miercuri, septembrie 30, 2020

Mizele învestirii guvernului condus de dl. Ludovic Orban

Trece sau nu trece noul guvern? Cât de mult poate conta premierul desemnat, dl. Ludovic Orban, pe promisiunile parlamentarilor din actuala Opoziție că îi vor acorda votul de învestitură ? Câți dintre aceștia vor face mai întâi minimul efort de a se prezenta azi, luni, 4 noiembrie, în sala de plen a Parlamentului, locul lor de muncă ?
Câți vor pretexta ca sunt bolnavi, că au de rezolvat chestiuni urgente în teritoriu (loc unde nici măcar un singur alegător nu i-a văzut cel puțin o singură dată în ultimii trei ani decât, eventual, la comemorări, ședințe de partid și paranghelii), că au pierdut avionul chiar dacă, măcar de data asta, iresponsabilul ministru Răzvan Cuc nu va mai pune de vreo deturnare ? Și cu toate acestea insul cu pricina încă se mai află în libertate. Și în restul de guvern al României.
A făcut sau nu bine dl.Ludovic Orban că nu a urmat exemplul predecesorilor domniei-sale care i-au retras pe candidații ce nu au întrunit voturile Comisiilor parlamentare de specialitate ? Bun, de acord, păstrarea pe lista de miniștri a d-lui Florin Cîțu, cel care aspiră la postul de ministru de Finanțe, înseamnă o chestiune de onoare, a-l schimba semăna cu un fel de capitulare în fața celor din PSD, dar ce facem cu dl. Ion Ștefan ? Care s-a dovedit a fi evazionist sadea, a făcut jalnic pe niznaiul, comportându-se la audieri de parcă ar fi membru și aparatcik PSD de cel puțin 20 de ani și prieten la toartă, pe motive de IQ scăzut, cu d-na Viorica Dăncilă sau cu d-nii Liviu Pop și Dănuț Andrușcă ?
Câți parlamentari din PSD vor dezerta, câți nu vor respecta consemnul primit de la partid, câți vor fi prezenți în sală și vor vota în favoarea d-lui Orban și a echipei sale ? Ne va fi mai bine sau mai rău cu liberalii la Palatul Victoria ? Chiar își vor respecta ei promisiunea de a nu tăia din pensii și salarii ? Nu cumva dl. Orban pregătește el ceva că prea vorbește des în ultima vreme despre faptul că dimensiunile dezastrului lăsat în urmă de guvernarea PSD-ALDE ar fi mult mai mari decât s-ar fi așteptat ? Și atunci de ce atâta amabilitate față de cei din ALDE ? Cu ce a fost mai bun, mai pro-european dl. Tăriceanu decât Dragnea care încalcă legile țării chiar din pușcărie ? Nu l-au făcut scăpat pe fostul președinte al Senatului voturilor celor din PSD ? Semn că și unii, și alții sunt de-o făptură și de-o seamă ? Vor fi salvați ex-parlamentarii care își vor păstra pensiile speciale, în schimb vor fi sacrificați iarăși alegătorii, oamenii simpli, cei pe care numita V. V. Dăncilă vrea să îi păcălească cu 200 de lei în plus la salariu ?
Cam acestea sunt, în linii mari, întrebările ce îi frământă pe români în ultimele zile de dinaintea primului tur de scrutin al alegerilor prezidențiale. Alegeri privite cu o indiferență fără egal de când există președintele țării se alege liber, prin votul cetățenilor.
Care să fie oare explicația acestui fapt ? Ineditul situației, detaliul că niciodată învestirea unui nou guvern nu a fost programată cu nici șapte zile înainte de primul tur al prezidențialelor ? Să nu observe oare românii că la nivel de nuanțe lucrurile totuși diferă față de ceea ce s-a întâmplat în 2009, atunci când realegerea d-lui Traian Băsescu în funcția de președinte al României a prelungit pernicios agonia guvernului condus de dl. Emil Boc ?
Absența unei competiții reale, faptul că dl. Klaus Werner Iohannis are deja ca și asigurat cel de-al doilea mandat, deși spre deosebire de ceilalți candidați nu a fost deloc prin țară, și că lupta se duce doar în vedrea obținerii unui onorabil și, pentru unii dintre candidați, așa cum este d-na Dăncilă, colac de salvare, loc al doilea să explice absența unei reale confruntări de programe? Au candidații cu adevărat programe sau doar un biet repertoriu de vorbe goale?
Absența acestei competiții să explice și faptul că nu am avut parte de o campanie prezidențială cât de cât interesantă ? Faptul că unul dintre candidați apare într-o emisiune a Televiziunii publice având în mână un Kalasnikov dovedește că respectivul are grave probleme psihiatrice, dar și că TVR, sub conducerea pesedistei mascate Gradea Doina, a devenit sat fără câini, însă nu contează cu adevărat pentru rezultatele din ziua de 10 noiembrie. Și aceasta fiindcă e de sperat că nici un om normal la cap nu îi poate da votul unui ins jalnic, așa cum s-a dovedit a fi dl. Alexandru Cumpănașu.
Să fi înțeles oare românii că viața lor depinde preponderent de cine se află la guvernare și că președintele nu poate să le pună în desagă nici mai multă pâine, nici mai multă carne? Să mizeze ei mai mult pe asta, pe faptul că o schimbare de guvern este de mai mare impact decât realegerea aproape certă a d-lui Iohannis ? Omițând că președintele, indiferent de cine ar fi el, joacă un rol primordial, garantat de Constituție, în conservarea statului de democrație funcțională al României, așa cum pe deplin s-a dovedit în anii cât PSD-ALDE s-au aflat la guvernare.
La ora la care scriu aceste considerații nu știu dacă guvernul condus de dl. Ludovic Orban va primi sau nu votul de învestitură. Sigur e că un rezultat favorabil va fi contabilizat favorabil de președintele Iohannis. Lucrul acesta îl știu și cei de la PSD, îl știe până și doamna Dăncilă. Căreia o eventuală cădere la vot a posibilului nou Executiv îi va furniza muniție utilă atât în zilele care au mai rămas până la primul tur de scrutin, dar mai ales în cazul în care fosta profesoară de Discipline tehnologice de la atât de rău bătutul de soartă liceu industrial din Videle-Teleorman va ajunge în turul al doilea al prezidențialelor.

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. Apa trece pietrele ramin!
    (Eu nu-mi doresc atit de mult validarea „guvernului Orban”, caci nu va fi un guvern majoritar ca sa poata face ceva, cit imi doresc caderea guvernului pesedist.)

  2. NAE DE LA IMPINS VAGOANE
    26.10.2019 la ora 11:01 am Guvernul trece din prima . Toata lumea o sa voteze, chiar si niste PSD-isti nominalizati sa faca asta si niste PRO la fel. Asa numitii contestatari ,vor fi apoi aratati cu degetul de catre partide , ce nu isi vor asuma faptele presupusilor tradatori si isi vor fideliza astfel electoratul , pe seama unor membri numiti sa faca asta tot de ei . Toate astea conform zicerii – nici usturoi nu am mincat , nici gura nu ne miroase -. Doamna DANCILA va intra in turul doi al alegerilor sprijinita si de o imensitate de cetateni deja foarte virstnici ,dar care vor fi refidelizati prin intermediul primariilor de oriunde din tara, ce deja au primit fonduri cu care pot acoperi asta(ca ipoteza de discutie ) , dar nu direct, ci prin terti ,ce vor incerca ,ca posibilitate desigur nu ca adevar (este doar o posibila speculatie )sa adune grupuri mici de cetateni de o anumita virsta, de peste tot , sub diverse motive ce tin de umanul fiecaruia dintre noi si sa le reimprime ideea de excelenta a candidatului PSD , unde de buna seama se vor regasi cu totii .Cei doi candidati si ne referim acum la cel al PRO-ROMANIEI si al PMP, putem spune ca au un electorat ce din pacate nu creste ca numar de votanti si nici nu prea au de unde mai capitaliza alti votanti . Nu au reusit sa sparga luciul apei si pe masura scurgerii timpului vor scadea in sondaje ,iar cei care au incercat sa ii voteze se vor intoarce la partidele mama si vor oferi votul candidatilor acestora . Candidatul USR a pornit din blocstarturi ca o racheta . A avut o sustinere nemaipomenita inca de la inceput ,dar din cauza greselilor proprii ,individuale, nu de partid ,incepind cu gaselnita de la nominalizarea drept candidat la prezidentiale si culminind cu presupusa implicare
    intr-o afacere cu fonduri europene, nu a reusit sa creasca in sondaje si cei care initial au dorit din tot sufletul sa isi ofere votul,nu au avut de ales si isi redirectioneaza preferinta catre Klaus Johannes . In zilele ce urmeaza o sa vedem doar o crestere ca numar de voturi atasata doar celor doi candidati PNL,PSD. Cetatenii inteleg deja inutilitatea votului acordat unor deja perdanti si isi vor canaliza si regrupa energia in sprijinul celor doi functie de simtamintele si puterea de intelegere a fiecaruia .

  3. Alegerea este una singura ,raportata la perioada de timp pe care o traim . Va propun o alternativa ce cred ca poate face din noi toti cistigatori ai momentului . Sa votam cu totii Klaus JOHANNIS , in alegerile prezidentiale si daca guvernul ORBAN ,ce trece astazi prin parlament , nu va face tot ceea ce public atit presedintele cit si seful partidului au promis , atunci in intervalul de timp de pina la alegerile parlamentare , sa cerem in strada si demisia guvernului Orban si suspendarea noului presedinte ales . Noi toti ca un intreg putem sa acceptam asta si sa facem asta . Nu cred ca aceasta doleanta poate fi ignorata sau mascata sub diversele forme de manipulare .

  4. Eu cred ca oamenii trebuie educati sa nu-si puna sperante nici in presedinte, nici in guvern. Trebuie sa-si ia destinul in maini si sa-si puna sperante in propria pricepere, initiativa, cinste, munca. Presedintele sau guvernul nu au de unde sa le dea bani, banii dati de astia sunt, eventual, luati de la altii. Stam in acelasi marasm de 30 de ani, o majoritate nu vrea sa se desparta de statul „providential”, incurajand parazitismul, coruptia si subdezvoltarea. Nu are de unde veni averea colectiva, a natiunii, a poporului decat din munca inteligenta si sustinuta de toti. In Romania oamenii se bat in pile si bani sa se angajeze la stat, averea se face din taxarea celor care muncesc cu onestitate. Deviza? Dupa noi, potopul!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

De ce e Bucureştiul altfel

Capitala României e cea mai mică (spaţial) metropolă importantă din regiune: oraşul se termină imediat după blocuri. Limitarea extremă crează probleme importante...

Ce-i de înţeles când se votează în municipiu USR-Plus iar în sat un primar PSD mort. Lecţii pentru 6 decembrie

Dincolo de anecdotică, alegerile locale aveau de răspuns la două mari întrebări, decisive şi pentru parlamentarele din 6 decembrie. Prima: mai persistă...

What is next sau cum să citim rezultatul alegerilor locale prin ceața declarațiilor politicienilor?

Votul e adesea pasiune, rareori rațiune. Cel de ieri a fost un amestec destul de echilibrat de rațiune și pasiune.

Cum se stinge un sat în România

Satul Șirnea din comuna Fundata, județul Brașov este deja bine cunoscut de publicul românesc. Imagini feerice din acest sat de munte circulă...

Ce scot din tomberon Realitatea Plus și Antena 3

O dată cu toamna sosesc și grile noi la televiziunile românești. Totodată campania electorală e în toi, iar televiziunile de știri au...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.