vineri, ianuarie 27, 2023

Moartea lui Oscar Berger și televiziunea de pompe funebre

În zilele când se stingea Oscar Berger, omul care a ţinut viu timp de optsprezece ani „Timişoara”, ziarul-simbol al oraşului Revoluţiei, televiziunile româneşti se întreceau în dezmăţ croind scandal în jurul unor decese. Ţintuit la pat, Oscar mai avea doar puterea de a se uita la televizor şi, din când în când, de a răspunde la telefon. Ce-o fi fost în sufletul lui privind ţopăiala indecentă din jurul lui Florin Cioabă, cu prinţi moştenitori, împăraţi şi faraoni, fiindcă ridicolul nu cunoaşte limite, privind apoi gâlceava în jurul locului de veci din familia fotbalistului sinucigaş Costică Ştefănescu, în fine privind marile desfăşurări de forţe jurnalistice masate la peştera Polovragi unde mama „divelor” Monica şi Ramona Gabor a suferit un accident mortal, Oscar n-a mai apucat să ne spună. Ca monarhist îl amăra precis îngăduinţa cu care romii uzurpă titlul de Rege, care e doar unul: Regele Mihai al României, care îl decorase cândva pentru loialitate. Oscar Berger detesta, cu un fanatism simpatic, lipsa de sinceritate a unei prese care invocă interesul public pentru a satisface doar interese de grup sau interesul unui public decăzut, care ignoră cultul creştin al morţilor. Falsa evlavie a oamenilor în general în faţa morţii, amestecul de cutume profane, ritualuri bisericeşti şi curiozitate morbidă sunt exploatate cu cinism mai ales de televiziune (deşi nici online-ul sau presa scrisă n-au lipsit de la festin), pentru potenţialul lor de spectacol. La B1TV Banciu avea chiar o rubrică, Mortul zilei, cu care s-a mai potolit după dușurile reci de la CNA. Oscar Berger, cu experienţa sa de regizor (a fost coregizor la serialul Cireşarii!) şi de presă, ştia că niciun fel de interes public nu justifică trimiterea reporterilor la spital, la morgă, la catafalc, la cimitir pentru a transmite neapărat ”în direct” detalii close-up despre mort. O perspectivă pe gaura cheii, cu false subiecte pentru zile sau săptămâni întregi de isterie. Canalele de știri au înregistrat audiențe majore, cu 50% mai mari decât de obicei, conform paginademedia.ro. Televiziune de pompe funebre, ar fi spus, dacă ar mai fi avut glas.

Timişoara adâncă se desparte pe rând de boemii care au alimentat „spiritul Timişoarei”. Şi au plecat destui: Ion Monoran, Iosif Costinaş, Ioan Crăciun, George Şerban, Schwartz Calboreanu, Lelu Bihoi. În ziua despărţirii de Oscar, am scris pe Facebook: „Oscar Berger, om de mare caracter, a murit neîmpăcat azi, 23 august 2013: valorile pentru care a militat ziarul Timişoara au fost anulate de votul din 2012 al timişorenilor, spunea el. Nici Proclamaţia de la Timişoara, nici monarhia, nici spiritul rebel al Timişoarei nu mai contează pentru majoritate. A plecat cu gândul plin de amărăciune că efortul său a fost inutil. A vrut să-şi mărturisească decepţia într-un interviu care n-a mai avut loc. Era pe sfârşite, se stingea cu gândul la ziar, sperând să nu moară împreună cu el. Destinul e ironic: anticomunistul Oscar Berger ne părăseşte în zi de festivităţi comuniste, pe care le detesta… Şi mai vreau să adaug ceva: acum vreun an am încercat să conving nişte prieteni ai mei şi ai lui Oscar să facem în comun o propunere să i se acorde titlul de Cetăţean de onoare al oraşului Timişoara. O merita deplin. Era printre puţinii care au crezut cu maximă candoare în spiritul oraşului şi unul, tot dintre puţinii, care se înflacăra la orice idee de protest pentru democraţie. N-am convins. Dar nici n-am insistat. Apar mereu cauze mai actuale. Onoarea nu e printre priorităţi. Nici moartea. Oscar va fi cetăţean de onoare în Rai”.

Este ceva ce Oscar Berger n-a primit în timpul vieţii: sprijin şi preţuire pentru cauza sa. El dăruia oraşului un ziar cu al cărui supravieţuirie şi-a identificat destinul, investindu-şi tot ce câştigase din afacerea de cablu, mai apoi, când banii s-au topit, din curse făcute cu autocamionul în Germania. Subscripţia de criză propusă timişorenilor n-a avut succes. Noua administraţie uselistă i-a trântit un bir în plus dublând chiria redacţiei, punându-l pe drumuri, forţându-l să se umilească inutil. A primit mereu simpatie de la numeroşii prieteni şi „haveri”, fiindcă era una dintre apariţiile haioase, ușor abulice, nelipsite de la evenimentele oraşului. Mai avea câteva săptămâni de trăit, dar a urcat în iulie la Gărâna, la Festivalul de jazz, a făcut poze pentru ziar şi politică, de care era fascinat. Nu era un orator şi nu avea deloc aerul unui patron. Aflăm tardiv că nu avea un costum de ceremonie, că era incapabil să negocieze în afara propriilor credinţe şi că se avânta cu capul înainte în orice utopie, ceea ce îl face incompatibil cu descrierea unui businessman. Avea naivităţi şi generozităţi speciale, evocate de Marcel Tolcea: „Pentru el, Răul absolut a fost comunismul și multiplele sale avataruri din imediata noastră apropiere. Pe care s-a crezut sortit să le urmărească, să le atace și discrediteze cu o determinare furibundă, asemenea unui nemilos ideolog religios. Dar și cu o solidarizare totală, fără nuanțe, cu toți cei amenințați de sistem”. Î

În jurul urnei cu cenușă n-au roit televiziunile flămânde de senzațional. Evenimentului îi lipsea potențialul de scandal, iar personajului notorietatea care să-l califice pentru dezbateri stridente printre dive, bulibașe, fotbaliști. În schimb, Oscar ne-a lăsat pe gânduri: ne-a obligat să cuantificăm pierderi și răni, să reflectăm la schimbare. Jurnaliștii care l-au cunoscut l-au descris ca „ultimul romantic al presei timişorene” (Dragoş Boţa) sau „ultimul Don Quijote al presei româneşti” (Daniela Raţiu). A plecat supărat fiindcă oamenii continuă să nu vadă Răul din politică şi societate, dar a lăsat o fantă pe drumul său către ”redacția celestă” (Doru Botoiu) pentru speranţă,:„dacă își vor da seama și vor reacționa în consecință, ar mai putea exista o mică speranță. Din păcate despărțirea noastră nu ne mai dă posibilitatea de a fi părtași la această eventuală speranță în principiu utopică”, a scris Oscar Berger în ultimul să articol pământean.

Articol apărut în Revista 22 și în ziarul Timișoara

Distribuie acest articol

4 COMENTARII

  1. „Regele Mihai al României, care îl decorase cândva pentru loialitate”.
    Mihai este R(r)egele al României ?
    Are dreptul o persoana de drept privat sa decoreze alte persoane?
    Si daca da, loialitate fata de cine? Fata de ce ?

    In alta ordine de idei, madam, capitalismul ne-a invatat (la scoala) sa gandim numai util, numai concludent si numai pertinent; adica daca nu avea raiting, de ce era bun? Si daca nu era bun in sensul cerut de raiting, la ce sa ma fi uitata (sic!) ?

    In resdt, despre decedati, numai de bine !

  2. Dragă Brândușa!
    Ne-am cunoscut la Budapesta, în seara inaugurării Centrului Cultural Român, la vremea ministeriatului baritonului Ludovic Spiess -cred că numai muzica poate împiedica decadența proprietarului de cuvinte, într-un moment când ambasadorul României împiedica un cetățean român să intre pe teritoriul misiunii diplomatice a țării sale, unde mai pui că acela era și jurnalist, și, nimeni, absolut nimeni în afară de Brândușa Armanca, venita de la ”Timișoara” și ”Europa Liberă” nu a scris măcar o virgulă despre acel abuz!
    De ce te miri acum?
    Moartea unui ”romantic al presei” este renașterea profesiei ” de a fi curios” dar, comedianții din jurnalistica românească vor trăi atât cât publicul le va face rating!
    Iar daca publicul românesc acum vrea acest gen de jurnalism aceasta înseamnă că, gazetăria românească a abdicat de la condiția de educator!
    De asta mă doare moartea lui Oscar că, pleacă din ce în ce mai mulți dintre cei care într-adevăr sunt ”Învățători” în gazetăria românească de după război!

  3. Doamnă Armanca, apreciez articolul și vă dau dreptate în privința dezgustătoarei căderi țn derizoriu a mass-media. Nici un argument economic sau de altă natură nu justifică abandonul criteriilor de utilitate socială care ar trebui să fie îndeplinit de către media.

    Ca și dvs. mi se pare revoltătoare necrofagia mediatică și contribuția ucigătoare a jurnaliștilor aculturalizați la degradarea gustului public.

    Mi-am exprimat și eu opinii asemănătoare:

    http://petrudumitriu.wordpress.com/2013/01/12/huiduim-poporul-si-televizorul/

    Acest popor nu este consumator ereditar de manele muzicale sau mediatice. Amintiți-vă succesul la public al Esplanadei Operei la București. Publicul va fi capabil să înțeleagă și să asimileze produse de calitate dacă acestea i se vor oferi sau dacă se va face un efort de educație.

    PS – Sonoritatea similară a celor două nume din două articole care apar pe această pagină, Oscar Berger și Ostap Bender, este întru totul rodul hazardului și îmi cer scuze dacă v-a supărat.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Brindusa Armanca
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism ca „Televiziunea regională în România” (2002), ”Media culpa” (2006), ”Învaţă să învingi” (2006) şi „Istoria recentă în mass-media. Frontieriştii” (2009), tradusă şi în maghiară în 2011, cărţi de comunicare cum este „Ghid de comunicare pentru jurnalişti şi purtători de cuvânt” (2002), sau de istorie literară ca „Mesajul lui Crypto. Comunicare, cod, metaforă magică în poezia românească modernă” (2005). Filmele de televiziune i-au fost premiate la festivaluri naţionale şi în competiţii internaţionale, iar activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Carti noi

 

Institutul de Istorie a Religiilor al Academiei Române și Muzeul Național al Literaturii Române vă invită la expoziția „Manuscrisele inedite ale lui Mircea Eliade din patrimoniul Institutului de Istorie a Religiilor al Academiei Române”, care va putea fi vizitată între 26 ianuarie și 13 martie 2023 la sediul Muzeului Național al Literaturii Române din strada Nicolae Crețulescu nr. 8. Află mai multe

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro