miercuri, februarie 12, 2025

Moartea, ca un firesc al timpului

În Hamlet al lui Shakespeare, cu unica excepție a lui Horatio, lăsat să supraviețuiască fie și numai pentru motivul că cineva trebuia totuși să povestească ce s-a întâmplat între zidurile Cetății de la Elsinore, toate personajele sfârșesc tragic. Morții bătrânului Rege Hamlet îi urmează aceea a șobolanului Polonius, străpuns de sabia tânărului Hamlet, după care se sinucide Ofelia. Moare Gertrude, își primește dreapta pedeapsă Claudius. În fine se sfârșesc Laertes și Hamlet. Cel mandat aievea sau numai aparent de întâlnita sau neîntâlnita fantomă a Tatălui cu săvârșirea răzbunării. Că întălnirea a fost una reală sau doar închipuită, că nebunia lui Hamlet e una autentică sau numai mimată continuă să rămână teme de dispute între shakespearologi.

Singura certitudine a piesei e, până la urmă,  moartea. Distrugerea în timp a unei pseudo-elite, elita crimei, e adevărat, și autodistrugerea lui Hamlet.

Spectacolul, de fapt un one man show, Mortuus Est conceput, regizat și interpretat de Kocsárdi Levente, produs de Asociația Culurală Arte Factum  din Timișoara, mi se pare a fi construit pe ideea ingemănării scurgerii timpului cu moartea. Un timp și o moarte acționate de voința de putere. O putere pe care și-o doresc atât criminalii Claudius și Gertruda cât și tânărul Hamlet.

Suportul  textual al montării este reprezentat în principal de Hamlet­-ul lui Shakespeare asociat cu fragmente din Beckett (Texte de neființă), ca și cu reflecții personale ale semnatarei dramaturgiei, Mona Donici.

Ca spațiu de reprezentare a fost ales Bastionul, simbol al Timișoarei medievale. Alegerea mi se pare  extrem de potrivită. Bastionul, cu zidurile sale interioare din cărămidă,  sugerează cetatea daneză între ale cărei porți ermetic închise se petrec noian de crime își află contraponderea în  zona din imediata vecinătate a spectatorilor. Pământul negru, sicriul, de la bun început aflate la vedere, sunt mărci ale cimitirului în care va sfârși în cele din urmă Hamlet. Când timpul lui de viață va ajunge la final, când îi va veni și lui sorocul, tânărul Hamlet se va așeza singur în sicriu. Alături de singurele ființe iubite cu adevărat. Gertrude și Ofelia.

Hamlet Mortuus Est ne spune de fapt povestea pregătirii pentru moarte.

Cele două spații amintite sunt completate de conținutul set designul conceput de arhitectul Mc Donici (pregantă este simbolistica intrării în locul odihnei veșnice) și de video-designul creat de Sebastian Hamburger.

Hamlet, nuanțat jucat de Kocsardi Levente, intră încet, prudent, poate chiar greoi în scenă. Poartă pe față o mască, posibil masca din timpul duelului cu Laertes. Sau poate e fantoma. Fantoma Regelui ucis. Hamlet poartă pe trup urme de mocirlă. O mocirlă ce îi va acoperi agresiv și din voință proprie tot corpul în minutele de final ale spectacolului.

Pe fondul muzicii anume create pentru spectacol de Sergiu Cătană, muzică interpretată live, într-un sound design cu totul remarcabil, Hamlet-Kocsárdi ne va reaminti crimele din piesă. Din când în când va schița mișcări de dans, dans macabru, pe alocuri nevrotic, ale cărui coregrafii sunt datorate Ancăi Stoica.

Vom auzi vocea tatălui, de fapt vocea distorsionată a aceluiași Kocsárdi Levente, istorisindu-ne istoria crimei inițiale. Apoi pe un ton tot mai puternic, mai vindicativ povestea celorlaltor crime. Ilustrate cu detalii de recuzită. Un șobolan, un șarpe, rochia îmbibată de apă a Ofeliei, florile din lacul în care s-a înecat aceasta. Flori împărțite spectatorilor. Vedem o teastă din oase și o altă din gheață. Gheață pe care ni se cere să punem mâna. Să o mângâiem. Să o simțim fizic. Suntem bombardați cu averismente referitoare la grozăviile viitoare. Grozăvii ce se vor îndeplini necondiționat.

Și, la final, moartea protagonistului. O moarte cumva firească având în vedere grozăviile de dinainte.Moarte înscrisă în ADN-ul lumii dintre zidurile de la Elsinore.    

 Asociația Culturală ARTE FACTUM din Timișoara

HAMLET MORTUUS EST

Adaptare liberă după Hamlet de Shakespeare și Texte de neființă de Samuel Beckett cu contribuții de Mona Donici

Traduceri în limba engleză: André Ferenc

Concept, regie și interpretare: Kocsárdi Levente

Set design: M.C Donici

Compoziții muzicale și muzică live: Sergiu Cătană

Coregrafia: Anca Stoica

Video design: Sebastian Hamburger

Lumini: Dorian Bolca

Filmări și regie tehnică: Sorin Mocan

Poster design: Rujița Bătrîn

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Carti

Un nou volum semnat de Mihai Maci. Îl puteți achiziționa de aici

Foarte rar mi-a fost dat sa citesc o carte atat de neinduratoare cu realitatea imediata, in acelasi timp atat de logica si de riguroasa in demonstratii. Da, Mihai Maci n-are solutii pentru impostura generalizata din sistemul universitar romanesc sau din cercetare; dar o vaneaza splendid si necrutator in toate cotloanele unde se ascunde si o fotografiaza impecabil, aratandu-i originile si semnificatia sociala. Da, recunoaste ca nu stie cum ar trebui recuplata cultura de invatamant, nu mai spera ca s-ar putea ingradi dezastrele produse limbii romane de utilizarea device-urilor digitale, nu poate decat consemna declinul ireversibil al culturii inalte, dar si al satului traditional si al „familiei traditionale”: dar cat de magistral si, mai ales, lipsit de complezenta sentimentala completeaza fisele sociologice ale principalelor mutatii sociale si culturale din ultimele decenii! Ce-i de facut, totusi? Atata (si e deja mult), crede el: sa privim drept in ochi dezastrul si sa-i punem interogatiile esentiale: „Inainte de-a da raspunsuri, se cuvine sa punem intrebarile”. – Andrei Cornea

Carti noi

Definiția actuală a schimbării climei“ a devenit un eufemism pentru emisiile de CO2 din era post-revoluției industriale, emisii care au condus la reificarea și fetișizarea temperaturii medii globale ca indicator al evoluției climei. Fără a proceda la o „reducție climatică“, prin care orice eveniment meteo neobișnuit din ultimul secol este atribuit automat emisiilor umane de gaze cu efect de seră, cartea de față arată că pe tabla de șah climatic joacă mai multe piese, nu doar combustibilii fosili. Cumpără cartea de aici.

Carti noi

 

Carte recomandata

Ediția a II-a adăugită.

„Miza războiului purtat de Putin împotriva vecinului său de la vest este mai mare decât destinul Ucrainei, echilibrul regional sau chiar cel european. De felul în care se va sfârși acest conflict depinde menținerea actualei ordini internaționale sau abandonarea ei, cu consecințe imprevizibile asupra întregii lumi pe termen mediu și lung. E o bătălie între democrație și dictatură, între regimurile liberale și cele autoritare... Cumpara volumul de aici

Pagini

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro