joi, martie 28, 2024

Mintea, semnificația și gândirea rațională în “Originea speciilor” – implicaţii pentru fizică

Acest text este o reacție la articolul „Atacul fizicii asupra identității” disponibil aici.

În articolul respectiv se încearcă o paralelă între conceptul de identitate aplicat particulelor elementare și cel din identitate națională sau personală. Autorul pune în discuție pe cele din urmă pornind de la faptul că particulele elementare n-ar avea identitate conform rezultatelor actuale ale fizicii, iar conştiinţa, mintea, ar fi cel mult un proces emergent pe creier.

Cum ar putea fi convinşi astfel de autori că domeniul proprietăţilor, entităţilor şi proceselor mentale este unul distinct de cel al proceselor externe, naturale, şi ireductibil ontologic la acestea, chiar dacă aflat în corelaţie legică cu procese naturale ?

A intra în chestiuni de filosofia minţii, pe lângă faptul că nu e domeniul meu de specialitate, n-ar fi de nici un folos, pentru că tocmai iniţierea în domeniile principale ale filosofie pare să lipsească. Totuşi, în memoria prietenului Marius Dumitru am să fac trimitere la dizertaţia de master a lui susţinută la Sorbona “Le caractère phénoménal de la pensée” (disponibilă aici) şi la textul său „What It Is Like to Think” (disponibil aici), pentru cine vrea să preguste puţin din filosofia minţii. Cercetările lui Marius se înscriu într-o direcţie care argumentează în mod explicit existenţa unor fenomene mentale, a gândurilor ca entităţi.

O abordare mai convingătoare pentru un neiniţiat ar putea fi să arăt că nici o teorie ştiinţifică nu poate exista fără o populaţie de minţi, fără existenţa unor structuri semiotice şi fără existenţa raţiunii.

Pentru asta am ales lucrarea paradigmatică “Originea speciilor” a lui Darwin. Să vedem mai întâi cum apare noţiunea de minte şi înţeles în acest text.

Minte şi înţeles în “Originea speciilor”

În tabelul de mai jos am selectat şi comentat 21 de citate relevante pentru discuţia noastră folosind ediţia a 6-a a lucrării. Sintagmele “bear, borne, bearing in mind” apar de 32 de ori, sintagmele „keep, kept in mind” de 3 ori).

Nr Citat Comentariu
1 „On the theory of natural selection we can clearly understand the full meaning of that old canon in natural history, „Natura non facit saltum.” This canon, if we look to the present inhabitants alone of the world, is not strictly correct; but if we include all those of past times, whether known or unknown, it must on this theory be strictly true.” (p104) Semnificația afirmațiilor teoretice generale depinde de modul cum sunt interpretate printr-o teorie științifică.
2 „On this view of the meaning of embryological resemblances, and indeed on any view, it is incredible that an animal should have undergone such momentous and abrupt transformations as those above indicated, and yet should not bear even a trace in its embryonic

condition of any sudden modification, every detail in its structure being developed by insensibly fine steps.” (p123), “On the theory of descent, the full meaning of the fossil remains from closely consecutive formations, being closely related, though ranked as distinct species, is obvious” (p180) “Rudimentary organs plainly declare their origin and meaning in various ways.” (p228) “We see the full meaning of the wonderful fact, which has struck every traveller, namely, that on the same continent” (p240)

Observațiile (judecățile descriptive despre fapte) au un înțeles, o semnificație, un sens. Semnificația lor depinde de modul cum sunt înglobate în teoria științifică.
3 „that community of descent is the hidden bond which naturalists have been unconsciously seeking, and not some unknown plan of

creation, or the enunciation of general propositions, and the mere putting together and separating objects more or less alike.. But I must explain my meaning more fully. I believe that the ARRANGEMENT of the groups within each class, in due subordination and relation to each other, must be strictly genealogical in order to be natural; but that the AMOUNT of difference in the several branches or groups, though allied in the same degree in blood to their common progenitor, may differ greatly” (p214) “The mind cannot possibly grasp the full meaning of the term of even a million years; it cannot add up and perceive the full effects of many slight variations, accumulated during an almost infinite number of generations.” (p242)

Sensul afirmaților dintr-o teorie depinde de mintea persoanei care produce teoria.
4 „With respect to the direct action, we must bear in mind that in every case, as Professor Weismann has lately insisted, and as I have incidently shown in my work on „Variation under Domestication,” there are two factors: namely, the nature of the organism and the nature of the conditions” (p17) “Nothing is easier than to admit in words the truth of the universal struggle for life, or more difficult−−at least I found it so−−than constantly to bear this conclusion in mind.” (p40)

“In looking at Nature, it is most necessary to keep the foregoing considerations always in mind−−never to forget that every single organic being may be said to be striving to the utmost to increase in numbers; that each lives by a struggle at some period of its life; that heavy destruction inevitably falls either on the young or old during each generation or at recurrent intervals. […] Here I will make only a few remarks, just to recall to the reader’s mind some of the chief points.” (p42) “every naturalist will be able to call such cases before his mind” (p65)

Reprezentările despre natura organismelor, a mediului lor și a proceselor în care sunt implicate sunt în minte.

Înțelesul acestor reprezentări depinde de teoria care dă seama de ele și de modul cum este ea înțeleasă de mintea celui căruia i se comunică teoria, faptele care o susțin și argumentele

5 “Naturalists frequently speak of the skull as formed of metamorphosed vertebrae; the jaws of crabs as metamorphosed legs; the stamens and pistils in flowers as metamorphosed leaves; but it would in most cases

be more correct, as Professor Huxley has remarked, to speak of both skull and vertebrae, jaws and legs, etc., as having been metamorphosed, not one from the other, as they now exist, but from some common and simpler element. Most naturalists, however, use such language only in a metaphorical sense: they are far from meaning that during a long course of descent, primordial organs of any kind−−vertebrae in the one case and legs in the other−−have actually been converted into skulls or jaws. Yet so strong is the appearance of this having occurred that naturalists can hardly avoid employing language having this plain signification. According to the views here maintained, such language may be used literally;” (p222)

Prin trecerea de la o teorie la alta sensul acelorași judecăți descriptive se schimbă
6 “In the earlier editions of this work I underrated, as it now seems probable, the frequency and importance of modifications due to spontaneous variability. But it is impossible to attribute to this cause the innumerable structures which are so well adapted to the habits of life of each species. I can no more believe in this than that the well−adapted form of a race−horse or greyhound, which before the principle of selection by man was well understood, excited so much surprise in the minds of the older naturalists, can thus be explained.” (p106) “Nevertheless the simplicity of the view that each species was first produced within a single region captivates the mind” (p187) Trecerea de la accceptarea unor afirmații teoretice ca fiind cunoaștere la acceptarea altora este graduală și implică mecanisme psihologice.
7 “Thus a distinguished German naturalist has asserted that the weakest part of my theory is, that I consider all organic beings as imperfect” (p104), Teoria are mai multe părți
8 “But I am well aware that these general statements, without the facts in detail, can produce but a feeble effect on the reader’s mind. I can only repeat my assurance, that I do not speak without good evidence.” (p126) “As this whole volume is one long argument, it may be convenient to the reader to have the leading facts and inferences briefly recapitulated.” (p232) Influențarea deciziei celui cu care comunicăm de a accepta sau respinge o teorie ca fiind cunoaștere științifică se face pe bază de dovezi factuale detaliate, de argumente. Părțile teoriei sunt organizate sub forma unui argument.
9 “Although “I am fully convinced of the truth of the views given in this volume under the form of an abstract, I by no means expect to convince experienced naturalists whose minds are stocked with a multitude of facts all viewed, during a long course of years, from a point of view directly opposite to mine. It is so easy to hide our ignorance under such expressions as the „plan of creation,” „unity of design,” etc., and to think that we give an

explanation when we only restate a fact. Any one whose disposition leads him to attach more weight to unexplained difficulties than to the explanation of a certain number of facts will certainly reject the theory. A few naturalists, endowed with much flexibility of mind, and who have already begun to doubt the immutability of species, may be influenced by this volume; but I look with confidence to the future, to young and rising naturalists, who will be able to view both sides of the question with impartiality.” (p242)

Acceptarea adevărului unei teorii are două etape, una are loc în mintea autorului teoriei, alta are loc prin supunerea teoriei considerate adevărate de autor evaluării de către publicul avizat. Deciziile publicului avizat sau iau în mințile acestor oameni în funcție de reprezentările pe care le au. Deciziile depind și de aspecte neștiințifice, de preferințe subiective, formate în funcție de alte tipuri de discursuri (religioase, morale)
10 “for if this had been so, it would have been fatal to my theory” (p38) “On our theory the continued existence of lowly organisms offers

no difficulty” (p67), “yet we ought, on our theory, sometimes to find the varying offspring of a species assuming characters which are already present in other members of the same group. And this undoubtedly is the case.” (p82), “if my theory be true, numberless intermediate varieties, linking closely together all the species of the same group, must assuredly have existed “ (p88) “a belief which it has been pronounced is subversive of my whole theory” (p101),  “Many instincts are so wonderful that their development will probably appear to the reader a difficulty sufficient to overthrow my whole theory” (p124), “both cases must stand or fall together with the whole theory of natural selection” (p129), “I will not here enter on these several cases, but will confine myself to one special difficulty, which at first appeared to me insuperable, and actually fatal to the whole theory” (p137) “Long before the reader has arrived at this part of my work, a crowd of difficulties will have occurred to him. Some of them are so serious that to this day I can hardly reflect on them without being in some degree

staggered; but, to the best of my judgment, the greater number are only apparent, and those that are real are not, I think, fatal to the theory.” (p85)

Teoria aparține unui autor. Pentru a susține o teorie în fața altor persoane autorul trebuie să arate cum sunt interpretate faptele, să afirme existența unor fapte care încă nu au fost observate, să identifice și să respingă pe cât posibil toate contraargumentele posibile.
11 “We shall never, probably, disentangle the inextricable web of the affinities between the members of any one class; but when we have a distinct object in view, and do not look to some unknown plan of creation, we may hope to make sure but slow progress. Professor Haeckel in his „Generelle Morphologie” and in another works, has recently brought his great knowledge and abilities to bear on what he calls phylogeny, or the lines of descent of all organic beings. In drawing up the several series he trusts chiefly to embryological characters, but receives aid from homologous and rudimentary organs, as well as from the successive periods at which the various forms of life are believed to have first appeared in our geological formations.” (p220) Teoria preferabilă este cea cu valoare euristică mai mare, care permite progresul cunoașterii științifice
12 “A distinguished zoologist, Mr. St. George Mivart, has recently collected all the objections which have ever been advanced by myself and others against the theory of natural selection, as propounded by Mr. Wallace and myself, and has illustrated them with admirable art and force. When thus marshalled, they make a formidable array; and as it forms no part of Mr. Mivart’s plan to give the various facts and considerations opposed to his conclusions, no slight effort of reason and memory is left to the reader, who may wish to weigh the evidence on both sides.” (p 109) Teoria făcută publică este parte din proiecte de explicare ștințifică ale mai multor oameni, apărarea ei necesită resurse de timp și efort pentru că proiectele de a explica folosind teoria nouă se află în competiție cu alte proiecte de explicare.
13 “I formerly spoke to very many naturalists on the subject of evolution, and never once met with any sympathetic agreement. It is probable that some did then believe in evolution, but they were either silent or expressed themselves so ambiguously that it was not easy to understand their meaning. Now, things are wholly changed, and almost every naturalist admits the great principle of evolution.” (p243) Succesul public al unei teorii este gradual, de la absența oricărei alte persoane care să o accepte în afară de autor, la acceptarea de către majoritatea persoanelor avizate cel puțin a unor părți (principii) ale teoriei
14 “How fleeting are the wishes and efforts of man! How short his time, and consequently how poor will be his results, compared with those accumulated by Nature during whole geological periods! Can we wonder, then, that Nature’s productions should be far „truer” in character than man’s productions; that they should be infinitely better adapted to the most complex conditions of life, and should plainly bear the stamp of far higher workmanship?” (p48) Produsele omului sunt mult inferioare produselor naturii, eforturile umane sunt nesemnificative comparative cu procesele naturale
15 Great is the power of steady misrepresentation; but the history of science shows that fortunately this power does not long endure.” (p241) “It can hardly be supposed that a false theory would explain, in so satisfactory a manner as does the theory of natural selection, the several large classes of facts above specified.” (p242) Teoriile sunt reprezentări în mintea umană. Teoriile pot fi adevărate sau false. Falsitatea se evaluează în funcție de explicarea sau nu de către teorie a faptelor din natură.
16 “It is no valid objection that science as yet throws no light on the far higher problem of the essence or origin of life. Who can explain what is the essence of the attraction of gravity? No one now objects to following out the results consequent on this unknown element of attraction; notwithstanding that Leibnitz formerly accused Newton of introducing „occult qualities and miracles into philosophy.”” Faptul că teoriile se bazează pe concepte sau presupoziții care nu pot fi explicate nu atrage falsitatea lor, atâta vreme cât explică numeroase fapte
17 “How the sense of beauty in its simplest form−−that is, the reception of a peculiar kind of pleasure from certain colours, forms and sounds−−was first developed in the mind of man and of the lower animals, is a very obscure subject. t. The same sort of difficulty is presented if we enquire how it is that certain flavours and odours give pleasure, and others displeasure. Habit in all these cases appears to have come to a certain extent into play; but there must be some fundamental cause in the constitution of the nervous system in each species.” (p102) “Familiarity alone prevents our seeing how largely and how permanently the minds of our domestic animals have been modified” (p127) Nu doar omul, ci și animalele au minte. Este neclar cum a apărut mintea și trăsăturile ei prin evoluție naturală, dar o explicație prin cauze naturale trebuie să existe.
18 „In the future I see open fields for far more important researches. Psychology will be securely based on the foundation already well laid by Mr. Herbert Spencer, that of the necessary acquirement of each mental power and capacity by gradation. Much light will be thrown on the origin of man and his history” Mintea omului a evoluat în timp. Cercetarea modului cum a evoluat este o direcție de cercetare pentru viitor
19 With respect to the belief that organic beings have been created beautiful for the delight of man−−a belief which it has been pronounced is subversive of my whole theory−−I may first remark that the sense of beauty obviously depends on the nature of the mind, irrespective of any real quality in the admired object; and that the idea of what is beautiful, is not innate or unalterable. We see this, for instance, in the men of different races admiring an entirely different standard of beauty in their women. (p101) Există proprietăți relaționale între minte și obiectul natural, cum este frumusețea. Mintea are o natură complet diferită de a organismelor care ne apar ca frumoase.
20 „Nothing impresses the mind with the vast duration of time, according to our ideas of time, more forcibly than the conviction thus gained that subaerial agencies, which apparently have so little power, and which seem to work so slowly, have produced great results.”(p158) “So that the lofty pile of sedimentary rocks in Britain gives but an inadequate idea of the time which has elapsed during their accumulation. (p158) “The consideration of these various facts impresses the mind almost in the same manner as does the vain endeavour to grapple with the idea of eternity.” (p159) Judecățile descriptive despre schimbarea naturii în timp depind de ideile noastre despre timp și de teoriile despre natură pe care le considerăm adevărate.
21 “Nothing at first can appear more difficult to believe than that the more complex organs and instincts have been perfected, not by means superior to, though analogous with, human reason, but by the accumulation of  innumerable slight variations, each good for the individual possessor. He thus adapts animals and plants for his own benefit or pleasure. He may do this methodically, or he may do it unconsciously by preserving the

individuals most useful or pleasing to him without any intention of altering the breed.” (p232), “man can and does select the variations given to him by nature, and thus accumulates them in any desired manner” (p236), “no slight effort of reason and memory is left to the reader, who may wish to weigh the evidence on both sides.” (p109)

Mecanismul evoluției naturale este analog rațiunii umane. Rațiunea umană este implicată în producerea raselor și soiurilor prin selecție artificală în funcție de scopuri. Rațiunea umană alege teorii alternative în minte în funcție de anumite criterii în vederea atingerii unui scop de cunoaștere și face apel la memorie pentru a ține dovezile în minte.

Se poate constata că Darwin operează cu presupoziţia că există relații de semnificație între entități din natură, minte și entităţi purtătoare de sens (cuvinte, teorii). În regiunea naturală a lumii se află referentul cuvintelor şi al teoriilor despre natură, în regiunea culturală a lumii se află purtătorii de sens care se referă la obiecte şi procese din regiunea naturală a lumii, iar legătură dintre cele două se face prin sens, care se află în regiunea mentală a lumii.

Ce am spus în paragraful de mai sus nu e decât o banală confirmare a validităţii teoriei triadice a semnului (Zeichen – Sinn – Bedeutung) folosind ca studiu de caz o operă ştiinţifică. Ar merge puţin dezvoltat ca referat la un seminar de Semiotică.

Desigur că Darwin nu opera în termeni semiotici. Faptul că noi putem identifica procese semiotice în lucrarea sa arată obiectivitatea structurii acestor procese, care sunt idependente de intenţia vreunui autor.

Darwin, ca şi mulţi fizicieni şi biologi de astăzi credea că poate vorbi despre minte din poziţia ochiului lui Dumnezeu, adică făcând abstracţie de propria minte. Pentru Darwin mintea trebuie să fi apărut din natură, dar nu este clar cum (are o presupoziție de emergență între regiunile ontice naturală şi mentală, o anticipare a programului neurobiologiei).

Pe de altă parte, pe alt plan, el recunoaşte autonomia proceselor mentale prin însăşi dezbatarea argumentelor cu privire la propria teorie. Evaluarea teoriei propuse ca fiind cunoaștere sau nu se face printr-un efort care implică mintea cititorului, căruia autorul i se adresează în mod direct şi, fireşte, mintea lui Darwin.

Situaţia din fizică

Stilul mult mai formalizat al publicaţiilor ştiinţifice actuale din fizică şi rigorile practicilor academice actuale nu mai permit dialogarea imaginară în lucrările ştinţifice cu cititorii. Procedurile de acest gen sunt externalizate în conferinţe, în sisteme de comentarii şi răspunsul autorului la comentarii. Dar cred că nu are nimeni nici o îndoială că absolut toate teoriile din fizică au drept condiţii de posibilitate existenţa unor procese semiotice la fel de mult cum o are şi teoria lui Darwin.

Or aceste procese semiotice cuplează tocmai trei zone ale lumii distincte, cea naturală, cea culturală şi cea mentală, caracterizate fiecare dintre ele de felurite proprietăţi observabile şi entităţi (obiecte şi procese).

A spera că vreodată o teorie fizică va explica procesele semiotice este lipsit de orice fundament. Însăşi teoria fizică e doar o ilustrare a existenţei acestor procese. Fizica nu dispune de instrumentele conceptuale și de observare necesare pentru un astfel de proiect. Universul de care se ocupă fizica nu epuizează conținutul lumii înțelese ca toate faptele de observație asupra cărora cădem de acord că există, distribuite în trei regiuni ontice relaţionate prin diverse procese dintre care aici am evidenţiat pe cele semiotice.

Fizica, la fel ca şi biologia, nu poate avea drept obiectiv să dea o explicație pentru existența gândurilor şi raţionamentelor din mintea cuiva. Operaţiile raţiunii sunt precondiţii pentru orice teorie. Ceea ce ne putem propune în mod rezonabil este doar să creăm nişte teorii care să cupleze cât mai mulţumitor din punct de vedee explicativ şi predictiv nişte procese şi variabile din regiunile naturală şi mentală ale lumii, fără vreo speranţă să le reducem unele la altele. Încercările de reducere pot avea cel mult o valoare euristică, de încurajare a eforturilor ştiinţifice pe o anumită direcţie.

Consecinţe pentru modul de concepere a educaţiei şi cercetării universitare

Este reală tendinţa de generalizarea a reducționismului fizicalist în cultura actuală.

Minţi puternice, dar aparent văduvite de o cultură umanistă solidă, tind să se blocheze într-o stare local stabilă din care nu ar putea ieşi fără investiții de efort mari şi în care se complac datorită aprobării sociale largi. Nu ar fi poate o problemă majoră fenomenul dacă ar fi limitat la oamenii de ştinţă, însă există un impact social pe scară largă având drept consecinţă pierderea discernământului – o trăsătură de caracter esenţial pentru oricare cetăţean într-o democraţie.

Fizicienii au multe de spus omenirii în domeniul umanist, însă e nevoie şi o de o serioasă pregătire pentru asta. Einsten și alți mari fizicieni au putut spune ceva interesant în textele lor filosofice pentru că aveau și lecturi consistente de filosofie. Organizarea învățământului universitar cu un domeniu principal în științe tari și unul secundar în filosofie ar putea fi o opțiune folositoare României, sugerată, de altfel, recent aici de Profesorul Mircea Flonta.

Am scris toate acestea acestea pornind de la premiza că nu e vorba de interese financiare, de un „imperialism” al științelor tari și ingineriei vizând bugetele de cercetare, ci e vorba de un interes cognitiv real. Nu bănuiesc autorul textului menţionat de aşa ceva, însă în alte cazuri supralicitarea performanţelor potenţiale ale ştiinţelor tari poate avea şi o miză practică pentru comunitatea respectivă.

În orice caz, din această perspectivă absenţa din PCNDI III a priorităţilor de cercetare aplicativă în domeniile umaniste este o eroare strategică majoră pentru care responsabili sunt cei care au întocmit-o.

Distribuie acest articol

36 COMENTARII

  1. Cercetătorul minții este la mijloc, între fizicalistul care privilegiază referentul și umanistul îndrăgostit de semne. Autosuficiența îi pândește pe fizicalist și pe umanist, deopotrivă. Nu sunt agnostic, dar existența unei blagiene ,,cenzuri transcendente” pare mai mult decât posibilă. Consacratul paradox istoric și cultural se impune: ,,știu că nu știu”; ,,credo quia absurdum”… Însă generalizarea mentalului de ,,om recent” face ravagii, căci prin mutația antropologică a globalizării digitale ,,am câștigat” dezumanizarea și ne-am pierdut identitatea.

  2. Imi cer scuze , am parcurs cam pe sarite art. , am sa-l reiau .Intr-adevar , se remarca un anumit reductionism pozitivist , o invazie a domeniilor umaniste , ar putea fi numit chiar ,fundamentalism, fizico-matematic , cu sau fara pene , apropo de un frumos art. . Stiinta in general pare prinsa intr-o miscare centrifuga , in care fiecare ,sectie, ( sau ,secta, , dupa o posibila etim. ) se crede principala , astfel incit un savant dintr-un domeniu , fizician , psiholog , tinde sa desconsidere ale ramuri , in special pe acelea umaniste , ca stiintific slabe sau chiar ne- sau pseudo- stiintifice , sa citeasca totul in cheie reductionista si demistificatoare , o noua cearta a ,universalilor, .Un anumit dogmatism stiintific e de netagaduit ( datorat , probabil , inertiei celor din a doua si a treia linie , pt. care stiinta e o credinta sui generis ) .Pe de alta parte , o ingustime a orizonturilor , sa zicem , din partea ,inginerilor, , o foarte intinsa pregatire de specialitate si o foarte slaba cultura ( ceea ce , cum bine sugerati , le invalideaza incursiunile critice ) , este efectul specializarilor extreme , dar astfel orice dialog e compromis , se vorbesc limbaje paralele .
    Nu prea inteleg insa cum e cu ,identitatea nationala, , un termen foarte misterios , ca sa nu zic mistic si , mai ales , care e raportul acestei fiinte , entitati nationale si colective cu individul , mai ales , daca ne gindim ca ,natiunea, e o aparitie destul de recenta ( si de rezonante ideologice , a se vedea lucrarile savuroase ale dlui L. Boia ) . Nu zic ca neamul ( care nu e totuna cu natiunea , in sens modern ) nu ar avea nicio realitate , ca in versiunile nominaliste extreme ( si care se intimpla sa coincida cu filozofiile liberale , in care individul e disociat de orice structuri mai profunde ) , dar cred ca e problematic sa fie pus inaintea sau in paralel cu omul individual , situatie in care am avea un ,realism, extrem , de aceea vorbeam de universalii , o tema mereu actuala . Ar trebui , ma gindesc , regasita legatura organica dintre individ si ambient , fie acesta social sau natural .

  3. Interesante si frumoase explicatiile. Nu cred ca exista o separare, aceasta separare sau legatura de unificare provine din identificarea cu mintea. Caracterul reductionist care il remarcati e cauzat de focalizarea mintii intr-o singura directie si anume in exterior. Rezultatele experimentale recente, atat in domeniul fizicei cuantice cat si a undelor gravitationale indica spre o unitate care in lipsa unui model matematic eficient se indreapta in mod inerent catre introspectie.

    • Vlad, fizica si stiintele exacte nu se indreapta spre introspectie, ci cauta in continuare raspunsuri folosind metoda stiintifica. Aceste raspunsuri trebuie sa fie empirice, sa poata fi reproduse ori de cate ori si sa se potriveasca cu datele experimentale.

      Restul sunt povesti pentru cei care nu inteleg calculele.

  4. Spuneti ca „Fizica nu dispune de instrumentele conceptuale și de observare necesare”, si aveti dreptate. Sugerati insa ca, pentru asta, fizica trebuie sa lase garda jos, ori aici nu sunt de acord cu dumneavoastra. Este cum ati cere unui om sa nu traverseze un rau pentru ca nu stie sa inoate! Daca vrea, mintea lui va reusi sa construiasca o pluta. Asa cum am zis si in articolul precedent, fizica este deschisa (chiar asteapta) intrumente aditionale, complementare celor cunoscute, ale matematicii. Poate, dupa aceea, se va transforma in altceva, insa va continua sa duca, oricum ar fi, dorul de a intelege lumea si viata! Iar daca aceasta cunoastere este limita de semiotica, de Godel, sau de alte bariere fundamentale, asta va fi! Nu cred insa ca suntem deja acolo, mai e mult de descoperit…

    • Mulţumesc foarte mult pentru comentarii.

      Autosuficienţa pândeşte într-adevăr pe oricine, nici cei din ştiinţele umaniste nu sunt scutiţi.

      Ca atitudine cred că cea mai bună pentru oamenii de ştiinţă şi filosofi e cea care vine din urmărirea dezinteresată a cunoaşterii şi onestitate intelectuală.

      gânduri bune,

      • Acest răspuns viza toate comentariile, nu doar pe cel al domnului Presura. Ar fi trebuit să îl aşez separat.

        Mulţumesc încă o dată.

        gânduri bune,

  5. Frumos raspuns la articolul „Atacul fizicii asupra identității”., un articol de o naivitate strivitoare. Fizica este o stiinta reductionista, si periodic in criza datorita acestui caracter al ei. Este uimitor cum atatea fenomene naturale pot fi explicate si a caror evolutie poate fi anticipata printr-o stiinta care se bazeaza pe modele simple Cele mai mari sucese ale fizicii vin din limitele ei si din contrazicerea sensului comun pe care il avem despre lume.
    Insa fizica nu poate intelege viul sau mintea care nu pot fi reduse la modele simple. Rezultatele importante din domeniul neuro s-au obtinut studiind de exemplu melci cu 300 neuroni ( Eric Kandel -mecanisme de memorie -premiul Nobel in medicina-https://en.wikipedia.org/wiki/Eric_Kandel).
    Dar un creier uman are 10 miliarde de neuroni si 1000 miliarde de sinapse. Pentru un sistem atat de complex , inca nu stim cum sa il intelegem.Primi pasi se fac acum : https://www.humanbrainproject.eu/ si ma bucur ca fac parte din aceasta aventura.

  6. Domnule Iordache,

    Imi aduceti aminte de un vechi banc universitar.

    Cica decanul unei facultati de prestigiu se uita la planul de achizitie al departamentului de fizica si se ia cu mainile de cap: „Vai de mine! Uite ce de bani! Uite ce vreti! Ciclotron! Reactor de fisiune! Reactor de fuziune! O gramada de bani! De ce nu puteti fi si voi ca departamentul de matematica, ei vor doar creioane, hartie si un cos de gunoi! Sau, si mai bine, ca departementul de filozofie, care nici macar cos de gunoi nu vrea!”

    • Bună gluma, surprinde ceva adevărat, că sunt şi multe lucruri demne de aruncat la gunoi între textele produse de filosofi. Aş spune că şi între textele tuturor oamenerilor care fac ştiinţă, probabil că este ceva firesc ca parte a evoluţiei culturale.

      Dar mereu în toate domeniile sunt şi produse culturale care merită toată atenţia.

      Dacă fizicienii nu dau doi bani pe filosofie, cum sugerează bancul, atunci cum explicăm faptul că a Academicianul Maria-Luiza Flonta, fizician şi neurobiolog, susţine mâine conferinţa What Is Reality? tocmai la Institute for Research in the Humanities al Universităţii din Bucureşti ?

      Habar n-aveam de conferinţă când am scris textul acesta, dar tocmai am primit ştirea în poşta profesuonală. Mai mult, există un întreg seminar interdisciplinar cu privire la chestiunea conştiinţei:

      https://irhunibuc.wordpress.com/2016/04/05/new-seminar-consciousness-in-philosophy-and-neuroscience/

      E loc pentru toţi sub soare şi, mai mult decât atât, unele probleme nu se pot aborda în mod serios decât interdisciplinar.

      Legat de banii pentru filosofie, am derulat cu colegii filosofi şi proiecte finanţate de stat şi rezultatele au fost foarte interesante şi relevante pentru biologi.

      Astăzi pare a se dori crearea unei mase de cetăţeni îndoctrinate fie religios, fie scientis, doar să stea în banca lor şi să execute ce spun persoanele care controlează statul.

      Ambele sunt strategii de looseri, de „oameni de stat” coada vacii în corul naţiunilor. Folosirea ideologică a religiei şi ştiinţei ca să creezi unitatea unei ţări arată că eşti incapabil să gândeşti, că eşti ori leneş, ori prost. Distrugi viitorul unui popor.

      Orice naţiune şi-a câştigat respectul prin oamenii care au gândit critic sau/şi prin autenticii oameni religioşi sau/şi prin autenticii ingineri şi oameni de ştiinţă. Nu prin tagma securistă care suge bani pentru a nu face nimic din poziţiile cheie pe care le ocupă în toată societate.

      Am convingerea că îşi vor spălat din păcate lăsând pe cei care vor să gândească să o facă, fie şi gratis, dacă ei nu sunt capabili de asta şi văd doar la cinci metri în faţa lor, prăbuşind ţara în fundul prăpastiei, departe de orice lume civilizată.

      gânduri bune,

      • Domnule Iordache,

        Dupa cum probabil ati remarcat deja, nu sunt de acord cu dumneavoastra in destule privinte. Insa imi pare ca nu suntem de acord referitor la locul unde trebuie trasa linia, nu si la necesitatea unei demarcatii.

        Insa gluma era doar o gluma – si una care m-a distrat copios la vremea ei.

        Absolut de acord referitor la raspunsul dumneavoastra, indoctrinare, samd. Doar ca gandirea mea trage linia in alta parte.

        In continuare nu pricep logica dupa care dumneavoastra stabiliti demarcatia acolo unde o stabiliti. Insa asta nu inseamna ca nu aveti acest drept, sau ca nu putem discuta asta – chiar daca in contradictoriu.

        Toate cele bune!

        • Vă mulțumesc.

          Linia e deja pusă politic și instituțional, nu o pun eu. Dar linia pusă instituțional pentru a controla națiunea ideologic nu este o linie pe care cine nu este manipulabil să o poată accepta. Această linie vizează oricum cetățenii care au nevoie de proptele ideologice solide ca să-și asume identitatea națională, patriotismul, respectarea legilor, etc.

          Cei care ne asumăm astea pe baza gândirii proprii nu ar trebuie să reprezentăm o problemă pentru sistem, decât în măsura în care am vrea să intrăm în politică.

          Pentru eficiență politică îmi imaginez însă că ar trebui mers tot pe linii ideologice consacrate, prizabile de către mase. Dacă ar fi să modific ceva aș modifica doar la reducerea ponderii ideologiilor religioase sau scientiste în educația universitară, cu argumentul că oamenii capabili de gândire critică sunt mai productivi, lucru de care beneficiază și statul.

          Toate cele bune și dumneavoastră,

  7. Originea speciilor este o teorie științifică. O conjectură care explică un proces din natură, ca orice altă teorie științifică. Nu putem ști dacă este adevărat ori neadevărată. Știm că este o teorie care explică observațiile din orice experiență ori cele comune. Cu alte cuvinte nu sunt observații care să o contrazică. Ca toate teoriile științifice este o creație a minții umane. Acesta este rolul minții, a creat această teorie.
    Semnificația nu are nicio logică în titlul articolului. Semnificația Originii speciilor este dată mai sus, ca teorie științifică.
    Gândirea rațională este mintea privită ca proces de creare de noi cunoștințe ori de aplicare a ei pentru a rezolva interpreta o observație pe care se concentrează, referitor la originea și evoluția speciilor.

    Ce implicații sunt pentru fizică date de minte, de gândirea rațională în Originea speciilor și semnificația acestei teorii?

    Fizica este o creație a minții umane. Mintea evoluează istoric și fizica la fel. Evoluția minții duce la evoluția fizicii. Aici ne vin în sprijin un citat celebru : Limita viziunii despre lume este limita limbajului. Limbajul a evoluat, viziunea a evoluat continuu. Fizica și știința în general sunt în ultimă instanță expresii ale unui anumit limbaj, un nume dat unui anumit tip de limbaj, iar mintea și gândirea nu există fără limbaje. Fizica nu există fără minte care să utilizeze limbajul ei specific.

    Gândirea rațională în Originea speciilor o face pe aceasta să aibă atributul esențial al unei teorii, cel de a fi o creație a unei minți într-un anumit limbaj, altul decât cel cu care ne-a obișnuit fizica clasică, cel matematic. Poate fi și o provocare pentru fizica, al cărei limbaj matematic a devenit atât de abstract încât excede gândirii raționale de tip clasic și de aici un impas în care a ajuns, cel al lucrului cu probabilități aplicate la …identități meru schimbătoare…niciodată surprinse în momentul observării, ci doar după acest proces. Nu știi niciodată trecutul ori prezentul ci doar probabilitatea unui viitor fără nicio certitudine. De aici apare impactul invers. Fizic pare că infirmă instrumentul gândirii raționale așa cum este el folosit în Originea speciilor. Doar aparent. Pentru că aici este pericolul folosirii teoriilor științifice din ce în ce mai complexe. Se aplică, de neinițiați, unde nu …se aplică. Aici este marea problemă a fizicii, are două teorii universale care se aplică la lumi diferite. Trecerea graniței crează paradoxuri aparente. Unificarea, încă nerealizată, este marea ei provocare.

    Semnificația Originii speciilor pentru fizică ar putea fi colosală dacă fizica ar putea include în conceptele sale o variabilă matematică pentru spațiu-timp care să influențeze procesele fizice așa cum acest parametru a fost decisiv în apariția și evoluția vieții. Originea speciilor, ca teorie științifică, ne spune că există posibilitatea ca într-un spațiu cu anumite proprietăți și într-un timp suficient să apară viață inteligentă, capabilă să creeze o …fizică proprie. Dovada este de netăgăduit. Acum este rândul fizicii să creeze un limbaj matematic care să cuprindă această corelație spațiu-timp de succes, nu dor cele două variabile independente care intră în teoriile care explică aproape a tot ce există, mai puțin viața. Există un spațiu-timp discret, cuplat la origine și care pe măsura extinderii crează …identități care îl țin în corelații permanente? Să fie viața și mintea…ca procese cosmice, în această ordine, cele care păstrează unitatea primordială și o caută neîncetat?

    • Interesant comentariul. Și mie mi se pare că se pot cupla teorii din domenii ștințifice diferite prin intermediul unor variabile comune. Timpul folosit în Originea speciilor ca variabilă de intrare, importată din fizică, este una dintre acestea.

      Teoriile de cuplare probabil că au un caracter diferit de principalele teorii din domeniile țintă pe care le cuplează, e de gândit la natura lor exactă. În ecologi de exemplu variabile legate de biomasa plantelor măsurabile la scara unor metri pătrați trebuie cuplate cu variabile care reflectă proprietățile mecanice al terenului la scara unor hectare. E o problemă multa mai dificilă decât pare, care implică geostatistică și un estimarea cumva directă a proprietăților mecanice ale suprafeței terenului pe zone extinse, de exemplu prin scanare cu laser (LiDAR).

      Ce am vrut să spun este că domeniul modelelor / teoriilor de cuplare e o direcție de cercetare în sine.

      gânduri bune,

    • In matematica adica in aplicatiile ei din teoria informatiei ca o aplicatie a inteligentei artificiale, exista deja asa numitul algoritm genetic: https://ro.wikipedia.org/wiki/Algoritm_genetic

      ” Algoritmii genetici sunt tehnici adaptive de căutare euristică, bazate pe principiile geneticii şi ale selecţiei naturale, enunţate de Darwin („supravieţuieşte cel care e cel mai bine adaptat”). Mecanismul este similar procesului biologic al evoluţiei. Acest proces posedă o trăsătură prin care numai speciile care se adaptează mai bine la mediu sunt capabile să supravieţuiască şi să evolueze peste generaţii, în timp ce acelea mai puţin adaptate nu reuşesc să supravieţuiască şi cu timpul dispar, ca urmare a selecţiei naturale. Probabilitatea ca specia să supravieţuiască şi să evolueze peste generaţii devine cu atât mai mare cu cât gradul de adaptare creşte, ceea ce în termeni de optimizare înseamnă că soluţia se apropie de optim.”

      • În articolul citat mai jos (nominalizat la ENI Awards 2012 – echivalentul Premiilor Nobel în geoștiințele dedicate petrolului și gazelor), am folosit o versiune specială a algoritmilor genetici (GA), numită Gene Expressing Programming:

        Cranganu, C., and E. Bautu, 2010, Using gene expression programming to estimate sonic log distributions based on the natural gamma ray and deep resistivity logs: A case study from the Anadarko Basin, Oklahoma, Journal of Petroleum Science and Engineering, v. 70, p. 243 – 255.

        http://www.sciencedirect.com/science/article/pii/S0920410509002514

        Citat din articol:

        Genetic Algorithms (GAs) are soft-computing techniques which
        work by finding an as-good-as-possible solution to difficult optimization
        problems by mimicking the process of evolution in nature, as
        described by Darwin. They are inspired by natural ecosystems, where
        individuals compete to survive and reproduce, and adapt to their
        environment during their lifetime. The individuals that are best
        adapted to their environment are the ones who survive long enough
        to reproduce, thus propagating their (good) features in the next
        generations. The more adapted they are, the greater the number of
        their descendants is. In a genetic algorithm, the individuals are
        candidate solutions to the problem at hand. The environment the
        individuals are supposed to adapt to is a representation of the
        problem to solve and the fitness of individuals measures the distance
        to solution.

        The classical GA uses bit strings to encode problem
        solutions as individuals and improves them through evolution.

        Genetic Programming (GP) is a special genetic algorithm in which
        candidate solutions are computer programs or mathematical expressions.

  8. Nu stiu daca si nici nu cred ca articolul dlui Cristian Presura incearca si intre in filozofia sau explicarea mecanismelor mentale, dar cred ca raspunsul la aceste probleme l-am dat (inca este in moderare) in comentariul de la firul dumnealui.
    Asadar in masura in care in transcendenta nimeni si niciodata nu vor putea intra(imi asum afirmatia) asa cum nici in e^x nu se poate intra, in mintea umana care are elementul fundamental , nu microprocesorul si memoria aferenta de lunga sau scurta durata, adica eul personal-egoul, ci constinta identitatii cu sine unica doar la regnul uman prin care suntem dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, nici fizica nu va putea rezolva, dar nici natura, problema ridicata si pe care o gasim in natura duala umana , asa ca ii dau dreptate dlui Virgil Iordache dar nu si argumentelor dsale care vin tot dinspre stiinta si cand spui stiinta (nu matematica si nu logica care sunt descrieri sau aplicatii directe ale functiilor mentale fundamentale adica redicerea la absurddeductia) si inductia matematica completa) spui tot natura , spui inductie incompleta adica spui fizica.
    Ps Interesant tabelul prezentat si util de cunoscut.:)

    • Sigur, lucrurile nu sunt așezate, și nici nu pretind că am o soluție, am venit doar cu o perspectivă, dezbaterea informată e cea care contează, mai ales pe un forum ca acesta.

      gânduri bune,

  9. Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie.

    – Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie. Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare.
    – Esti crestin, nu-i asa, fiule?
    – Da dle, spune studentul.
    – Deci crezi in Dumnezeu?
    – Cu siguranta.
    – Dumnezeu e bun?
    – Desigur, Dumnezeu e bun.
    – E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice?
    – Da.
    – Tu esti bun sau rau?
    – Biblia spune ca sunt rau.
    Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca?
    – Da, dle. As incerca.
    – Deci esti bun.
    – N-as spune asta.
    – Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu.
    Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua.
    – El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta?
    Studentul tace.
    – Nu poti raspunde, nu-i asa?
    El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze.
    – Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun?
    – Pai, da, spune studentul.
    – Satana e bun?
    Studentul nu ezita la aceasta intrebare:
    – Nu.
    – De unde vine Satana?
    Studentul ezita.
    – De la Dumnezeu.
    – Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume?
    – Da, dle.
    – Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect?
    – Da.
    – Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau.
    Din nou, studentul nu raspunde.
    – Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista?
    Studentul se foieste jenat.
    – Da.
    – Deci cine le-a creat?
    Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea.
    – Cine le-a creat?
    Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti.
    – Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule?
    Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos.
    – Da, dle profesor, cred.
    Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut
    vreodata pe Isus?
    – Nu, dle. Nu L-am vazut.
    – Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau?
    – Nu, dle, nu l-am auzit.
    – L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu?
    – Nu, dle, ma tem ca nu.
    – Si totusi crezi in el?
    – Da.
    – Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule?
    – Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea.
    – Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta.
    Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare.
    – Dle profesor, exista caldura?
    – Da.
    – Si exista frig?
    – Da, fiule, exista si frig.
    – Nu, dle, nu exista.
    Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice.
    – Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit „frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig.
    – Daca ar exista, am avea temperature mai scazute decat minimul absolut de -458 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -458 F ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei.
    Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan.
    – Dar intunericul, profesore? Exista intunericul?
    – Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric?
    – Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva.
    Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa?
    Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun.
    – Ce vrei sa demonstrezi, tinere?
    – Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita.
    De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza.
    – Gresite? Poti explica in ce fel?
    Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul. Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta?
    – Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da.
    – Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle?
    Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul.
    Un semestru foarte bun, intr-adevar.
    – Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator?
    Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge.
    – Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer.
    Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle?
    Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde.
    – Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…
    – Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul.
    – Acum, dle, exista raul?
    Acum nesigur, profesorul raspunde:
    – Sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul.
    La asta, studentul a replicat:
    – Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina .
    Profesorul s-a asezat…

    PS: Studentul era Albert Einstein
    Albert Einstein a scris o carte intitulata Dumnezeu vs. Stiinta in 1921..

      • ” Einstein nu era credincios.”
        Daca credincios inseamna sa crezi ca Dumnezeu exista, aveti dreptate!
        Einstein nu credea, era sigur! :D
        La fel, nu „credea” nici ca 2=2+4 !
        STIA!

      • Albert Einstein a fost la sfirsit ateu. Si totusi s-a identificat evreu. Cartea este reala si se poate accesa pe internet.

    • ” Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu.”
      Indiferent cine a spus asta,chiar si prietenul meu Einstein :) , e fals: Nu se poate ca Dumnezeu sa fie absent de undeva,EL ESTE…si atat.
      Simplu.

  10. „Fizica nu dispune de instrumentele conceptuale și de observare necesare pentru [a explica procesele semiotice].”

    Admit ca acest articol si cel la care ii raspunde sunt peste nivelul pregatiri mele in domeniile respective. Dar nu trebuie musai sa pricep tot articolul ca sa pot observa ca citatul nu ofera un argument solid. Afirmatia este advarata in acelasi sens in care este adevarata propozitia „Fizica nu dispune de nimic.”

    Dar daca autorul este de acord ca relatia matematica intre masa si forta necesara pentru a o acelera exista independent de procesele semiotice necesare discutiei despre inertie, atunci trebuie sa admita si posibiliatea ca sunt si alte procese, relatii si proprietati emergente pe care incapacitatea noastra de a le concepe corect la momentul asta nu le face mai putin existente.

    Parafrazind poetul: „The professor doth protest too much, methinks”.

    • Firește, doar că în mode evident fizica nu poate da seamă de procesele semiotice, ea însăși ca discurs teoretic fiind în poziția purtătorului de sens (un produs cultural) care trimite la un sens aflat în mintea cuiva și la o realitate exterioară (naturală). E nevoia de alt tip de teorie care, de la un nivel de reflexie mai general, să se raporteze la aceste procese. La rândul lui acel discurs nu poate da seamă de sine însuși, și trebuie modelat la un nival mai ridicat de generalitate. În ce măsură se poate formula un discurs de generalitate maximă, eventual autoreflexiv, e un mod de a gândi problema ontologiei.

      cele bune,

  11. Cred ca raspunsul la articolul dumneavoastra si articolul domnului Presura este: Biofizica.
    E un domeniu relativ nou dar care aduce impreuna fizica, biologia, chimia.
    Imi amintesc de un articol care prezenta studii legate de transmiterea genetica a unor informatii (alaptarea, protejarea instinctuala, teama de razboi transmisa peste generatii samd). Imi amintesc de un articol care prezenta efectele bruste care se petreceau in interiorul unui ovul imediat dupa fecundare. Si multe altele care legau bilogia de chimie si fizica.
    Cred ca vom fi surprinsi peste 20-50 de ani sa descoperim ca imaginatia este doar o aglomerare de substante chimice in anumite regiuni ale creierului. Sau ca viata este mini-descarcare electrica la nivel de creier. :)

    • Desigur ca asa va fi. Faptul ca oamenii isi doresc ca adevarul ultim sa fie unul care sa transceada stiintele exacte nu inseamna ca dorinta aceasta este realizata in/de catre universul fizic.

  12. Este mai mult decat evidenta lipsa totala de fair-play a autorului, ca sa ma exprim in termeni…fotbalistici ,se vede de la o posta intentia de…” a da la gioale, la oase”, Distinsului Fizician Cristian Presura !
    Asa zisele noutati de abordare a temelor „impaciuitoare” cu Stiintele nu sunt altceva decat ipocrite „lovituri de berbec”, prin usa din dos a establishment-ului Ratiunii Fizicii si Biologiei, a frustrarilor religiosilor si ortodocsilor, in particular .
    Ca si conservatoare, dar mai ales ca om ce apreciaza in mod deosebit manierele de adresare , mi-ar fi placut de pilda sa-l abordati cu totul altfel pe Deosebitul Profesionist , Domnul Cristian Presura, ce a trait intr-o lume a CURTOAZIEI si respectului academic !
    Din acest punct de vedere gasesc aceasta postare INACCEPTABILA !

    Altfel, mi-as dori pe platforma contributors un articol (ori un interviu) cu excelenta sa ,laureatul premiului Nobel pentru chimie din 2014 Stefan Hell, ce a are radacini romanesti !

    Pe de alta parte, personal impartasesc opinia domnului Catalin Avramescu din link-ul atasat :
    „Vrem să progresăm? Atunci ar fi de dorit, statistic, să avem cât mai mulţi atei.
    Ideea este să avem cât mai mulţi semeni a căror gândire este modernă, seculară, raţională. Copii care studiază chimie, matematică sau istorie din manuale adevărate, nu din tipărituri unde pot citi: „Vasilică este un copil rău. El s-a urcat pe o scară să strice cuibul rândunelelor. Dar a păţit-o! Dumnezeu l-a văzut şi i-a tras scara” (la finalul poveştii, extrasă dintr-un „manual de religie”, Vasilică ajunge la doctor cu capul spart, iar rândunelele îi mulţumesc lui Dumnezeu).
    România ateistă este un proiect al viitorului.
    Religia este oricum în declin în cultura occidentală. Noi nu am face decât să ne conectăm la o tendinţă generală a lumii dezvoltate. Pe măsură ce statele devin mai prospere, mai sigure şi mai bine educate, din ce în ce mai puţini dintre cetăţenii lor aderă la un cult religios. O echipă de matematicieni (Abrams et al., 2011) a analizat datele demografice şi au prezis că religia organizată va dispărea, practic, în mai multe democraţii occidentale, în următoarele decenii. Irlanda, spre exemplu, a trecut de la un procent de 0,04% de cetăţeni care declarau că nu aparţin nici unei religii în 1961, la 4,2% în 2006. Printre ţările care vor deveni, matematic, non-religioase, se numără Canada, Australia, Noua Zeelandă, Austria, Elveţia, Olanda şi Finlanda. Dacă tot vorbim despre un „proiect de societate”… ”
    http://www.bursa.ro/romania-ateista-297267&s=editorial&articol=297267.html

    • Bună ziua,

      În ştiinţă şi filosofie e pe bază de argumente şi contraargumente, nu e pe establishemnt şi pe etichetări.

      Ce treabă are o abordare structuralistă a teoriei lui Darwin cu religia, făceţi-mă vă rog să înţeleg:

      https://www.researchgate.net/publication/265293390_Reconstructia_obiectelor_productive_din_Originea_speciilor

      Textul foloseşte aceeaşi metodă pentru evidenţierea unor structuri semiotice necesare pentru Originea speciilor.

      gânduri bune,

    • Cel mai nociv lucru pentru deschiderea mintii nu este religia, Mihaela, ci pupatul de dosuri „distinse” si acceptarea oarba a opiniilor emergand din ele…Ah, si pretentia detinerii adevarului absolut.

      Ii citesc pe d-nii Iordache si Prescura de ceva timp. De multe ori nu sunt de acord cu ei. Nici ei intre ei. Dar apreciez totdeauna ca discutiile se poarta pe argumente si nu pe balarii gen „respect acedemic”. Wtf is that ??? In acest caz, unul dintre ei a scris un articol bazat pe argumentele din domeniul sau. Celalalt a scris o replica dintr-o alta perspectiva, nu a invocat nici o divinitate, nu a pupat nici moaste, nimic.

  13. Cateva remarci pe marginea a ceea ce ati scris:

    „Cum ar putea fi convinşi astfel de autori că domeniul proprietăţilor, entităţilor şi proceselor mentale este unul distinct de cel al proceselor externe, naturale, şi ireductibil ontologic la acestea, chiar dacă aflat în corelaţie legică cu procese naturale ?”

    Observ din discursul dvs ca postulati mai mult sau mai putin aceasta ireductibilitate ontologica ca pe un „fact”. Sunt convins ca stiti ca nu toata lumea e de acord cu Dvs ;)

    „Dar cred că nu are nimeni nici o îndoială că absolut toate teoriile din fizică au drept condiţii de posibilitate existenţa unor procese semiotice la fel de mult cum o are şi teoria lui Darwin.”
    Desigur ca nu, dar asta nu spune nimic despre natura sau conditiile de producere a proceselor semiotice, nu-i asa ? Ce ziceti de un „cerc ontic” in care fizica, ca si teorie, emerge din procese semiotice care au loc intr-o entitate ganditoare (sa-i zicem „minte”) care functioneaza pe baza unor procese caracterizabile printr-o teorie fizica, dar pe care le transcende, asa cum un program pe calculator „transcende” calculatorul pe care ruleaza, in sensul ca e o entitate „imateriala”, distincta de acesta, dar functioneaza pe baza lui?
    Mai ramane de analizat problema dpdv al unor rezultate limitative gen Gödel (o tema fascinanta, de altfel).

    „Fizica, la fel ca şi biologia, nu poate avea drept obiectiv să dea o explicație pentru existența gândurilor şi raţionamentelor din mintea cuiva. Operaţiile raţiunii sunt precondiţii pentru orice teorie.”
    „În ce măsură se poate formula un discurs de generalitate maximă, eventual autoreflexiv, e un mod de a gândi problema ontologiei”

    Ah, vedeti, ajungeti la ceva autoreflexiv. De aceea am propus mai sus un „cerc ontic”: nu cred ca exista scapare din reflexivitate. De ce nu ar fi fizica acest discurs autoreflexiv ?

    De fapt, daca ma intrebati pe mine, fizica actuala e un pic FORTATA sa faca asta. Niste derbedei s-au apucat sa strice serenul determinism (dualistic) in care se scalda Einstein si au inventat mencanica cuantica. Un domn pe nume Bell a inventat o inegalitate ce-i poarte numele si niste alti derbedei au dat o gaura in „panza realitatii” demonstrand EXPERIMENTAL ca ceea ce dvs postulati cu lejeritate „procese externe, naturale” ca si categorie ontologic distincta nu sunt deloc atat de externe si naturale cum s-a crezut. Singura explicatie posibila a experimentelor din categoria Bell necesita renuntarea fie la conceptul de „localitate”, fie la cel de „realism” si asumarea indistinctibilatii (sper ca exista acest cuvant..) entitatilor observate de un proces observational – si in cele din urma semiotic. Ca atare, fizica are tot dreptul sa scormoneasca, deoarece a ajuns intr-un punct in care „cercul ontic” pare sa se inchida !

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro