miercuri, octombrie 20, 2021

Moda, Corupția și Minimizarea efortului. Repartizarea elevilor la licee – Algoritmul A

Partea IV: Moda

În prima parte a acestei serii am explicat esența algoritmului A de repartizare a elevilor la licee: se așază toți la coadă, în ordinea mediei de admitere, și când îi vine rândul fiecare este rugat să-și aleagă un liceu (specializare) de pe lista publică. În partea a doua am arătat ce maximizează acest algoritm: corelația dintre valoarea individului și libertatea lui (de alegere). În partea a treia am detaliat cum funcționează softul de computer care este delegat de elevi să facă alegerile în locul lor, pe baza listelor de preferințe.

Un avantaj imens al acestui sistem este că statul (algoritmul) este complet imparțial vizavi de valoarea liceelor. Pentru stat nu există liceu mai valoros decât altul, toate sunt la fel (cum ziceam că sunt premiile în concursul de natație). Oamenii (cetățenii, familiile) se înghesuie la un liceu sau la altul, în funcție de diverse criterii. Dar care sunt aceste criterii?

Lăsând deoparte criterii legate de șansele copilului să intre la un liceu sau altul (am explicat de ce sunt irelevante), majoritatea familiilor pun în balanță următoarele:

– apropierea de casă (aici e totul clar, nu e nimic de comentat)

– specializarea (și-aici e clar, unii elevi/familii vor o anumită specializare, nu le este indiferent; este momentul să fac o mențiune: în tot acest articol am vorbit de „licee”, când de fapt avem de-a face cu specializări; „chestiile” din lista de opțiuni sunt specializări, ele au câte un număr de locuri, ele au coduri asociate și pentru ele trebuie să opteze elevii; le-am spus „licee” doar din comoditate, și ca să curgă expunerea mai fluid…)

– valoarea liceului (dedusă de obicei din media ultimului admis din anii trecuți, combinată poate cu cifre legate de Bacalaureat).

Să discutăm puțin despre ultimul criteriu. Cum ar putea ca valoarea profesorilor, măiestria/priceperea lor didactică, să fie dictată de nota ultimului admis? Este evident că o asemenea legătură cauzală, dacă există, este destul de slabă. De fapt, ce ne spune nota ultimului admis (sau chiar media notelor celor admiși, dacă s-ar face publică)? Ne spune doar că o mulțime de elevi au optat pentru acel liceu. Practic aflăm că mulți elevi (sau părinții lor) îl consideră un liceu „de valoare”. Remarcați circularitatea? Un liceu este jinduit pentru că… fiind anul trecut jinduit, mulți elevi l-au pus în fruntea listei de opțiuni, și cei mai buni dintre ei au intrat acolo. Toți elevii se înghesuie acum la câteva licee pentru că alți elevi s-au înghesuit în trecut la acele licee (ridicând astfel nota ultimului admis); și dintre toți cei care se înghesuie acum, doar cei mai buni vor fi admiși (menținând astfel ridicată nota ultimului admis). Valoarea profesorilor și a educației furnizate are prea puțin de-a face cu acest fenomen.

Și promovabilitatea la Bacalaureat reflectă același lucru: e normal ca un liceu unde au intrat elevi buni să scoată după patru ani elevi buni, care vor lua Bacalaureatul cu note mari. Corelația asta nu ne spune nimic despre calitatea educației primite acolo. (Ne spune cel mult că profesorii respectivi nu i-au distrus pe elevi, nu i-au făcut să regreseze evident…)

Deci practic considerăm că un liceu este „de valoare” pentru că vedem că alții (mulți) îl consideră „de valoare”. Exact ca în modă. Faptul că avem la dispoziție numere cu două zecimale este doar o iluzie de obiectivitate, care nu schimbă cu nimic esența fenomenului: este circular. Popularitatea conduce la popularitate. Se autoperpetuează. E o buclă de păreri bazate pe păreri bazate pe păreri… dedesubtul căreia adeseori nu se află nimic obiectiv.

Problema este că, din păcate, nimeni nu-și poate permite să ignore „liceele bune”. Chiar cei ce înțeleg fenomenul se gândesc (cu foarte mult temei!) că este de preferat ca al lor copil să fie înconjurat de elevi buni. De-aia de fapt vrem să ne dăm copilul la un „liceu bun”: pentru anturaj, nu neapărat pentru calitatea profesorilor. Practic un liceu bun este un „club select”, unde știm că odrasla va fi într-un „mediu bun”. Și uite-așa fenomenul se perpetuează: liceele bune sunt doar „locuri în care se-adună copiii buni”, și de-aia sunt dorite, și de-aia se-adună acolo copiii buni (mă rog, cu note mari).

Partea V: Corupția

În prima parte a acestei serii am explicat esența algoritmului A de repartizare a elevilor la licee: se așază toți la coadă, în ordinea mediei de admitere, și când îi vine rândul fiecare este rugat să-și aleagă un liceu (specializare) de pe lista publică. În partea a doua am arătat ce maximizează acest algoritm: corelația dintre valoarea individului și libertatea lui (de alegere). În partea a treia am detaliat cum funcționează softul de computer care este delegat de elevi să facă alegerile în locul lor, pe baza listelor de preferințe. În partea a patra am discutat despre (i)relevanța mediei ultimului admis: ea nu reflectă valoarea educației furnizate de profesorii acelui liceu, ci faptul că mulți elevi buni se înghesuie acolo – deci copilul meu va avea parte de un „mediu bun”.

Am auzit însă că acum se vehiculează ideea ca sistemul de repartizare să se modifice: fiecare liceu ar căpăta dreptul de a-și rezerva un număr de locuri (maxim 25%, parcă) pentru a fi ocupate prin sistemul vechi, cu examen organizat local (metoda V). Cred că ar fi o prostie. Pe de o parte cred că este o cedare populistă în fața unui segment de părinți care nu înțeleg avantajele algoritmului A (pentru că de fapt nu înțeleg cum funcționează). Guvernanții care au venit cu ideea asta cred că o consideră o modalitate ieftină de a mulțumi o minoritate (probabil vocală, pentru că de obicei neînțelegerea se corelează cu „gura mare”). Dar statul ar avea de pierdut, pentru că ar face rabat de la principiul „corelație maximă între valoare și libertate(a de alegere)”.

Cine are interesul să promoveze această idee? Să ne gândim: elevii/familiile lor? Nu cred (mă refer la cei informați, care înțeleg despre ce-i vorba). Directorii de licee? Eu, să fiu director de liceu, confruntat cu această propunere aș spune „Mulțumesc, prefer să las toate locurile disponibile pentru algoritmul A. În felul acesta fiecare loc din liceul meu va fi disponibil pentru toată «balta națională» de elevi buni. De ce să blochez o parte, care să fie disponibile doar unui subgrup restrâns — cei care au curajul să dea examen la mine (dar nu și la alt liceu)? Dacă ei chiar sunt buni, nu i-aș racola oricum prin algoritmul A? Scoțând niște locuri din algoritmul A, n-aș face decât se scad randamentul acelor locuri.” Aceasta este judecata evidentă. Doar dacă… Ia gândiți-vă: Dacă eu aș fi un director de liceu „unsuros” (adică șpăguibil), până acum nu prea aș fi avut cum să-i servesc pe diverși insistenți care veneau cu „Haide dom’ director, ce naiba, oameni suntem. O mână spală pe alta, știți cum merge treaba. Îl am și eu pe Goe, e băiat bun, dar nu cred că are notă, că ce mai e nota în zilele noastre… Nu se poate să aranjăm cumva? Vă lasă inima să-l știți că ajunge la cine știe ce liceu infect? Înțelegeți-mă, și-o să vă-nțeleg și eu, vă promit…” Directorul pur și simplu n-avea ce să facă, era obligat să răspundă „Îmi pare rău, am mâinile legate: algoritmul A… Efectiv n-am cum.”

Dar acum, dacă se deschide portița asta cu „5 locuri rezervate, decide liceul cine le ocupă”… Deodată se deschid noi posibilități. Un examen local, organizat de liceu, nu are nici pe departe rigorile Evaluării Naționale. Se pot găsi soluții ca să intre și Goe.

Nu spun că există părinți mai săraci cu duhul care n-au înțeles algoritmul A și cred că metoda veche V era mai bună. Nu spun nici că există directori de liceu dornici să-l ajute pe Goe. Spun doar că dacă ar exista, acestea ar fi singurele categorii de susținători ai ideii „Să rezervăm câteva locuri și pentru vechiul sistem, cu examen local. Ca să fie toată lumea mulțumită.” A, și politicienii populiști, desigur, care ar dori să-și atragă simpatia acestor categorii fictive. Politicienii ăștia nu sunt o categorie fictivă.

Partea VI: Minimizarea efortului

În prima parte a acestei serii am explicat esența algoritmului A de repartizare a elevilor la licee: se așază toți la coadă, în ordinea mediei de admitere, și când îi vine rândul fiecare este rugat să-și aleagă un liceu (specializare) de pe lista publică. În partea a doua am arătat că acest algoritm maximizează corelația dintre valoare și libertate. În partea a treia am detaliat cum funcționează softul de computer care este delegat de elevi să facă alegerile în locul lor, pe baza listelor de preferințe. În partea a patra am discutat despre media ultimului admis, arătând că ea nu reflectă valoarea educației primite la un liceu, ci faptul că acolo se concentrează elevi buni. În partea a cincea am explicat că propunerea revenirii parțiale la sistemul vechi, cu examen hotărât de fiecare liceu, are ca unic „avantaj” deschiderea unor portițe pentru corupție.

Sfatul pe care l-am dat vizavi de completarea „fișei de opțiuni” (de fapt o listă de preferințe) este ca fiecare candidat/familie să ierarhizeze în ordinea preferinței toate specializările din oferta educațională disponibilă (pe județ, de obicei). Strict după criteriul „Cât de mult mi-ar plăcea să intru la acest liceu/specializare?” și fără a ține cont de media de anul trecut, media elevului, șanse, probabilități, dificultatea relativă a subiectelor anul acesta față de anii trecuți, înghesuială, concurență etc.

Strategia ierarhizării tuturor variantelor disponibile strict după preferință este nu doar cea mai bună, ci și cea mai simplă. Încercările de a minimiza consumul de pix/timp sunt cele care introduc factorii suplimentari menționați și complică treaba, conducând la socoteli interminabile, stres, disperare, angoasă, cădere nervoasă ș.a.m.d.

Există totuși o metodă simplă prin care lista de preferințe poate fi scurtată semnificativ, mai ales pentru elevii cu medie mare. Metoda a fost sugerată de un cititor („Bibi”) al primei părți a acestei serii de articole, căruia îi mulțumesc pentru observație.

Voi explica folosind analogia din prima parte, pe care o reiau aici: La mall se deschide un nou magazin de înghețată și se afișează sus, mare, „Avem 30 de înghețate de vanilie, 20 de cacao, 5 de zmeură, 10 de vișine etc.” Se formează o coadă lungă. Cetățenii vor fi serviți în ordinea în care s-au așezat la coadă. Primul este întrebat „Ce înghețată doriți?” (una de persoană!), spune că lui îi place cel mai mult de cacao, e servit, și-apoi se trece la următorul. Și tot așa, până când se ajunge în situația „De zmeură spuneți? Îmi pare rău, s-au terminat. Doriți altceva?”; omul zice „Atunci… de portocale”. Este posibil să fie servit, sau să i se spună „Nici de portocale nu mai avem. Doriți altceva?”. Și tot așa.

Acum, dacă eu sunt al 23-lea la coadă (să presupunem), asta înseamnă că sunt doar 22 de cetățeni care vor alege înaintea mea. Dacă mie cel mai mult îmi place înghețata de zmeură (5 bucăți disponibile) și pe locul doi înghețata de cacao (20 de bucăți disponibile), este suficient să-mi scriu pe lista de preferințe „1. zmeură, 2. cacao”. În total lista mea acoperă 25 de înghețate – din care, în cel mai rău caz, 22 vor fi luate de cei 22 de cetățeni care aleg înaintea mea. Dar sigur va rămâne cel puțin una din preferatele mele (de fapt vor rămâne cel puțin 3). Deci nu este necesar să merg cu lista mai departe, pot să mă opresc la primele două preferințe.

În cazul repartizării la licee: un elev X care e pe poziția 1500 în clasament are în față alți 1499 de elevi care vor alege înaintea lui. O clasă are în medie 30 de elevi, deci dacă toți cei 1499 vor alege fix dintre preferințele lui X (în cel mai rău caz!), ei vor ocupa cam 50 de clase. Să zicem că fiecare specializare are câte două clase, în medie – rezultă că e suficient ca X să-și treacă pe lista de preferințe cam 25 de coduri specializări. Un număr absolut rezonabil.

În realitate, socoteala poate fi făcută exact. Pentru că în dreptul fiecărei specializări este trecut numărul de locuri disponibile. Tot ce are de făcut candidatul este să înceapă cu specializarea pe care și-o dorește cel mai mult și să continue în ordinea descrescătoare a preferințelor până când numărul total de locuri conținut în specializările de pe lista lui depășește poziția pe care o ocupă el în clasamentul mediilor pe județ. Atunci se poate opri.

Este drept, pentru un elev care ocupă poziția 15000 rezultă aproximativ 250 de coduri pe care trebuie să le treacă pe listă. E foarte probabil că preferatele din capul listei lui se vor epuiza până când îi vine rândul să aleagă. Dacă îi este lene să le scrie și vrea să mai tundă lista din partea superioară („Sigur n-apuc loc la Sava, ce rost are să-l trec…”), atunci trebuie să evalueze șansele lui de a intra la fiecare liceu, să țină cont de competiție, înghesuială, media de anul trecut, probabilitatea să… și începe sarabanda socotelilor și temerilor și frustrărilor. Părerea mea este că tot acest consum nervos nu merită și că e mult mai simplu să ierarhizezi muncitorește aproximativ 250 de specializări, după cât de mult ți-ai dori să intri la fiecare.

În concluzie, algoritmul A este metoda ideală de repartizare a absolvenților de gimnaziu la licee, pentru că asigură corelație perfectă între valoarea (performanțele) elevului și libertatea lui (de alegere). Strategia optimă de completare a fișei de preferințe este să treci specializările/liceele în ordinea în care îți plac, fără să te intereseze șanse/concurență/etc. Ar trebui să le ierarhizezi pe toate (din județul unde vrei să faci liceul), dar dacă ți-e lene, te poți opri atunci când numărul de locuri acoperite de specializările pe care le-ai scris devine mai mare decât poziția ta în clasamentul mediilor.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Romania Educata ofera pe acest subiect o schimbare de paradigma . Nu putem face intii presupuneri si apoi sa ne formatam un text in sprijinul a ceea ce noi am presupus a fi adevarat .Nu stau sa caut presupunerile din text dar daca doriti le veti descoperi si singuri .Ce ofera practic tema propusa . Ofera o modalitate de a cunoste la nivel general, pe domenii de competenta ,care sunt afinitatile elevilor si spre ce anume se indreapta Invatamintul romanesc in viitor . Ofera posibiltatea de a-ti creea un job (in viitor )strict pe tema care o stii , o cunosti si ai si placerea de a o face , ofera o desprindere a elevului de dorinta parintelui ce evident se indreapta spre aspiratiile proprii si nu spre ceea ce copilul poate si stie sa faca . Romania educata ofera si o modalitate de concurenta (identificata nu stim dupa ce criterii drept ilegala in Text ) atunci cind numarul de elevi atasati unui anume Liceu este prea mare .Se face instant departajarea prin concurs .Elevul este pus sa aleaga, nu altcineva ,fapt ce confera in viitor o mai mare implicare a elevului in deciziile personale . Mereu am spus parintilor (cunostiinte proprii ) :nu mai raspundeti voi in locul copilului , este gresit . Lasati copilul sa se exprime singur si Romania Educata asta face . Inghesuiala de false teme , ce pot sau nu pot aparea , in parcursul puneri in practica a exercitarii alegerii sunt doar inchipuiri , posibilitati duse la extrem si nu un adevar de necontestat .Presedintele natiunii propune tuturor , in urma unor consultari de lunga durata , ceea ce se numeste Romania Educata , impreuna cu solutiile aferente si cu finantarea de 3,6 miliarde de euro , repartizati in timp . Romania educata se refera la viitor .A cauta nod in papura nu este o solutie .

    • „Lasati copilul sa se exprime singur si Romania Educata asta face”
      Mafaldo ai cugetat bine, dar nu cred ca asta i si n gusa romaniei educate.
      doar nu v o fi angajat majestatea sa Iohannis consilier. Mafaldo, lasa omul sa rigiie el insusi de placere, nu l mai gidila tu pe buric sa i produci veselie

      • Subscriu. Romania Educata propune in domeniul articolului un ghiveci care va reusi sa nemultumeasca lumea si mai mult decat atat.

        A „lasa elevul sa aleaga” este o aberatie pentru ca:
        a) nu are de fapt nicio posibilitate sa se informeze la modul real despre licee si
        b) nu are de unde sa aleaga avand in vedere ca sunt doar cateva profile, extrem de rigide

        Romania a produs in ultimii 30 de ani doua generatii de semidocti, incapablili, incompetenti, lacomi si puturosi. Asa sunt romanii, asa este societatea romaneasca. Eu nu reusesc leg nimic cu romanii ramasi in tara, cu foarte foarte putine exceptii.

        Vine acum un alt „specialist” in politici de educatie, pus in fruntea tarii se se ocupe de cu totul alte lucruri si, impreuna cu o liota de pupangii da nastere unui program numot pompos „Romania Educata” in care isi dau intalnire tot felul de dorinte obtuze, masuri ciudate, idei fara nicio legatura cu realitatea.

        Mai nou, aceasta idee a repartizarii mixte. Ca orice idee aberanta si daunatoare si aceasta are mari sanse sa se aplice in ROmania. Pentru ca ROmania e locuita de romani asa cum i-am descris mai sus.

        Patriotism inseamna sa fii constient de realitate, pentru a o putea face mai buna. Nu inseamna sa lauzi prostia ca si cum ar fi o calitate.

  2. Da. Desigur ca a schimba actualul mod de distribuire a elevilor in licee ar fi o initiativa nefericita. Daca se pune in practica metoda examenului la fiecare liceu, ii dau un an. Un an cu scandal, cu oale sparte in capul ministerului. Atunci se va constata pe teren ce idee proasta ar fi. Dar nu cred sa se implementeze asa ceva.
    In schimb, nu sunt de acord cu ceva din ce ati zis – ca elevii s-ar duce la anumite licee cumva in virtutea inertiei, asta neavand nicio legatura cu valoarea liceului, a profesorilor sai. Fals. Pentru ca profesorii, si ei, aleg dupa aceleasi criterii – sa fie liceul bun, sa aiba elevi buni, sa aiba un auditoriu receptiv. Pentru liceele bune este concurenta mare la titularizare sau transfer; sau chiar si suplinire. Asadar, daca exista concurenta si intre profesori, deducem ca avem, in general, oameni bine pregatiti. Inca ceva: liceele bune sunt in general amplasate in cladiri cu valoare de patrimoniu. Una e sa inveti si sa predai intr-o institutie bloc comunist, alta e sa fii intr-o cladire cu 5-6 metri pana la plafon. Sa fim seriosi.

    • Ramane intrebarea ce se intelege prin licee „bune”?

      Cumva liceele cu media de intrare mai mare?

      Poate. Dar de ce sunt ele mai bune decat celelalte – adica cele mai putin bune?

      O asemenea presupunere ar pleca de la premisa ca liceele mai bune au profesori mai buni. Dar asta in inseamna sa existe o modalitate prin care sunt recunoscuti cei buni si eliminati ceilalalti. Ori, asa modalitate nu exista. Odata titularizat, cu exceptia cazului in care ajungi in inchisoare, acolo ramai.

      O alta premisa ar fi aceea ca in liceele bune materia este mai bine predata, pentru ca elevii sunt buni. Dar o asemenea premisa pleaca de la faptul ca materia este utila la ceva. Fapt profund fals – mai nimic din ce se preda in liceu nu foloseste la nimic altceva decat la impopotonarea tanarului cu o serie de cunostinte care suna bine, impresioneaza.

      Concluzia? Elevii aleg liceul dupa orice altceva in afara de cat de bine se preda acolo. Ei stiu asta, profestorii stiu asta.

      ===

      Cladirea? O consider un criteriu foarte slab de alegere. Adesea scolile comuniste stau foarte bine la organizarea spatiului. Faptul ca nu au coloane grecesti conteaza putin in sala calculatoarelor :-).

  3. Vorbim de un algortim si nicidecum de elev, acesta unde ramane ? doar despre el este vorba.
    Nimic despre aptitudinile si dorintele acestuia, in schimb punem in balanta dorintele parintilor, de regula depasite de situatia reala, de cele a ale profesorilor etc.etc.
    Elevii trebuie triati dupa un sistem bazat pe aptitudinile acestora, aptitudini care se poate evalua doar intr-o perioada mai lunga de timp si in functie de dezvoltarea tinerilor, sub toate aspectele.
    Tinerilor trebuie oferite posibilitati si optiuni de a putea alege forme diverse de invatamant pt ca atingera scopului nu trebuie sa fie musai liniara.
    De ce nu exista optiunea ca dupa terminarea unei scoli de meserii sa existe posibilitatea recupararii unui bacalaureat technic in urma caruia tanarul sa se poata inscrie la o facultate cu profil technic ? indiferent de varsta, si la 25 de ani daca tanarul si-ar dori acest fapt si l-ar ajuta mai departe.
    In primul rand trebui sa ne axam pe tinerii cu nivel intelectula mediu si slab, cei buni isi gasesc drumul fara probleme.
    Este vorba de 75 – 80 % dintre tineri carora trebuie sa le oferim ceva prin care acestia sa-si poata gasi o preocupare care sa le asigure un mod de trai normal si decent.
    Este nevoie de consilierea si evaluarea tinerilor incepand din clasa a 5 si pana in momentul in care deciziile urmeaza a fi luate insa nu dupa cum isi doresc parintii, de multe ori rupte de realitate, in functie de aptitudinile tanarului pt fiecare este bun la ceva si poate fi util unei comunitati, incepand cu strangera gunoiului si pana la varful piramidei profesionale.
    Stim ce isi doresc de fapt tinerii ?

    • Da, asa este. Articolul este mediocru și nu înțelege problema.
      Și anume evaluarea națională este un test mult prea simplu ca sa facă departajarea la liceele bune și este si nespecifica. Departajarea la Tudor vianu (mate info) ajunge sa fie făcută de nota la romana pentru ca la mate toți iau 10. Sau de notele din generala, o tâmpenie.

      Sigur, solutia optima poate nu e admiterea individuala la licee.

    • Cine trebuie sa stie, stie. Este foarte clar ce si cum trebuie facut in invatamantul romanesca, pentru cine are idee cat de cat de politici educatiionale si de societatea din Romania.

      Numai ca in societatea romaneasca, inca din cele mai vechi timpuri, nu sunt intrebati cei care stiu, ci cei care fac mai tare pe desteptii, cei care sar cu spaga, cei care sunt mai draguti (:-)) samd.

      In timp, cei care se pricep se retrag, pentru ca lupta cu prostia consuma multa energie. Asa apare spatiul de manevra pentru toti imbecilii. Valabil nu doar in educatie.

      Nu spun ca alte natii nu au si ele idiotii lor. Doar ca ele nu-i considera, in corpore, genii.

      ===

      Solutia consta in flexibilizarea parcursului de invatare si in externalizarea unei parti a acestuia in afara scolii.

      Cu alte cuvinte, nu trebuie sa impunem o anumita conduita decisionala universala, ci sa construim un mediu institutional care sa permita deciziei individuale sa se concretizeze.

      E o idee simpla, dar cu totul straina de spritul ceausist al romanilor. Fiecare considera ca numai cum vrea el e bine si toti ceilalti trebuie sa faca la fel cu el, Geniul Carpatilor.

      Asta blocheaza intreaga soxietate, inclusiv invatamantul.

      ===
      Liceele ar trebui sa fie lasate sa se organizeze cum doresc, dar sa adope un singur profil, nu mai multe. Liceele private ar trebui lasate sa angajeze pe cine doresc si sa adopte ce materii doresc, cu exceptia unui procent de 10% materii obligatorii.

      PArcurusul in interiorul fiecarui liceu ar trebui sa fie lasat la latitudinea fiecarui elev, fiecare fiind libe sa aleaga ce materii sa urmeze, intr-un sistem de conditionari intre anii de studiu.

      O parte din materii ar tregui lasate in afara scolii iar scoala doar sa evalueze atingerea unor obiective stabilite. Ar trebui permis home-schoolingul partial.

      In materie de meserii, acestea trebuie trecute cat mai mult catre sectorul de afaceri, sa desfasoare instruirea cum cred ei mai bine. Liceele ar trebui sa fie libere sa adopte o line de invatare dedicata unei anumite meserii, daca doresc.

      Intregul ecosistem de invtare ar trebui sa fie extins cu invatarea auto=dirijata, cu portofoliile de studiu individuale, cu micro-certificari si dosare extra-curriculare.

      Si ar mai fi.

      Desigur, nu se poate face totul peste noapte, Dar Romania Educata cam asa trebuie sa arate, sa stabileasca etape pe acest drum de lunga durata.

      Discutiile trebuiau purtate pe acest palier, nu in amestecul acela de dorinte minunate si masuri confuze, fara nicio noima si total nepractice. Nu spun ca lucrurile pe care eu le-am enumerat sunt neaparat cele mai bune, dar asa ar fi trebuit discutat, poate aparea idei mai bune.

      Nu te poti astepta de la algoritmul de repartizare, oricare ar fi acesta, sa conteze cat de putin in cresterea caliatii in educatie.

  4. Alegerea este totusi simpla, in algoritmul actual.

    a) Adaugi 10 sutimi la medie – pe ideea ca mediile vor fi mai slabe anul prezent decat in cel precedent sau scazi 10 sutimi din medie- in caz contrar. Poti sa o lasi si pe cea actuala daca nu te simti in stare sa previzionezi. Atentie ca daca esti pe varianta optimista – cea in care media ta valoreaza mai mult, atunci trebuie sa fii pesimist in ceilalti doi pasi = aplica strategia din etapa b) si in etapa c). Ca sa fii sigur,
    b) Selectezi primele 10 profile, in ordine, pornind de la aceasta medie.
    Asta este etapa cea mai importanta, pentru ca aici sunt sansele cele mai mari.
    Aici pui ce iti doresti cu adevarat, cauti, intrebi, nu ramai doar la medie, dar nici nu neglija media.
    Poti alege si profile inrudite, daca liceul e mai important pentru tine decat profilul – se intampla.
    Aici criteriile sunt:
    – media
    – departarea de casa (sau apropierea! nu e bine sa fie prea aproape de casa, una din placerile liceenilor este exact parcurgerea drumului)
    – daca e „de fite” sau nu (e incredibil – asta se stie, nu stiu cum se afla)
    – daca liceul are viata sociala
    – daca profesorii sunt teroristi (e super important, un singur astfel de profesor iti distruge intreaga tinerete si iti taie orice pofta de invatat)
    c) Selectezi urmatoarele 10 profile, in ordine, cat poti de atent
    Si aici trebuie atentie pentru ca – nu se stie.
    d) Mergi mai departe, adaugand inca 30-40 de profile pentru a evita orice surpriza

    Nu as sfatui pe nimeni sa puna mai putin de 60 de optiuni pe lista, socotit de la media elevului in jos.
    E bine sa dormi linistit.

    Buun! Acum avem 2 strategii distince:

    I. Punem in capul listei, deasupra, licee cu media mai mare decat a noastra, chiar daca e improbabil sa intram la ele. E improbabil, nu imposibil, sunt si variatii in unele cazuri de la un an la altul. Dar sub nicio forma nu punem aici licee la care nu dorim sa intram, doar pe ideea ca „sunt mai bune”. S-ar putea sa avem un noroc de ghinion sa intram la unul de-asta si praful se alege de noi daca nu ni se potriveste.

    II. Mai punem pe lista inca 10-20 la coada, sa fie sa se gaseasca

    ===
    Nu am terminat!
    Luam lista la puricat, verificand codurile.
    Verificare se realizeaza de catre alta persoana, nu de cine a facut lista.
    Verificarea se face de jos in sus, nu de sus in jos.

    La inscriere merg 2 persoane daca se poate. Fiecare verifica lista de cate 2 ori, privind corectitudinea codurilor. Se verifica cu lista de acasa, dar si cu brosura originala.
    Cereti si parerea dirigintei si directorului, daca se poate.

    Nu este exagerat.

    Sunt destule cazuri de copiii care au competat codurile eronat si s-au trezit repartizati la tot felul de licee de care nici nu auzisera.

    Vorbim despre 4 ani de viata, cea mai frumoasa perioada. Cred ca merita ca parintii, fratii, bunicii si elevii sa acorde macar o luna de pregatire acestei repartitii. Nu e nevoie sa asteptati aparitia brosurii, se pot culege informatii si in absenta ei.

    ===

    Nu este un algoritm perfect. Dar in acest moment, cu inforamtia precara despre licee discponibila, mi-e greu sa cred ca s-ar putea imagina un altul. Sau poate da, dar nu stiu ce ar aduce in plus.

    Organizarea de examene la nivel de liceu este un dezastru, nu pentru ca teoretic nu ar fi buna, ci pentru ca practic nu poate da rezultate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Vlad Enache
Vlad Enache este expert Data Mining și Natural Language Processing în cadrul UEFISCDI. Având un doctorat în Inginerie Mecanică, a condus activitatea de R&D într-o companie de neuromarketing, în care a dezvoltat hardware și software pentru studiul undelor cerebrale. A activat în publicitate (premiul EFFIE 2008), a predat 10 ani cursul „DTP, Layout și Prepress” la CJI, a scris la ZIUA, România Liberă, Evenimentul Zilei, Libertatea, ING. Este pasionat de filosofie, logică, matematică, fizică, argumentare.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Când sursele de energie care ar trebui să stopeze schimbarea climei nu mai funcționează din cauza schimbării climei…

Toleranța va atinge un asemenea nivel încât oamenilor inteligenți li se va interzicesă mai gândească pentru a nu-i ofensa pe imbecili.Autor...

Suntem un stat laic?

Scriu textul de față îndemnat de trei împrejurări. În ordine cronologică inversă, a treia e apariția reportajului Recorder Clanul marelui alb. Sunt...

Odăjdiile clanului Soprano

În statutul BOR art. 149, cauzele se introduc pe rolul consistoriului doar cu aprobarea episcopului sau patriarhului.  Hotărîrile devin executorii doar după...

Criză economică sau nu? Furtuna Perfectă necesară unui ”crash”

Semne de criză economică sunt tot timpul. Într-un sens, crize economice, mai mult sau mai puțin extinse, la nivel de ramură, la...

România, octombrie 2021 : eşec statal şi paralizie politică

Eşecul statal şi paralizia politică sunt semnele sub care stă România zilelor acestea.   Statul român se înfăţişează cetăţenilor acestei ţări  astfel cum...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.