joi, martie 28, 2024

Miopia dreptei şi 2014: un pod prea îndepărtat?

Motto: Absenţa competiţiei creează monştri

În vremuri de cumpănă şi dihonie poate fi de folos să privim spre viitor prin lentila trecutului. Să ne reamintim de unde a plecat România după (re)startul ne-norocit din iunie 1990:

Bucureşti, 14-15 iunie 1990. Sute, mii de imbecili nemernici aplaudă demenţi pe străzi camioanele cu mineri şi participă activ la „identificarea” şi linşarea în stradă a „elementelor reacţionare”, „drogaţi” sau, după caz, „legionari”. Piaţa Universităţii, Zona liberă de neocomunism a României, este cocoşată (la propriu) sub bâtele ortacilor, iar Ion Iliescu le mulţumeşte minerilor pentru „civism”, în vreme ce TVR (unica televiziune!) şi marea majoritate a presei centrale de largă circulaţie (vezi Adevărul şi „apostolul” CTP) gem de invective şi instigări la violenţă împotriva duşmanilor poporului, popor reprezentat de stat, Ion Iliescu şi Frontul Salvării Naţionale, proaspăt câştigător în alegeri cu un scor de 67% din voturile exprimate la alegerile din 20 mai 1990 („duminica orbului”). România pierde întreg capitalul de simpatie externă câştigat dupa decembrie 1989 iar societatea civilă intră în moarte clinică pentru 2 ani, reapărând timid abia la alegerile din 1992. În acest timp, plus încă o mineriadă în septembrie 1991, partidul-stat şi Ion Iliescu se asigură că rămân încă 4 ani la putere, până în 1996. Anii 1990-1996 sunt şase ani rataţi pentru România şi societatea civilă, şase ani în care tranziţia spre economia de piaţă se desfăşoară lent, în ritmul dictat de neo-nomenklatura înstăpânită peste România.

Fast forward, Bucureşti, final de august 2012. Câteva zeci de pălmaşi tocmiţi de USL, „aglomeratul” politic moştenitor al partidului-stat PCR-FSN întărit cu elemente din fosta Securitate, protestează în aceeaşi Piaţă a Universităţii împotriva revenirii lui Traian Băsescu la Cotroceni după eşecul puciului parlamentar instrumentat de USL în iulie 2012. România a devenit între timp stat membru în NATO şi UE, există o economie de piaţă relativ deschisă şi mai mult sau mai puţin funcţională, iar instituţiile fundamentale pentru existenţa statului de drept (Ministerul Public, CSM, CCR, ICCJ) tocmai au supravieţuit la limită tentativei de lovitură de stat. Societatea civilă a reacţionat ferm la „revoluţia borfaşilor”, principalele ziare şi o parte importantă a mediei electronice (Internet şi, într-o măsură sensibil mai scăzută, televiziunile) sancţionează fără milă abuzurile USL. Partenerii internaţionali ai României condamnă ferm derapajele grave ale clicii iacobine (USL), baricadate în sediul Parlamentului şi în studiourile Antenei 3, televiziune transformată în Minister al Propagandei ce acţionzează ca un Comitet de Salvare Publică de facto ce trasează liniile de acţiune ale guvernului şi produce pe bandă rulantă listele cu duşmani ai poporului (în frunte cu procurorii şi judecătorii Curţii Constituţionale) ce trebuie trimişi la ghilotina mediatică şi supuşi de urgenţă judecăţii Tribunalului Extraordinar al clicii iacobine ce s-a înstăpânit peste Parlamentul României.

Unde este dreapta politică în acest peisaj de vara-toamnă 2012? Păi, în primul rând dreapta parlamentară este Knock-Out după pierderea la scor a alegerilor locale din iunie, iar atunci când îşi face simţită prezenţa (pe plan intern), o face anemic, cu o dezangajare demnă de o cauză probabil mai nobilă decât cea a salvării statului de drept şi a societăţii civile în România. Excepţie face doamna Monica Macovei în Parlamentul European. PDL, pe de altă parte, culege (parţial) roadele propriei incompetenţe (austeritate nu înseamnă doar tăierea salariilor), corupţiei interne şi atitudinii de non-combat politic ce a dus la căderea guvernului Ungureanu permiţând ascensiunea USL la pârghiile de putere din executiv şi parlament cu consecinţele catastrofale la care asistăm în prezent. Preşedintele Traian Băsescu este deocamdată blocat la Cotroceni, fiind constrâns la un rol pur defensiv circumscris salvgardării institutiilor statului aflate sub asediul USL. Dreapta extraparlamentară pe de altă parte este fragilă şi prinsă încă în căutări de sine. Peste toate, alianţa de coagulare a dreptei politice, Alianţa România Dreaptă, este cuprinsă de disensiuni interne ce concurează cu gafele USL la captarea atenţiei (mijloacelor) mass-media.

În tot acest timp, după eşecul lamentabil al lui Crin Antonescu la Cotroceni, PSD şi guvernul Ponta îl dopează de zor pe Sorin Oprescu, primar general al Capitalei din 2008, reales în iunie 2012, în vederea pregătirii acestuia pentru a deveni (deloc imposibil şi suficient de probabil) viitorul preşedinte al României din partea partidului-stat după alegerile prezidenţiale ce vor avea loc (foarte probabil la termen) în 2014. Sorin Oprescu învingător la prezidenţiale în 2014 şi păstrarea guvernării după decembrie 2012 reprezintă cele două cărţi necesare şi suficiente pentru perpetuarea PSD-ului la guvernare ulterior alegerilor parlamentare din 2016, foarte posibil cel puţin până în 2020. Există un potenţial deloc neglijabil ca România să rămână sub guvernarea PSD până în 2020, respectiv 8 ani de zile de aici încolo.

Să facem un pas înapoi pentru a contempla această cifră: opt ani de zile de guvernare PSD (de PNL nu trebuie să avem grijă, va dispărea din peisaj ori va fi absorbit de partidul-stat). Dacă Traian Băsescu nu ar fi câştigat alegerile prezidenţiale din 2004 şi nu ar fi „suflat” guvernarea PSD-ului în decembrie 2004 prin necesara la acel moment „soluţie imorală”, lucrurile ar fi stat cu siguranţă foarte diferit în România. Desigur, nu în sensul bun. Să ne imaginăm România după 4 ani de guvern Năstase (2000-2004), cadorisită cu un Adrian Năstase preşedinte pentru 5 ani de zile şi o guvernare PSD/Dan Voiculescu/Antena 3/TVR (PSD) până în noiembrie 2008.

Dacă nu vă ia cu fiori reci pe şira spinării ar trebui. Este exact aceeaşi formulă care guverneză acum România, cu diferenţa că în prezent infractorul condamnat Adrian Năstase se află în puşcărie, iar PNL-ul este acum asociat pe faţă PSD-ului, nefiind de altfel la prima recidivă de acest gen. Să ne amintim de bascularea lui Tăriceanu alături de PSD după înlăturarea/retragerea miniştrilor PDL în frunte cu doamna Macovei (o altă greşeală majoră a PDL-ului la acel moment, identică în consecinţe cu căderea guvernului Ungureanu). Din perspectiva dreptei democratice, acest PNL complet devertebralizat (afiliat doctrinar PSD-ului) şi dezencefalizat (cu leadership sponsorizat de Voiculescu) este compromis cu desăvârşire ca partid democratic după iniţierea şi susţinerea acţiunii ilegitime de răsturnare a statului de drept din această vară.

Dacă privim bilanţul sinistru de guvernare al formulei PSD-Voiculescu (plus anexa PNL) după numai 4 luni de guvernare şi facem o extrapolare pentru 4 ani de guvernare în aceeaşi formulă, plasând aceşti 4 ani după preferinţe, fie începand din 2005 până în 2008, fie începând din 2013 până în 2016, vom obţine în cele două situaţii, respectiv, ceea ce ne-ar fi aşteptat în absenţa victoriei lui Traian Băsescu în alegerile prezidenţiale din 2004 şi a pragmatismului şi orientării ferme anti-PSD de care domnia sa a dat dovadă în 2004, sau, în celălalt caz, ceea ce ne aşteaptă dacă actuala dezbinare şi lipsă de proiect a dreptei politice continuă concretizându-se în pierderea alegerilor din decembrie 2012 în faţa USL-ului.

Strategia de a considera alegerile parlamentare din 2012 ca fiind secundare în importanţă raportat la alegerile prezidenţiale din 2014 este riscantă. Foarte riscantă. Un război nu se câştigă de pe tuşă iar o bătălie este câştigată nu de cel care face mai mult zgomot ci de acela care controlează câmpul de bătălie la finalul acesteia. Deocamdată, cu tot eşecul catastrofal de la referendum, USL continuă să controleze câmpul de bătălie, domnul Ponta este în continuare la guvern iar Sorin Oprescu îşi face încălzirea pentru preşedinte la Primăria Generală a Capitalei. Propulsarea acestuia din urmă ca preşedinte al României va garanta prezenţa PSD-ului la guvernare cel puţin până în 2016 şi foarte posibil şi după, având în vedere dificultăţile de coagulare a majorităţilor de guvernare (un fenomen deloc unic pentru România, există şi alte state europene confruntate cu exact aceeaşi problemă, cu precădere democraţiile parlamentare).

Situaţia catastrofală a dreptei în Capitală merită atenţie sporită nu doar pentru că aici se regăseşte cea mai mare concentrare a electoratului urban educat iar pierderea acestuia încă din 2008 (reconfirmată în iunie 2012) pune în evidenţă greşelile grave ale PDL-ului, greşeli ce încă nu au fost asumate în faţa electoratului bucureştean. Poziţia dreptei în Bucureşti, sau mai degrabă, absenţa ei, arată miopia întregii drepte politice căci se pare că am uitat cu toţii că Traian Băsescu a fost propulsat cu succes în funcţia de preşedinte din poziţia de primar general al Capitalei, după ce a fost reales pentru a doua oară în vara lui 2004.

Aceasta este exact poziţia în care se află acum Sorin Oprescu, cu diferenţa notabilă că acesta din urmă, spre deosebire de Traian Băsescu în 2000-2004, se bucură de sprijinul Consiliului General dominat de USL, şi mult mai important, se bucură de sprijinul nemijlocit al guvernului Ponta care îi face cadouri pe bandă rulantă pentru a-i asigura creşterea în sondaje şi dezvoltarea expunerii publice. Exemple? Participarea recentă a primarului general la şedinţele Guvernului (o premieră naţională), „cadoul” administrării Metrorex (fără a avea însă răspunderea cheltuielilor suportate în continuare de Guvern), preconizata fuziune a ELCEN cu RADET cu subordonarea lor primăriei şi ştergerea datoriilor RADET (pentru a preveni mişcări sociale în Bucureşti în această iarnă), sprijinul acordat pentru proiectul „autostrăzii suspendate” – ce va fi probabil garantat cu fonduri guvernamentale (căci alte surse de consolidare a proiectului nu există chiar şi în ipoteza realizării acestuia prin parteneriat public-privat), şi lista va fi cu siguranţă extinsă în viitor. Căci PSD-ul, spre deosebire de PNL, a avut întotdeauna un minim de competenţă pragmatică şi a înţeles că nu e suficient doar să faci zgomot, mai trebuie să şi lucrezi (pentru cine, e deja o altă problemă). Iar PSD-ul lucrează deja. Fiind la guvernare, îşi permite.

De altfel, în ce priveşte capacitatea unei funcţii publice cu largă expunere de a reprezenta un vector de tracţiune pentru popularitatea unui lider politic, sunt simptomatice sondajele care arată că fostul preşedinte interimar, în ciuda prestaţiei absolut lamentabile la Cotroceni, se află în continuare în poziţie de avantaj faţă de Mihai Răzvan Ungureanu, căruia i s-a tras covorul de prim-ministru de sub picioare tocmai când începea să decoleze în sondaje pentru a se lansa pentru orbita prezidenţialelor din 2014 (deloc întâmplător ar spune unii, şi e bine să ne aducem aminte de episodul Sorin Frunzăverde).

Să nu uităm că Emil Constantinescu a câştigat alegerile prezidenţiale din 1996 pe fondul eroziunii politice a lui Ion Iliescu cumulat cu revenirea societăţii civile şi recuperarea spiritului anticomunist din Piaţa Universităţii din primăvara lui 1990 în mitingurile organizate de Convenţia Democrată şi Alianţa Civică în perioada 1994-1996. Premisele pentru 2014 sunt radical diferite: preşedintele Traian Băsescu se va afla în poziţia lui Ion Iliescu din 2004, însă dreapta politică nu va putea beneficia în 2014 de un „accident” fericit precum candidatura lui Traian Băsescu ce venea de la Primăria Capitalei cu o anvergură consolidată de gestionarea celui mai mare oraş din România şi cu un puternic mesaj anticorupţie evidenţiat de lupta sa de 4 ani cu şicanele guvernului Năstase.

Fără capacitatea de a-şi proiecta prezidenţiabilul la alegerile din 2014 din poziţia de prim-ministru, dreapta politică îşi asumă un risc imens de a pierde în faţa unui Sorin Oprescu susţinut cu arme şi bagaje de un PSD aflat la guvernare şi care între timp îşi va fi consolidat toate pârghiile de putere la nivel central şi în teritoriu, încheind astfel procesul de destructurare şi subordonare completă a instituţiilor statului iniţiat în această vară împreună cu fami(g)lia lui Voiculescu şi marionetele sponsorizate de acesta din urmă. Răspunderea pentru un astfel de eşec nu va fi decontată doar în faţa societăţii civile ci şi în faţa istoriei căci a permite acestor iacobini mafioţi să se înstăpânească peste România este absolut iresponsabil şi incalificabil vis-à-vis de constituţiunea (alcătuirea) fundamentală a dreptei democratice.

Puciul ratat de USL în această vară a oferit o ocazie unică dreptei de a spulbera tentativa de restauraţie a „statului oligarhic-cleptocratic-autoritar” preconizat de mutantul moştenitor al partidului-stat. Această ocazie nu trebuie ratată cu niciun preţ. Fără preluarea guvernării din decembrie 2012, şansele dreptei la alegerile din 2014 intră în categoria pariurilor speculative. Nu poţi miza exclusiv pe greşelile adversarului şi pe recâştigarea preşedinţiei statului printr-un „desant fericit” în 2014 fără a fi parcurs în prealabil drumul critic ce îţi asigură logistica argumentelor şi ocazia de a demonstra că se poate guverna şi altfel decât corupt şi, mai ales, incompetent.

Statul de drept (Justiţie), Economia de piaţă funcţională (Responsabilitate) şi Societatea deschisă (Libertate) sunt repere fundamentale ale Dreptei şi ele trebuie explicate, promovate şi, mai ales, transpuse în fapte. Succesul economiei deschise de piaţă loveşte prin mecanismul competiţiei în sponsorii „statului oligarhic-cleptocratic-autoritar”. Ministerul Public şi Puterea judecătorească se vor ocupa de ce mai rămane, iar Societatea deschisă prin promovarea unei Pluralităţi mediatice reale finalizează procesul.

Dar până a ajunge la forţa de a impune cele de mai sus, dreapta politică trebuie să (re)descopere mai întai Lucrul în echipă, Pragmatismul, Spiritul combativ, Capacitatea de a nu-ţi pierde direcţia („Tenir le cap”) şi, deloc pe ultimul loc, Integritatea.

Ar fi trist dacă după alegerile din decembrie 2012 vom privi în urmă doar pentru a vedea o fosta Alianţă România Dreaptă (şi fostă pro-Europa), respectiv ARD(E). Căci ţara (va) arde mocnit în braţele partidului-stat USL îndreptându-se spre ieşirea din Europa în vreme ce dreapta se piaptănă. Pur şi doctrinar. Pe tuşă.

Distribuie acest articol

29 COMENTARII

  1. Cita vreme „societatea civil(ic)a” defileaza sub lozinca distructiv-aburitoare „nici asa, nici altminteri” ce sa asteptam de la o dreapta infantila si lipsita de barbatie ? Poate sa spuna cine ce o vrea despre Traian Basescu, DAR E BARBAT ! Nu stiu cine il sfatuieste ACUM dar prestatia ultimelor luni este aproape impecabila (spre deosebire de numeroasele greseli anterioare). Adica o masculinitate bine temperata.

    In schimb Neamtu & MRU manifesta multiple scaderi la acest capitol: coloratura religioasa a primului indeparteaza electoratul modern (fara a capacita pupatorii de moaste); aspectul feciorelnic-molcutz, cu ochii fugind descumpaniti de la STINGA LA DREAPTA,al celui de-al doilea NU INSEAMNA CARISMA. In esenta le lipsesc accesoriile psihologice ale sexului afisat.

  2. Care dreapta? PDL-ul este blatist, nu stie cum sa se dea bine pe langa USL pentru obtinerea colegiilor dorite. Se ascund in spatele ARD-ului (apropo, neinspirata denuminre) ca sa isi rebranduiasca imaginea terfelita de lichelutele din interior. MRU este absent sau ineficient, deocamdata face lobby prin strainatate, in loc sa bata talpa prin tara. Iar societatea civila de dreapta, destul de activa pe retelele de socializare si in media, nu are un lider. Asa ca nu ne putem astepta decat la o lunga domniei a penalilor din USL. Lunga.

  3. m-am oprit din citit dupa „Sute, mii de imbecili nemernici aplaudă demenţi pe străzi camioanele cu mineri”.

    eu, unul, m-am saturat de judecatile fara urma de nuante in care o parte a cetatenilor romani categoriseste cealalalta parte cu astfel de epitete. nuantele necesare aici ar fi fost ca imbecilii aia nemernici si dementi veneau dupa 50 de ani de dictatura si ca la inceputul anilor ’90 mijloacele de informare apartineau aproape in exclusivitate celor ce i-au chemat pe mineri.

    • si vrei sa spui ca nu au apludat? sau mai curand cauti o explicatie pt. asta? daca-ti ia careva portofelul din buzunar accepti scuza ca hotul n-a mancat ciorba ieri sau ca i-a spus cineva ca nu se pedepseste furtul?

    • Nu e nici urma de nuanta. Asa aservite cum erau mijoacele de informare, cine avea un pic de creier, stia ce se intampla. Alftel vedeam tot Bucurestiul pe strazi felicitand minerii.
      Si independent de cele de mai sus, cine aplauda un om ca pune bata pe altul, nu poate fi decat imbecil si nemernic. In orice context.

    • Primul punct: mi se pare o evocare absolut ok a momentului iunie 1990 si nu m-as fi oprit in lectura la categorisiri precum: „imbecili nemernici”, expresie dura , e adevarat, dar ea il pozitioneaza doar pe autor. Altfel spus: ce atata fandoseala in a recunoaste ca in iunie 1990 – ba chiar toata vara si toamna – toti cei care erau de partea Pietei Universitatii erau pusi la zid. Trebuia sa fii atent la ce vorbesti, ca imediat te trezeai pus la punct de tot felul de persoane care se imaginau intruchiparea intelepciunii. Domnea (ca si acum) o atmosfera spirituala de gandire sumara, de gen „coana-mare”, altfel spus de persoane care preferau sa creda orice, numai sa nu „lupte contra guvernului”, vorba Cetateanului turmentat. Asta era atmosfera: se aplaudau minerii, la propriu – pe strazi, in acele zile, dar, mai ales, ulterior, la figurat, atunci cand se instalase o adevarata blocada de identificare a celor care gandeau „incorect”. Erau vecini care se uitau urat pentru ca te banuiau ca nu esti de partea celor instalati la putere, atunci in 20 mai.

      Al doilea punct: faptul ca oamenii aceia „veneau dupa 50 de ani de dictatura” nu ii scuza cu nimic. Si cei care gandeau liber veneau tot dupa dictatura, Deosebirea era in faptul ca cei care au aplaudat venirea minerilor faceau parte din masa de oameni de legatura intre Putere si populatie, de genul „tov. de la sindicat”, „administratorul de bloc”, ba chiar „vanzatoarea de ziare din colt”, sau „tovarasa functionara care hranea dimineata cainii de la cutare institutie” si alti oameni pe care Puterea ii fidelizase, in timp, prin marunte beneficii, reusind sa formeze adevarate retele umane.
      Adevarata dezbatere este cu totul alta si e f. importanta (cititi tot articolul). Arcul peste timp : iunie 1990 – vara 2012 – iata la ce trebuie sa meditam. Cum s-a vazut venit la putere, Ponta a aplicat exact regulile din 1990: ia’ sa-i invatam noi minte pe cei care nu au inteles ca au venit noii stapani !!!

      • @naiv, sile, maria, hotul stie ca face ceva rau, cel furat stie si el asta. nu a fost cazul atunci. cei ce aplaudau, sub o forma sau alta, credeau ca ceea ce fac minerii este bine. in momentul acela, cei cei aplaudau reprezentau marea majoritatea a cetatenilor, vezi rezultatul alegerilor dinainte cu o luna. cand o asemenea majoritate aproba un astfel de act, problema trebuie cautata altundeva, nu in simplificarea etichetarii. cine considera ca cei ce l-au votat pe Iliescu sunt imbecili si dementi, are el insusi o problema de raportare la realitate.

        idem pentru cine ii ia de imbecili, pucisti si borfasi pe cei 7 milioane de cetateni ce au votat acum pt demiterea presedintelui.

        • Serios? Deci daca tu mergi pe strada si vezi pe cineva lovind pe altcineva cu bata e posibil sa crezi ca primul face bine ce face? Infiorator…

        • Nu era mai simplu sa citesti tot articolul _ poate scapai sa dai impresia unui comentariu dupa ureche. Atatia oameni cu logica se chinuiesc sa demonstreze realitati cuiva care nici macar nu citeste.

      • „Al doilea punct: faptul ca oamenii aceia “veneau dupa 50 de ani de dictatura” nu ii scuza cu nimic.Si cei care gandeau liber veneau tot dupa dictatura. ”

        DA ! DA ! DA, Doamna Maria ! Nu mai am de adaugat nimic.

        • @Vasiliu M.P.
          Bun, ce-a fost – a fost. Problema e ce ne facem acum, cand vor vota majoritar tot cei „care au trait in dictatura” – oameni pentru care este tot una daca tara merge spre Est sau spre Europa.

          Ce ne facem daca oameni destepti (presupunand ca Licurg este vreun sociolog, vreun ideolog-ceva de stanga, deci un om cu pregatire) merg pe o logica ca asta:

          «cei cei aplaudau reprezentau marea majoritatea a cetatenilor, vezi rezultatul alegerilor dinainte cu o luna.» (Licurg)

          Va sa zica cei care aplaudau minerii in iunie 1990 aveau legitimitatea majoritatii de dupa alegerile din 20 mai 90 !! Vedeti ce gandire stramba?!?!? Va sa zica, ei isi inchipuie ca atingerea majoritatii le aduce dreptul de a balacari minoritatea, de a-i batjocori din vorbe precum fac ne-distinsii Ponta si Crin, de a desfiinta sau schimba institutii, de a face 500 de numiri pe post in 4 luni etc. etc. Ce s-ar intampla in Franta, acum, cand presedintele ales de abia cateva luni a scazut sub 50%??? Ar trebui sa-l incerce sa-l demita ?

          Cum poate un om, presupus inteligent si pregatit, sa scrie – precum Licurg- fraza de mai sus???!!!

          • Un citat recent extras dintr-o carte mai veche a lui Lucina Boia MITOLOGIA ŞTIINŢIFICĂ A COMUNISMULUI pag.199

            …Fostul „om comunist” a fost supus ― încă de la naşterea lui, în cele mai multe cazuri ― unei extraordinare şi contradictorii presiuni psihice. Mitologia ştiinţifică ― demonstrînd superioritatea istorică a „lumii noi” ― i s-a insinuat în spirit, în doze variabile. Pe de altă parte, a fost martor, şi participant, al unui dramatic regres istoric, poate cel mai grav de la sfîrşitul Antichităţii pînă astăzi. S-a tot adîncit o prăpăstie între ceea ce ştia şi ceea ce trăia. Nicicînd în istorie nu a existat un asemenea divorţ între ideologia afirmată şi rezultatele aplicării sale efective. Nu o simplă neconcordanţă, ci o opozitie de 180 de grade. O societate în derivă îşi proclama bunăstarea şi îşi sărbătorea zilnic triumful.

            A-ţi structura ideile şi comportamentul pe două axe contradictorii, în fiecare moment cu sentimentul de a avea şi de a nu avea dreptate, este un exercitiu care poate deforma pînă şi spiritele cele mai ferme. Sistemul dublei gîndiri… a făcut ravagii, pornind de la această dublă realitate: imaginară şi materială.

  4. Sunt semne de ingrijorare legate de metamorfoza dreptei dar nu a-si accepta toate premizele expuse de domnia voastra. Nu cred in anuntata disolutie a PNL. Eroziunea increderii in USL s-a acumulat la nivelul presedintelui de partid Antonescu si asupra PSDului. Prin vocile lui Chiliman, Orban sau Vosganian, PNL-ul a facut diferenta. Nu gasesc nici o referire la incercarile lui Basescu de a dilua PNL-ul in perioada 2009 – 2011. E remarcabil cat de putini santajabili au fost identificati intre parlamentarii PNL. Un motiv de ingrijorare poate fi si noul val al dreptei pregatit in laboratoarele SRI si SIE. Discursul fascistoid afisat de acestia a reusit performanta, unica in istoria moderna, de a nu atrage agentia nimanui. Nu cred ca Neamtu si MRU vor avea succes cu un astfel de discurs public. Din respect pentru anii de detentie in marea temnita comunista care a fost Romania cred a ar fi mai potrivit termenul de captivi decat cel de imbecili pentru cei ce aplaudau minerii. Mi-am „luat-o” si eu atunci, ca si in decembrie ’89 dar am invatat ceva: nu toti trebuie sa fim puternici, iar cei are au putere sa protesteze trebuie sa o faca si in numele celor care nu au curaj.

  5. Remarcabila analiza a situatiei actuale:riguroasa, pertinenta si lipsita de orice urma de patetism. Formatiunile de centru-dreapta nu-si pot ingadui acum lupte intestine si competitii de vanitati.Este momentul coeziunii, al coagularii unei strategii cat mai limpede explicata unui electorat care se va satura destul de curand de promisiunile neonorate ale duumvirilor.

    Este momentul ca alianata de centru-dreapta sa-si asume traditiile, identitatea politica si etica, sa accentueze ca statul de drept inseamna decomunizare si invers,sa spuna fara echivoc ALO: Adevar, Libertate, Onoare.

  6. Sunt unul dintre cei care au tinut partea minerilor atunci ca pe a procurorilor, acum.
    Cineva trebuia sa opreasca cumva ciurda intrata in streche nebuna.
    Ambele situatii au fost „efecte” si nu „cauze”.
    Minerii au oprit o lovitura de stat, atunci, procurorii, acum.
    Daca Iliescu, Constantinescu, Roman si fostul rege Mihai nu se gaseau azi in aceeasi
    a nedemocratiei barca, as fi putut avea un dubiu la mie ca n-am stiut sa citesc printre
    randuri. Cea mai mare parte a „anticomunistilor” din piata sunt azi in tabara lui
    Voiculescu.
    Anticomunistii liberali au facut coalitie cu PD doar pentru a le face vant si nu pentru ca
    aveau compatibilitate-complementaritate cu ei.
    PSD si PNL sunt compatibile din 90. Doar pe perioada cat a fost carne pe os s-au sfasiat
    intre ei.
    Singura arma a lor , extrem de eficienta in fata unui electorat suficient de fraier pentru asta,
    a fost improscarea cu noroi, in asa masura inat electoratul sa nu mai poata distinge
    intre „alb” si „negru”, intre cel „murdar ca s-a murdarit” si cel „murdar ca l-au murdarit ei”.
    PDL era normal sa taca o vreme, pana cand puhoiul pornit a privit precum Woody cand i
    se termina pamantul de sub picioare si apoi intra in reveneala.
    Sunt situatii cand „a lupta impotriva curentului” inseamna „salvare” dupa cum sunt alte
    situatii cand a lupta impotriva curentului inseamna curata sinucidere.
    Pokerul (atunci cand nu te bea el pe tine, ci tu pe el) este o inalta filozofie de viata.
    A da „pas” nu inseamna ca „stai pe tusa”. A nu intra intr-o capcana intinsa, atunci cand
    braconierii o pun nu e stat pe tusa ci arta.
    Cand namiloiul se arunca orb de furie inspre tine, e suficient sa fandezi un pic si boul se
    duce cu capul in perete, vazand apoi rosu de furie.

    PS. ctp nu e cu basescu de cand se stie, ci de partea cealalta a liniei.
    Pe cat batem palma ca majoritatea minerilorcare au venit atunci la Bucuresti (inclusiv
    ortacul-sef) se regasesc azi, de aceeasi parte a liniei cu majoritatea „anticomunistilor”
    de la Universitate ( inclusiv cu ortacul lor sef, M Munteanu).
    Doar polul democratic (PDL) a crescut, restul doar s-au vanzolit.
    Nu PDL trebuie sa castige, ci electoratul, daca stie castiga. Daca electoratul are pofta
    sa -si mai dea peste glezne niste ani, nimeni nu-l poate opri.
    La vot e ca la pepeni. Sti sa alegi, cand ajungi acasa si il pui copiilor pe masa, nu te-ai
    carat cu el degeaba.
    Eu ca sa ajung cu un pepene la copii mei, il caram pe jos 5 – 6 km. Si cantarea uneori
    si 9 – 10 kg. Si asta era in afara echipamentului zilnic.
    Sa stiti voi, cititori de pe aici, ca am trait sa vad si deziluzii in ochii copiilor mei si, nu
    e bine. Cu toate astea, cu tot riscul, nu imi place sa-l „incerc”. Niciodata.
    Nu joc la jocul sortii. La nici un fel. Sunt insa semne dupa care inveti citi. Una peste
    alta, trebuie sa-ti cultivi o buna intuitie pentru a micsora probabilitatea de a da gres.

    Dreapta? In Romania? Doar „mai la dreapta decat cel din stanga”. Dar asta nu inseamna
    dreapta. Sa ne imaginam ca „calea de mijloc” e ecuatorul, stanga e un tropic, sa zicem al Racului iar pe dreapta il avem pe celalalt, pe al Capricornului.
    Dintre doi boi tragand la o aceeasi caruta, unul va fi in stanga, iar celalalt, in dreapta. Unul
    fata de altul. Cat priveste locul unde impreuna se afla situati, apoi aceea e o alta poveste.

  7. Singura vina a PDL-ului a fost ca nu a avut destui oameni buni pentru a-i promova in parlament si in guvern. Asa cum antrenorul echipei nationale de fotbal nu gaseste 11 jucatori foarte buni, pentru a ne califica la Campionatele Europene sau Mondiale, la fel cum antrenorul echipei de Cupa Davis nu gaseste doi jucatori foarte buni, pentru a califica echipa noastra in grupa mondiala, la fel nu a gasit nici PDL-ul citeva sute de oameni foarte buni.
    PDL-ul s-a confruntat cu o criza economica mondiala foarte severa si cu o armata foarte bine organizata, instruita si platita, de catre infractorii din usl (si din spatele usl), de dezinformare, intoxicare si manipulare.
    PDL-ul a luat cele mai bune masuri pentru scoaterea tarii din recesiune si pentru revenirea la crestere economica. Niciun alt partid si niciun alt presedinte nu ar fi putut face mai mult.
    Singurul lucru pe care l-ar fi putut face cei din usl ar fi fost sa tipareasca lei, sa creasca inflatia, sa nu scada salariile, sa devalorizeze moneda nationala, sa creasca preturile, astfel incit ar fi saracit pe toata lumea, cu mult mai mult decit au fost reducerile la care a fost obligat sa recurga guvernul Boc, masuri populiste care ar fi distrus si motoarele economice care mai functionau si care ar fi condus la o spirala inflationista imposibil de stapinit.
    Dreapta are nevoie acum de oameni cinstiti, corecti, competenti si buni comunicatori.
    Dreapta trebuie sa explice ce a insemnat si ce inseamna criza economica mondiala. Dreapta trebuie sa explice ca masurile de austeritate adoptate de guvernul Boc nu au fost o optiune, nu au fost o eroare, ci singura cale inteleapta de a scoate tara din recesiune si de a o readuce pe crestere economica.
    Dreapta trebuie sa combata energic, viguros, cu argumente, toate minciunile, calomniile, dezinformarile, intoxicarile si manipularile banditilor din usl si de la televiziunile infractorilor Felix, SOV si DDD.
    Dreapta trebuie sa-i dea in judecata si sa le ceara milioane de euro, daune morale, lichelelor din usl, pentru toate minciunile debitate in fiecare zi la televiziunile mogulilor.
    De ce nu explica Dreapta ca nu Presedintele si nu PeDeL-ul au redus salariile si pensiile, ci criza economica mondiala ?
    De ce Dreapta a permis ca la referendum banditii din usl sa umple tara de afise nerusinate cu minciuni sfruntate ? De ce nu au cerut in instanta ca acele afise sa fie retrase, iar ca pedeapsa, cei din usl sa fie obligati sa platesca si sa amplaseze, in aceleasi locuri, afise care sa contina adevarul, si anume ca Presedintele a salvat tara de la faliment, de la dezastru, de la colaps economic, de la incetare de plati, ca a scos tara din recesiune si a readus-o pe crestere economica ?
    Dreapta trebuie sa explice acum ca fara masurile corecte si absolut necesare, adoptate de guvernul Boc, astazi tara ar fi fost in faliment, in incetare de plati, salariile si pensiile ar fi fost mult mai mici, nu s-ar fi putut plati cu lunile, somajul ar fi fost foarte mare, inflatia ar fi fost scapata de sub control, moneda nationala s-ar fi prabusit.
    Dreapta trebuie sa asigure electoratul ca nu va mai promova nulitati si lichele, gen Prigoana, Placinta, Frunzauscata, Teo Trandafir etc.

  8. Dreapta e un Adevăr spus pe bloguri şi între iniţiati.

    Au reuşit să convingă analiştii. Au reuşit să convingă oamenii implicaţi, sensibili şi informaţi.

    Dar lipseşte calea spre electorat.
    Coborâţi în stradă şi online şi explicaţi. Repetaţi.Comunicaţi. Daţi exemple. Calmi. Răbdători.
    Efortul şi legătura cu electoratul nu se refac printr-o campania la TV. Încrederea se reface între oameni.

    Altfel. Nimic nu se întâmplă.

    Aceiaşi minciună şi machiaj vor caracteriza politica.

  9. Cu teologi, cu oameni fara experienta executiva si antreprenoriala totul se reduce la vorbe, idei si proiecte care duc nicaieri. In plus, in Romania nu exista reprezentanta sociala semnificativa care sa sustina o dreapta reala. Poate peste cateva decade, cu siguranta sansele la alegereile din 2012 a acestei fratii infantile de asociatii si partidulete care mai de care mai orgolioase sunt foarte modeste catre nule. De remercat ca in ciuda mesajului de reinnoire si-au facut loc cu brio in noua dreapta cadre reciclate de rangul doi din PSD, PNL si altele. Tragic si comic in acelasi timp.

  10. Nu vad absolut niciun argument valid pentru care articolul d-stra sa-si merite motto-ul. Mi-am oprit atentia asupra acestor cuvinte prefatatoare deoarece acestea mi se par a fi cheia intregii disertatii. Unde vedeti d-stra absenta competitiei in Romania politica si electorala 2012?! PDL sau celelalte partide din ARD, inclusiv alianta in ansamblul ei, nu sunt niste competitori in alegerile parlamentare? Faptul ca le creditati, in mod corect, cu sansa a doua este cu totul altceva, dar a le pune previzibilul esec pe seama lipsei competitiei si nu a lipsei lor de competitivitate este cu totul, dar absolut cu totul altceva. Acest lucru nu serveste cu nimic dreptei, ci dimpotriva, pentru ca in loc sa caute cauzele esecului in propriile randuri, le va cauta acolo unde nu exista, in afara sa, ceea ce i-ar putea prelungi seria esecurilor. Nu ar fi ceva iesit din comun ca dreapta sa castige de doua ori la rand alegerile parlamentare, nu insa si daca aceasta s-ar intampla dupa un mandat parlamentar majoritar si un exercitiu guvernamental care au prabusit-o dramatic in increderea alegatorilor, motiv pentru care cred ca, in asemena conditii, lipsa alternativei, a alternantei la guvernare, ar fi mai susceptibila a genera “monstri” (politici, fireste).

    • Cauzele neincrederii unor largi categorii de alegatori in Dreapta nu trebuie cautate in interiorul Dreptei. Cauzele neincrederii unor largi categorii de alegatori le regasim in campania mizerabila de minciuni, calomnii, dezinformari, intoxicari si manipulari, desfasurate ani de zile, de infractorii din usl, de infractorii din spatele usl, de lichelele de la televiziunile mogulilor, timp de ani de zile.
      Toate defectele PDL se regasesc inzecit, insutit sau chiar inmiit la cei din usl.
      Poti fi dezamagit de PDL, poti sa nu votezi PDL, dar trebuie sa fii complet imbecil sa votezi usl sau pp-dd-otv.
      Nu poti compara un partid in care maximum 10% sunt posibil corupti, despre care se spune ca au furat zeci sau sute de mii de euro, cu partidele din usl, unde cel putin 90% sunt sigur corupti, despre care se stie precis ca au furat milioane, zeci de milioane, sute de milioane si chiar miliarde de euro si impotriva carora exista mii de dovezi zdrobitoare, sute de dosare penale grele si zeci de procese pe rol, dar pe care, justitia noastra corupta le tergiverseaza de ani de zile.
      De vina pentru neincrederea unor largi categorii de alegatori in Dreapta sunt CNA-ul si CSAT-ul, pentru ca nu au inchis sau nu au amendat in fiecare zi, cu milioane de euro, televiziunile infractorilor Felix, SOV si DDD, pentru propaganda mincinoasa desfasurata cu nesimtire la aceste posturi.
      De vina pentru neincrederea unor largi categorii de alegatori in Dreapta sunt si judecatorii corupti, care au tergiversat ani de zile, au achitat sau au condamnat simbolic, cu suspendare, pe marii corupti si marii infractori din usl (si din spatele usl). Daca toti infractorii din parlament ar fi fost trimisi la timp, acolo unde le este locul, daca le-ar fi fost confiscate integral averile, nu ar mai fi avut cine vota motiunea impotriva guvernului MRU, nu ar mai fi avut cine vota investirea guvernuilui Grivco, al Derbedeului plagiator, mincinos, incompetent si impertinent, nu ar mai fi avut cine vota suspendarea Presedintelui, care a salvat tara de la faliment, nu ar mai fi avut cine sa finanteze organizatiile create cu scopul contestarii permanente a actiunilor guvernului, televiziunile create cu scopul de a manipula telespectatorii, miscarile si manifestarile de protest.

  11. Daca ne luam dupa fapte si discurs, nu dupa simple auto-etichetari, in Romania nu exista partide sau politicieni de dreapta. Si nici electorat care sa voteze oameni de dreapta nu exista. Perfect normal avind in vedere ca in Romania, in continuarea unei stravechi traditii, se maimutareste totul: statul de drept, familia, scoala, credinta in Dumnezeu.

    Citesc tot felul de opinii favorabile lui MRU. Propaganda. Publicitate prost mascata si penibil de stridenta facuta de diversi diletanti cointeresati. Cica ar fi de dreapta (de fapt, centru-dreapta… ce-o fi asta doar ei stiu, cei care se fandosesc cu chestia asta nici prea-prea, nici foarte-foarte…). Dar nu am vazut nici un argument. Nimeni nu poate enumera macar 3 fapte din trecutul lui MRU (sau macar intentii declarate, pentru ca a fost prea putin la guvernare) care sa il califice astfel. O fi fost de dreapta in anii in care a fost spion-sef? Sau in perioada cind era ministru de externe? Sau cind era in conducerea UTC? Mai bine am incerca sa intelegem cum se explica ascensiunea fulminanta a acestui personaj.

    Mihail Neamtu e un alt caz de aspirant la un fotoliu confortabil si cit mai bine platit pe undeva prin politica, unde-o fi, numai sa fie, auto-intitulat de centru-dreapta, inca si mai ridicol decit MRU. Insa asta doar fiindca e mult mai guraliv. Daca incepe si MRU sa vorbeasca, se va vedea ca nu e mare diferenta intre ei.

    Romania, statul roman – asa cum e el azi, nu are nici un viitor. Uitati-va la adunatura din parlament (hoti, impostori, plagiatori, condamnati penal), uitati-va la nulitatile agresive si la golanii din guvern, la sefii de partide (Crin, Ponta, Blaga, D. Voiculescu, ala cu televiziunea poporului). Dupa calcule facute de cunoscatori, se pare ca aproximativ 80% din ceea ce cistiga un om obisnuit din munca intra in buzunarele acestor banditi sub forma de taxe.

    Mi se pare imaginea perfecta si garantia absoluta a dezastrului iminent si inevitabil al Romaniei, ca stat.

    Dar nu va fi nici o paguba. Romanul de rind nu va avea decit de cistigat. Chiar si statutul de colonie turceasca sau bulgareasca e de preferat.

  12. >> ocazia de a demonstra că se poate guverna şi altfel decât corupt şi, mai ales, incompetent

    Din păcate guvernarea PDL e o combinație de amândouă: corupție și incompetență.

    >> dreapta politică îşi asumă un risc imens de a pierde în faţa unui Sorin Oprescu susţinut cu arme şi bagaje de un PSD aflat la guvernare

    Asta este, și PSD a pierdut guvernarea, pentru 8 ani. Dacă PDL era alternativa perfectă, ar fi la guvernare și acum și-ar fi rămas și-n continuare.
    Hai să nu facem din situație o tragedie mai mare decât este: continuitatea va fi asigurată, în materie de corupție. Pe partea de competență însă putem spera la ceva mai puțină imbecilitate, definită ca idioțenie încăpățânată, incapabilă de a învăța. Dimpotrivă, faptul că revine la guvernare arată că PSD a învățat ceva.

  13. Scrieti baieti, scrieti, dar nu uitati ca cineva trebuie sa si faca treaba!
    (iertare pentru duritatea mesajului)

    Lasand la o parte teoriile, m-as apleca practic, de pe pozitia votantului, si m-as intreba de ce as alerga acum dupa o dreapta care sa cuprinda si merele, si perele si strugurii acri?

    Inghit greu la aceasta ora un PDL care are inca oportunisti, oameni care nu au dorit pentru bine partidului sa se dea putin mai in spate, sau care acum, dupa ce au participat la alegerile locale pentru primarii isi pun bagajele in alte vehicule…Si de o fi sa moara PDL-ul pana la alegerile parlamentare, sa ii spuna cineva lui Blaga ca a mai cazut o stea…

    Cred ca sunt destui oameni care gandesc ca si mine la aceasta ora – as dori sa fie lasat PDL-ul sa se curate natural de toate relele si de o fi sa scape sigur o sa fie mai sanatos, chiar daca o sa fie mai maruntel…De aceea as lasa acum PDL-ul sa lupte pentru turta sa.

    OK, in continuare o sa aleg dreapta, ca vreau sa dau un mesaj clar pentru democratie, pentru statul de drept, pentru libertate, pentru prosperitate – pentru ALO!

    Nu pot sa inghit acum Noua Republica care fuge cand mai la stanga, cand mai la dreapta, si in toate cele ce sunt numai Neamtu este! De aceea as lasa acum Noua Republica sa lupte pentru turta sa. Si de o fi sa fie, altfel decat o stea cazatoare, sa fie anuntat si Neamtu!

    Si asa mai departe…,

    Aceste formatiuni mai mici sau mai mari de dreapta ar trebui sa intre in lupta pentru electoratul sau, sa faca un pact de neagresiune cu celelalte formatiuni de dreapta, dar doart atat, astfel incat sa isi poate defini mai clar fortele si platformele proprii.

    Nu as uita insa ca inainte de alegeri sa anunt cu mult drag constituirea unei aliante/uniuni de dreapta din care sa faca parte toate acestea, cate vor mai exista – la aceea ora- , si care, as presupune, ca au reusit in parte sa isi adune fortele pentru un intreg mai puternic si mai sanatos. Dar asta numai in apropiere de alegeri…

    As imbina in acest fel competitia – le face mai puternice in lupta – cu colaborarea – le strange mai aproape, fara sa se vatameze unele pe altele…

    Cred ca numai asa se pot consolida micile particele care sa fie mai puternice in parte si mai coapte in intreg! Este o parere…

    Nu am scris manat de rautati ci numai din greata fata de traseisti, corupti, ametiti si inconsecventi. As vrea oameni sanatosi la trup si la minte in conducere pentru ca vremurile sunt de mare incercare…

    De o fi una, de o fi alta, probabil, bucurosi le-om duce pe toate!

    Pana atunci numai cu ganduri bune!

  14. Dreapta este ideologia proprietarilor, a patronilor, a bogatilor! nu inteleg de ce va asteptati ca un sarac sa se entuziasmeze auzind invectivele voastre gen „asistati puturosi”, „bugetari inutili”, „pensionari cersetori” etc! sincer, voi pe ce lume traiti? vi se pare ca daca traista voastra e plina TOATA lumea va fi fericita? in tara asta, conform statisticilor oficiale, 6 milioane de romani traiesc sub pragul saraciei, iar alte 3 milioane de-abia isi duc zilele; din celelalte 9 milioane, sub un milion se declara multumiti cu viata lor, iar bogati avem cateva zeci de mii! colac peste pupaza, averile sunt facute, intr-o zdrobitoare proportie, prin jefuirea banului public sau escrocherii, si asta nu mai trebuie demonstrat! ca atare, repet: de ce va asteptati ca Dreapta romaneasca sa aiba sustinere populara? ca sa ce? sa prospere si mai mult bogati? mersi, pas.

  15. Politica se face pornind de la interesele electoratului. Când constați că sunt interese divergente, îți alegi numai anumite interese, și așa ajungi de dreapta sau de stânga, dar sunt și interese comune destule.

    Doctrinele sunt sinteze ale unor experiențe politice, pot fi utile, dar ignorarea intereselor reale în numele doctrinei înseamnă sfârșitul democrației (așa ceva a fost regimul politic comunist).

    Din ceea ce văd eu, în România sunt multe discursuri schizofrenice, referitoare la realități dispărute, sau existente aiurea (SUA etc.). Și sunt multe discursuri care nu exprimă decât interesele celor care le emit, discursuri, de-asemenea, nedemocratice.

  16. Este de-a dreptul stupid să spui că dacă faci politică după interesele oamenilor, sau dacă produci conform cererii, atunci nu vei progresa.

  17. Admirabil articol, insa, doar la prima vedere.

    1. daca ai pretentia ca poti face o analiza pertinenta a situatiei politice in 2012 din Romania, te descalifici cand incepi sa tragi linii stanga-dreapta. Ori nu locuiesti aici, ori nu stii ce vorbesti.
    2. esti partizan, dar asta e absolut ok, imi plac oamenii care isi spun parerea.
    3. „lucrurile ar fi stat cu siguranţă foarte diferit în România. Desigur, nu în sensul bun”. Dar de unde stii? ai asa, o senzatie? Ai creat tu un model alternativ de Romanie? mi-e teama ca n-ai cum. vezi punctul 2, e ok :)
    4. ai surprins multe probleme grave, intrebarea este de ce nu au fost adresate pana acum, cand dreapta pdl-ista a avut presedinte+majoritate+tot ce ii trebuie?!

    spor la scris!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adalbert Klein
Adalbert Klein
Consultant specializat în negocierea contractelor internaţionale în domeniul energiei. Locuieşte în Franţa, la Paris. Adalbert Klein este un pseudonim.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro