vineri, martie 29, 2024

Mitul polonez e adevărat: o spune Comisia Europeană

Raportul financiar al UE de săptămâna aceasta arată că Polonia este principalul beneficiar al fondurilor europene in 2012. În următorul articol încerc să descifrez această reușită prin experiența mea și prin legăturile care le-am avut de-a lungul timpului cu Polonia și nu printr-o analiză tehnică.

Polonia m-a fascinat tot timpul, fără să înțeleg de ce. De-a lungul timpului, am legat prietenii cu polonezi fie în Germania, fie în Belgia, pentru că erau est-europeni, pentru că aveam multe în comun, pentru că eram priviți de majoritate ca și prietenii mai săraci din Est. Era imposibil să nu legăm o prietenie, el “instalatorul polonez” și eu, “căpșunarul român”.

Petreceam cu “instalatorul polonez” ore întregi, discutând despre dezvoltare economică, despre Estul Europei, despre relațiile cu UE, despre fotbal sau cinematografie. Am și petrecut o vacanță de vreo 2 săptămâni prin 2008, la invitația unui prieten, vizitând orașele lor importante: Lodz, Varșovia și Cracovia. Acolo am experimentat un lucru: deși aveam impresia că există similitudini mari între noi și ei am realizat că istoria și cultura lor au dus Polonia unde este astăzi: o voce puternică în Europa, cu o creștere economică importantă în perioada de criză 2009-2011. Am fost la Auschwitz-Bierknau, unde m-am îngrozit de ce li s-a întâmplat evreilor polonezi și nu numai, am fost în Varșovia la monumentul unde Willy Brandt a îngenuncheat în 1970, am fost la cimititrul militar chiar de 1 August, când fostul președinte Kaczyński aducea omagii soldaților polonezi morți în răscoala din 1944, am vizitat muzeul Muzeul Insurecției din Varșovia unde erau expuse bucăți întregi din ghetourile subterane poloneze, din timpul ocupației germane. Cutremurător, ceea ce li s-a întâmplat atunci. Își acceptă istoria, sunt mândri de ea, în timp ce România suferă de tulburare de stress post-traumatică după 50 de ani de comunism și 24 de ani de tranziție haotică, în care nu și-a respectat trecutul, istoria și valorile anti-comuniste (Legea lustrației a fost aprobată la 20 de ani după revoluție).

Şi cu toate astea, acum, dupa 50 de ani Polonia este acolo, sus, puternică economic și politic, un exemplu dat de toți membrii UE euroscepticilor. Bineînțeles că americanii sau nemții au avut partea lor de “vină” pentru ce a ajuns Polonia în prezent, în sensul că au fost sprijiniți și financiar și politic înainte de a deveni membrii UE. Fără disciplina, fără managementul lor rigorous format de-a lungul istoriei, între ocupațiile germane sau rusești, fără Solidarność și o activitate intensă a societății civile (în Polonia există 50.000 de asociaţii şi 7.000 de fundaţii, ce adună 8 milioane de membri dintre care 1 milion de voluntari), Polonia nu ajungea o forță europeană. Deci evoluțiile economice sunt strâns legate de cultura și istoria unui popor.

În timpul vizitei mele din 2008, întreaga Polonie era un șantier și peste tot vedeai însemne gen: această lucrare se realizează cu sprijinul fondurilor europene prin programul X. În acest timp, la Bruxelles, erau foarte activi și vizibili, având oameni în poziții cheie gen Jerzy Buzek fost președinte al Parlamentului European sau Danuta Hübner Comisar European pentru Dezvoltare Regională. La Varșovia, Elzbieta Bienkowska era numită la cârma ministerului Dezvoltării Regionale după o experiență vastă în administrație și cu fonduri europene de pre-aderare. Acum, după 6 ani de gestionare cu succes a fondurilor europene, a fost numită Vice-Prim Ministru al Poloniei.

Am petrecut 18 luni din 2010 până în 2012 studiind modelul lor de dezvoltare prin fondurile europene. După 18 luni am ajuns la concluzia că tot ce au realizat ei s-a datorat următoarelor motive: stabilitatea, voinţa politică și guvernarea eficientă. Ei au făcut regionalizare în două etape, în 1992 și 1999, funcționând descentralizat aproape 10 ani, până în 2006 când regiunile au început să gestioneze singure banii europeni, noi în 2013 facem de-abia descentralizarea. La ei, s-a creat o competiție între administrațiile locale și regionale pentru absorbția de fonduri, stimulate de măsuri legislative, la noi mai mult din jumătatea localităților (municipii sau comune) sunt falimentare, neavând bani să-și plătească angajații. La ei guvernanța pe mai multe nivele funcționează, noi din păcate nici nu înțelegem termenul. Ei folosesc intens PPP (parteneriatele publice-private), voievodatele (cele 16 regiuni de dezvoltare) sunt implicate direct în managemntul programelor regionale, iar fiecare regiune are propriul ei program de dezvoltare în funcție de nevoile specifice regiunii respective, noi ne certăm unde să punem capitala de regiune (într-o viitoare regiune care habar n-avem cum va arăta). Ei au creat un program special de fonduri europene, pentru Estul Poloniei, partea mai slab dezvoltată a țării, noi mergem în continuare cu fondurile centralizate la Minister, dar ne chinuim să facem regionalizare. Ei sunt activi la Bruxelles, au vizibilitate și negociază de pe o poziție puternică orice document legislativ care ar avea un impact asupra lor în timp ce noi ne chinuim încă să intrăm în Schengen sau nu suntem în stare să negociem în cadrul acordului CETA (acordul UE-Canada), pentru ridicarea vizelor.

Polonia, ca şi oricare dintre ţările din centrul Europei, suferă de mentalitate „est-europeană”: cazuri mari de corupţie au existat şi există în continuare, mita, şpaga sunt larg răspândite în obiceiurile polonezilor, însă în comparaţie cu România se observă un uşor declin al acestui fenomen. Stabilitatea și consecvența politică au avut rezultate directe asupra funcționării eficiente administrative, fapt ce a propulsat Polonia pe primul loc la absorbția fondurilor pentru 2012. Această absorbție o să aibă efect direct asupra economiei, în 2-3 ani după ce proiectele vor fi finalizate și vor aduce plusul de valoare economică. Noi, peste 2-3 ani, probabil vom finaliza procesul de regionalizare astfel prin 2020 vom avea structura administrativă necesară pentru a ataca următoarea perioadă: 2020-2027!

Distribuie acest articol

25 COMENTARII

  1. hotnews.ro/stiri-companii-16090114-presedintele-camerei-comert-americane-nu-permit-subalternilor-vorbeasca-urat-despre-romania-prezenta-mea-nu-asteptam-altii-vorbeasca-frumos-despre-tara-noastra-daca-noi-nu-suntem-stare-crede-liderul-a.htm

  2. Foarte bun articol dar tot nu mergeți pînă la rădăcina lucrurilor. Voi face un potpuriu (potpourri – cine mai știe barbarismul ăsta !) din comentariile postate în ultimele zile.

    O, sărmane bolintineanu ! (Miercuri, 27 noiembrie 2013, 17:44)
    Om sărac, ieșit și mai sărac din funcția de ministru ! Întoarce-te în groapă să vezi fața lui Mimoza, Gina, Vărzaru și alte ciume ale neamului !

    “Nefericita naţie, sărmană Românie ! Fiii tăi ce naşti şi hrăneşti cu sîngele tău sunt de multe ori mai răi decît streinii, pentru tine ! Si iată de ce ai tot dreptul a te teme că viitorul ascunde mormîntul tău.”
    “Călătorii” de Dimitrie Bolintineanu. Vol.(I) pag.63

    EHEI ! (Miercuri, 27 noiembrie 2013, 11:25)
    Poate încep să se gîndească de două ori și cei „mici” (mijlocii, etc.) cînd ling disperați: „Ce-ar fi să-mi păstrez măcar juma´ de limbă curată, că, uite, pînă și prim-ministrul făcu niscai bulău, iar eu s-ar putea să primesc mai mult ?

    DE CE SĂ FAC EU PUȘCĂRIE ȘI PENTRU ȘEFU´ ?”

    („Să trăiți ! Să trăăiiiți ! Stați o clipă să vă perii mătreața de pe guler – mama ta de bandit janghninos !”)

    (Cu referire la Mihail Vlasov): Da´ cine e și colea răutu ăsta ? (Miercuri, 27 noiembrie 2013, 13:02)
    Un fel de neam de tătar – jaf din goana calului. Interesant e că poartă nume NEAOȘ RUSESC.

    Păi asta sîntem (NOI ȘI RUȘII): „Mie să-mi fie bine, pe ceilalți poa´ să-i ia dracu´ !” Ei MARI și imperialiști, noi mici și „n-am agresat niciodată pe nimeni” (doar pe compatrioți).

    O naţiune este o conştiinǎ naţionalǎ – cît valoreazǎ una, atît valoreazǎ cealaltǎ.

    Deci NU SÎNTEM O NAȚIUNE !

    Concluzie inconturnabilă – POLONEZII SÎNT O NAȚIUNE !

    • DOMNULE , va spun ca m-ati impresionat profun prin acuratetea ideiilor eiatie xprimate . Din pacate asa este noi nu suntem o natiune , suntem o populatie care traim pe aceste meleaguri . Eu dupa ce am iesit la pensie a trebuit sa plec in exterior ca sa pot sa imi duc zilele , dupa 35 de ani de munca in aviatie .

      • Nu pot să vă spun cît de tare mă ating cuvintele Dvs. Pentru astfel de OAMENI (sper că, în subsidiar, ȘI ROMÂNI – nu e cazul Dvs.) postez, deoarece prea mulți compatrioți (unii foarte titrați) bat cîmpii, confuzionîndu-ne.

        ȘI ASTA E UN FEL DE CRIMĂ.

  3. E o discutie interesanta. Cred ca prietenii polonezi ar rade probabil la ideea de „politica stabila si coerenta”, traditia Poloniei fiind opusul: zarva, polarizare si fragmentare, ca si la noi. Incepand chiar din sec XVIII, daca e sa fim rigurosi. Actuala guvernare Tusk e o mare exceptie istorica, cel putin in perioada de tranzitie. Insa e adevarat ca au fost mai buni la administratie, inclusiv cu fondurile UE. Intrebarea „de ce” ramane deschisa. In momentul de fata, dupa ce au traversat criza globala ca o mare exceptie (n-au avut scadere) i-au ajuns problemele economice din urma iar procentele in sondaje ale premierului Tusk scad

    • Intr-adevar domnule Ionita, e interesant de vazut ce o sa se intample pe viitor. Ce nu inteleg eu este de ce dupa 2 ani consecutivi de crestere economica (cel mai mare procent din UE) polonezii au iesit in strada. Daca Polonia a absorbit eficient fondurile europene, normal ar fi pe viitor sa aiba parte de bunastare economica si daca asta nu se intampla, probabil va trebui reevaluata politica de coeziune a UE. Nu exista garantii cu privire la plusul economic pe care fondurile il aduc. Unele studii arata ca fondurile europene produc disparitati economice mai mari ceea ce creeaza o inegalitate in dezvoltare si fondurile de coeziune tocmai de aceea au fost create!

      • buna ziua. Pt. Polonia 2008 (fara criza in Europa INCA) era aderare + 4. Aplicat la RO ar insemna 2011, din pacate in plina redresare dupa criza, cu alde Dogaru si PSD in strada, cu semnare USL etc.
        Doar o comparatie, comentariile v-ar putea apartine.

      • Sper că nu o să vă deranjeze răspunsul meu la obiect: în urmă cu două săptămâni, un litru de lapte costa 2,45 zloţi. De ieri, acelaşi produs costă 3,45 zloţi. Succes economic polonez?
        V-am mai spus, domnule Mihăilescu, polonezii au mari probleme economice, iar doamna Elzbieta Bienkowska este contestată puternic la Varşovia. Da, a adus fonduri europene, dar cineva a băgat mâna în „borcanul cu miere”. Exemplu, panouri fonoabsorbante instalate unde vrei şi unde nu vrei pe şoselele din oraşe şi din afara lor, cu scopul de a finanţa în vreme de criză companiile de casă ale partidului condus de Donald Tusk. Altfel, articolul dvs. este frumos şi mobilizator, comparativ cu situaţia mult mai jalnică din România.

      • Fondurile europene sunt cu dus si intors.

        De exemplu Polonia se confrunta acum cu o mare problema cu firmele de constructii. Pe proiectele de infrastructura finantate cu fonduri europene au avut loc licitatii destul de dure adjudecate la preturi foarte competitive. Ulterior adjudecarii proiectelor aceste firme nu au mai putut cumpara materialele la preturile pe care le previzionasera (preturile la otel, ciment etc se misca in sus/jos) si astfel au acumulat pierderi importante. Statul polonez a refuzat orice fel de renegociere si acum multe din firmele poloneze (contractori si subcontractori) sunt in insolventa.

        http://www.reuters.com/article/2013/10/24/us-poland-roads-specialreport-idUSBRE99N05920131024

        Un alt punct de cotitura a fost si campionatul european de fotbal 2012, care a dat economiei poloneze un impuls major dar a lasat un gust amar dupa:

        http://www.ft.com/intl/cms/s/0/ca0aa39e-ba23-11e1-84dc-00144feabdc0.html#axzz2mFHYJsw8

        De asemenea Polonia a fost timp de cativa ani o bonanza a fraudei fiscale de tipul carusel cu TVA. Acum statul a impus noi reguli fiscale, dar e deja prea tarziu. Firmele serioase (intre ele si cele care lucreaza cu fonduri europene unde este urmarit la ultimul cent sistemul de aprovizionare si orice frauda genereaza probleme imense) au pierdut din competitivitate.

        Eu cred ca Polonia va avea probleme economice destul de serioase in urmatorii 2-3 ani. De obicei devalorizeaza zlotul, asa ca nu m-ar mira sa vedem din nou 5 PLN/EUR.

    • E vorba de altă mentalitate, ca națiune, asta e diferența între români și polonezi. Polonezii sunt ”răi” în sensul bun al termenului, la fel ca și croații, de exemplu. La polonezi, în toată perioada comunistă a existat o contestare a regimului, ba că ei nu cooperativizează agricultura, ba că ei îl vor pe Gomulka, ba că nu-l mai vor pe Gomulka, iar rușii ajungeau ei să se conformeze, numai să poată cât de cât controla lucrurile.

      Un singur exemplu mi se pare edificator: Dubcek a spus că în cazul unei invazii, trupele rusești ”vor fi primite cu flori”, iar drept consecință, Cehoslovacia a fost invadată. Polonezii au spus că în cazul unei invazii, își vor folosi trupele proprii pentru a se lupta cu trupele rusești pe străzi, așa că (big surprise :P ) Polonia nu a fost invadată. În timpul ăsta, România evolua spre o dictatură față de care gorbaciovismul a ajuns să pară de-a dreptul liberalism. Cam asta-i.

      • @harald. Nu omite rolul Bisericii Catolice NESUPUSA regimului comunist. Nu poate fi comparata cu BOR sub Ceasca/Iliescu.
        Eu nu omit ca Partidul National al lui Maniu (ergo Marea Unire din 1918) era bazat pe biserica unita din ARdeal.

  4. Polonia a dat faliment de 3 ori in anii 80-90.

    Pentru toti cei care ii ridica in slavi, sa asteptam inca 5 ani si mai discutam.

    Spre binele nostru sa speram ca istoria nu se repeta.

    PS: mie mi-a placut remarca Dlui Plesu despre saracie in anii 80: „La noi saracia arata asa: in aprozar erau trei cartofi, intr-o lada plina de noroi. In Polonia saracia arata asa: era o lada curata, fara nici un cartof”.

  5. „noi în 2013 facem de-abia descentralizarea”
    Chiar crededi ca forma in care s-a facut descentralizarea este OK.
    Eu va dau cel doua domenii in care descentralizarea va fi un dezastru: cultura si mediu. Practic au fost trecute mecanic niste institutii deja descentralizate (ex. directiile de cultura) din subordinea ministerelor in subordinea baronilor din judete, dupa ce in prealabil au fost decapitati sefii existenti ai acestor directii, ce urmeaza a fi numiti la nivel de judet. Asta ca sa inteleaga sub talpa cui se afla!
    Astfel mare parte din patrimoniul construit al cestei tari (monumentele clasa B) vor fi gestionate numai la nivel local fara ca ministerul sa poate interveni in vreun fel. Cand va zice baronul ca se declaseaza si se demoleaza… se va face. Si ministerul va asista fara sa poata face ceva. Cum spuneau ONG-urile „primăria îşi va acorda singură avizul de mediu, avizul de la cultură şi autorizaţia de construcţie.”
    Cum e cu „checks and balances”? Asa se face descentralizare?

  6. Apropo de monumente: Hanna Gronkiewicz-Waltz, primarul Varşoviei, a stârnit în această vară încă un scandal în oraş (în afară de cel privind referendumul pentru demiterea sa). Doamna primar a aprobat un aviz pentru construcţia unui zgârie nori la doi paşi (vis-a-vis) de Palatul Regal, exact în centrul vechi al oraşului. Situaţia respectivă mi-a adus aminte de turnul construit lângă catedrala Sf. Iosif din Bucureşti şi neputinţa autorităţilor locale de a desfiinţa construcţia respectivă. Nimic nou sub Soare!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gratian Mihailescu
Gratian Mihailescu
Graţian Mihăilescu este expert in dezvoltare regională si consultant în afaceri europene, în prezent încercând să înfiinteze un Institut de Dezvoltare Locală în Timişoara. Absolvent de jurnalism, s-a specializat în Afaceri Europene si Dezvoltare Regională, fiind bursier în Germania, Italia, Belgia şi Ungaria la prestigioase instituţii din ţăriile respective. De-a lungul timpului s-a implicat în activităţi ale societatăţii civile, în ţară sau pe plan extern, colaborând cu clubul RO-UE, Europuls, Liga Studenţilor Români din Străinătate şi alte organizaţii non-guvernamentale din Vestul României. În ultimii ani a publicat articole despre fonduri europene şi dezvoltare regională pe siteuri de specialitate.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro