul Capitalei. Am decazut nu numai material dar si cultural.
„astăzi Alexander Nanau și filmul său, Colectiv, sunt pe prima pagină în toată presa internațională …”
Am văzut de trei ori filmul. Am participat la demonstrațiile generate de evenimente… L-am urmărit pe dl Alex Nanau la interviuri și emisiuni televizate.
Filmul, dincolo de tragedia în sine a victimelor corupției, este o „poliță” pe care a fascie din serviciile secrete românești o plătește unei alte fascii. Decorația însăși, neinspirat acordată, pare că este fix răspunsul la plata acestei „polițe”. Punct.
Occidentalii nu au habar despre asta, deși se-ntreabă și ei (conform declarațiilor d-lui Nanau) cum de realizatorii au acces pe unde au acces, dar mai ales, cum de dl Tolontan, cel care manipula (în cursul demonstrațiilor din 2017), în favoarea unora, cu privire la radiațiile provenite de la Muzeul de Geologie, nu a fost în stare să afle cine-l amenință atunci când se interesează de firma-bidon a SRI, Hexi Pharma !
Altfel, eu, unul, sunt foarte curios să aflu oare câte milioane de dolari a dat în anul 2020 guvernul SUA cineaștilor de la Hollywood.
Poate că în momentele acestea de criză economică, cu tot respectul pentru oamenii de cultură, relansarea economiei [pe banii și prin efortul tuturor] ar putea fi prioritară.
Stimata Doamna Ada Solomon,
Ne aflam inca, din pacate, in mentalul lui „noi muncim, nu gandim!”
Dezamagitor.
Exemplara atitudinea, solidara cu breasla, a regizorului Nanau.
Fireasca atitudinea dvs. de a-l sustine in acest demers.
„Vreme trece, vreme vine…”