marți, decembrie 6, 2022

Mircea Cărtărescu: Petiție pentru renașterea ICR

Am inițiat împreună cu Mircea Cărtărescu o petiție, adresată președintelui Klaus Iohannis, pentru întoarcerea la un ICR performant.

Pentru a reuși, avem nevoie de cât mai multe semnături. Redau mai jos textul petiției. Linkul pentru semnături poate fi găsit dedesubt.


PETIȚIE PENTRU RENAȘTEREA ICR

Domnule președinte Klaus Iohannis,

Știm că înțelegeți exact importanța culturii în dezvoltarea unei societăti. Numele dumneavoastră s-a legat de prima capitală culturală europeană din România. Tocmai ați încredințat mandatul de premier unui tehnocrat, reacționând la dorința de schimbare a societătii românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită.

În opinia noastră, două sunt cele mai performante instituții create în România de după 1989. Prima este DNA. A doua, Institutul Cultural Român. Sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici, ICR a fost între 2005 și 2012 o instituție modernă, deschisă, respectată la nivel european. A pus literatura română pe hartă, prin programe care făceau să apară în fiecare săptămană, undeva în lume, o traducere din literatura română. A adus uriașe servicii filmului, muzicii, artelor vizuale.

În 2012, această instituție performantă a fost decapitată și ulterior demolată. Supus algoritmului politic, ICR s-a golit de profesioniști și s-a umplut de sinecuriști. Cei care au nimicit ICR sunt aceiași politicieni pe care azi societatea românească îi respinge la unison.

Vă cerem să redați prestigiul și importanța acestei instituții, scoțând-o de sub mutilanta tutelă politică.

Iată, pe scurt, cum credem că pot fi ele recuperate.

1) Ne dorim un ICR revenit sub tutela neutră politic a președinției. Adică un ICR independent, cu management profesionist, selectat transparent, cu obiective clare. Concursurile pentru ocuparea posturilor la filialele din străinătate s-au sistat în 2008. Din 2012, ICR-urile din lume s-au umplut de rubedenii, relații politice, soți și soții, în deplină opacitate.

2) Nu mai vrem un ICR anexă a ambasadelor: valoarea acestei instituții stă în capacitatea ei de a fi o platformă de dialog cultural, de a oferi o tribună internațională mediului cultural românesc, în pluralism, nu în aliniere. Dorim un ICR integrat, în care filialele din străinătate să fie cu adevărat parte a structurii sale, iar resursa umană să nu se risipească din lipsa unei perspective de carieră.

3) Vedem un ICR capabil să atragă fonduri europene, să genereze venituri proprii. Debirocratizat, centrat pe politici de interes public, nu pe conivențe de gașcă. În care 70% din buget să meargă spre programe în străinătate, și nu spre funcționarea aparatului administrativ.

4) Un ICR în care banul public să nu mai fie intersectat forțat cu interese ce nu au nimic de a face cu sectoarele culturale și creative.

5) Un ICR a cărui expertiză să poată fi transferată, ca model, în vecinătatea noastră imediată.

6) Dorim un ICR care să profeseze o viziune largă a culturii, axată pe artă contemporană, nu unul paseist și dirijist. Unul axat pe coproducție internațională a culturii și contacte între profesioniști, nu o instituție sufocată de lipsă de viziune și proastă administrare.

Ne dorim toate acestea pentru ICR. Și pentru România. Domnule președinte, credem că a sosit clipa să înapoiați ICR celor ce sunt în mod simbolic proprietarii săi: profesioniștii culturii, creatorii și, în primul rând, contribuabilul român.

Cu speranță,

Mircea Cărtărescu

Radu Vancu

Petiția poate fi semnată aici: http://www.petitieonline.com/pentru

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Semnat petitia.
    Dar cred ca Apelul e gresit adresat institutional.
    Maltratarea ICR-ul a pornit de la guvern, nu de la presedintie. Presedintele nu are pirghiile constitutionale s-o faca (in fond, a facxut parte din „comandoul de nebunatici” atunci cind conducerea ICR a fost decapitata).
    Va fi capabil sa spuna ca a/s-a facut o greseala atunci?
    Ar trebui prea multe „recunosteri” de rataciri :P

  2. Din pacate trebuie modificata legea sau ordonanta de functionare. Pana atunci iohanis nu prea are ce face si nici nu este genul lui basescu care sa isi impuna vointa in parlament.

  3. Adăugarea valorii la o dezbatere publică bănuiesc că nu se poate face fără public și fără dezbatere. Am întrebat redacția acestui site cum pot publica și eu articole, mai mult le-am trimis un articol spre publicare, dar e zbaterea în zadar fiindcă n-am avut nici un semn de la dânșii, nici cel mai mic îndemn.

    Am adăugat ieri dimineață un comentariu la acest articol dar văd că nu apare nicăieri. Îl reiau încă odată, mai pe larg ..

    Am întrebat ieri dimineața despre ce cultură vorbim în această țară când se scaldă în aceeași mocirlă cu politica și mănâncă din aceeași troacă cu politicienii? Când toate institutele de cultură îngrașa gunoaie din banii ʺinculțilorʺ, în același troc infect al cumetriilor?

    Am întrebat, fiindcă eu sincer nu văd numai culturi de rapiță și soia, iar după mine nu înlocuirea unei semințe rezolvă problema ʺculturiiʺ ci ogorul cu plugul și cu dorul, înlocuirea întregului sistem ocult cu oameni de bun simț, cinstiți, onești, demni și simțiți, oameni cu cei șapte ani de acasă, nu hahalere cocoțate vremelnic la butoanele mârlăniei.

    Cam asta am zis ieri dimineață în comentariu, dar văd că nu e nicăieri. Deci nu înlocuirea lui tanda cu manda rezolvă problemele, ci înlocuirea întregii ʺculturiʺ. Asta din puctul meu de vedere, dacă o să apară la vizibil … și dacă acest punct nu scade valoarea dezbaterilor publice din fotoliul unde au ajuns …

    • Ba da, Bordan, o scade. Daca la fel era si articolul, de aceea nu l-au primit si nici nu v-au raspuns. Nu se inlocuiesc Tanda cu Manda, ci oameni de cultura competenti, cu tot felul de cultivatori de soia, fie ei cu ogorul, cu plugul si cu dorul….

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Radu Vancu
Radu Vancu (n. 1978, Sibiu), poet, prozator, eseist și traducător. Conferențiar la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu. Președinte al PEN România. Membru al Grupului pentru Dialog Social. Redactor-șef al revistei "Transilvania". Redactor al revistei „Poesis internațional”. A publicat douăzeci de cărți, în toate genurile literare, pentru care a obținut câteva dintre cele mai importante premii naționale. A tradus din Ezra Pound ("Opera poetică", volumele I și II, Humanitas; ediție îngrijită de H.-R. Patapievici), din William Butler Yeats (tot pentru editura Humanitas) și din John Berryman ("Cântece vis", Casa de editură Max Blecher, 2013). Împreună cu Claudiu Komartin, a editat antologiile Cele mai frumoase poeme ale anului (Tracus Arte, 2011, 2012, 2013). Ultima carte publicată este "Psalmi" (Casa de editură Max Blecher, 2019).

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carte recomandată

 

 

 

Carte recomandată

 
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro