marți, mai 17, 2022

Misiunea generaţiei mele

Fiecare generaţie are un vis, o misiune pe care o atinge sau nu, dar după care işi ghidează viaţa. Unii, au norocul să işi atinga visele, alţii au chiar posibilitatea să işi atingă mai multe vise.

Generaţia bunicilor noştri a avut un mare vis, acela de a-şi vedea copii invăţaţi, să ii vadă ajunşi la oras, să devină oameni cu stare. Mulţi au reuşit acest salt din rural in urban, care a condus la creşterea oraşelor ţarii şi la industrializarea Romaniei. Putem spune că, la nivelul de aşteptări si năzuinţe ale bunicilor noştri, aceştia si-au indeplinit misiunea.

Generaţia părinţilor noştri a avut două mari vise. Primul a fost cel al eliberării de sub comunism, un vis al democraţiei, visul omului liber care doreşte să işi clădească destinul bazandu-se pe propriile forţe. Acestă misiune a fost indeplinită o dată cu Revoluţia din 1989 cand Romȃnia a devenit un stat democratic. A doua misiune a părinţilor noştri a fost asigurarea securităţii acestui neam, un vis străvechi, provenit din istoria acestor locuri, aflate intodeauna la confluenţa dintre imperii. Si acesta misiune a fost indeplinita in 2004 cu aderarea la NATO şi 2007 cu aderarea la UE. Putem spune că părinţii noştri, cei de 50 si 60 de ani, au atins obiectivele generaţiei lor: au adus Romȃnia in democraţie şi au integrat-o in structurile europene si euro-atlantice.

Astăzi, este rȃndul generaţiei noastre in a ne seta misiunea, in a duce ţara noastră şi pe locuitorii ei acolo unde merită in Europa. Din punctul meu de vedere, cei care au astazi 30 si 40 de ani au doua misiuni. Prima este de a pune Romȃnia pe drumul prosperitaţii. Acesta trebuie sa fie visul nostru principal, sa transformăm ţara intr-un loc prietenos cu mediul de afaceri, unde antreprenori din toata lumea să stie ca aici pot găsi forţă de muncă pregatită. Să fim in stare sa atragem capitaluri si să ducem la sfȃrsit proiectele asumate. Generaţia noastră are obligaţia de a-şi asuma o astfel de misiune pentru că noi suntem cei care au fost educaţi dupa 1990, in democraţie şi care trebuie să constituie baza dezvoltării prosperitaţii in Romania. Dacă noi, nu ne indeplinim misiunea, in actualele condiţii economice şi demografice din Romȃnia, riscăm ca in 50 de ani să fie o cu totul alta populaţie pe aceste meleaguri.

A doua misiune este Basarabia. Niciun neam nu se poate simţi intreg atunci cand o parte din populaţia sa nu face parte din tot. Basarabia, aceasta bucată a romȃnităţii care a suferit atȃta din cauza intereselor străine trebuie să revină la patria mama. Noi, cei de 30 si 40 de ani trebuie să transformăm aducerea Basarabiei in Romȃnia ca obiectiv de generaţie. Urmărind modelul german, dorinţele noastre sunt fireşti şi in concordanţă cu viziunea Wilsoniană care a construit ţările Europei şi care astăzi traieşte o revigorare ideologică. Făra o Romȃnie a tuturor romȃnilor este greu să ne gasim locul nostru in istorie. In ciuda tuturor provocărilor economice şi culturale potenţiale, trebuie sa ne asumăm unirea şi să fim conştienţi că pȃnă la sfarşitul vieţii noastre statul romȃn va deveni coerent si consistent prin Unire.

Am incredere că ne vom atinge visele şi că ne vom duce la capăt misiunea! Este obligaţia noastră sa ne asezăm tara pe drumul prosperităţii si al unitatii. Pentru asta insă, aceia dintre noi care inteleg mizele acestui drum trebuie să conştientizeze că de pe margine nu se poate acţiona. Este nevoie de oameni compentenţi care să dezvolte politici si proiecte, iar aceşti oameni trebuie să intre in politică. Acesta este primul domeniu care trebuie reformat in Romȃnia şi ar trebui să fie primul nostru obiectiv in indeplinirea misiunii.

Distribuie acest articol

6 COMENTARII

  1. Poate la „reintregire” s-ar putea vorbi și despre cei 5 milioane de „capsunari”. Desigur creșterea prosperității i-ar aduce, eventual” pe aceștia inapoi, dar e puțin probabil ca fără aceștia s-ar ajunge la prosperitate. Vorba aia, ce a fost mai intii oul sau găină?

  2. Stimate,
    d-le Tanase Stamule,
    1.Generatia parintilor si-a facut treaba, scotind Romania din comunism si integrind-o (pina in 2007) in NATO si UE, lucruri oarecum simple, tinind mai ales de dorinta si vointa politica nationala.Am spus ,,simple”, deoarece (desi dificile su raport practic), ,,proiectele” respective au fost construite de UE – NATO, Romania trebuind doar sa urmeze pasii politici si economici din ,,foile de parcurs” ale integrariilor.
    Generatia ,,parintilor” dvs. din care (inca mai) fac parte, si-a facut (si) datoria de a construi ,,imposibilul” PROIECT NATIONAL de reindustrializare, dar ,,generatia dvs.” , aflata la Presedentie si Guvernare, refuza sistematic de a-l evalua si promova in economie…
    2.S-a pierdut deja un deceniu (dupa integrare) pentru ,,reconstructia economica si industriala”, iar Romania (doar) viseaza la ,,asezarea pe drumul prosperitatii si unitatii”, in locul evaluarii si promovarii unui proiect national, care sa aduca acasa sfertul de populatie migrata economic, iar la Centenrtul Marii Unirii sa poata transmite lumii, ca exista (macar in ceasul al 13 – lea) CALEA REALA SI FEZABILA de Reunificare a tarii!
    3.Daca doriti, la tel. 0721316019, (cu un SMS) puteti sa-mi comunicati un E-mail (personal), pentru a va face cunoscut (in rezumat), proiectului de reindustrializare, pentru eventuala sustinere de catre ASE, despre care deputatul Varujan Vosganian spune ca s-a rupt de cercetarea economica fundamentala – dovada fiind inexistenta la nivelul sau, a unei schite sau proiect national de reindustrializare.Pe CursDeGuvernare, exista in format video, cuvintul deputatului la Conferinta din 14 noiembrie 2017, privind ,,reforma fiscala Dragnea”.
    4.In lipsa unui proiect de tara, cu obierctivul reindustrializarii, ,,guvernul Dragnea” nu stie sa faca nimic altceva, decit ,,reforma crestereii salariilor si drepturilor sociale”, a ,,aducerii salariului minim la 1900 de lei” si ,,cresterea (fara limita) a salariilor la Primarii)!Fara indoiala, ca ridicarea nivelului de trai este obligatorie, dar fara ,,proiectul tehnic”, care sa cuprinda modalitatile de dezvoltare a afacerilor care sa permita majorari substantiale de venituri bugetare pentru consum, antreprenoriatul (pentru care pregatiti forta de munca cu inalta calificare), este adus la ,,sapa de lemn”!
    cu stima,

  3. Elanul tineresc este întotdeauna iertat.
    Câteva observații de om trecut la vârsta a treia:
    – oamenii nu se grupează pe generații pentru a face ceva (se poate întâmpla ca oameni excepționali să se nască la date apropiate);
    – o primă misiune, înainte de a așeza România pe calea prosperității, ar fi aceea de a o resuscita;
    – oamenii care fac economie și care sunt buni, pot cădea în păcatul de a crede că știu și politică și macro-economie. În cazurile unora este adevărat, dar numai ale unora…
    – nu mai folosiți TREBUIE. La noi, față de Occident, verbul ăsta încă mai pute a propagandă comunistă;
    – uitați Basarabia, deocamdată.
    – dintotdeauna părinții și bunicii și-au visat fiii/fiicele și nepoții/nepoatele trăind mai bine. Dacă dstră considerați industrializarea României ca vis împlinit al bunicilor, ar trebui să mai analizați și să-i introduceți în ecuație și pe cei câteva sute de mii de locuitori de blocuri, care se hrănesc din pensii de mizerie și TV.
    – nici părinții dstră (eu aproape că aș putea intra aici) n-au înfăptuit vreo mare revoluție, să fim sinceri. Au fost cel mult câteva sute de curajoși, iar ceilalți au / am așteptat să se propage unda de șoc a căderii zidului de la Berlin.
    Aveți dreptate într-o privință: fiecare trebuie să-și facă datoria și să nu fie jeg, adică exact opusul modelului de politician român (excepții, firește).

  4. Pe termen lung e tȃrziu, sunt de acord cu autorul. Telul lui e măret, e indreptăţit şi e realizabil. Cum? Cȃnd? Dezbateri publice?

    … „… Astăzi, este rȃndul generaţiei noastre in a ne seta misiunea, in a duce ţara noastră şi pe locuitorii ei acolo unde merită in Europa… „….

    Cele mai bune condiţii din istoria ţării de 100 de ani nu au dus în secolul 21 la rezultatele dorite de autor şi de generaţia tȃnără. De ce? Cred în cei de pe strada din ianuarie 2017. Le doresc numai bine.
    We rise!

    … „… A doua misiune este Basarabia. Niciun neam nu se poate simţi intreg atunci cand o parte din populaţia sa nu face parte din tot. Basarabia, aceasta bucată a romȃnităţii care a suferit atȃta din cauza intereselor străine trebuie să revină la patria mama…. „…..

    Graniţele se pot schimba cu acordul celor implicaţi direct. Unde şi cȃnd va fi aşa? E valabil şi pentru secui, unguri…. ? Deci: Romania Mare din nou, Serbia Mare, Albania Mare, Ucraina Mare, Rusia Mare, Ungaria Mare….

    Cred că UE oferă în secolul 21 posibilitatea ca graniţele să devină virtuale, practic să dispară. Pas cu pas moldovenii obţin azi conditii mai bune ca asociaţi UE.

    Cȃt despre formularea (soldaţi treceţi Prutul 1941… pȃnă la Odessa.. Stalingrad… evrei din Bucovina, Odessa… ) autorului…. Ucraina de est…. Kosovo …. Srebreniţa…

Dă-i un răspuns lui Kurt Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Tanase Stamule
Conferentiar in cadrul Facultatii de Administrarea Afacerilor (cu predare in limbi straine) din cadrul Academiei de Studii Economice. Tine cursurile de Managementul Afacerilor si Management Intercultural, in limba germana. Prodecan al Facultatii de Administrarea Afacerilor din cadrul ASE.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro