joi, martie 28, 2024

“Moarte intelectualilor”

Înainte de a deveni material, răul e întotdeauna spiritual. Hoția și răutatea sunt extensii ale prostiei. Nu fură isteții, ci nulitățile care nu își pot atinge scopul fără furtișag, sub toate speciile sale – delapidare, plagiat, impostură, minciună, curvăsărie.

Bolile sociale se dovedesc așadar boli morale, iar toleranța față de ele naște monștri. Moștri întinși puhav în praful, deznădejdea și vacarmul din care se țese, mortal, destinul națiunii noastre.

Intelectualii – horribile dictu, căci îmi displace reducerea unui om la o singură dimensiune – sunt astfel un soi de gardieni ai salubrității morale, așa cum alții se ocupă de salubritatea urbană.

Strigătele de “moarte intelectualilor”, atât de des auzite de la Stalin încoace, trădează pulsiunea sinucigașă a unui corp social ce dorește să se decapiteze singur. În lipsa intelectualilor, societatea ar deveni un corp inert, scuturat poate când și când de câte un inexplicabil spasm galvanic. Fiindcă, trist adevăr, în afara legendelor medievale sau a nuvelelor gotice, corpul nu poate supraviețui fără cap.

Să remarcăm însă că nici capul nu face doi bani fără corp. Acest truism este piatra de poticnire a intelectualilor, ființe prea adesea vanitoase, nerealiste și mai puțin morale decât ar vrea să credem, după cum bine ne-o arată Paul Johnson, dacă mai era nevoie. Un cap tăiat, aruncat pe un morman de gunoi, nu face mai mult decât un picior de lemn.

Ce să ne dorim așadar? Reconcilierea capului cu trupul, a spiritului cu materia, a duhului cu voința și a științei cu putința. Banalitatea devenită imposibilă.

Distribuie acest articol

23 COMENTARII

  1. Spuneți:

    “Intelectualii – horribile dictu, căci îmi displace reducerea unui om la o singură dimensiune – sunt astfel un soi de gardieni ai salubrității morale…”

    Frumoase gânduri, binevenite clarificări de portret. O singură precizare: cultura poate conviețui lesne cu hidoșenia morală, în același ins pot înflori pervers cărturarul și otreapa. Marchizul de Sade nu era grăjdar, Lenin însuși îl iubea pe Hegel… Zic, deci, că apetitul pentru eter și biblioteci nu e o garanție de igienă interioară, la fel cum simplitatea hirsută nu e musai rea, defectă etic. Ar rezulta, de aici, că fie domnia voastră comiteți un candid abuz mai sus, fie intelectualul autentic e mai mult decât o inteligență virilă, jubilândă printre statui, harfe și cărți…

  2. „Hoția și răutatea sunt extensii ale prostiei. Nu fură isteții, ci nulitățile(…)”

    Mda! Sigur, minorul Dolarel, care a atentat la portofelul meu in urma cu o luna, in masina 102, nu este prea istet. Dar Madoff nu mi s-a parut deloc imbecil sau lipsit de exercitiul gandirii!
    E adevarat ca diferenta dintre Dolarel si Madoff este substantiala: eu aveam 100 de lei in portofel, Madoff a fost oprit doar dupa ce produsese altora o paguba de cateva zeci de miliarde de dolari.
    Drama este ca inteligentii, cand sunt pusi pe rele, nu se multumesc cu 100 de lei. Diferenta intre hotii tampiti si hotii inteligenti este mereu de cateva (multe!) ordine de marime a prazii.
    La drept vorbind, mie imi este mult mai teama de hotii inteligenti. Sunt mai lacomi, nu au limita.

  3. VLAD MUREŞAN „Comunismul: crimă transcendentală”

    „Concentrînd în sine atît potenţialul anarhic, cît şi iraţionalitatea, atît virtuţile disolutive cît şi caracterul preformal, masa se dezvăluie ca cea mai fidelă analogie istorică a Adîncului. Neascultînd de vreo lege afară de cea a propriei contingenţe, fluviu de lavă ce pîrjoleşte, uniformizează şi în cele din urmă urîţeşte totul în jurul său, mulţimea îşi croieşte drum prin istorie, surpînd structuri şi dinastii, decapitînd principi şi principii, …

    Vocea maselor trebuie să bubuie acum în istorie, să spulbere articulările injuste ale ei. „Mişcarea proletariatului nu se poate ridica şi elibera decît aruncînd în aer întreaga suprastructură a păturilor care alcătuiesc societatea oficială” (K.M. Manifestul partidului comunist).

    Masele erau depozitarele adevăratei umanităţi, iar Partidul nu era decît conştiinţa de sine a maselor, format de oameni „din popor”, deci de emanaţii ale matricei egalitare.

    Marx a eliberat astfel energiile unui adevărat Golem, umanitatea proletară. Acest uriaş antropoid, creat tocmai cu scopuri vindicative, este o bună imagine a masei proletare antrenate în istoria revoluţionară. Partidul ar fi tocmai structura de coeziune a maselor dispersate, conştiinţa Golem-ului, suflarea de viaţă a lui Marx peste chipul de lut al maselor. Caracteristic unei asemenea investiri este autonomizarea progeniturii. Marx a petrecut o viaţă agitată pentru a pune colosul proletar de lut într-o funestă şi de neoprit mişcare. Cînd uriaşul puhoi s-a trezit, istoria a primit o amploare catastrofică inconturnabilă. Golem-ul proletar a început să orbecăie, dărîmînd totul în cale, nivelînd arhitecturile istoriei după lipsa lui de chip si de asemănare.

    Comunismul este o viclenie a infernului, deoarece sub seducţia perfidă a umanismului inconştient de limitele lui se ascund caznele inumane ale iadului terestru.

    „Fără violenţă şi cruzime, nimic nu se poate înfăptui în istorie” (Engels)

    Vladimir Soloviov a rostit, profetic, că rolul statului nu este de a aduce paradisul pe pămînt, ci de a împiedica instaurarea infernului. Prin vocea lui Marx, putem spune că infernul s-a travestit în paradis pentru a se înstăpîni asupra lumii. În comparaţie cu Gulag-ul, fabricile capitaliste exploatatoare erau zone de agrement.”

    Mult mai clar spus despre cum sta treaba cu intelectualii.

  4. Cam organicista viziunea dvs. Apropo, viziunile totalitare intotdeauna au fost organiciste. Analogiile cu corpul, ca cea la care apelati dvs, erau dintre cele mai bune pt modul in care se explicau. Asa ca nu prea pot sa va citesc fara sa ma ia cu friguri :)

  5. Sunt de acord cu fiecare cuvant din acest material, mai putin cu ultima propozitie. Nu inteleg de ce este imposibila concilierea celor doua categorii. Inteleg faptul ca prostimea are aceasta reactie viscerala contra intelectualitatii pentru ca nu o intelege, dar faptul ca intelectualitatea nu intelege aceasta reactie a prostimii ma face sa cred ca se descalifica, inseamna ca nu ami e intelectuliate ci tot un fel de prostime mai evoluata. Nu cred ca inteligentia este suficienta daca e si aroganta. Un om foarte inteligent are suficienta inteligenta ca sa nu il striveasca pe cel prost, ci sa-i menajeze prostia, tocmai pentru ca prostia este un dat natural.

  6. Care intelectuali? Politicienii la fel de corupti, periculosi si tradatori ca si colegii lor mai putin cititi (cum e cazul celor din PDL)? Fel de fel de propagandisti – raspandaci care si-ar vinde si bunica? Da, frumos spus : „Hoția și răutatea sunt extensii ale prostiei. Nu fură isteții, ci nulitățile care nu își pot atinge scopul fără furtișag, sub toate speciile sale – delapidare, plagiat, impostură, minciună, curvăsărie”. Exact genul asta de ‘intelectuali” sunt bagati in fata de catre mafiotii care sugruma aceasta tara, trezind uneori (daca sunt observati luati in seama) lehamite , revolta etc. (si ma tem ca exact genul acesta de reactie justificata este condamnata de autorul articolului…)

  7. Vai, dar pentru multi capul este doar un accesoriu, unul mult mai putin important decat, de exemplu, burta! Se si zice, in popor, ca daca n-ai avea cap te-ar ploua in gat! Deci capul este bun, necesar, dar poate fi inlocuit, in caz de lipsa, cu o punga din plastic biodegradabil! Si, mai bine, daca pe punga scrie „Hai Noroc!”!

  8. Cred ca termenul de intelectual poate fi folosit in doua feluri principale.In sensul de om cu scoala cu pregatire facuta in facultate sau de om cu preocupari intelectuale care la o adica poate sa nu aibe facultate.
    De exemplu in carti de fizica am citit despre unii fizicieni teoreticieni care elaborau teorii ale universului dar nu erau in stare sa monteze o sonerie. O opozitie intre un Einstein care n-a realizat practic nimic si Edison care are numai realizari practice si nimic teoretic.
    In cest fel eu cred ca si in acest fel se poate discuta despre intelectuali opusi practicienilor si nu vulgului.
    Ca sa dau un exemplu Iorga era un mare intelectual dar nu era un mare politician.
    Ca o digresiune as dori din partea celor ce se ocupa de lumea politica sa trateze fenomenul traseismului politic de la noi despre care eu cred ca ne este specific si nemaiintalnit la tari cu democratie consolidata, traseism care este de multe ori explicat cu nepotriviri ideologice.

  9. Din pacate tocmai astfel de abordari „nerealiste” ca cea metaforica din articolul Dumneavoastra le sunt reprosate intelectualilor. Mai mult epoca noastra a facut ca si cei mai inteligenti oameni sa devina hoti si minciunosi ( a se vedea firmele de derivate financiare – Goldman & Sachs ce ani de zile au racolat cei mai inteligenti absolventi pentru a fi transformati in traderi care mint si inseala pentru bani – vezi decizia tribunalului SUA) Imi e teama ca aveti o foarte naiva imagine a intelectualului care mai are nevoie si de suflet si simt moral (unde sunt oare acestea „localizate in corp” ? – inima ?) pentru a fi corect. Din pacate, azi, istetii fura mai mult ca prostii. Doar morala ne mai poate salva – de unde ar veni ea.

  10. cuvantul „intelectual” comporta si conotatii negative si asta nu din cauza celor care se auto-pozitioneaza in mod frustrant in afara acestui grup de oameni carora le atribuie nu numai o pozitie sociala dar si o valoare. Cand ii spui cuiva ca e intelectual… ii spui mai mult decat ca isi castiga painea cu sudoarea creierului si implici si o apreciere de valoare a respectivei persoane. Mai mult, cand ii spui cuiva ca nu e intelectual… trebuie sa faci eforturi sa o formulezi aceasta intr’un mod cat mai putin jignitor.

    Partea proasta este ca intelectualii sunt perceputi adesea ca fiind o elita, oameni care merita sa conduca sau macar sa fie ascultati. Si cum elita este cel mai adesea la plural… elite adica, aceste grupuri se afla cel mai adesea in conflict unele cu altele. Daca am face un recensamant al jignirilor „intelectualiste,” sa le spun asa, am putea vedea ca invectivele de acest gen zboara de la „intelectual” la „intelectual” mai repede decat de la „neintelectual” la „intelectual”. Era in anii ’90 Ion Iliescu un intelectual ? Nu prea cred ca a fost numit asa prea des. Exemplele pot continua.

    Ce vreau sa spun este ca cel mai adesea apelativul de intelectual este unul ideologic. Daca este in tabara ta… poti folosi „intelectual rasat,” „intelectual de marca,” „intelectual sofisticat” etc. Daca este in tabara adversa… povestea este radical diferita. Intelecutal capata conotatii sinistre… de la eminenta cenusie la bufon, ba chiar neintelectual.

    Tocmai citeam un articol recent pe contributors… in care autorul si comentatorii il descriu pe Žižek in cele mai bălţate culori. Lectura acestor texte merită pentru a intelege ce poate să însemne intelectual în condiţii de diferenţă ideologică. Nu mai vorbesc despre cum ar atara un portret al unui intelectual protocronist sau al unuia modernist văzut de tabara adversă.

    Eu de regula me feresc sa folosesc acest termen altfel decat extrem de critic fata de înţelesurile lui aşa cum sunt ele folosite în textele pe care le citesc. Nu spune cel mai adesea nimic acest termen. „Intelectualii lui Basescu”… de cand cu exmatricularea lui Cristian Preda din PDL… jarul s’a intetit. Spune acest cuvant ceva substantial despre intelectuali? Este el o categorie folositoare? Eu spun ca nu. Avem suficiente alte cuvinte mai neutre si mai folositoare pentru a le utiliza fara sa avem puseuri identitare sau de frustrare.

  11. Eu cred ca problema este alta. Cat din fiecare dintre noi este intelectual?…
    Care este nivelul general de educatie?

    O a doua problema provine din distributia inegala a avutiei.

    Puteti observa. Daca nivelul general de educatie e ridicat si in plus avutia este distribuita cat de cat echitabil, lucrurile merg bine intr-o tara/comunitate. dar pentru asta e nevoie de stabilitate si continuitate. Astea au cam lipsit la noi.

    Dupa mine, ca s aimpacam capul cu corpul, e nevoie de cele 2 conditii de mai sus.

    • Spirit!
      Avem nevoie de spirit urgent!

      Ca sa impacam capul cu corpul avem nevoie de spirit!

      Nu tine de avutie,averea poate consolida si facilita in timp incercarile marunte din fiecare zi!

      Am avut experiente interesante in acest domeniu. Copiii cu handicap care deindata ce intalneau spiritul isi echilibrau viata.Am vazut parintii acelor copiii cu handicap, care fara voia lor, ajunsesera persoane cu handicap. Erau parasiti de spirit, de credinta, de puterea de a duce greutatile zilnice. Nu puteti sa intelegeti greutatile cu care se confrunta acesti parinti pana nu ii vedeti si nu le ascultati povestile. Parintii s-au echilibrat si ei, odata cu copiii la intalnirea cu spiritul.

      Natia si fiecare dintre noi avem nevoie de spirit pentru a depasi diferitele greutati!

      Spiritul poate sa fie o credinta, un crez, o forta interioara, o tarie de caracter – de exemplu taria de caracter a ajutat-o pe Victoria Lipan sa isi cauta si ii dovedesca pe cei care i-au omorat sotul – sau poate sa fie religia, sau orice alta forma care ajuta la echilibrare.

      Un crez pentru romani ar fi ca putem fiecare dintre noi si toti la un loc sa schimbam in bine societatea din jurul nostru!

      Daca fiecare crede si actioneaza in acest sens vom reusi sa facem un mediu mai bun!

      Incercati si Dvs. asa cum fac eu?

  12. Avem de a face cu o noua facatura. Conform logicii dlui Papahagi, Sorin Antohi e un prostovan si nici Baconsky-jacuzzi nu e prea destept. De ce nu vor oamenii astia sa recunoasca faptul ca nu e de ajuns sa fii inteligent, ca trebuie sa ai si caracter? De ce isi apara mereu ticalosiile si contorsionarile aratand cat de “inteligenti” sunt? Din doua, una: ori inteligenta nu se traduce atat de lesne in caracter, si atunci nu basistii isi pot justifica ticalosiile pe baza alibiului furnizat de inteligenta. Ori, daca lipsa de caracter e dovada lipsei de inteligenta, asa cum sustine dl Papahagi, atunci elita noastra e alcatuita din prostovani. Eu cred ca relatia dintre inteligenta si caracter e mai complicata decat crede dl Papahagi: cred ca pot exista prosti de caracter si inteligenti lichele. Elita basista contine inteligenti lichele si prosti fara caracter.

  13. ///

    Intelectualul este un om care lucreaza cu idei si produce idei. Nimeni nu trebuie pus pe vreun soclu doar in virtutea faptului ca este intelectual.
    Ce a publicat? E recunoscut pe plan international sau e faimos doar in cartier ? Ce feedback are de la peer-review si de la cititori? Ce universitati il invita sa-si expuna ideile?
    Cam asta sunt criteriile pe baza carora cineva este recunoscut ca intelectual. Asa ca a urla intr-una ca suntem intelectuali si ca lumea are obligatia sa ne asculte si sa ne plaseze in posturi importante este o dovada de autoritarism, de sete de putere. Nu ma intereseaza ce esti si nu am obligatia sa respect pe oricine se crede intelectual. Ma intereseaza cum gandesti si ce calitati manageriale si antreprenoriale ai.

    In rest, lasa produsul mintii tale sa spuna daca esti intelectual sau nu.

  14. Scurt si la obiect!
    Asa vad eu implicarea „celor cu carte” in dezbaterile publice pe teme sociale, politice, economice, culturale, etc, etc. Fara incercarea agresiv de persuasiva de a impune un punct de vedere favorabil unora sau altora. Cred ca daca toate „vocile” si „figurile” publice ar fi la fel de concise si echilibrate, precum Dl. Adrian Papahagi, societatea romaneasca ar fi mult mai „normala” si nu ar mai fi asa de isterizata de grotescul spectacol politic care este amplificat de televiziuni si ziare pentru ca apoi sa fie livrat oamenilor.
    In urma acestui articol, m-ati convins sa va citesc ori decate ori veti scrie pe Hot News sau pe oricare alt site sau ziar, pentru ca am/avem nevoie de opinia limpede si fara o agenda ascunsa a adevaratilor intelectuali.

  15. Multumesc tare mult! Am simtit ca ma racoresc cand am citit articolul.

    Am citit ceea ce simteam de mult, dar nu as fi reusit sa transpun asa de concis.

    Excelent pasajul: „Nu fură isteții, ci nulitățile care nu își pot atinge scopul fără furtișag, sub toate speciile sale – delapidare, plagiat, impostură, minciună, curvăsărie.” la care mai adaug:”Bolile sociale se dovedesc așadar boli morale, iar toleranța față de ele naște monștri.

    Am rezonat la fiecare fraza scrisa, parca ele tasneau din mine!

  16. S=a intamplat ceva? Mineriada versiunea 7? Gulag 2.0? Sau e doar razgaiala hiperbolizanta a intelectualului sifonat in amorul propriu? Politica nu e pentru naturile sensibile, de premianti care asteapta admiratia si mangaierea pe crestet a dnei invatatoare.

  17. Hoți proști nu prea există. Le merge o dată, de două ori cu cîte un ou și, cînd să fure boul, sînt prinși. Marii hoți sînt nu doar isteți, ci inteligenți de-a dreptul.

    Ceea ce contează e sistemul de valori la care omul aderă. Dacă aș fi constrîns să împart o cameră de hotel cu cineva și aș avea de ales între un creștin (autentic, „certificat”) și alți cîțiva inși de religii diferite (cu valori diferite de ale mele, nefiind creștini), nu aș sta pe gînduri. Riscul de a mă trezi a doua zi prădat e nul în cazul creștinului dacă, repet, e unul autentic, „certificat, nu doar declarat.

    În ceea ce îi privește pe intelectuali, așa cum ne spune Paul Zarifopol, unul dintre cei mai luminați români, acestora li se datorează totul (sau poartă toată vina) atît în bine cît și în rău și nu e cazul să-i sanctificăm la grămadă:
    Intelectualii au fabricat oricând religia și politica. Ei au făcut budismul, creștinismul, socialismul – ei și numai ei. Cine dracul avea să le facă dacă nu ei? Nimic nu poate fi fapt istoric, dacă nu trecea prin capul intelectualului și, fără această lămurire intelectuală, viața societății n-ar avea alt nivel și altă semnificație decât o bătaie între doi țărani de la o piatră de hotar.

    Toată lumea are aerul să știe acestea. Oricare prostănac zâmbește de asemenea lucruri – de la sine înțelese, fiindcă dobitocul nu-i în stare să-și clarifice că nimic din ce crede el că știe nu i-ar fi dat în gând lui singur, nici milioanelor de semeni stereotipi ai săi.

    Ei așa: intelectualii poartă vina întreagă a vieții istorice, pentru că ei reprezintă luciditatea societății.

  18. Vai, ignorantii nu-si scot caciula in fata intelectualilor. Ce insulta! Cum indraznesc analfabetii astia sa critice niste „intelectuali”?!

    Nu stiu, domnilor, dar textul este inca o dovada ca Adrian Papahagi face parte dintre aceia care cred ca intelectualii sunt tot ce este mai bun intr-un popor, de parca intelectul presupune competenta sau caracter. Istoria este plina de intelectuali incompetenti, hoti, perversi. Capul societatii sa fie ei? Poate doar in mintea snobilor ca „dl” Papahagi, tributari unei conceptii stangiste despre lume, fondata pe diferente de clasa si elitism.

    In politica, intelectualii sunt cunoscuti pentru alegerile lor gresite, lipsa de caracter si viziune. Ei sunt cei care au construit fascismul, nazismul si comunismul numai pentru a-si satisface dorinta lor de functii si setea pentru status. Sa nu mai tina lectii de moralitate!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Adrian Papahagi
Adrian Papahagi
Conferențiar la Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai din Cluj. Doctorat la Universitatea Paris IV-Sorbonne, stagii doctorale și post-doctorale la Londra, Oxford, New Europe College-București. Membru al asociației M10.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro