duminică, aprilie 18, 2021

Ministrul Pricopie promite manuale libere?

Săptămâna trecută, pe 19 martie, ministrul educației, Remus Pricopie, a susținut o conferință de presă în care a abordat în principal subiectul manualelor digitale. Întrebat de un jurnalist despre problema drepturilor de autor, ministrul a făcut o afirmație surprinzător de tranșantă:

Contractul pentru manuale va arăta în felul următor: vor fi plătite toate manualele comandate de școli, la fel ca până acum, însă pentru a intra în această formulă, varianta electronică trebuie să fie liberă pe Internet, iar de plătit se plătesc copiile pe print, pe hârtie, ca să vorbim pe înțelesul tuturor.

Conferința de presă a fost organizată în contextul re-lansării de către minister a procedurilor pentru achiziția de manuale noi la clasele I-a și a II-a. Ministrul a simțit nevoia unor precizări pentru că anunțul a stârnit rumoare, mai ales pentru că a venit brusc, în condițiile unei complete lipse de transparență. Mai mult, anunțul a fost făcut exact la ora la care un reprezentant al ministerului confirmase prezența la o dezbatere despre manuale digitale, dar nu a mai ajuns (mai multe detalii aici). Dincolo de disputa între minister și partenerii comerciali (edituri care țin cu dinții de profitul din manuale școlare), folosirea de către ministru a cuvântului „liber” nu trebuie să treacă neremarcată. Oare ministrul știe cu adevărat ce înseamnă liber în contextul resurselor educaționale sau se referă strict la gratuit?

Termenul open educational resources este tot mai prezent în dezbaterea internațională despre politici educaționale. Este tradus în română prin resurse educaționale deschise (RED). În general, termenul „open” din limba engleză a fost în general tradus în limba română cu „deschis” și se folosește în această formă. Vorbim de „acces deschis”, „date deschise”, „resurse deschise”, „bugete deschise” și altele similare. Dacă am încerca să fim foarte corecți din punct de vedere semantic, o traducere mai bună ar fi liber.

RED sunt materiale de învățare (manuale, cursuri, filme educaționale, planuri de lecție și alte elemente de didactică etc.) care se află în domeniul public sau sunt publicate sunt o licență liberă, adică una care permite nu doar accesul gratuit, ci și adaptarea și reutilizarea de către alte persoane. Aproape toate statele dezvoltate promovează accesul deschis și stimulează crearea de RED, mai ales în programele finanțate din fonduri publice, pentru că au fost identificate câteva avantaje certe: creșterea calității educației, dar și a accesului la educație de calitate; creșterea interesului față de educație; stimularea inovației, motor al creșterii economice; și, pe termen lung, scăderea costurilor pentru bugetele publice. Mai aproape de noi, Comisia Europeană a decis recent ca toate rezultatele proiectelor finanțate prin Erasmus+ și Horizon 2020 (cele mai importante linii de finanțare pentru educație și cercetare) să fie disponibile sub o licență liberă, și a trasat un plan de acțiune privind RED prin comunicarea Opening Up Education Through New Technologies.

Pentru România sunt oportunități însemnate și este momentul potrivit pentru a avea propria politică bazată pe RED. Aceste oportunități nu sunt ignorate. Spre exemplu, programul de guvernare vorbește despre RED, promițând susținerea […] metodelor inovative de integrare a resurselor educaționale de tip web 2.0 și a resurselor educaționale deschise în procesul de învățare. Direcții de acțiune similare găsim în proiectele unor documente strategice: Acordul de Parteneriat România-UE 2014-2020; Strategia Națională pentru Agenda Digitală; Strategia pentru Educație și Formare Profesională. Mai multe informații pe această temă sunt în analiza anexată.

Manualele nu pot lipsi din această discuție, mai ales pentru o țară ca România în care manualul este un instrument de bază în procesul de educație. Nu numai că statul oferă manuale gratuite, dar pentru cei mai mulți dintre profesori principalul sprijin este manualul și nu curriculumul (de ce se întâmplă asta e o discuție în sine, ce ar merita purtată). O politică educațională care să potențeze avantajele utilizării RED nu poate să ignore manualele. Am semnalat încă de anul trecut, când ministerul educației a publicat prima dată proiectul noilor manuale, că acestea se anunță a fi digitale, dar nu deschise.

Problema de fond este cea a drepturilor de proprietate intelectuală. Acesta este din păcate un subiect complet ignorate în metodologia propusă de minister. Astfel, drepturile rămân doar la editor, protejate de legislația în vigoare, deși manualul este integral plătit din bani publici. Spre exemplu, este exclusă reutilizarea legală a unor părți a manualului de către un profesor care ar dori să preia o parte din text, să adauge informații sau cunoștințe rezultate din propria experiență și astfel să producă o resursă mai bună. Pentru aplicațiile multimedia incluse în versiunea digitală, ministerul nu cere și codul sursă, acestea nu sunt aplicații libere. Se perpetuează astfel dependența de furnizorul respectiv, pe care am mai văzut-o și în alte proiecte educaționale, cum este vestitul AeL.

Toate aceste probleme au rămas nerezolvate în versiunea publicată în Monitorul Oficial. Aparent, furnizorii de servicii au câștigat o luptă împotriva unui beneficiu public mai larg. În acest context vine declarația ministrului, citată în debutul articolului. Domnul Pricopie susține că aceste chestiuni vor fi reglate prin contractul propus câștigătorilor licitației, chiar dacă nu sunt explicit trecute în metodologie. Pare chiar ferm pe poziție:

Acestea sunt condiţiile: cel care lansează licitaţia, stabileşte condiţiile. Ministerul Educaţiei ar încălca drepturile de autor dacă aceste specificaţii nu ar fi trecute în contract. Cine nu este de acord cu aceste specificaţii, repet, nu semnează contractul.

Rămâne să vedem dacă ministrul chiar știe ce înseamnă liber în acest context sau doar a trecut pentru o întrebare incomodă printr-un exercițiu de retorică.

Articol aparut pe blogul Fundatiei pentru o Societate Deschisa

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

  1. Trebuie pana la urma facuta distinctia intre platforma manualelor digitale, adica aplicatia si informatia continuta. Aplicatia poate fi facuta de asa maniera incat sa permita modificarea si adaptarea curiculei de catre profesor.

    E vorba acum de doua optiuni, fie se stabilesc niste linii mari care nu pot fi modificate si atunci e la latitudinea profesorului sa modifice anumite sectiuni din manuale. Strategia de modificare fie este locala, adica profesorul are libertate completa in modificarea continutului, respectand totusi ideile trasate de minister sau modificarile sunt distribuite de toti profesorii din tara, urmand ca un comitet al Ministerului Educatiei sa acrediteze noile versiuni actualizate, lansand o versiune noua sa zicem o data pe an.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Ovidiu Voicu
Ovidiu Voicu
Absolvent al cursurilor universitare de știința calculatoarelor și științe politice. A urmat cursurile școlii naționale de statistică organizată de FSR și s-a specializat în statistică socială, devenind coordonatorul programelor de cercetare ale Fundației pentru o societate deschisa, dintre care cele mai vizibile au fost seriile Barometrul Opiniei Publice și Studii Electorale Românești. Din 2012 este directorul Departamentului de Politici Publice al Fundației pentru o societate deschisa. Autor al mai multor articole și capitole în studii pe teme precum educație, implicare civică, migrație. Domenii preferate de lucru: democrație și alegeri; educație și resurse umane

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

Egalitatea de șanse și egalitatea de rezultat – problema Tigru și Dragon

În filmul „Tigru și Dragon” un luptător Wudang ajunsese să fie considerat de mulți invincibil. Pe lângă stăpânirea artelor marțiale la perfecție,...

Mult așteptatul declin al pandemiei în țările europene s-a declanșat. Locul României

1.Introducere  2. Experiența a trei țări cu declin ferm și durabil  al pandemiei 3. Țările europene 4. Locul României 5. Perspective și...

Cum produce scoala tampiti

I.  Învăţământul preuniversitar Pentru a nu pune la încercare răbdarea potenţialilor cititori, o spun de la început: şcoala românească produce tâmpiţi industrial şi cu metodă....

Cine pierde în urma actualei crize de orgolii?

Alianța USR-PLUS a comis greșeala ca de-a lungul celor aproape 5 luni de când e parte la o așa-numită coaliție de guvernare,...

Dexit și Frexit priveau criza cum crește și puneau țara la cale (dramatizare)

Vin și eu, vin și eu!, a strigat Dexit bucuros, fluturând programul electoral tocmai adoptat de partid. Uite, am pus aici de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

„Demersul lui Hadot parcurge elegant traseul de la inceputurile filosofiei printre greci, apoi transformarea ei in timpul romanilor si intalnirea cu crestinismul, precum si relatia emotionanta dintre filosofia orientala si occidentala.” – Global and Mail

 

Pierre Hadot (1922–2010) a fost un filosof, istoric si filolog francez, bun cunoscator al perioadei elenistice si in special al neoplatonismului si al lui Plotin. Este autorul unei opere dezvoltate in special in jurul notiunii de exercitiu spiritual si al filosofiei ca mod de viata.

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro