sâmbătă, august 15, 2020

Mistificări și realitate

Aș dori ca în comentariul meu de astăzi să revin asupra protestului din după-amiaza zilei de sâmbătă, 10 august 2019. Îndeosebi asupra felului în care reprezentanții Puterii și presa arondată acesteia au încercat să mistifice, să falsifice, să confiște, să interpreteze în folos propriu mai tot ceea ce s-a petrecut în cursul acestei admirabile demonstrații de civism.
Și dacă tot vorbim despre presă, se cuvine precizat că cei care s-au situat pe primele locuri la capitole precum minciună, ticăloșie, mistificare au fost Cornel Nistorescu de la Cotidianul și din ce în ce mai irespirabilul Mirel Curea de la tot mai pestilențialul Evenimentul zilei.
Întâmplările de sâmbăta trecută le-au demonstrat guvernanților, unii și aceiași care poartă vinovăția violențelor de acum un an, că memoria românilor nu este chiar atât de scurtă precum și-ar fi dorit-o decredibilizatele autorități ale Statului român. Aceleași autorități au fost confruntate în cursul protestului de sâmbătă cu evidența că populația nu se lasă chiar atât de ușor manipulată și, mai presus de toate, că aceeași populație nu poate fi în nici un fel cumpărată cu false vorbe tandre. Vremea păcălelilor a trecut. Românii au ieșit de sub vraja ticăloasă a unui din cale afară de prelungit 1 aprilie pesedist. E drept, unii români au făcut-o încă din ianuarie 2017. Mai bine mai târziu decât niciodată.
Așa după cum scriam la cald, în comentariul publicat duminică dimineață, la antipozi cu marea masă a românilor, dezvrăjiți, conștienți că actuala putere nu le poate oferi nimic bun, din păcate. PSD nu este altul și nici Jandarmeria nu este altfel decât au fost în urmă cu un an. Nu au intervenit schimbări majore de mentalitate, ci doar modificări de tactică, de strategie ce nu ar trebui să înșele pe nimeni. Și, mai presus de toate, e cum nu se poate mai evident că acum și guvernanților, și instrumentelor supuse ordinelor acestora le este frică. Frica este cea care se ascunde acum în spatele atitudinilor mieroase. Ori a rugăciunile la Catedrala din Târgoviște, ocazie cu care V.V. Dăncilă și Mihai Fifor au pozat în evlavioși. Altminteri, nimic nu s-a schimbat. Deși scenografia este, cel puțin în aparență, alta. E drept, s-au operat și mici modificări în distribuție. Au dispărut din peisaj atât dl. Liviu Nicolae Dragnea cât și d-na Carmen Dan. Numai că nu este nici cea mai mică deosebire între cele două odioase personaje principale aflate la comanda represiunii de acum un an, unul aflat azi la închisoare, celălalt pierdut, cel puțin pentru moment, în anonimat.
Doamna Dăncilă care, în urmă cu mai puțin de trei săptămâni repeta papagalicește teza loviturii de stat, teză lansată pe piață de predecesorul său la șefia partidului, nimeni altul decât Dragnea, domnul Fifor, cel care a avut ticăloșia de a-și exprima satisfacția că de data aceasta lucrurile s-au desfășurat pașnic, făcându-se a nu ști că violențele de anul trecut au avut loc din vina și cu complicitatea șefilor Jandarmeriei aflați cu toții în solda PSD, dl. Liviu Pop, agramatul care a avut neobrăzarea de a scrie pe o rețea socială că va pregăti în regim de maximă urgență o inițiativă legislativă de pe urma căreia data de 10 august să fie proclamată Ziua Unității Civice, dovedindu-se brusc lovit de amnezie , adică uitând că anul trecut a pretins că protestatarii au fost cei ce i-au atacat pe jandarmi, nu sunt decât mizere alter-ego-uri ale lui Liviu Dragnea și Carmen Dan. Aproape că nutresc convingerea că, dacă banditul Dragnea și sinistra individă, dezgustătoarea femeie din Videle, promovată din poziția de conțopistă insipidă la rangul de ministru ar mai fi continuat să dețină poziții de putere în Statul român ar fi operat și ei de data aceasta schimbări de tactică și, desigur, și de limbaj. Nu de alta, dar vin trei rânduri de alegeri, iar perspectivele nu le sunt deloc favorabile pesediștilor. Așa că sus-numiții Dăncilă și Fifor, nu știu dacă sfătuiți sau nu de consilierii lor, au ales de data aceasta să joace cartea bunăvoinței, a împrietenirii. La aceeași strategie au recurs și oamenii Jandarmeriei care, dacă ar fi fost să-i dăm crezare d-lui Georgian Enache, erau pregătiți și dornici ca, de data aceasta, să îi conducă până acasă, chiar să îi îmbrace în pijamale pe cei pe care anul trecut i-au gazat și i-au bătut, adesea cu sălbăticie. Aceasta ca și cum ar fi posibil ca oprimații, cei care în august 2018 au simțit din plin imensa cantitate de gaze lansată împotriva lor de slujbașii Jandarmeriei ar putea să bată dintr-o dată palma cu agresorii ori cu cei care din înaltele poziții pe care le dețin se fac vinovați de grave încălcări ale legii.
La începutul anului 1990, dl. Ion Iliescu de la a cărui venire la putere prin rapt, minciună și vorbe meșteșugit legate ascunzând gânduri ticăloase ni se trag nespus de multe rele, a reușit să ne păcălească, repetând până la sațietate teza referitoare la necesitatea reconcilierii.
E de sperat că în 2019 românii știu că reconcilierea este posibilă numai după ce vinovații au fost identificați, puși să plătească și doar după ce și-au ispășit pedeapsa.
Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. La un an ancheta privind represiunea din 10 august 2018 balteste in birourile DIICOT ,fara ca
    cineva sa arate vreun termen,nici macar estimativ.Cum adica serviciile TARII nu au strans informatii despre cele intamplate?Nu stiu cine a pregatit „lucrarea”,cIne i-a adus pe cei violenti?Inca ,PRIMUL ministru mai acrediteaza ideea unei lovituri de stat chiar dupa iesirea in decor a lui Dragnea?E posibil ca la un an, PRESEDINTELE TARII sa apara in public ca un mare nestiutor?Romanii nu au uitat ,desi multi s-au saturat.

  2. Daca vinovatii pentru represiunea din august 2018 nu sunt condamnati pentru faptele lor, cele petrecute atunci se vor repeta.

  3. „…Ziua Unității Civice”

    Eu nu văd în asta o obrăznicie. Sau, mă rog, nu doar atât.

    Părerea mea este că dl Pop ne transmite disponibilitatea domniei-sale și a grupului infracțional din care face parte de a repeta oricând atacul asupra democrației și statului de drept din 10 august 2018.

    Adică, o imensă ticăloșie, dublată de exprimarea insolentă a siguranței că se va afla în continuare la putere, pe termen lung, că guvernarea cleptocratică este de nezdruncinat, iar cei care au înscenat violențele din 10 august pentru a pretexta „lovitura de stat” și intervențiile criminale ale angajaților MI vor rămâne veșnic nepedepsiți.

    Și mă tem că are argumente în favoarea domniei-sale.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

Antifragil

de

Nassim Nicholas Taleb

recomandată de contributors.ro

 

Top articole

Gaslighting și puterea manipulării

But I saw you with my own eyes! Well, who you gonna believe?

Scrisoare deschisă către Ministerul Educației și Cercetării, în sprijinul cercetătorului Livius Trache

66 de cercetători din toată lumea semnează o scrisoare deschisă adresată Ministerului Educației și Cercetării și conducerii IFIN-HH în care își manifestă...

Studiul lui Andrei Ursu, Roland Thomasson și Mădălin Hodor despre Contrarevoluția Securității în decembrie 1989 ar fi trebuit să-i oprească pe mistificatori. Ei rămân...

Numărul din 24 iulie-28 august al Evenimentului Istoric semnalizează cu litere mari un articol din interior cu titlul: „Operațiunea GRU din decembrie...

Zâmbetele peste deşert şi improbabila solidaritate (câteva gânduri despre deschiderea şcolilor)

V-au spus cu un zâmbet hotărât că şcoala va în-ce-pe pe 14-septembrie! Cu-copiii-în-clase. Că aşa e normal. Că numai ce se desfăşoară...

De ce să scriem despre lucrurile care dor

În preajma împlinirii unui secol de la semnarea tratatelor de la Trianon (care au sancţionat juridic dezmembrarea regatului maghiar la finele Primului...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.