duminică, noiembrie 28, 2021

Moare magarul, moare sultanul: Senatul Universitatii din Bucuresti si premierul plagiator

Asadar, Senatul Universitatii din Bucuresti a amanat decizia privind retragerea titlului de doctor in stiinte juridice al premierului plagiator Victor Ponta. Presedintele Senatului UB este profesorul Vlad Nistor, militant (ori simpatizant activ) al PNL, o figura principala a ceea ce putem numi tabara „intelectualilor lui Antonescu”. Profesorul Nistor a semnat scrisoarea catre liderii UE in care se ofera, in opinia mea si nu doar a mea, o imagine cel putin distorsionata a ceea ce s-a petrecut si se petrece in Romania in aceasta perioada. Este de observat ca acea scrisoare a fost semnata si de profesorul Adrian-Paul Iliescu, care a facut parte din Comsia de Etica. Deci nu toti cei care sustin demiterea lui Traian Basescu sunt gata sa acopere, prin tot felul de teritpuri, scandalosul plagiat. Cu sau fara Basescu, plagiatul lui Ponta este o realitate factuala si trebuie sanctionat in consecinta. Nu Basescu l-a facut pe Ponta plagiator, ci propria lene, lipsa de rusine si iresponsabilitate.

Pana in septembrie va mai curge apa pe Dambovita, senatorii UB vor vedea cum se aseaza lucrurile, poate Victor Ponta nu va mai fi premier. Tactica lor pare sa fie inspirata de zicala „Moare magarul, moare sultanul”. In locul unei decizii ferme si categorice, Senatul UB a decis sa ignore, pe criterii tehnic-formale, prin absenta unei majoritati la sedinta extraordinara, o fapta reprobabila, o frauda majora, o palma data demnitatii invatamantului romanesc. A inchide ochii in fata acestei sfidari a tot ce inseamna onoare academica este, vorba lui Nichita Stanescu, un pacat si-o rusine.

S-a cascat de fapt o prapastie intre Comisia de Etica a UB si Senat. Prima a decis in unanimitate ca Ponta a plagiat. Nu oricum, as adauga, ci cu un tupeu netarmurit. Vorbim despre un mega-plagiat. Comunitatea stiintifica si diplomatica internationala este la curent cu acest scandal. Miza retragerii urgente a titlului de doctor este insasi credibilitatea educatiei din Romania. Senatorii tergiverseaza, tot asa cum premierul isi bate joc de tot ce inseamna integritate si onoare. In fruntea guvernului Romaniei se afla un fals doctor, un impostor, un uzurpator al unui titlu academic pentru care altii au trudit din greu. Acesta este adevarul gol-golut, fara zorzoane retorice si fara argutii avocateisti.

Miercuri, 25 iulie, Senatul Universitatii Bucuresti a fost convocat intr-o sedinta extraordinara pentru a decide ce se intampla mai departe cu verdictul: „Victor Ponta a plagiat”, pe care Comisia de Etica a Universitatii l-a anuntat pe 20 iulie. La sedinta de astazi nu a fost intrunit cvorumul necesar, asa ca nicio decizie nu a fost luata, au declarat pentru HotNews.ro reprezentantii Universitatii din Bucuresti. Potrivit acestora, Senatul Universitatii din Bucuresti se va intruni in luna septembrie pentru a decide daca ii va propune ministrului Educatiei sa-i retraga diploma de doctor premierului Victor Ponta.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Pai de unde pana unde decizie ferma si categorica? Pentru asta iti trebuie coloana vertebrala. Cam greu de gasit asa ceva la pastorii plagiatelor. Si in general, la cei ajunsi in functii inalte prin tara asta.

    Era un citat atribuit lui Churchill, care mi-a placut si care nu prea ai cui sa-l aplici prin Romania: „You have enemies? Good. That means you’ve stood up for something, sometime in your life.”

  2. Domnule Tismaneanu,
    Chiar nu va asteptati la asa ceva? Decizia Comisiei de etica e maximul a ceea ce se putea obtine din partea universitatii. Stiu ei mai bine ca o decizie ca cea despre care vorbiti nu poate avea consecinte doar asupra personajului in discutie, ci a lor insisi. Poate ar fi fost niste masuri de luat in propria ograda, nu? Si inca ceva, daca-mi e permis. Stiti ca nu e chiar atat de greu sa verificam si ceea ce se zice despre practica ghilimelelor in 2003. Nu e nevoie sa analizam chiar toate tezele din acea perioda. Putem sa le luam pe categorii. Or, dupa cum scrie in ordinul ministrului prin care s-a acordat titlul de doctorat in 2003 (dat publicitatii de Hotnews), o singura teza in Drept are aceeasi mentiune cu cea a primului ministru. Verificam utiizarea ghilimelelor in ambele teze si gata. Nu cred ca numai eu pot avea ideea asta geniala. Le-a mai venit si altora, cu siguranta. Dar ce ne facem cu Facultatea de Drept din Bucuresti daca vom intalni nereguli in unicele doua teze notate cu cea mai inalta distinctie in 2003 ? Chiar ca-i complicat.

  3. Stimate Domnule Tismaneanu, ca tot ati pomenit scrisoarea de necrezut semnata de tot felul de nume pe care pina mai ieri ii credeam oameni de treaba – de la Zoe la Musatina (care mi se parea o tipa mediocra dar corecta) poate scrie cineva pe contributors ce mobiluri sa fi avut aceste personaje? Pentru mine, va spun sincer, e o mare durere; am colaborat la revista obs. cult. si nu pot sa-mi revin din starea de soc. Ca ne intra hotii in casa si ne fura libertatea si drepturile si viitorul european, ca avem de-a face cu gangsteri de genul Voicu si Placinta (in veci sa le fie numele acoperit de rusine!) asta se poate intelege, dar oameni pe care i-ai crezut de partea dreptatii…e cumplit!

  4. D-le Profesor, un mare sahist rus a spus, ca diferenta dintre sah-matul de pe tabla si cel din viata, este ca dupa cel din viata, aceasta continua. Cam asa se intimpla si cu unii din academicienii nostri: sunt facuti sah-mat, dar dupa el, ei continua. In fond, nu s-a intimplat nimic.

    Problema e, pe cine mai putem respecta?

  5. UB e o comunitate mai largă și pur și simplu o parte din membri Senatului nu a dorit să participe ca să se întrunească acum cvorumul.

    Decizia de a aplica standarde academice serioase aparține noului Rector. Însă există o anumită rezistență, care s-a văzut și din faptul că o parte din membri Comisiei de Etică s-au retras din Comisie. Comisia de Etică e formată prin delegarea câte unui membru din fiecare facultate de către facultatea respectivă. E de presupus că acele facultăți care și-au retras omul din Comisia de Etică nu au trimis nici suficienți oameni la Ședința de Senat. O decizie fără cvorum era atacabilă.

    În septembrie însă vor veni vrând nevrând, pentru că sunt și multe alte decizii obișnuite de luat. Mircea Dumitru nu va abandona problema, trece prin zid.

    • Corect!
      Şi până în septembrie se mai sedimentează lucrurile.
      Vede şi senatul din ce direcţie suflă vântul…
      Între timp se construieşte atacul şi de o parte şi de alta.
      Se scot doctoratele cu „bubă”, vorba regretatului Toma Caragiu, de la naftalină…

      … Sopârla… fiindcă unii nu se lasă, şi-ţi bagă şopârla-n casă…
      Să vedem ce face senatul cu şopârla la toamnă…

      „Eu până acuma habar n-aveam ce înseamnă o şopârlă. Am crezut ca este un fel de specie de reptilă. Reptilia lacerta în latină, lézard în franceză şi-n limba maternă, guşter. Abia acuma am aflat că sunt mai multe feluri de şopârle. Cele care trăiesc în pădure, pe lângă casa omului şi cele de pe lângă dosarele salariaţilor – şopârla dosaris.

      Am aflat că oamenii din cele mai vechi timpuri umblau cu şopârle. Cu singura deosebire că atunci le desenau pe piatră iar acuma le scriu pe hârtie. Autorii şi acum şi atunci – anonimi.

      Este adevărat că strămoşul omului colabora mult mai mult cu strămoşul şopârlei. Un singur dinozaur, dinozaurul este un fel de şopârlă maxi, iţi ajungea pentru 30 de colegi. Cu doi solzi îl promovai pe colegul Neadetral din funcţia de şef de peşteră în ceea la serviciul mişcarea bolovanilor.

      Pentru cei neiniţiaţi… după preistorie a urmat istoria şi primele corporaţii specializate care sunt, citez din memorie printre altele, casa de şopârle Mazarein, unităţile de galanterie şi batiste Iago, chioşcul de otrăvitoare Borgia. Borgia veselă, pe toţi care i-a sorcovit gura flori le-a mirosit… dar să revenim la şopârlele noastre.

      Pe deosebire de trecut ele sunt ceva mai mici deci mai uşor de transportat. Mai ales dacă sunt prevăzute cu menţiunea „confidenţial personal”. Ele se înmulţesc prin scris, recomandate sau par avion, oral, prin discuţii de la om la şef sau prin cântat.

      Sorcova, vesela, veselă s-o crezi mata,
      fiindcă unii nu se lasă, şi-ţi bagă şopârla-n casă.
      Tare ca piatra, iute ca săgeata, sună telefonul…

      Răspunde nevastă-mea şi o voce îi şopteşte la telefon: „Fii atentă cucoană că l-am văzut pe guşterul dumitale (adică pe mine) în rând cu o vertebrată blondă la filmul „Splendoare în iarbă”.” Soţia mea nu s-a lăsat deloc influenţată dar mi-a dat un telefon la teatru şi mi-a spus: „Vino repede acasă frumosule că te satur eu de noaptea iguanei şi mă sorcoveşte de-o săptămână.” Mă rog, să trecem şi peste asta.

      La capitolul „prietenul la şopârle se cunoaşte” aş vrea să citez o întâmplare din tinereţe. Eu vreau să joc rolul principal din piesa „Singuritatea alergătorului de cursă lungă”. M-a sprijinit un prieten din tinereţe, m-a susţinut în faţa consiliului artistic pe care l-a felicitat pentru această iniţiativă dar a ridicat o foarte mică obiecţie. De ce tocmai eu în locul alergătorului de cursă lungă care am platfus de mic copil. De ce am ascuns asta colectivului… platfus. În ce scop?… Sigur că n-am mai jucat eu, am dus tava la teatru vreo doi, trei ani şi pe tavă era şopârla prietenului meu. Haida dârla-dârla, Toma cu şopârla… Mă rog, să trecem şi peste asta.

      Eu cred că ar fi cazul să se infinţeze câteva rubrici pentru iubitorii de şopârle, cum ar fi: şopârle la care s-a răspuns şi şopârle la care nu s-a răspuns încă. O şopârlă pe adresa dumneavoastră sau… şopârla preferată. Şopârla mai găseşti dar un prieten greu. Mă rog, sigur că am mai putea clasifica şopârle şi în maniera următoare: şopârle de jos în sus care, mă rog, trec aşa mai neobservate şi cele de sus în jos care… Hmm, eu atâta am avut de şopârlit…

      Sorcova, vesela, să sperăm că ne-om lăsa
      de şopârle şi fitile, crocodili şi alte reptile.
      Ai de spus ceva în viaţă, spune cu gura şi pe faţă.
      De la tinereţe pân’ la bătrâneţe, pân’ la bătrâneţe.
      La Anu’ şi La Mulţi Ani!”

      Text: Dan Mihăescu, Grigore Pop

  6. Observati, deci, ca cei care se plang Europei ca noi, cetatenii, am cedat sangeroasei dictaturi basiste si nu vrem sa le facem lor cvorum la referendum, nu au facut ei insisi cvorum la Senatul UB :) …

  7. Domnule Rompuy, Rompuy
    Nici nu stiu cum sa va spui
    Am pus de o leapsa pe furate si PDL-u , ai dracului daca sade sa-l prinzi.
    Cand sa pui mana pe eli, schimba directia ca un drac. Pai in felul asta
    cand o sa mai castigam si noi domnule Rompuy?
    Parlamentul European ar trebui sa dea o ordonanta de urgenta prin care sa interzica in fotbal ca vreo echipa sa isi dribleze adversarul ( ca sa poata castiga si echipa care pierde ) iar in atletism alergatorii aflati in fruntea plutonului sa fuga mai incet ( ca sa poata castiga si cei de pe locurile 2-3) si la astia de la PDL sa li se interzica sa fie imprevizibili.
    Am incercat sa ii batem si la popa-prostu, dar in loc sa ne lase sa-i vedem cartile ca sa stim si
    noi cum sa facem ca sa ii batem, si le tin numa pentru ochii lor.
    In loc sa le tina orientate catre ochii nostri ca sa le spunem noi cum e mai bine pentr ei,
    sa faca.
    Daca s-ar putea sa mai dea, Parlamentul asta european si o ordonanta prin care sa ii oblige pe PDL-ii astia sa fie „previzibili” si sa stea dracului sa ii batem si noi, atunci-sa ne-ar
    place sa mai sadem si noi in ioropa.
    Luni, am sa dau eu o ordonanta de urgenta ca a castigat usl si, am sa o supun, democratic, parlamentului ( nuu, nu celui european ).

  8. Domnule Profesor,

    Am vrut la un moment dat sa comentez ca senatul universitatii poate pune probleme hotararii. Spun acest lucru deoarece stiu un precedent, cazul lui Petre Roman. In 1990, acesta inaintase o cerere de numire in functia de profesor universitar, insa sindicatul studentilor din Politehnica transmisesera mesajul ca acesta nu va mai intra in campus. Senatul a fost convocat in regim de urgenta de recorul de atunci V.N. Constantinescu in vacanta de vara. cred ca in august daca nu ma insel, profitand de o clauza a regulamentului ce spunea ca daca membrii titulari ai senatului nu raspund convocarii acestia pot fi inlocuiti cu alti membrii din consiliile facultatilor. In felul acesta s-a ocolit votul membrilor titulari, in special cel al reprezentantilor studentilor. Este interesant de urmarit cum se va termina aceasta poveste Copygate in senatul UB.

  9. Stimate domnule Tismăneanu,

    Haideți să nu încurcăm totuși planurile- pentru bunul simț al ambelor părți. Să facem o mică recapitulare.
    1. Dl. Ponta n-a făcut un doctorat care să-l propulseze în mediul științific și nici măcar un doctorat din care să profite- precum dna. Kovesi- desfășurându-și activitatea în branșă (apropo, ce credeți că e mai grav- presupusul plagiat al dlui. Ponta sau plagiatul dovedit al dnei. Kovesi care este cumva și în cea mai înaltă funcție legată de împărțirea dreptății în ROmânia ?). D. Ponta și-a dat un doctorat în 2003, în condițiile din România și la nivelul cerințelor de-atunci.
    2. Discuția referitoare la așa-zisul plagiat al dlui. Ponta nu s-a purtat până acuma- de către nici un fel de for abilitat- în jurul contribuției originale a dlui. Ponta la acest doctorat.
    3. Dl. Ponta nu era obligat în 2003- ca nici un fel de doctorand la nici un fel de domeniu științific- să ia în considerare nici principiile maximaliste ale calității unui doctorat la Princenton sau Maryland- și nici o lege care avea să apară prin 2006. Este absurd să soliciți așa ceva. A, dacă dl. Ponta ar fi funcționat apoi în existența domniei sale la Curtea Europeană sau la vreun organism internațional de drept- poate mai aveam subiect de discuție. Dar dl. Ponta și-a realizat doctoratul exact conform cerințelor Facultuății de Drept a Universității București din 2003. Dovadă că a fost și admis la susținere și că a primit și titlul. Speculații fanteziste că dl. Ponta a avut puterea – mai ales între 2004-2008- când partidul domniei sale n-a fost la putere- să-și ascundă frauda- și să preseze comisia și implicit Universitatea să-i accepte doctoratul -sunt simple speculații care rămân să fie dovedite.
    Ce-avem în final ? Pe cineva care și-a susținut un doctorat de care nu s-a folosit după niște reguli din 2003. Care nu corespund cu regulile unor mari facultăți din lume în 2012. Pentru că în România, există și la ora actuală oameni care au suficientă putere să ia un studiu plătit de ministerul Educației și să-l dea apoi drept teza proprie de doctorat. Și mă refer acum la dna. Ridzi- care a făcut așa ceva cu o lucrare coordonată de subsemnatul. Care a fost luată integral- cu toate contribuțiile originale- și transformată în teza de doctorat a dnei. Ridzi. Interesant, nu ? Mai ales legătura pe care dna. Ridzi- un fel de casieră la alimentara dlui. Ridzi- cum rezultă din CV-ul dumneaei- o avea cu Securitatea și SĂnătatea în Muncă- unde și-a dat doctoratul.

    • Soparla Andrei George, da’ sa o stim si noi.
      Plagiatul lui Ponta nu e presupus, e clar. Orice om de bun simt stie cum se citeaza intr-o lucrare. Nu stiu ce scoala au facut alti da’ cred ca eu am invatat cum se citeaza cam in clasa a VII-a. Lasati-o moarta cu ghilimelele si cu prostiile. A copiat si e evident.
      Pe plagiatul lui Kovesi mi-e imposibil sa ma pronunt, ca toate dovezile sunt prea putine ca sa imi dau seama. Nu am vazut lucrarea nici macar partial.
      Despre Rizi, avand in vedere ca ati prins-o eu zic sa o parati la CNE.
      Ups, da’ e complicat sa parasti pe cineva la CNE pentru ca nu e clar ce face comisia aia.
      Asta e problema cu democratia si statul de drept. Cand se duce, se duce de tot.

  10. De ce ne-am mira?
    pentru cine cunoaste parcursul academic al lui Pupi (asta este numele sub care este cunoscut de vreo cateva generatii fostul ucenic al doamnei zoe petre), pozitia sa actuala nu este bizara. cu un doctorat a carui valoare ramane indoielnica, dat fiind sursele sale bibliografice si latina sa rudimentara, domnul nistor a vegetat prin facultatea de istorie cativa ani buni ca purtator de geanta al doamnei petre. dupa revolutie, domnia sa a reusit sa publice rapid (ca si doamna petre) cateva cartulii de populariare pe care le-a prezentat ca lucrari stiintifice si asa a reusit sa urce in grad. cu putin tupeu, gratie aceeasi madame petre, a ajuns consilier prezidential al lui Emil. atentie: specialist in britannia romana, amicul Pupi a prestat in rolul de consilier pe politica externa… Vai, Romania mea! Apoi, a devenit decan… Zoe petre sa traiasca! Apoi, gratie pregatirii sale in britannia romana, Pupi a devenit analist politic, a pus pe picioare un Institut diplomatic si, ghiciti!, a devenit expert in politica si istorie contemporana… bravo, Pupi! Zi-le-o, ma baiete! Ca esti destept! Ce conteaza ca ai mai multe articole in Evenimentul zilei decat in revistele de istorie… By the way, nu ti-am gasit nicio lucrare in franceza sau engleza.

  11. Interesant articolul dvs., Numai ca nu am inteles cine e magarul si cine e sultanul. Si mai ales de ce trebuie ei sa moara.

    • E un proverb pe care il stiu de la matusa mea, nu Cristina, ci Nema, sora tatalui meu. Trimite la ideea tergiversarii, a amanarii, pana cand, cumva, nu va mai exista riscul sa se intample ceea ce acum pare iminent.

      • Multumesc,am inteles .Desi ,puteti fi fara grija ,problema va ramane in picioare ,ca doar vin alegerile din toamna,nu ? Sau altfel spus,nu mor sultanii cind mor magarii !

        In alta ordine de idei,la nivel personal (si asta numai pt. ca ati adus vorba) , matusa despre care amintiti ,din RSSMoldoveneasca , nu a fost cumva prietena f. buna cu sotia lui Mitin ? Nu neg valoarea profesionala a tatalui dvs. , dar ascensiunea pe teren ideologic–propagandist–academic (sau cum vreti sa o numiti) nu se datoreaza si acestei relatii ,sa-i spunem speciale ?
        V-ati gindit vreodata,daca Mitin mai era in Buc. in ’58 , ar mai fi dat comisia de partid 2 bani pe delatiunile lui Kotovschi ? Uneori e interesant de facut mental experiments….

        Vorbind de Kotovsky , daca nu ma insel tatal lui era cel mai tare in parcare dupa revoluita bolsevica , in zona Ucrainei,parca. Dar era bolnavior,saracu’, avea o boala f. grava : boala lui Canache (boala femeilor). si sigur, a dus-o cit a dus-o ,dar intr-o zi (mai bine zis intr-o seara) boala asta s-a manifestat acut tocmai cu nevasta adjunctului. Acuma ,dvs. stiti cum sint adjunctii astia , mai ales daca in loc de Pepsi consuma votca. Si asa Kotovky senior a primit un glont a la tete….Altfel,ar fi ajuns departe,politic vorbind…Nu stiu daca bunul dvs. vecin a povestit vreodata cum a ajuns orfan ,dar asa a fost…

Dă-i un răspuns lui Hannibal Lecter , MD Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

In chestiunea scandalului MTR, despre toleranta si corectitudine politica

Nu se mai termina povestea cu MTR. Unii vor sa vada nu stiu ce film tezist, din acelea cu tema corecta politic la care...

Opinie-răspuns la opinia vicepreședintelui PSD: putem aboli cota unică, dar cu asta ce-am rezolvat?

Percep opinia prezentată zilele trecute în ZF de dl. Sorin Grindeanu, vicepreședintele PSD, ca o binevenită deschidere la dialog privind oportunitatea renunțării...

Echipa câştigătoare a Preşedintelui Iohannis

La un an de la alegerile parlamentare, România are, în fine, o echipă câştigătoare : alianţa  social-liberală  şi-a definitivat lista de miniştri...

De-democratizarea regimului politic din România. Interviu cu politologul Alexandru Gussi

Președintele l-a desemnat pe Nicolae Ciucă din nou ca premier, după o criză politică îndelungată. Cum s-a ajuns la această criză și...

De ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat în ultimele luni în România

Cele mai vizibile probleme din ultimele luni în România au ținut de 3 crize – criza în sănătate (Valul 4 de Covid...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro