joi, martie 28, 2024

O Furțeva pe ulița noastra: Mitomanie si intelofobie in regimul pontocratic (Updated)

Nu sunt unul dintre cei care uita usor. As spune chiar ca sufar de ceea ce Alain Besançon a numit hipermnezie, deci un fel de surplus de memorie. Nu cred ca este cazul ca, amuzati de spectacolul luptei dintre demagog si plagiator, sa uitam cum actionau ei in vara anului 2012, cu pervers entuziasm, pentru aneantizarea statului de drept in Romania. Cand o auzim pe Daciana Sarbu declamand aria anti-intelectuala a sotului ei, pleznind din biciul patriotard, sa ne amintim cam cu ce s-a ocupat guvernarea uselista, distrugerea ICR, felul cum penelistul Andrei Marga a exaltat mandria de a fi roman, adica descoperitor (fictiv) al caloriferului si sicofant al lui Putin.

Mai tin minte, si nu sunt singurul, ranjetul triumfator al celui devenit, printr-o tentativa de lovitura de stat, presedintele interimar al tarii. Nu degeaba l-am numit El Crin: avea aere de caudillo, pozitie martiala, comportament de uns al istoriei. Acestea fiind zise, nu pot sa nu fiu de acord cu liderul PNL cand constata: „Domnul Ponta spune atat de multe lucruri incat eu nu am cum sa replic elegant. Tot ce pot sa spun e ca daca domnul Ponta ar fi supus unei probe cu detectorul de minciuni, cred ca se dezmembreaza aparatul ala, sar acele.”



Formularea surprinde exact natura regimului pontocratic. Doar ca, fara Crin Antonescu, acest regim al minciunii generalizate, ceea ce Dragos Paul Aligica a definit drept autoritarism cleptocratic, nu ar fi ajuns la putere. Pentru mine, cei doi reprezinta tusea si junghiul. Mitomania zglobiu-iresponsabila a lui Victor Ponta (incurajata, iata, de puseurile anti-Patapievici si in genere intelofobe ale europarlarmantarei pesediste ce-i este tovarasa de viata si de lupta), esta pandantul acrobatiilor populiste ale lui Crin Antonescu. Atat si nimic in plus…

Ekaterina Furțeva (1910-1974)
Ekaterina Furțeva (1910-1974)

Despre declaratia Dacianei Sarbu ca Horia Patapievici si alti vrajmasi ai norodului muncitor nu au ce cauta la Bruxelles, ba poate ca nu au ce cauta nici in Romania, ori chiar pe planeta, fiind ei (ma numar sigur printre aceste naparci, lighioane, hiene si lipitori) denigratori ai unei guvernari, vorba unei cunoscute analiste, „impecabile”, nu pot spune decat ca mi se pare un ecou indepartat al exclamatiilor furibunde ale ministresei culturii pe vremea lui Nikita Hrusciov, Ekaterina Furțeva, cea care il numea pe Boris Pasternak dusman al poporului sovietic. Tot asa cum atacurile lui Victor Ponta impotriva lui Mircea Mihaies si H.-R. Patapievici amintesc de oribila campanie impotriva lui Pasternak, intelectualul „strain de popor”, in care a excelat intru nemernicie Vladimir Semiceastnii, primul secretar al Komsomolului, ulterior presedintele KGB. Asemeni cuplului Victor Ponta-Daciana Sirbu care ii calca fara rusine pe urme, politrucul sovietic il acuza pe Pasternak de profanare a valorilor patriotice si il considera „mai rau decat un porc, deoarece porcul nu murdareste locul unde a mancat”…

Deci pe Daciana Sarbu nu a deranjat-o, ani de zile, prezenta lui Corneliu Vadim Tudor la Bruxelles, ca europarlamentar, ci o posibila vizita a unei persoane private, intelectualul numit Horia Patapievici. De-a dreptul halucinanta „toleranta” europarlamentarei Daciana Sarbu. Pe jurista Daciana Sarbu nu o intereseaza ceea ce a scris Horia Patapievici, ci ceea ce circula pe internet, deci ceea ce alege ea sa citeasca de pe internet. Halal respect pentru cultura!

A citit jurista europarlamentara macar o carte a lui H.-R. Patapievici? O asigur ca este vorba de o opera originala, de o creatie nascuta din pasiunea unei minti stralucite, nu de un plagiat. Sa-i spun Dacianei Sarbu ca nu H.-R, Patapievici, ci un om apropiat ei este cel care a compromis in chip scandalos ideea de onoare academica in Romania? Ca un om care minte despre propria teza de doctorat poate minti despre orice? Ar fi, in mod cert, o pierdere de vreme. Daciana Sarbu este o combatanta, nu are retineri si azvarle vorbele cu o lejeritate naucitoare. Mai lipsesc procesele publice, demascarile vijelioase, mania proletara organizata in coruri ale urii in fabrici si pe ogoare, infiintarea unor colonii de munca, adica lagare, pentru reeducarea intelectualilor recalcitranti. Avem acum o Furțeva pe ulita noastra…

http://www.nasul.tv/2014/05/18/cantarea-psd-daciana-sarbu-il-infiereaza-cu-manie-proletara-pe-patapievici/

http://www.youtube.com/watch?v=Cw4E9ENbDOs#t=445

https://www.youtube.com/watch?v=s3ywKrRbioY

https://www.contributors.ro/cultura/cia-%e2%80%9cdoctor-jivago%e2%80%9d-si-razboiul-rece/

Update: Un excelent articol publica Dan Tapalaga pe „Hotnews” despre retorica autarhic-patriotarda a PSD. Se revine la buchetele de flori oferite de pionieri in transa unor tovarasi si unor tovarase din conducerea de partid si de stat. Vom reveni oare la manifestatiile de 1 mai cu conducatorii zambind patern (ori matern) din tribuna si carele alegorice slavind glorioasele realizari ale regimului (atunci comunist, azi pontocratic)? Dupa cultul lui pater nationis Ion Iliescu (acela care cand aparea aducea dupa el si soarele), dupa cultul lui Nastase (cautati coperta cartii de convorbiri cu Alin Teodorescu, „De la Karl Marx la Coca Cola”), vine acum cultul mega-plagiatorului?

Mi-am amintit de timpurile Patrulaterului Rosu, cand PDSR se alia cu PRM pentru a promova acelasi tip de discurs vetust si pseudo-patriotic. Anti-intelectualismul a fost o trasatura definitorie a culturii politice feseniste din prima clipa. La fel si oroarea de valorile liberal-civice, de pluralism in genere. Eu zic ca cele doua merg impreuna, izolationism bombastic, pompierist, sovin, nombrilist, combinat cu stigmatizarea celor care nu intra in acest joc sordid, the troublemakers, denuntati ca dusmani ai neamului. Acesta a fost jocul piromanului Slobodan Milosevici si stim unde a dus. Iata acum un pe cat de penibil, pe atat de periculos replay in Romania…

http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-17299068-video-stima-noastra-mandria.htm

Distribuie acest articol

50 COMENTARII

  1. Bine ca macar domnul Antonescu s-a pocait. Chestia e ca nu-l mai crede nimeni.

    Insa cel mai grav ramane cuplul Ponta/Sarbu, trista caricatura a vietii politice romanesti.
    Doi inculti, cu pedigree securistic si nashi penali, isi dau cu parerea despre oamenii cei mai respectabili ai acestei tari. Trist si revoltator in acelasi timp. Ma cutremur la gandul ca iresponsabilul Ponta poate ajunge presedinte. El trateaza treburile tarii ca niste glumite facute la terasa, cu prietenii. Pentru el pana si razboiul e la misto.

    • Nu s-a pocait deloc. Cand o sa-si recunoasca public greselile facute in vara anului 2012, pentru comportamentul avut pe vremea cand era presedinte interimar, atunci inseamna ca s-a pocait. Pana atunci, doar incearca sa profite si el cat mai poate.

      • Dar ce greseli a facut El Crin in vara lui 2014?! Eu zic ca n-a facut niciuna, ci a jucat magistral.
        A fost o lupta politica, purtata la limita constitutiei, in interpretari proprii, abuzive, adica un mod brevetat tocmai de cel care cerea altadata cu aplomb „intoarcerea la popor”. Sunt multi cei care l-au criticat pe Razgandeanu pentru renuntarea la demisie, a.i. am ramas cu solutia imorala pe
        cap. Oare mimarea constitutionalitatii pentru a forta alegeri anticipate n-ar fi fost abuziva?! Nu scrie la Constitutie ca n-are voie sa-si dea demisia premierul roman, se auzea atunci peste tot.
        Pai nu scrie nici acum in Constitutie ca avocatul poporului nu poate fi revocat. Daca vrei stat de drept, nu poti jongla cu astfel de concepte: ba este voie, ba nu este.

        • @ Hantzy,
          esti atent la ce citesti?
          @ Alius scrie „2012”, iar tu il intrebi de „2014”.
          Si tu jonglezi „magistral”, ca Antonescu, la limita nu stiu cui.
          Vocile din UE si SUA, in vara lui 2012, erau descreierate, noroc cu @ Hantzy, ca ne lanureste.

          • La 2012 ma refeream si eu: tableta imi joaca feste cu scrierea automata.

            Nu faceam referire la vocile descreierate, ci la cu totul altceva: fortarea anticipatelor era corecta intr-un caz, dar abominabila in celalalt. In care caz, tine de „analist”.

    • Cuplul Viorel+ daciana este intr-adevar sinistru : aparenta infantila, fals ingenua urca la grotesc atunci cand se combina cu grozaveniile rostite cu atata simplitate si firesc. Este semnul ca acesti oameni chiar asa traiesc, chiar asa au fost educati. Ceea ce publicul aude din gura lor infiorandu-se, este pentru ei gandul cel mai simplu si firesc.

      Ar trebui poate ca presa sa se intereseze mai indeaproape de Daciana, s-o scoata din raspunsurile monosilabice si din jeturile de replici quasi-indraznete dupa care se intoare repede cu spatele. Asa dupa cum imi lasa mie impresia, tanara aceasta nu s-a dus in viata ei nici macar pana la coltul strazii de una singura, neinsotita. Ea nu evolueaza decat in mediul ultraprotector al tatalui, al functionarilor din sistem, al establishmentului psd-ist.

  2. 1) nu inteleg legatura intre Dl. Patapievici si Bruxelles. E vorba de apropiatele alegeri
    pentru PE ? Pai parca deunazi Dl. Patapievici anunta ca se retrage din viata publica !

    2) „…denigratori ai unei guvernari (…) “impecabila” …”

    Cred ca ar fi corect „impecabile”

    3) topicul , din cate inteleg, sint acuzatii de „antiromanism” formulate la adresa unor persoane.
    Poate ar fi nimerit de discutat acest concept important , criterii, clasificari, implicatii , etc. Eventual exemplificat cu cateva situatii concrete.

    • Incerc eu un raspuns la 1):
      Patapievici nu candideaza, dar PMP da. PMP este un partid mosit de Basescu, iar Patapievici este unul dintre cei mai urati dintre intelectualii sai; poate doar Tismaneanu sa-l intreaca. Cum ar veni, daca votezi PMP e ca si cum ai vota (si) Patapievici, nu numai Basescu. Televizomanii/antenistii/oamenii de bine din Romania stiu toti acest lucru; dvs nu :) .
      PS: mai jos aveti si o nedumerire legata de cele doua suspendari. Mie mi se par evidente diferentele, cea mai importanta dintre ele fiind NE-golirea de continut a unor institutii si a unor legi inainte si in timpul suspendarii, ci facand jocul dupa regulile lui din acel moment, toate astea in 2007 fata de 2012. In fine, mai e o diferenta, dar aia tine de chestiuni mai mult conjuncturale si de moment politic etc. Stma!

  3. Indivizi cu papion au încercat să pătrundă și la noi în sat dar i-au alungat oamenii, cu furcile, secerile și ciocanele.
    Mă îngrijorează însă afirmațiile doamnei Sârbu-Ponta, în condițiile în care ar putea fi percepute drept nu foarte creștine. Dânsa a crescut în familia unui teolog, ale cărui talente au fost reperate și promovate încă înainte de 1989. Iar aceste talente au fost recunoscute și mai târziu- nu pot uita momentul în care l-am văzut pe domnul Iliescu rupând din colivă. Abia atunci mi-am dat seama că a fost străfulgerat de lumină, asemeni lui Paul pe drumul Damascului.
    Am citit cu interes discursurile lui Vadim în Parlamentul European, ținute în cadrul regulii de a nu depăși o anume limită de timp. Tribunul a zguduit Bruxelles și Strasbourg, iar bătrânul continent nu va mai fi niciodată același- cum de altfel nici percepția lor despre noi. Am văzut un apel inimos încheiat oratoric cu „Free Gigi Becali”. Și am mai văzut și altele, despre colonia sud-estică a yankeilor și mașinațiunile infernale, menite să-l priveze pe tribun de onor locul cuvenit în sânul națiunii. Cred că pentru moment, marele nostru patriot a uitat unde se află, sau a ignorat cu bună știință. Pentru moment, prin expresie cel puțin, s-a aflat pe unul din platourile de televiziune românești. Nu a știut însă să articuleze în limba birocratică europeană, „bă sifiliticule” și ”‘ai sictir!”.
    Nici nu-mi trece prin gând care ar fi fost reacția lui, dacă vreunul din parlamentari ar fi îndrăznit numai, să-i dea o replică.
    Îmi aduc aminte de o veche poveste, privitoare la primul arab care a ajuns la curtea împăratului Chinei și care i-a spus că reprezintă pe calif și cea mai mare putere a lumii- apoi a continuat pe același ton oțărât, cerând chinezilor să cadă în genunchi iar conducătorului lor să implore mila și să dea tribut fără ezitare. Gărzile au vrut să-l scurteze de cap pe insolent, dar împăratul a făcut semn să fie lăsat să continue în tirada lui. Apoi a conchis că persoana e grav bolnavă și a cerut să fie încredințat medicilor curții spre îngrijire. Convalescentul a fost însoțit până la corabia lui încărcat de daruri și urări cordiale adresate de suveranul chinez corespondentului lui islamic.
    Români, românce ! Ori de câte ori suveranitatea vă este călcată în picioare de Înalta Poartă de la Bruxelles, să știți că tribunul veghează și nu îngăduie. Apoi rugați-vă să avem parte de înțelegerea și toleranța bunului împărat chinez.

  4. Nu sunteti singurul care nu uita. Nu-mi vine sa cred ca exista in Romania persoane atat de usor de dus cu zaharelul incat sa creada ca El Crin s-a schimbat – sa nu uitam ca este acelasi papitoi care-si tiparea carti de vizita cu „President a.i. of Romania” pe banii contribuabililor desi a stat 49 de zile la Cotroceni. Un ins obsedat de putere si de Traian Basescu, un ins care nu a ezitat sa calce in picioare interesul national in 2012, un ins care ne-a insultat repetat pe noi cei din diaspora.
    Cat despre Daciana Sarbu, am senzatia ca partea sonora din video-ul pe care il dati in link a fost stearsa si inlocuita cu un imn. In orice caz, birds of a feather… va mai mira nemernicia cand doamna poseda un exemplar de plagiator mitoman drept sot?

  5. Este o combinatie perfecta intre comedie si tragedie. Am ras zece minute pe dihotomia Daciana Furtzteva :). Restul e tragedie in adevaratul sens al cuvantului.

  6. 27 februarie 2004, aeroportul Dubai, cursa Tarom;
    Un grup zgomotos de tineri social democrati romani patrund in terminalul de imbarcare; (la data aceea, cei doi nu erau casatoriti, dar el era seful TSD si seful corpului de control);; dumneaei, imbracata decent (rochie lunga), dumnealui, mai de la baschet, pantaloni scurti, picioare paroase, pantofi sporti plini de nisip; hop la un moment dat, (deh, obosit), dupa ce s-au asezat pe banci, vad cu stupoare cum (fara sa constate ca este intr-un loc public) tenisii masculului alfa, in poalele diafanei mandre ca e romanca.
    Astia ne sunt oamenii.

  7. Domnule Profesor, am urmarit-ghinionist fiind- „expozeul” d-nei Daciana!Rar mi-a fost sa vad atata abjectie!Am avut un sentiment de umilinta ca in tara mea e posibil a suporta o astfel de marsavie.O semianalfabeta, o inculta sa critice, sa puna la zid floarea intelectualitatii Tarii!Lumea poate a uitat, dar eu nu;reamintesc, avea d-l Turcescu-un alt tradator- o emisiune la finalul careia -daca stiai intrebarea finala primeai o bila alba, daca nu una neagra.Si distinsa doamna Daciana, participa la emisiune.Era, in epoca,sefa comisiei parlamentare pentru relatiile cu NATO.Turcescu o intreaba ce semnificatie au literele acestei abrevieri, recte Nord Atlantic Treaty Organization.Stupoare- nu stie!Iata cu cine ne mandrim, ca suntem romani! Natiune, halal sa-ti fie!

    • Cu jena, Turcescu o intreaba apoi ce semnifica OTAN (mnemonica franceza a NATO). NU A STIUT nici asta.
      Dar ce-i straniu este ca demoazela este absolventa a Colegiului National de Aparare. In acest context i s-a pus intrebarea respectiva. Nu ca sa fie incurcata.
      Se potriveste perfect cu sotul: aduna diplome, ceritificate si hirtii!

  8. Avem cumva un MONOLIT DE DREAPTA superperformant care inainteaza infailibil spre o victorie indiscutabila ?
    Constituie in acest context dl Crin Antonescu o cantitate neglijabila de care DREAPTA , sa speram unita , se poate dispensa ?
    Eu as iindemna ca – macar din CONSIDERENTE PRAGMATICE – toata lumea care are idealuri de DREAPTA sa faca exercitii serioase de amnezie , iertare si reconciliere. Si anume cat mai repede !
    Pentru ca altminteri dupa noiembrie le va mai ramane doar speranta ca CEILALTI ar putea fi concilianti , iertatori sau macar amnezici.
    Ceea ce nu prea cred intrucat desteptii nu sunt doar pe partea dreapta si – cum ar spune englezii – ENOUGH IS ENOUGH..

    • In www3 monolitul de dreapta va fugi in Monte Carlo si cel de stanga in Brazilia . Si sa vezi atunci monoliti cu burtoaie ca Nicusor cum se prajesc in Copacabana.

    • EXERCIȚII DE AMNEZIE ???

      Aici, pe contributors, cineva propune EXERCIȚII DE AMNEZIE (și nu este moderat) ?

      Bietul Tismăneanu ! He´s blowing in the wind (precum alt evreu celebru).

    • Eu unul nu sunt catusi de putin dispus sa particip la exercitii de amnezie. Prefer exercitiile de memorie. In plus, pentru reconciliere, cineva (adica acela care a comis o fapta reprobabila, de pilda o tentiativa de lovitura de stat) sa spuna public ca regreta fapta sa. Ca a fost orbit in acel moment (iulie 2012) de patima revansei si de aceea a puterii. Ori, daca, precum Ion Iliescu, a adus minerii sa-i schilodeasca pe studenti si sa terorizeze Bucurestiul in iunie 1990, sa spuna: „I am sorry”. Altfel, reconcilierea este o farsa. Cred ca avem destule farse in viata publica romaneasca pentru a o mai adauga si pe aceea a unei reconcilieri fara asumari, fara regrete si fara remuscari…

      • Oh! El Crin nici nu trebuie sa-si ceara iertare. El nici n-ar sti pentru ce. Dar poate face mult mai putin: sa-l sustina pe candidatul PMP la prezidentiale si o sa vedeti o reconciliere/reevaluare de toaaaaaata frumusetea …

  9. Trec peste neintelegerea ca oricaror stari de hiper sau hipo le sunt de preferat cele de echilibru, in primul rand pentru autoprotectie, o argumenteaza pe larg specialistii. La fel, peste ignorarea faptului ca atunci cand nu merge mana in mana cu iertarea, neuitarea pune o presiune nemeritata pe atat de trecatoarele noastre vieti pamantene, o spune intelepciunea populara, care recomanda evitarea urii sau certurilor, pentru ca s-ar putea sa nu mai avem timp de iubire sau de impacare. Va pot intelege si mesajele in ritm de campanie (ultimul cred ca va este infernal ca suprasolicitare).

    Categoric insa, afirmatiile excesive si comparatiile disproportionate privind o femeie, pe Daciana, la fel de intelectuala sau de democrata ca si Horia, doar pentru ca este europarlamentara sau sotia premierului, sunt nedemne si inacceptabile. La fel, o sustin fara ezitare, ca si atacurile politice impotriva femeilor din familia Basescu, pe care, de altfel, seful statului le-a si condamnat, si cred ca nu i-ati facut un serviciu politic, infirmandu-l. Asa cum nu faceti nici unificarii dreptei, prin incremenirea intr-o ostilitate fara rost, post-USL, fata de liberalul Crin Antonescu si partidul sau (si, apropos, dezavuez, din ratiuni de salubrizare a spatiului public, expresia “ranjetul triumfator”, cu atat mai mult cu cat ati protestat cu vehementa indreptatita cand ati fost vizat de asemenea licentiozitati).

    Cand Daciana a afirmat ca Horia nu are ce cauta la Bruxelles a avut, probabil, in vedere ca pentru pozitia de europarlamentar iti trebuie mandat electoral, pe care nu ai cum sa-l obtii prin exhibarea publica a elitismului, implicit (si chiar explicit in unele texte de autor) a dispretului pentru ceea ce tine de comun, de marea masa a oamenilor. Antiteza elitism-popular este atat de evidenta incat ar trebui sa ne scuteasca de orice alte comentarii. Nimeni nu a sustinut ca H.R.P. nu ar avea o minte stralucita, ca nu ar fi creativ si ca nu ar avea o opera originala si de prestigiu, faceti o “avocatura” inutila si chiar penibila, pe care nimeni nu ar avea cum sa o ia in serios. Ceea ce-i lipseste lui Horia este spiritul popular, cel la propriu, nu politic, din Miscarea Populara, fara de care, uitandu-ma la eforturile candidatilor, uneori caraghioase, de a da bine la electorat, ma tem ca nu va putea castiga o pozitie eligibila, pe care cred ca nici nu si-o doreste, ceea ce nu-i va dauna insa creatiei sale culturale.

    “Distrugerea ICR” este o fabulatie politica, nimeni nu este infailibil sau de neinlocuit, asa cum dramatizati schimbarea echipei de conducere, ci totul tine de regulile jocului democratic, nicio functie publica nu mai poate fi monopolul cuiva, pe viata. “Sangele proaspat”, de care vorbea fostul premier Emil Boc, trebuie sa circule prin toate circuitele unei societati, inclusiv prin cele culturale. A pune semnul echivalentei intre regimul hrusciovist si “regimul pontocratic” sau intre Daciana si Furtzeva tine de confuzia timpurilor si vremurilor sau, poate, de incapacitatea unei reinventari de discurs, in acord cu marea schimbare de conditii, de dupa 1989-1991. O Furtzeva nu ar mai fi posibila nici macar la ea acasa, iar compararea lui Patapievici cu Pasternak este deplasata, din toate punctele de vedere (nimeni nu-l va exclude vreodata pe HRP din Uniunea Scriitorilor si nici nu-l va obliga sa renunte la Premiul Nobel, daca-l va obtine). Pe scurt, delirul ideologic nu mai este o marfa, nu mai are cautare in democratie, politica, cultura, electoratul tind din ce in ce mai mult sa cumpere fapte, nu vorbe. Cine intelege, bine, cine nu, altul la rand, alegerile electoratului sunt inepuizabile…

      • Insinuati, din cate inteleg, o ierarhie intre diferitele categorii de intelectuali, pentru ca pe o scala a democratiei este limpede unde se afla cineva care se bucura de increderea unui mandat popular si cineva care nu are un asemenea mandat. Poate suna dezamagitor, dar nu exista o asemenea ierarhizare si nici nu se poate face, fiecare categorie socioprofesionala de intelectuali isi are rolul sau, care nu poate fi comparat cu al alteia (ar fi si demotivatoare si insultatoare daca ar exista, in afara de faptul ca diferentele specifice o fac imposibila, vulgarizand, pentru a intelege imposibilitatea sau, daca vreti, enormitatea, merele sunt mere si perele sunte pere). Daca sugerati ca productiile politico-juridice sunt inferioare celor culturale, doar pentru ca unele se masoara in lobby-uri si decizii (europarlamentare) si altele in carti, cred ca va inselati. Eventuale ierarhii se pot face in interiorul aceleasi categorii de intelectuali, un jurist poate fi comparat cu un alt jurist, un scriitor, cu un alt scriitor samd, ceea ce este cu totul altceva. Cred ca datorati cuiva niste scuze, cu siguranta ca spiritul de gentleman va este intrinsec personalitatii.

    • O , da !
      Ca bine mai combate tovarasa Daciada , ca o adevarata telectuala , care este .
      Io zic ca tovarasa e , prin opera sa , mult deasupra lui HRP .
      De altfel , se stie ca toti pesedistii – in frunte cu sotul tovarasei , dr. V V Ponta – e niste baieti foarte intelectuali .

  10. Domnule Tismaneanu, imi permit sa va amintesc ca suspendarea si demiterea presedintelui sunt proceduri prevazute in Constitutia Romaniei.
    Va amintesc de asemenea ca singurul organism abilitat sa se pronunte cu privire la constitutionalitatea unui demers politic, parlamentar este Curtea Constitutionala a Romaniei. Or, CCR nu a afirmat niciodata ca actiunea initiata de Parlament este neconstitutionala; dimpotriva, a aprobat desfasurarea referendumului, la care am participat – fiind, astfel, in opinia dvs., complice la „lovitura de stat”.
    Basescu nu a fost deci inlaturat prin indepartarea lui fizica (arestare, expulzare, asasinare, etc) si nici prin proceduri inventate, ci printr-o procedura prevazuta de Constitutie.
    Teza „loviturii de stat”, promovata obsedant de fanaticii sectei basiste, nu se sustine, oricum ati lua-o.
    Sunt convins ca puteti gasi argumente sa sustineti in continuare aceasta teza (ex. maniera brutala in care au actionat initiatorii); nu faptul ca sustineti o miciuna, stiind ca este o minciuna, ma sidereaza. Ci altceva: faptul ca un intelectual de prestigiul dvs. accepta fara nici o obiectie faptul ca personaje ca Elena Udrea sau Elena Basescu sunt promovate de TB in politica mare. Pare sa va deranjeze mult mai mult Daciana Sarbu; va simtiti bine sa fiti in aceeasi tabara cu cele doua Elene?

    cu stima,

    • 1. Am scris pe larg pe acest subiect, nu vad niciun motiv sa reiau discutia. Dau un link la articolul pe care l-am publicat intr-o revista din Statele Unite:

      http://www.worldaffairsjournal.org/article/democracy-brink-coup-attempt-fails-romania

      2. Nu am scris niciodata pana acum despre Daciana Sarbu. Oricum, nu un articol consacrat ei. Articolul este o reactie la o declaratie pe care o consider aberanta, intelofoba si, prin urmare, revoltatoare. Cat priveste „taberele”, as zice sa nu intram intr-o dezbatere zadarnica. In momentul in care ati folosit sintagma „fanaticii sectei basiste”, ati suprimat orice sansa de dialog.

    • Nu vreau sa deviez prea mult de la topic insa pentru ca veni vorba de 2012 (lovitura de stat, tentativa de … , puci parlamentar , name it) . Fiecare politolog , analist sau observator poate considera evenimentul in functie de criteriile pe care le considera relevante. Pe mine insa, ca simplu cetatean (nici nu sint cetatean roman, dar nu asta-i chestia) m-a nedumerit un singur lucru – adica nu l-am inteles de fel. : de ce in 2007 absolut nimeni , de pe tot esichierul politic , plus media, analisti, etc. nu a spus ca ar fi „lovitura de stat” ? Adica de ce miscarea din 2012 e lovitura de stat (sau celelalte variante ce sugereaza ilegalitatea) iar cea din 2007 e OK ? De ce s-a sugerat neconstitutionalitatea in 2012 dar nu si in 2007 ? De ce in 2012 s-a facut o imensa propaganda externa pt. a convinge cancelariile ca e ceva neconstitutional la mijloc (ceva malefic carevasazica) dar in 2007 n-am vazut asa ceva ? Un posibila explicatie ar fi ca in 2007 la guvernare era ceva de centru (Tariceanu) iar in 2012 ceva de stanga.

      As vrea sa cred ca definirea unui referendum drept „lovitura de stat” se face pe criterii precise, oarecum stiintifice (atat cat e stiinta in politica asta) si nu in functie de cine ocupa temporar birourile la Palatul Victoriei.

        • Semnificatia termenului de „finlandizare” ne este cunoscuta, preluarea straina a controlului asupra politicii externe a unui stat. Cred ca foarte curand, dupa ce apele geopolitice se vor mai linisti, vom vedea ca „romanizarea”, dobandirea controlului extern asupra justitiei nationale a unui stat, reprezinta o modalitate de realpolitik mai eficienta decat o armata pentru colonizarea unei tari. Cam asta ar fi si explicatia la tratamentul atat de ne-drept al referendumului din 2012.

  11. Am urmarit cu atentie „cuvantarea” tovarasei Sarbu/Furteva. Este pur si simplu de o ipocrizie deliranta. Patapievici a denigrat Romania si nu Prim-Plagiatorul din propria-i ograda care a furat cu buna stiinta si indrumare tovaraseasca ce au scris altii. Patapievici a denigrat Romania si nu Plagiatorul care a dat o lovitura de stat ce a esuat datorita interventiei Europei si SUA (samd).
    Este foarte clar ca individa nu a citit nimic din ce a scris Patapievici si nu vorbesc aici numai de „Politice.” De asemenea, greutatea exprimarii si poticnelile aferente imi indica, in cazul Dacianei/Furteva, cel mult mediocritate intelectuala si ca vorbeste doar din tupeul mostenit din fanilie si spiritul de gasca.
    Scenele de dupa, cu flori si copii dansand sunt absolut obscene. Nu stiu dac-ati observat dar imediat dupa ce copiii au terminat reprezentatia s-a auzit un „Bravo, ba!” in tipicul activistului de partid de pe vremuri ce, iata, vin din nou.
    Este o rusine pt. noi toti ca asemenea lepre intelectuale si criminali de drept comun au ajuns in asemena functii publice.

  12. Intelectualii din ziua de azi si in mare parte si nu toti sunt cu mult diferti de cei care au construit cu penita cultura romana si cei care au construit economia tarii in fapt si au luptat in razboaie pentru tara.
    Cei luminati din ziua de azi sunt foarte rezervati in abordarea problemelor fundamentale ale societatii si se multumesc sa stea in turnul de fildes si nu vor sa se implice in politica in mod decisiv ci vor sa mearga pe deasupra apei fara sa se ude.
    Ei sunt deaspura tuturor fara sa se coboare la realitate si se vor alaturi icoana lui Eminescu.
    Multi dintre intelectuali sunt crescuti cu realismul socialist in lapte si lupta de clasa.
    Chiar si fruntea intelectualitatii de azi s-a exprimati cu echivoc in multe chestiuni esentiale si pus inainte interesul personal.
    Citiva dintre acestia mai intra in cite o confrerie ca sa fie in ton cu muzica de peste mari.
    Daca judecam dupa rezultat si cite imperfectiuni ( putin spus ) exista in tara atunci am spune ca nu pot influienta situatia cu nimic.

  13. Bun, deci Daciana considera ca Patapievici nu are ce cauta la Bruxelles. Si care-ar fi problema, in conditiile in care respectiva nu poate influenta (legal) deciziile alegatorilor?
    Sincer sa fiu, nici eu n-am considerat ca EBA are ce cauta la Bruxelles, doar ca nu s-a uitat nimeni in gura mea – la fel cum nu se uita nimeni nici intr-a Dacianei – deci chiar nu vad unde este „discriminarea”. Era discriminare (si inca crunta) daca se gasea vreun motiv pentru a se interzice candidatura lui HRP, eventual pe baza declaratiilor Dacianei, dar asa?
    Faptul ca oricine (si aici ma includ pe mine) isi poate exprima opiniile este un castig al democratiei, deci care-i problema daca opinia respectivei nu corespunde realitatii? Doreste cineva cenzura, sau o lege privind dreptul la opinie doar in privinta celor declarati a fi inferiori din punct de vedere intelectual, cultural, financiar sau pe baza altor criterii?

    P.S. Ca libertarian sustin ca „dreptul la imagine” este o aberatie nascuta in mintile bolnave ale unor stangisti adepti ai curentului PC. Desigur, as putea sa explic dar mi-e ca m-as abate cam mult de la subiect!

    • Este o diversiune, Horia Patapievici nu candideaza pentru Parlamentul European, deci Daciana Sarbu aduce numele sau in discutie din ratiuni de politica interna, strict electorale. Se refera explicit la decorarile facute de Traian Basescu, deci subiectul nu e de fapt intelectualul Patapievici, ci omul politic Basescu. Pentru a-l demola pe cel de-al doilea, il ataca si il denigreaza pe cel dintai. Ce spune ea de fapt? Iata pe cine decoreazaza Basescu! Pe un defaimator al natiei. O ineptie, desigur, dar una cu priza la un public prea putin educat, prea putin informat si, mai ales, prea putin doritor sa examineze lucrurile in chip lucid. In plus, ea spune ca el („dusmanul” Patapievici) nu are ce cauta nicaieri, ceea ce este, veti admite, o forma de eliminationism. Nimeni doreste cenzurarea Dacianei Sarbu, dar nici a lui Horia Patapievici, Mircea Mihaies sau a altcuiva.Ori, mai exact, Daciana Sarbu cere eliminarea lui Horia Patapievici din spatiul public. Este o manifestare totalitara. Ca prieten al libertatii, acest lucru ar trebui sa va alarmeze. Ratiunea ne este data ca sa rationam, iar afirmatiile Dacianei Sarbu sunt irationale. C’est tout.

    • Iosip, Mme Ponta Sarbu a indrugat in cateva Minute sumedenie de prostii. Frecventa lor e chiar mai mare decat a EBA-ei. Ma rog, a vorbit „liber”. Intersant e insa interpretarea pe care o ofera dl Tismaneanu sfortarilor d-ei: mitomanie si intelofobie.
      Mitomanie pentru ca face trimitere la cateva scrieri ale dlui Patapievici, ce se gasesc cu precadere online. Bun-bun, Limitarea operei unui intelectual la cateva fraze controversate e neeleganta, dar nu e minciuna, cred.
      Cât despre intelofobie, dl Patapievici nu e singurul intelectual roman, deci un discurs critic care-i este adresat nu e similar formulei „noi muncim, noi nu gandim!” sau „scoala nu formeaza suficienti tinichigii, ci prea multi filozofi”, ultimul termen fiind in fapt un eufemism pentru „idioti”, dupa cum a explicat ulterior chiar (per)oratorul. Si atunci?!

      • Si atunci? Si atunci oricine are dreptul la opinie, indiferent cat de idioata ar fi aceasta!

        Cat despre „dreptul la imagine”, este o aberatie (recomand Rothbard, von Mises etc.).

  14. Nu se intelege prea bine ce zice vocalistul de la Sarmalele Reci in melodia de mai jos, atunci cand pronunta numele femeii: Tatiana sau Daciana?
    http://www.youtube.com/watch?v=klJuRdCHsP0
    Ma rog, incepand de aici:
    http://www.youtube.com/watch?v=klJuRdCHsP0#t=240
    parca se aude mai clar, dar tot nu e perfect inteligibil…
    Fireste ca nu mai iau dupa titlul scris al melodiei, ca poate e gresit; sau poate ca autorul a vrut sa ma/ne „induca”, vorba unui personaj al lui Marin Preda :)
    ****
    PS: Domnule Tismaneanu, azi e 20 Mai… Nimic :) ?
    http://www.youtube.com/watch?v=KIQrISdxtoQ

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro