duminică, mai 29, 2022

Ministrul Educației binecuvântează pușcăriașii și plagiatorii

Am mai scris într-unul dintre trecutele mele editoriale despre cât de greu este să fii astăzi profesor în România.
Nu neapărat din motive strict materiale, cu toate că în învățământ salariile majorității cadrelor didactice continuă să fie nepermis de proaste. Ci din cauze preponderent morale. Căci cum le mai poți tu, profesor, spune celor pe care îi ai în față, fie ei elevi sau studenți, pe care trebuie să îi înveţi şi să îi educi, că unica modalitate de a-ți face un rost în viață este munca, respectiv învățătura, atâta vreme cât marea majoritate a pretinsei elite politice a țării este formată din absolvenți ai unor universități de stat de mâna a doua, prost cotate, sau ai unor universități private? Ori chiar ai așa-zisei forme de învățământ la distanță, o nenorocire care nu a făcut decât să încurajeze comerțul cu diplome, titluri și atestate universitare.. Și când mulți dintre cei care, vorba lui Eminescu, ‘’ne fac legi și ne pun biruri/ne vorbesc filosofie’’ au fost prinși că au plagiat tezele de doctorat care le poartă semnătura.
Vinerea trecută s-a mai întâmplat un fapt care m-a pus serios pe gânduri. Am aflat că ministrul Educației, d-na prof.univ. dr. ing. Ecaterina Andronescu, a luat parte la aniversarea a 75 de ani de la înființarea Universității de Vest din Timișoara. Foarte bine! Numai că nici nu s-a terminat bine festivitatea de la Timișoara că doamna Andronescu a dat fuguța spre mașină care trebuia să o ducă în goana mare și nu oricum, ci pe banii Ministerului, adică ai contribuabilului român, la ceea ce aș numi o paranghelie academico-politică tincturată pesedist și de o imoralitate absolută. Adică la un fel de „beatificare” a fostului premier, președinte al PSD, dar și fost profesor, astăzi lipsit de drepturi civile pe nume Năstase Adrian. Un ins încă în viață și bine, mersi care atunci când nu își plânge soarta autodeclarându-se fost deținut politic, ne dă lecții de democrație ! Dl. Adrian Năstase, ce să vezi?, culmea sfidării!, primește titlul de Doctor Honoris Causa al Universității “Aurel Vlaicu”. Al cărei rector, o duduie pe nume Ramona Lile, ea însăşi având în spate o miraculoasă carieră şi o la fel de incredibilă ascensiune, aşa cum numai în post-decembrism a fost și este posibil, este binecunoscută lumii academice din România nu prin cine știe ce lucrări științifice care ar fi revoluționat domeniul pe care îl onorează cu prezența, ci prin faptul că este acuzată că și-ar fi multiplagiatare și ba copiind, ba nepunând unde trebuie ghilimele, ba necitând acolo unde trebuie referințele a dobândit prin fraudă titlu de profesor universitar. Iar acum aceeași doamnă Lilă, trup și suflet devotată cauzei și mizeriei pesediste, caută prin România vreo universitate pe care să o fraierească astfel încât să dobândească și abilitarea. Adică să obțină dreptul de a conduce și ea teze confecționate de viitori doctoranzi după chipul și asemănarea ilustrei ei persoane. Cooiate, plagiate, furate.
Carevasăzică, doamna ministru. care nu pierde nici cea mai mică ocazie să ne reamintească faptul că a fost toată viața ’’ dascăl‘’, tot la fel cum se bate cu pumnul în piept ca să ne convingă, chiar cu repetiție, și aceasta fiindcă repetiția este mama învățăturii. cât de cu frica lui Dumnezeu este, uită din motive partinice porunca a șaptea, cea care spune Să nu furi! și binecuvântează cu prezența furii și plagiatorii. Aducând astfel o ofensă cinstei și onoarei, mai mult, face profeții referitoare la cum va repara istoria nedreptățile ce i-ar fi fost făcute d-lui Năstase. Reparația a și început se pare de vreme la dezgustătoarea adunare a luat parte și istoricul Răzvan Theodorescu. Vicepreședinte al Academiei Române. Ea însăși tot mai compromisă, incapabilă să se reformeze, continuând să adapostească sub cupola ei impostori, lăudători ai lui Ceaușescu, colaboratori ai Securității, furnizori de planuri ale locuințelor celor neconvenabili regimului Ceaușescu. Confirmându-se astfel încă o dată că România pare să fie condamnată a fi pe mai departe țara lui pseudo. A pseudo-miniștrilor fiei ei chiar și ai Educației, a pseudo-rectorilor, a pseudo-o academicienilor, a falșilor doctori Honoris Causa cu stagii la „Mititica”.
Ce poate fi mai înălțător și mai educativ pentru elevii și studenții României decât să îi vadă pe ministrul Educației și pe vicepreședintele Academiei în compania unui fost deținut de drept comun și a unei plagiatoare? Pe când și în compania lui Bercea Mondialul, doamna ministru? Sau pe lângă Guță manelistul că tot vă promovează el partidul?


Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. „Adică la un fel de „beatificare” a fostului premier…”

    Dincolo de penibilul situației, asemeena demersuri au rolul de a impune drept modele sociale exact persoanele care reprezintă opusul ideii de model. Este modul de a confirma oficial noul sistem de valori al cleptocrației, preconizat de dl A Severin. „Dacă toți încălcăm legea, atunci trebuie să modificăm legea.” Iar conform „noii legi”, în țara infractorilor infractorii sunt modelele sociale, inclusiv în domeniul Educației, cu binecuvântarea Academiei Române.

    Desigur, față de actualii guvernanți dl A Năstase are un aer genial și are o cultură mai bogată decât întregul guvern, incluzând-o pe d-na E Andronescu. Dar, așa cum observă autorul articolului, este vorba despre modele…Despre studenții universității arădene, care urmează „modelul” personalității d-lui Adrian Năstase, precum le recomandă ministrul Educației, membrii de seamă ai Academiei Române, profesorii cu care se întâlnesc zilnic în amfiteatre.

    Ori, vedeți dumneavoastră, oferirea unor astfel de modele funcționează eficient. La fel precum studenții ieșeni care se simt fericiți cu o nulitate (așa cum am văzut din alcătuirea lipsită de profesionalism a motivării revocării din funcție a d-nei Kovesi) în funcția de Rector, iată-i pe cei din Arad, fericiți cu dl A Năstase onorat de instituția în care studiază. Cred că în anii 1990 studenții ar fi reacționat totuși într-un fel…

    • Acum depinde cum vezi lucrurile. Cred ca multi ar fi incantati sa fie vizitati de fosti detinuti la Alcatraz.

      Ar fi in categoria „Vine Circul in urbe!”. Femeia cu barba, piticul muschiulos, atletul care sparge mango cu ,,, ce are el mai moale etc.

      Citeam pe undeva ca pe cel mai mare hot din perioada interbelica, roman desigur, extradat dn Germania, cei din urbea natala l-au asteptat in gara cu fanfara CFR. Omul e o fiinta complexa, macar din cand in cand :-)

  2. Multă ceartă a fost pe tema autorității profesorilor, a dascălilor şi a metodei de predare în vest. Stânga 1968.tistă a distrus învățământul francez a acuzat Alain Finkielkraut la arte TV/Paris “club 28 minutes pe “socialişti”.
    Azi s-a ajuns din nou la autoritatea profesorului pe baza cunoştințelor sale şi a învățatului lecțiilor înainte ca elevii şi studenții pot deveni “creativi”. Idealul din Emile al lui J.J. Roseau cu copilul în stare ”naturală” e o iluzie. Un copil care nu învață să citească nu poate încerca singur să învețe cititul şi scrisul. La fel e la celălalte materii, ştiințifice sau literatură. Din cunoştințele de la lecțiile literare (nu trebuie ştiute pe de rost datele unor scriitori etc) se poate învăța scrisul unor “compuneri” pe teme formulate de dascăli.
    Ramâne problema profesorului şi a studentului ca cetățeni în societatea civică, cu responsabilitate şi competență, inclusiv în treburile obşteşti.

    … „…. Căci cum le mai poți tu, profesor, spune celor pe care îi ai în față, fie ei elevi sau studenți, pe care trebuie să îi înveţi şi să îi educi….. continuând să adapostească sub cupola ei impostori, lăudători ai lui Ceaușescu, colaboratori ai Securității, ….. „……

    Lumina libertății pâna azi nu are acelaşi efect la toți în serviciile publice, la cei care sunt puntea de legătură între cetățeni şi stat. Increderea cetățenilor în instituțiile publice se poate reconstitui numai prin transparență şi responsabilitate civică, în nici un caz prin colaboraționism şi complicitate cu penali, pe drept acuzate de autor. Colaboraționism şi complicitate la intectuali e mai mult decât o slăbiciune de caracter, o mentalitate învechită, e o crimă impotriva tinerilor din țară care de mulți ani votează cu piciorele, părăsesc România în direcția vest.
    Lumina libertății ….

    • Educatia nu se reduce la instruire, iar daca am incerca asa ceva am obtine monstri.

      Ceea ce lipseste profesorilor din Romania este „die Ehre” (onoare, prestigiu). Si in multe cazuri pe buna dreptate. Nu doar din vina lor, e oricum greu sa-ti pastrezi onoarea, mai ales intr-o tara in care cuvantul in sine naste zambete („onoarea mea nereperata cum ramane?!”).

      La portile UE, noi luam totul in deradere. Traditia noastra se scrie cu t mic: „traditie”.

  3. Stimate domnule M. Morariu.Va citesc zilnic cu placere scurtele si viguroasele editoriale. Dar trebuie sa va atrag atentia ca un continut corectpe fond are nevoie si de o forma corecta gramatical. Daca subsemnatului i se pot îngădui lipsuri gramaticale – sunt un simplu comentator /cititor care scrie neindeminatec de pe un telefon rebel …ținuta unui text care printre altele condamna plagiatul si/sau alte tare ale învățămîntului superior romanesc ar trebui sa fie impecabila din pdv gramatical. Poate citiți si comentariul acesta…si poate corectati erorile ce sigur de datoreaza grabei si carentelor proprii mai degrabă unor personaje politice criticate pe buna dreptate asa des de pana d-voastră ascuțită.Cu stima.
    ….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro