Anul 2014 începe în forță pentru justiția română cu soluții în dosare importante, alegeri la CSM și intrarea în vigoare a noilor Coduri. Ce am învățat din ultimii doi ani este că nimic nu este definitiv câștigat, că parlamentul poate să acționeze rapid în favoarea infractorilor și că, fără un Avocat al Poporului profesionist și independent politic, apetența exagerată a guvernului pentru ordonanțe de urgență nu poate fi potolită de nimeni. Undeva pe fundal se discută în continuare despre schimbarea Constituției, discret, departe de ochii publicului.
Încet, dar sigur, dosarele mari se apropie de final. Nici fuga de la o instanță la alta prin demisii din parlament, nici repetatele contestații la Curtea Constituțională nu pot bloca la nesfârșit deciziile instanțelor. Încercările disperate ale parlamentului din „Marțea Neagră“ de a salva politicienii cu probleme la final de sesiune parlamentară n-au reușit decât să atragă o distincție rușinoasă pentru Legislativul de la București – aceea de protector al corupției și al criminalității organizate. Legea prin care parlamentarii scăpau de orice investigații pentru corupție și prin care conflictul de interese a fost, practic, dezincriminat a fost contestată laCurtea Constituțională de către Înalta Curte de Casație și Justiție, proiectul de lege care reintroducea suspendarea dosarelor pe durata soluționării excepțiilor de neconstituționalitate a fost respinsă în prima Cameră, legea care amnistia și grația fapte grave a fost amânată pentru sesiunea următoare. Încă o dată, avalanșa de măsuri menite să anuleze tot ce a făcut până acum justiția a fost oprită de intervenția cancelariilor occidentale și de reacția promptă a instituțiilor românești care contează: ÎCCJ, DNA, ANI. Premierul, desigur, nu știa nimic, el nu e niciodată informat cu privire la inițiativele distructive ale parlamentului unde USL se bucură de o supermajoritate. Vestea proastă este că ulciorul nu merge de multe ori la apă și cam toți cei care contează au înțeles că, dincolo de acest joc de imagine susținut de presa aproape monocoloră, se ascunde o înțelegere deplină între guvernanți îndreptată împotriva statului de drept. Nimic nu se va schimba în 2014, atacurile vor continua probabil mai intens decât până acum, pe măsură ce mizele vor crește prin finalizarea unor dosare importante și apropierea alegerilor prezidențiale. Jurnaliștii care deranjează sunt reduși la tăcere pentru că patronii fac legea în presă. Ușor, ușor, se lasă liniștea peste țară și singurii care pot să o mai rupă sunt instituțiile pe care le-am construit în ultimii ani și ale căror roade le vedem astăzi. Pe ele merită să le apărăm în continuare de atacurile politicienilor.
Alegerile de la CSM au o miză importantă pentru că în ultimii doi ani CSM a contat tocmai prin reacțiile pe care le-a avut atunci când riscam ca România să iasă de pe orbita europeană. Președintele CSM are o atribuție foarte importantă: aceea de a solicita CCR să constate că între diferite puteri ale statului există un conflict de natură constituțională. Prin intermediul acestui instrument au fost tranșate câteva dintre disputele importante ale ultimilor ani. Din păcate, aflăm din nou în preziua alegerilor care sunt candidații, proiectele de management nu sunt publicate și nu sunt dezbătute în mediul profesional, votul va depinde încă o dată de capacitatea de persuasiune a fiecăruia dintre candidați și de relațiile personale dintre membrii CSM.
De departe cel mai important moment pentru justiția penală în 2014 îl reprezintă intrarea în vigoare a noilor coduri (Penal și de Procedură Penală). Deja se discută aprins despre felul în care noile norme trebuie aplicate în practică și despre impactul pe care îl vor avea asupra dosarelor aflate în curs de soluționare, procurorii au solicitat Ministerului Justiției modificarea unor prevederi din noile coduri care le-ar genera probleme în activitatea investigativă – de exemplu, obligativitatea realizării interceptărilor doar după începerea urmăririi penale, ceea ce în cazul miniștrilor parlamentari presupune un aviz din partea parlamentului. Pentru prima dată într-o Românie democrată avem de a face cu o schimbare atât de profundă a regulilor în materie penală. Vom asista, probabil, la un lung șir de întrebări adresate ÎCCJ de către instanțele din țară și la contestații la CCR. Aceste lucruri sunt normale într-un stat de drept în care sistemele instituționale trebuie să se adapteze unui sistem legislativ profund diferit de cel în vigoare până ieri. Unul dintre efectele intrării în vigoare a noilor coduri va fi descongestionarea sistemului penitenciar, deoarece vor fi puse în libertate câteva mii de persoane pentru că beneficiază de aplicarea legii penale mai favorabile. Iată de ce argumentul supraaglomerării penitenciarelor, folosit de parlament pentru justificarea legii amnistiei și grațierii, nu este altceva decât un pretext: această problemă urmează să fie oricum rezolvată prin intrarea în vigoare a noilor coduri. Iar dacă s-ar dori cu adevărat o discuție serioasă despre rata infracționalității în România, poate că ceea ce ar trebui să analizăm ar fi coerența programelor de prevenție inițiate de guvern și viziunea națională în această materie, iar nu grațieri și amnistii pentru fapte grave.
Nu în ultimul rând, ar trebui să ne preocupe în 2014 numirea noului Avocat al Poporului, instituție crucială în asigurarea echilibrului constituțional, pentru că doar acesta poate ataca la CCR ordonanțele guvernului, înainte ca acestea să treacă prin parlament. Cum în România se guvernează prin ordonanțe chiar și în condițiile în care USL are 70% în parlament, devine evident de ce unul dintre punctele celebrei scrisori înmânate de președintele Barosso premierului Ponta viza numirea unei persoane independente politic și profesioniste în această funcție. Și, dincolo de toate, ar trebui să purtăm o discuție serioasă despre intențiile de modificare a Constituției. Este inacceptabil ca o temă atât de importantă pentru o țară să fie dezbătută doar între câțiva politicieni ai puterii. De altfel,Constituția de azi a arătat că are resursele să genereze soluții la problemele juridico-politice pe care le întâlnim în funcționarea oricărei societăți. Ca orice lege, ea reglementează relațiile sociale pornind de la premisa respectului reciproc între puterile statului, de la principiul bunei-credințe și al responsabilității de care ar trebui să dea dovadă cei care ne conduc. Niciun text legal nu va putea să suplinească lipsa unuia dintre aceste ingrediente.
Articol aparut pe site-ul Revistei 22
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Optimismul dumneavoastră are puterea de a ne mai lumina la față. Chiar dacă majoritatea parlamentară care administrează și încearcă din răsputeri să acopere corupția ( sub șefia celor două pațachine veninoase, Ponta și Crin) sunt într-o ofensivă fără precedent, instituțiile care trebuie să reglementeze aceste grave probleme par să se miște în direcția normalității. Nu toată populația acestei țări e decerebrată, nu am pierdut cu toții reperele morale, cel puțin pe cele de bază. Nu noi, ci ei trebuie să se teamă de mânia omului al cărui mod de viață se ghidează după preceptele universal valabile de conviețuire.
Tizule, nu toata populatia este decerebrata, dar 95% DA si asta se vede. Cati au iesit in strada cand situatia o impunea? O sa-mi spui ca multi au interese… Pai da, dar si a nu iesi in strada din cauza unor interese obscure duce la un cataclism general si sa nu vezi in viitor mi se pare semn clar de lipsa de creier.
Eu nu sesizez optimism în ceea ce spune doamna Ștefan…Dimpotrivă, simt amărăciune și pesimism. În România, nu există suport popular în apărarea statului de drept care, pentru marea majoritate a românilor, este ceva abstract, ca și banul public. „Ce, fură de la mine?” sau „Dă-i dracului, toți fură!”. Adică, oricine ar avea acces la banul public ar ciordi la fel, că doar n-o fi prost! N-ați înțeles? Românii empatizează cu hoțul: „Bravo lui! Băiat deștept!”
I-ați văzut pe ucraineni? Au ieșit în stradă cu sutele de mii pentru acordul de asociere cu Uniunea Europeană care le-ar garanta ieșirea din sfera de influență a Rusiei și apărarea statului de drept. N-au ieșit cu „dansul pinguinului” cerând salarii mai mari și pomeni sociale pentru nevăzători cu permis de conducere…
Doamna L. Stefan, nu stiu de unde atata optimism pe dumneavoastra sa acceptati sa mai ramaneti in tara. Cand te uiti la acea populatie jalnica te apuca depresia. Nu au orizont, dar nici nu le trebuie, adica nu si-l doresc.
Nu m-ai surprins cu 95% la sută. De ceva vreme (care deja mi se pare o veșnicie) trăiesc într-un loc cu 99,99…%. Bineînțeles, foarte harnici votanți, iar dacă în timpul liber îndrăznești să zici ceva de Ilici sau Năstase în fața unuia mai nervos, devii un caz dramatic. Asta nu înseamnă că peste tot e aceeași concentrație. Dovadă această platformă și altele asemănătoare care sper să fie doar vârful aisbergului. Iar dacă ne tot spunem că suntem tâmpiți există un risc pe care îl cunoaștem cu toții. E bine câteodată să folosim un artificiu, să ne agățăm de o himeră, poate așa se va forma un curent care să aducă în prim plan și oameni onești și competenți. Cele bune!
Toata stima pentru analizele d-voastra, insa am o mica observatie.
Se pare ca sociologii care sunt angajati de PNL au remarcat ca problema justitiei este perdanta pentru PSD si de aceea nu au interventii la hotararile definitive ale instantelor.
Grav este ca strategii PSD nu inteleg si nu consilieze aparatul PSD corespunzator acestor momente.
Cazanciuc trimite procuror de legatura un papagal care nu stie franceza si care mai si minte in CV. El spune ca este coordonatorul grupului de lucru pt proprietate intelectuala (vezi cv-ul din link: http://www.inm-lex.ro/arhiva/fisiere/pag_8/det_1504/8485.pdf) dar de fapt Presedintele acestui grup este o doamna procuror. Pe site-ul http://www.grupdpi.ro e prezentata si schema de conducere iar savantul Dumitru Dragos Nicolae nu e mentionat nicaieri.
Ma intreb pentru ce merite acest politist (e absolvent de Academie de Politie) a fost delegat la PICCJ dupa doar 3 LUNI de activitate ca procuror la un sector.
Daca vreti sa-i verificati nivelul de cunoastere al limbii franceze trebuie doar sa-i adresati o intrebare simpla.
Este celebru si pentru ca sustine in lucrari stiintifice prostii legate de gradul de vinovatie privind infractiunile de punere in circulatie a marfurilor contrafacute.