vineri, aprilie 19, 2024

Mitul țării sigure (II): Explozie la Petromidia

„Nu știu cine oferă aceste informații, dar sunt total eronate. Eu abia mă pot ridica din pat (Cu sacrificii foarte mari și ajutor din partea asistentelor), să merg până la toaletă și ei deja oferă informații că îmi revin foarte repede și mai am puțin și joc fotbal. O fractură de os nu se repară în 4 zile. Să vă fie rușine!!!”[1]

Mesaj Facebook al unui rănit în explozia de pe platforma rafinăriei Petromidia, iulie 2021

Vineri, 2 iulie, pe la prânz, toate canalele media anunțau știrea privind explozia de la instalația de producție a motorinei de pe platforma rafinăriei Petromidia. Știrea mi-a adus aminte de un eveniment similar din urmă cu puțini ani și, pentru că ideea nu-mi dădea pace, mi-am împrospătat memoria căutând știri privind alte accidente din trecut la aceeași rafinărie.

Am găsit în arhiva Mediafax știrea din 22 august 2016, care anunța că:

„Patru oameni au fost răniți într-o explozie ce a avut loc luni după-amiaza la Rafinăria Petromidia, din județul Constanța, autoritățile declanșând planul roșu de intervenție. (…) Reprezentanții Rompetrol au precizat, luni seară, printr-un comunicat de presă emis în urma deflagrației urmate de incendiu de la Rafinăria Petromidia, că <orice pericol a fost îndepărtat, instalația afectată a fost oprită, activitatea rafinăriei fiind redusă>. Potrivit documentului citat, incidentul a avut loc în jurul orei 18.00, pe platforma Petromidia, în zona instalației de distilare în vid, pentru neutralizarea incendiului intervenind echipajele de pompieri ale rafinăriei Petromidia, alături de cele ale Inspectoratului pentru Situații de Urgență Constanța și de la Stația de Pompieri Midia Năvodari.”[2]

Informația din 2016 mi-a fost completată de un articol publicat vineri, 2 iulie ac., de HotNews, care reamintea că, în cele din urmă, din cei patru răniți în accidentul din august 2016, două persoane au decedat:

„În urmă cu cinci ani, pe platforma Petromidia a mai avut loc un incident similar, soldat cu morți și răniți. La data de 22 august 2016, în incinta Rafinăriei Petromidia Năvodari a avut loc o explozie în urma căreia două persoane au murit, iar alte două au fost rănite grav. Cei patru, toți angajați ai SC Rominserv SRL, efectuau lucrări de reparații la o conductă aparținând SC Rompetrol Rafinare SA ce transporta distilat de vid – produs rezultat prin încălzirea țițeiului la o temperatură cuprinsă între 360 și 380 C.”[3]

Cât de sigură este țara în care trăim? mă întreb din nou, la fel cum am făcut-o și după atentatul de la Arad[4]; despre care, apropo, nu se mai știe public aproape nimic, ancheta fiind probabil blocată în multele necunoscute ale cazului și așteptând fie ca praful uitării să se aștearnă peste filele dosarelor, fie ca un noroc să deschidă o pistă nouă și, poate, lămuritoare.

Asociez cele două evenimente pentru că în anii ce au urmat după explozia din 2016 de pe platforma Petromidia au tot existat frânturi de informații că: (i) accidentele mai mult sau mai puțin grave, cum a fost și cel din 22 august (și, iată, și cel recent, din a doua zi de iulie 2021), ar putea avea la origine reduceri absolut nejustificate ale costurilor cu lucrările de mentenanță; (ii) sindicatele de pe platformă nu sunt interesate să poarte un dialog real și productiv cu patronatul din Kazahstan[5]; (iii) că justiția nu a avut un interes foarte mare în soluționarea aspectelor penale din dosarul accidentului din anul 2016, motiv pentru care după cinci ani nu există nicio condamnare penală în acel caz.

Desigur, în privința dosarului penal 586/P/2016, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța, lucrat de procurorul Teodor Niță, lucrurile nu sunt foarte simple. Tribunalul Constanța a întors cauza la Parchet în ianuarie 2019[6], sub următoarea motivație: „…nulitatea relativă a ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, din data de 29 noiembrie 2016, precum și a actului subsecvent, rechizitoriul nr.586/P/2016 din 7 decembrie 2016, respectiv neregularitatea rechizitoriului, constând în imposibilitatea stabilirii obiectului sau a limitelor judecății, la care au adăugat și lipsa răspunsului procurorului…”

Atunci unii și-au adus atunci aminte că fratele procurorului Teodor Niță (supranumit în presa de Constanța „Cattani”[7]), Cătălin Niță, este jurist la Rafinăria Petromidia, și au acuzat astfel un anumit conflict de interese care a avut ca rezultat un oarecare formalism neproductiv al lui „Cattani” în dosarul 586.

Dar Teodor Niță a ținut să contrazică prin fapte aceste zvonuri, în septembrie 2020, atunci când instanța a admis rechizitoriul Parchetului și a hotărât că poate începe judecata în cauza 12741/212/17.09.2020. Astfel în cauză sunt 5 inculpați, 3 persoane cu responsabilități profesionale, precum și companiile Rompetrol SA, respectiv Rominserv SRL.

Și în cazul accidentului petrecut pe platformă Petromidia acum câteva zile s-a deschis un dosar penal, in rem, după cum a anunțat public procurorul Viorel Teliceanu, de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța. Mi s-a părut interesant, analizând declarațiile procurorului Teliceanu, că domnia s-a a ținut să precizeze încă de la început că opinia publică ar trebui să nu se aștepte la o soluționare rapidă a cauzei:

„Se fac cercetări pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și distrugere din culpă și urmează pe parcurs să se lămurească situația. De fapt, acolo situația este mai complicată, cu certitudine este nevoie și de cunoștințe tehnice pentru lămurirea cauzelor. Cercetările acolo vor dura ceva mai mult timp, până se vor lămuri lucrurile pe deplin. (…) Este o fază incipientă a dosarului de urmărire penală (…) toate variantele sunt luate în calcul, deocamdată sunt fărâme de informații, avem timp să le punem cap la cap și să aflăm cauzele.”[8]

Răbdare și tutun, deci! Se spune că s-ar fi fisurat o conductă. Ar putea să se confirme zvonurile că există o politică deliberată a companiei de reducere nejustificată a costurilor de mentenanță care creează, astfel, o stare de pericol pe platformă? Procurorul va trebui să o dovedească. Vor fi rapoarte ale Inspecției Muncii, ale autorității de mediu, se vor administra probe din studierea documentelor rafinăriei, vor fi audiate victimele, martorii, angajații care vor interfera cu cauza… muncă multă. În sinteză, despre aceste lucruri ne vorbește domnul Viorel Teliceanu.

De pe margine, noi ne întrebăm și altceva: această anchetă va scoate la lumină adevăratele cauze ale accidentului și adevărații vinovați? Vor fi capabile autoritățile să își facă exemplar datoria, pentru a elimina vulnerabilitățile care mutilează și ucid oameni la Petromidia? Trăim și muncim într-o țară sigură?

Gurile rele spun că explozia de vineri a picat cum nu se poate mai prost (deh, destinul!): CEO-ul Rompetrol, Felix Crudu Tesloveanu, se pregătea de nunta fiului său (care a avut loc sâmbătă, a doua zi după accident) și cam tot ce era manager sau persoană importantă în companie era racordată la eveniment și mai puțin preocupată de rutina productivă zilnică.

Așa se face că atunci când a avut loc explozia perplexitatea evenimentului a paralizat parcă amplasamentul, așa că nu s-a dat nici măcar alarma generală pe rafinărie! Ce-i drept, coloana de fum a preluat implicit misiunea de a alarma personalul, compensând eroarea.

Mai departe rămâne de apreciat profesionalismul ISU Constanța și al IGSU (care a alarmat și a dispus sprijinul de forțe suplimentare de la inspectoratele județene Călărași, Ialomița, Galați, Brăila, Tulcea și chiar Vrancea), prin a căror intervenție incendiul a fost localizat în circa o oră și apoi lichidat.

Mi-a reținut atenția și comunicatul asiguratorului, OMNIASIG VIENNA INSURANCE Group, care a ținut să precizeze că, prin contract, ar trebui să acopere 100% din daune, dar că deocamdată în dosarul pe care l-a deschis „strânge informații”:

„Compania a luat deja toate măsurile pentru ca, prin intermediul colegilor din Direcția Tehnică de Specialitate, respectiv Daune Non-Auto, să poată fi strânse informații de la fața locului, prin colaborarea cu autoritățile abilitate să investigheze evenimentul și au fost demarate procedurile de instrumentare a dosarului de daună, împreună cu reprezentanții reasiguratorilor pentru aceasta poliță.”[9]

Cred că cel mai bun indicator despre cât de sigură a fost instalația unde s-a produs accidentul va fi gradul în care asiguratorul își va onora obligația din poliță. Pentru că, nu-i așa, dacă la mijloc sunt erori inacceptabile din perspectiva contractului de asigurare (CEO-ul Felix Crudu Tesloveanu vorbește de „erori tehnice”[10]), negocierile patronatului cu OMNIASIG VIENNA INSURANCE vor fi foarte dificile.

Și mai recomand un indicator prin care, din perspectivă publică, să înțelegem cât de sigură este țara în care trăim, citind strict prin prisma nefericitului caz de la rafinăria Rompetrol: impactul știrilor privind explozia de la Petromidia au provocat vineri o scădere de (doar) 2% a acțiunilor RRC la Bursa de la București[11]. O dispută a companiei cu asiguratorul, privind încasarea primei de daună, va provoca însă scăderi consistente, pentru că investitorii vor înțelege exact că nu trebuie să parieze pe insecuritate.


NOTE

[1] https://www.g4media.ro/barbatul-ranit-in-explozia-de-la-rafinaria-petromidia-internat-in-constanta-sustine-ca-starea-sa-de-sanatate-nu-este-asa-de-buna-cum-a-anuntat-compania-sa-va-fie-rusine.html

[2] https://www.mediafax.ro/social/explozie-la-rafinaria-petromidia-din-navodari-patru-oameni-au-fost-raniti-si-au-fost-transportati-in-capitala-cu-elicopterele-video-15597386

[3] https://www.hotnews.ro/stiri-esential-24895690-explozie-petromidia-2016-incident-similar-morti.htm

[4] https://www.hotnews.ro/stiri-opinii-24827515-picior-plai-gura-rai-mitul-tarii-sigure.htm

[5] Motiv pentru care, tot în anul 2016, a avut loc un protest spontan la rafinărie, care a sancționat în egală măsură și faptul că sindicatul s-a situat în postură de non-combat, din punctul de vedere al angajaților, în negocierile cu patronatul pentru creșterile de salarii (https://www.mediafax.ro/social/negocierile-cu-protestatarii-din-cadrul-rafinariei-petromidia-s-au-incheiat-cu-un-acord-15505696)

[6] https://www.replicaonline.ro/dosarul-exploziei-de-la-petromidia-se-intoarce-la-parchet-inca-un-pic-si-se-concluzioneaza-ca-mortii-sunt-de-vina-342691/

[7] https://www.constantareala.ro/interviu-cu-procurorul-teodor-nita/

[8] https://www.economica.net/procurorii-au-deschis-un-dosar-penal-pentru-ucidere-din-culpa-in-cazul-incendiului-de-la-rafinaria-petromidia_520266.html

[9] https://www.1asig.ro/OMNIASIG-VIG-este-asiguratorul-cladirilor-instalatiilor-si-stocurilor-din-incinta-Rafinariei-Petromidia-in-baza-unei-polite-de-asigurare-de-incendiu-si-alte-riscuri-articol-3,100-66470.htm

[10] https://focuspress.ro/tanarul-care-a-murit-in-explozia-de-la-petromidia-era-tatal-unei-fetite-de-2-ani/

[11] https://www.bvb.ro/financialinstruments/details/financialinstrumentsdetails.aspx?s=rrc

Distribuie acest articol

14 COMENTARII

  1. Se intampla si la case mai mari, acum cativa ani a sarit in aer o instalatie la BASF in Germania, cativa morti si daune considerabile, in SUA ce sa mai spunem, apropae zilnic se intampla cateva ceva in industria petroliera, vezi „ochiul de foc” din Golful Mexic care parca si astazi mai arde, sub apa spectaculos.
    Asemenea accidente din motive diferite au tot timpul loc in industria extractiva a petrolului/gazului si nu este nimic neobisnuit, este o stire la faptul divers iar bursele reactioneaza moderat pt ca daunele de regula sunt preluate de asiguratori in cazul unor contracte de asigurare pe masura iar asiguratorul va cauta intotdeauna nod in papura pt evitarea platii daunelor.

    • Aline, ochiul din Golful Mexico, nu are legatura cu SUA…….ce anume se intampla zilnic rau in SUA, si nu se intampla in china si rusia? in ceea ce priveste ,,daunele ca fapt divers”, in industria petrolului, imagineaza-ti ca ai tu o ruda apropiata, in situatia data….

  2. Experiența personală zice că :
    NU EXISTA FATALITATE.
    Dezastrele, tragediile au la baza fie erori umane , fie lipsa de întreținere. Fie corupție. Cînd toate trei sunt cumulate, problema ” bubuie” inevitabil .
    – La erori umane se găsește vinovatul repede ( gen electricianul , infirmiera , portarul , femeia de servici , etc. la bebelusii arsi in incubatoare sau arsii COVID in spital din anul trecut ) .
    In schimb e ordin să nu implici și șefii mai mari , unii ajunși senatori.
    Justiție ( in) dependenta. Se vede . Cu MCV pe cap încă de la aderare. Din 2007. Suntem în 2021.

    – Cauza lipsei de intretinere e mai complicata deoarece :
    A- se dau contracte de întreținere ( cînd se dau ) la prețul cel mai mic. Calitatea lucrării neimportanta dar prin definiție e incompatibilă cu prețul cel mai mic.
    B- Tot felul de SRL ” de mentenanță” care nu au habar de complexitatea, riscurile lucrărilor contractate.
    C- Sfânta spaga fara de care moare șeful , partidul, serviciul , incide și mai puternic la calitatea mizerabila a lucrării la prețul cel mai mic.
    D- Statul pune constant șefi habarniști clientelar . Pretinde și confiscarea anuală a profitului firmelor de stat, chiar schimbând șefii care au îndrăznit să facă profitul confiscabil prea mic ( caz recent real )

    Că urmare , e absolut logic ca dezastrele, tragediile vor fi tot mai dese.
    Nici măcar nu e nevoie de teroriști.
    Însăși statul cultiva , hrănește , îngrașă toate aceste „accidente” previzibile.

    Viața muritorului de rand e neimportanta in Romania.

  3. Titlul textului -Mitul tarii sigure (II) – poate parea usor hazardat .Accidente sunt de cind lumea si pamintul – vorba aia s-au dezintegrat in spatiu sau la lansare Apollo 1 si Apollo 13 (din cite tin minte ) daramite un banal accident (regretabil este aparitia de victime) pe platforma Petromidia . Astfel de accidente , unele si mai si – se intimpla peste tot in lume -ba chiar unele unele deosebit de grave -.Accidentele de acest fel sunt supuse unor investigatii ce functie de gravitatea faptelor si de existenta vreunei forme de implicare umana capata si ele implicatii juridice sau administrative .Nu au nici cea mai mica legartura cu siguranta unei tarii sau a unei natiuni .Este ceva greu controlabil si nici cea mai eficienta forma de control nu poarte fi de suta la suta valabila .A transfera vreo vina in zona politicului este clar gresit .Vina este fie singulara fie a unei echipe ce nu si-a facut pe deplin datoruia dar acest lucru este greu demonstrabil .Justitia se face cu probe ce pot sustine faptele si doar poate incadra intr-un text de lege eventualele incalcari deja demonstrate .Tot ce putem face este ajutam pe cei in suferinta si Compania in cauza sa plateasca eventuale despagubiri – daca ele vor fi cerute de cei suferinzi .Cu totii ne exprimam compasiunea asa cum bine a procedat si premierul actual .

    • mai falda, APOLLO 13 nu s-a dezintegrat in spatiu, ci a fost o misiune ratata, in sensul ca nu au mai reusit sa aselenizeze, desi ajunsesera in apropierea lunii, dar au reusit sa revina pe Pamant, toti astronautii. S-au scris si articole s-a facut si un film artistic…nu acelasi noroc l-au avut mai multi astronauti rusi, care au ratat misiunile si au revenit decedati pe pamant (vezi si cazul gagarin, mort intr-un zbor de antrenament aviatic), asfixiati in modullele rusesti, care aterizau prin Kazahstan…..mai citeste, ca esti praf…..de stele….

  4. Nici o tara nu e sigura, doar ca unele sunt ceva mai sugure decit altele. Coruptia si comisiile (unde nu un om e respunzator, ci un grup…) sunt o parte din cauze… Din ultimele evenimente: bloc prabusit in SUA, pod prabusit in Italia, medici care cad de la balcon de cite ori trebuie in Rusia, ziaristi asasinati in Malta si alte tari…

    Accidentul recent de la combinatul nostru a intrat si el usor in linie dreapta spre uitare, precum toate celelalte evenimente in care oamenii statului au ucis (cu premeditare sau involuntar) proprii cetateni: colectiv, 10 decembrie, incendii in spitale, mineriade, revolutia…

    Cireasa de pe tort: corectitudinea politica si dictatura oarba a minoritatilor. Ma intreb citi dintre politicienii corecti politic din lume si-ar trimite copiii la un spa cu transgenderi (https://news.yahoo.com/protesters-clash-outside-l-korean-220200935.html) si citi dintre ei ar gazdui la ei in apartament o familie de refugiati, in loc sa le bage pe git altor tari?

    Dar cui ii pasa? Consumatorii au ce rumega…

    • Podul prăbușit în Italia :
      1- defect de proiectare. ( sistemul de cabluri de susținere a podului era înnecat in teci de beton. Imposibilă întreținerea lor. Arcada adiacenta a fost reparată cu 2 ani înainte. Cu cabluri de oțel la vedere. Era rămasă de refăcut partea prăbușită dar ordinul era : „economie la cheltuieli”
      2- uzura excesiva a cablurilor ( cunoscuta ) de sefimea Autostrade SpA.
      3- întreținere extrem de redusa și la prețul cel mai mic. Deoarece acționistul principal ( Benetton) dorea profituri de încasat cît mai mari.

      Cînd pofta tot mai mare de bani se întâlnește cu nesimțirea criminala , unii mor.

      PS.
      Blocul din USA se „scufunda” în pământ anual cu 2 milimetri. Studiu științific făcut public cu 2 ani in urma.
      Era prost construit. Tragedie anunțată.

  5. se utilizeaza termenul „distilat de vid” ceea ce este cel putin dpdv semantic incorect, oare se poate corecta cu „distilat in vid”? (care se poate face in orice laborator de fizica/chimie si la scala industriala in rafinarii)
    utilizarea corecta a prepozitiilor poate fi considerata zilele astea „un moft” (la fel cum e si proprietatea privata pentru cei cu 3 salarii+pensie+locuinta RAPPS+transport), si inca sunt surprins ori de cate ori e folosit pronumele posesiv in forma impersonala „sau” in loc de cel acordat in gen „ei”, „lui” (nu pot sa cred ca noi romanii am fost inaintea timpurilor de corectitudine politica si miscarea de identitate gen/tip/sex)

    in rest cred ca totul depinde de opinia si expertiza tehnicienilor, chiar daca evenimentele de genul acesta par ca se intampla doar la Petromidia, nu si la Ploiesti sau la alte rafinarii

  6. Nu o sa imi dau cu parerea despre cazul Petromidia pentru ca nu am lucrat acolo si nu am nicio calitate, iar ce scriu mai jos nu stiu daca se aplica si la grupul Rompetrol, deci o sa scriu cateva cuvinte generale despre experienta mea in mentenanta. Am lucrat vreo 4 ani la ca inginer automatist de mentenanta, la fabrici din industria grea (altele decat Petromidia, nu o sa dau detalii).
    Ulterior m-am reprofilat pe IT pentru ca salariul de programator la 5 ani de experienta este mult mai mare decat salariul de inginer de mentenanta la 30 de ani de experienta. (Se pot consulta statistici pe net in sensul acesta…)

    Parerea mea este ca sunt salariile foarte mici in mentenanta. In plus, ca inginer de mentenanta esti cam condamnat sa faci mentenanta toata viata, promovarile in companii se fac mai mult pe linia departamentelor de productie sau de calitate. Din mentenanta, teoretic, ai cele mai mari sanse sa mergi in proiectare si/sau R&D, dar sigur ca cititorul avizat va zambi citind fraza asta… lucrurile in zonele astea sunt chiar mai proaste decat in mentenanta, in Romania :).

    Din considerentele de mai sus cred ca mentenanta este vazuta de majoritatea inginerilor din Romania ca job entry-level pe care il parasesc catre ceva mai bun cat pot de repede.

    Prin urmare nivelul inginerilor de mentenanta este destul de slab. Am intalnit ingineri de mentenanta care nu stiau sa citeasca un P&ID, spre exemplu, deci lucrau pe baza de observatii la fata locului si de experienta. Partial din vina lor, partial din vina facultatilor din Romania, partial pentru ca managementul companiilor nu se ocupa sa ii scolarizeze, deci nu exista o cultura tehnica solida in companiile romanesti. De altfel, bugetele de scolarizare sunt inexistente in companiile industriale din Romania. Nu plateste nimeni specializare la producatorii echipamentelor pe care le ai in responsabilitate. Pentru ca astfel de scolarizari costa mii de euro per participant, deci la noi scolarizare inseamna ca iti arata un inginer mai in varsta cate ceva prin instalatie – un fel de calificare la locul de munca, dar pe care departamentele de HR o raporteaza ca „scolarizare” mai departe la headquarters.

    Pentru management importanta este productia. Mentenanta… „om trai si-om vedea”. Prefera carpeli (mentenanta reactiva) si acele revizii anuale dar facute cu buget minim (mentenanta preventiva teoretic), care adesea se traduc tot in carpeli, decat sa investeasca zdravan in mentenanta predictiva. Este adevarat ca mentenanta predictiva presupune identificarea statistica a echipamentelor cu potential de defect si inlocuirea lor chiar inainte ca defectul sa se produca, adica investitii mai mari pentru ca inlocuiesti echipamente care teoretic ar mai merge, plus investitii in aplicatii specializate si in oameni capbili sa faca tipul acesta de mentenanta. La noi se prefera sa le lase pana crapa, si apoi… fac baietii de la mentenanta ceva sa mearga, ca-s baieti destepti.

    De asemenea departamentele de mentenanta sunt subdimensionate. Pentru baietii de la mentenanta este un fapt obisnuit sa se trezeasca noaptea pe la 2 ca sa mearga in fabrica sa rezolve cine stie ce defect, iar a doua zi sa vina la program 8-16. Este adevarat ca pentru asta primesc bonus de ore suplimentare si de noapte, dar pe termen lung scade performanta si grabeste momentul de burnout in care omul decide sa isi schimbe cariera.

    Nu scriu acestea ca sa imi exprim niste frustrari personale, pentru ca deja le-au rezolvat schimbarile de cariera, ci ca sa atrag atentia ca situatia este asemanatoare in majoritatea fabricilor din Romania. Se intampla accidente, poate nu la fel de grave ca acesta incat sa ajunga mediatizate.

    Companiile private, universitatile si statul ar trebui sa gaseasca impreuna cai de a spori competenta tehnica in industrie si viziunea pe termen lung. Impresia mea este ca industria romaneasca este intr-o logica a provizoratului, adica a relocarii daca mana de lucru nu mai este foarte ieftina, iar de aici pleaca mult rele.

    • bun comentariu, de acord ca o mentenanta rau facuta incepe cu un management defectuos (alocarea gresita a resurselor) adica ne-efectuarea celor 3-6 saptamani de instructie de catre producatorul echipamentului catre echipa de mentenanta, revizii sarite/facute superficial, echipamente neinlocuite la timp, etc
      Se invoca lipsa banilor pentru asta, dar in acelasi timp se cheltuie bani pe tot felul de contracte dubioase care vand produsele in pierdere (combinatul Valcea, siderurgie Galati, CFR etc) se platesc slujbe si pensii pentru persoane care nu au contribuit si nu contribuie nimic economic. etc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Cristian Felea
Cristian Felea
Doctor în ştiinţe inginereşti, domeniul: „Mine, Petrol şi Gaze” - Universitatea din Petroşani. Ofițer SRI în rezervă Colaborator al publicaţiei „Revista Minelor”

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro