Pe scurt:
- Uniunea Europeană a fost, este și va rămâne necesară și benefică pentru pacea și libertatea continentului sau cel puțin a țărilor membre, pentru democrație și statul de drept, pentru drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor europeni. UE continuă să reprezinte și astăzi, la peste 70 de ani de la începutul procesului de integrare, instrumentul politic-cheie pentru bunăstarea popoarelor europene care iubesc valorile occidentale, de esență liberală, dar care doresc să rămână în același timp atașate și identităților lor culturale naționale, în sens pozitiv, luminat, constructiv, creativ. UE este așadar soluția moderată între cele două paradigme extrapolate, adică suveranism absolut, naționalism radicalizat și „Europa națiunilor”, pe de o parte, respectiv Europa federalizată într-un suprastat, de partea cealaltă.
- UE a fost și încă este acel compromis salvator și miraculos al democrațiilor europene de după al Doilea Război Mondial, care a rezolvat pentru cel puțin trei generații „chestiunea germană”. A calmat și acomodat interesele unei țări care, dacă este singură, e prea mare și prea puternică pentru Europa, dar prea mică și prea slabă în raport cu giganții lumii – SUA, China, India. Integrarea europeană a fost nu doar un proiect de pace inspirat, dar și soluția inteligentă la problema germană apărută odată cu unificarea bismarckiană. Când vedem micile crize și isterii ale suveraniștilor de carton din Europa Centrală și de Est, nu putem să nu zâmbim amar și să nu realizăm cam ce ar însemna o trezire a stihiilor supremației și naționalismului german. Patrioți și suveraniști inconștienți de pretutindeni, aveți grijă ce vă doriți!
- UE este așadar o uriașă șansă pentru noi și pentru Europa iar acest articol reiterează fără ezitări rolul constructiv al Uniunii. Nu intră în discuția noastră acest principiu fondator solid, confirmat și reconfirmat de cei peste 70 de ani de istorie de succes a construcției europene, în care Comunitatea Economică Europeană/ (UE după Tratatul de la Maastricht) a reușit să transformele ruinele, tragediile, sărăcia, ura și suferința războaielor mondiale ale secolului trecut în cel mai prosper spațiu al lumii, cu cea mai ridicată calitate a vieții și cele mai generoase valori și principii.
- Ceea ce vom discuta în acest articol sunt însă limitele Modelului European actual, în condițiile unor teribile noi transformări ale lumii în care trăim, ale unor tendințe și forțe deopotrivă externe și interne, care vor obliga UE să se schimbe ireversibil, pe termen lung.
- Se acumulează tot mai multe indicii că UE nu va mai rezista mult în forma actuală și va fi nevoită să aplice, să accepte sau să inițieze schimbări strategice, instituționale, legislative, economice, sociale, tehnologice, militare etc., care vor contura treptat profilul „noii UE”, cea pe care generația copiilor de astăzi o va moșteni, mai echipată pentru a face față sistemului concurențial al marilor puteri ale secolului al XXI-lea dar și transformărilor interne.
- La scara istoriei, 70 de ani înseamnă vârsta mijlocie a unui proiect de organizare politică. Nici prea mult, nici prea puțin.
- Europa integrată nu este așadar atât de tânără, de naivă și neexperimentată, abia născută pe hârtia unor tratate internaționale artificiale și eventual nesustenabile, așa cum încearcă unii adversari ai ei să o portretizeze. UE nu este însă nici la vârsta senectuții calme, lucide, pe deplin înțelepte, definitiv împăcată cu destinul ei istoric cristalizat, ajunsă la finalitățile și adevărurile ei ultime. UE este mai în vârstă, de exemplu, decât multe state europene apărute după 1989 în Europa Centrală și de Est (care sunt convinse astăzi că vor fi veșnice), dar este incomparabil mai tânără față de vârsta seculară la care ajunseseră marile imperii care au existat în Europa, dispărute complet sau transformate în democrații constituționale.
- UE își arată vârsta, nu o ascunde. La această frumoasă vârstă mijlocie, Uniunea celor 27 de state trece prin toate crizele posibile ale maturității sale agitate, vibrante și pline de controverse, de căutări, de neliniști interioare, de întrebări, de idealuri încă neatinse, o vârstă de tranziție de la epoca începuturilor entuziaste spre era așezării ei istorice profunde, a deplinei confirmări în sistemul relațiilor internaționale dar mai ales în conștiința oamenilor.
- În plan ideologic, vorbim de tensiunea progresism-conservatorism tocmai pentru că modelul european nu este stabilizat nici politic, nici cultural, nici social, și pentru că UE este la criza vârstei mijlocii. Unora li se pare „prea puțin progres”, altora dimpotrivă, prea multă, rapidă și nesăbuită schimbare, simțindu-se atrași de vechile formule. Și unii, și ceilalți sunt nemulțumiți de politicile UE de astăzi. La finalul acestei crize a schimbării, UE nu va fi nici progresistă, nici conservatoare, căci însăși ideea confruntării „progres versus tradiții” va fi fost depășită, cu înglobarea rațională a ambelor dimensiuni.
- Peste 30 sau 50 de ani, deci peste încă două generații de adulți, depășindu-și criza vârstei politice mijlocii, care nu este doar ideologică, UE nu va mai arăta în niciun caz ca în prezent, dar nici nu se va mai mira sau întreba cineva ce este cu această structură integrată de state din Europa și cât va mai dura. Sentimentul că reprezintă doar un proiect utopic va dispărea definitv, poate pentru simplul motiv că utopiile europene înșeși se vor topi, generozitățile nesustenabile și deschiderea politică uneori prostească vor dispărea, caracterul de Europă „socială” va fi ajustat de considerentele economice și competitive ale ordinii mondiale dure a viitorului iar esența realistă și pragmatică a UE se va cristaliza în cele din urmă, politic și cultural.
- Până la acea versiune stabilizată a UE mai este însă mult. Noi, generația de mijloc de astăzi, nu o vom apuca. Parcursul politic și ideologic ar putea fi sinuos și imprevizibil în următoarele decenii. Raportul Draghi asupra competitivității UE arată că blocul celor 27 de state este amenințat să rămână în urma SUA și a Chinei, la capitolele centrate pe competitivitate, care dau măsura puterii și influenței în lumea de mâine. Nu știm dacă UE va avea de unde să investească cele 800 de miliarde de EUR pe an pentru inovație până în 2030 (mai degrabă nu, am zice la prima vedere), dar știm că, la câteva ore după lansarea Raportului Draghi, ministrul de Finanțe al Germaniei deja respingea categoric ideea îndatorării comune a UE-27. „Nu tot ce zboară se mănâncă”.
- Raportul Draghi este foarte comentat (și în general apreciat) în aceste zile în toată Europa, dar nu avem deloc siguranța că evoluția politică va fi în direcția indicată. Este justificat economic dar nu foarte realist politic. Ceea ce este limpede este inevitabilitatea marilor schimbări în UE și faptul că modelul european actual (politic, economic și social) își va atinge limitele până la sfârșitul acestui deceniu iar UE va intra în revizie generală.
- Criza „vârstei mijlocii a UE” va dura cel puțin o generație. În timpul acestei generații de tranziție, UE va trebui să decidă asupra unei liste de aspecte majore – dezvoltarea și competitivitatea (tipul de model economic și industrial), bunăstarea (modelul social asistențial, ponderea muncă-beneficii sociale), tehnologia avansată (devenim producători majori sau doar consumatori și reglementatori pentru micul nostru spațiu?), deschiderea față de lumea non-europeană (câtă imigrație ilegală mai suportă UE și în ce condiții?), schimbările climatice (ce cost merită să plătim în încercarea de a opri schimbările climatice, pentru un teritoriu care reprezintă 2% din suprafața planetei și are 9% din populația lumii?), dar mai ales securitatea (avem sau nu alternativă credibilă și realistă la alianța cu puterea militară americană în fața Rusiei?) și, pe plan extern, raportarea la rivalitatea dintre SUA și China și la chestiunea încă insuficient clarificată a autonomiei strategice. Acestea sunt marile probleme. Mai sunt și o mulțime de probleme mai mici, la firul ierbii, care abia se întrezăresc în acest raport. Depinde de la ce altitudine analitică vrem să privim UE – de pe trotuar, din autobuz, din dronă, dintr-un avion transatlantic sau din satelit. Fiecare din aceste niveluri de analiză ne poate oferi o imagine plină de semnificații.
*
Raportul Draghi spune multe lucruri interesante. Vorbește despre „nevoia de dereglementare a UE” (ideea sună ca un coșmar pentru birocrații europeni care își câștigă existența tocmai făcând reglementări, unele bune, să nu exagerăm), de stimulare a inovației, a competitivității economice, de recuperare a pozițiilor pierdute în cursa pentru viitor cu giganții globali SUA și China. Domeniile vizate pentru investiții sunt energia, industriile verzi, transportul, digitalizarea, apărarea. „Dacă nu facem aceste investiții de 800 de miliarde anual pentru inovație”, spune Raportul, „va trebuie să sacrificăm în viitor ori bunăstarea, ori securitatea, ori mediul înconjurător.” Mari „realizări istorice” ale UE, embleme ale corectitudinii politice, precum faimosul GDPR de acum câțiva ani, sunt criticate de exemplu, arătând că au compromis cam 15% din competitivitatea companiilor și mediului economic european. Curând va trebui să facem alegeri între opțiuni politice grele.
Între paranteze, dar sugestiv, asta cu alegerea a ce sacrificăm pentru a salva alte câștiguri îmi amintește de o ofertă a unui comerciant de jaluzele din lumea nouă, care spunea așa, cu tâlc: „pot să vi le fac fie repede, fie ieftin, fie de calitate, dar trebuie să alegeți două din trei! Cele ieftine și rapide nu sunt de calitate, cele de calitate și rapide nu sunt ieftine, iar cele de calitate și ieftine nu sunt rapide și vi le pot instala abia peste un an sau doi, când se demodează modelele cerute acum și se ieftinesc iar voi nu o să mai aveți nevoie de ele…” Deci, decideți ce vă doriți!
Cam așa și cu Modelul European și nevoia de schimbare a politicilor UE: cele generoase social nu sunt competitive economic, cele prietenoase cu mediul nu sunt ieftine, cele competitive și ieftine sunt poluante, cele nobile ca valori și idealuri globale altruiste produc destabilizarea echilibrelor societale interne și deteriorarea democrației locale sau creșterea extremismului, garanțiile de securitate realiste nu sunt autonome, cele autonome nu sunt credibile, mărfurile originale europene sunt bune dar scumpe, cele chinezești sunt ieftine dar proaste, am vrea și profit, și muncă mai puțină, și drepturi sociale mai mari, și securitate deplină, și totală independență de SUA, am vrea să ajutăm Ucraina dar să nu ne implicăm cu nimic în război, să nu ne coste nimic și să nu înfruntăm Rusia, să vorbim frumos despre extinderea UE dar să nu o mai facem, să primim migranții necăjiți din lumea întreagă dar și să nu ne deranjeze pe străzi și să păstrăm nemodificate caracteristicile social-cultural-religioase ale societăților noastre, iar în esență am vrea să fim și cu slănina în pod, și cu sufletul în rai! Aceasta este UE din prezent, măcinată de contradicțiile dintre cadrul normativ generos stabilit la Bruxelles și realitățile mai puțin entuziasmante, care țin de natura umană greu de schimbat.
Raportul Draghi ne spune, în esență, că Modelul European actual nu o mai duce mult, așa cum îl știm în prezent. Ceva trebuie făcut pentru a aduce Europa cu picioarele pe pământul secolului al XXI-lea și pentru a o echipa corespunzător pentru competiția noii ordini mondiale, dacă se dorește evitarea autodistrugerii sau a intrării în irelevanță. Chiar dacă nu va mai fi niciodată „centrul lumii”, așa cum a fost timp de vreo 400 de ani, micul continent european continuă să aibă potențialul de a atrage interesul întregii lumi, tocmai prin bogăția, sofisticarea și splendoarea ofertei și etosului european, în multiplele sale nuanțe. Suntem mici, dar interesanți, cum s-ar spune. Toată lumea vrea în UE sau cu UE dar UE realizează că nu știe exact ce mai vrea pentru ea însăși.
Documentul indică un anumit tip de soluție, foarte scumpă, cea a relansării masive a investițiilor pentru inovație, și un model de solidaritate riscantă (datoria comună a UE), pe care Germania, așa cum am arătat mai sus, a și respins-o cu promptitudine. Nu e clar cine va plăti „soluția Draghi” și cine își asumă să piardă alegerile pe termen scurt pentru a crea bazele unei dezvoltări a inovației pe termen lung. Ciclurile electorale occidentale par tot mai scurte în raport cu obiectivele strategice pe termen lung pe care le menționează experții.
Ce se va întâmpla mai departe?
Lumea de mâine se conturează tot mai mult ca bipolară, nu multipolară așa cum o visează Putin sau unii europeni. Aceștia din urmă fie vizează autonomia strategică, fie se întreabă îngroziți ce vom face dacă se întoarce Trump ori dacă ne sufocă masivitatea Chinei comerciale, sau dacă am vrea să fim neutri în această mega-confruntare care ne depășește.
În sistemul internațional, lucrurile se clarifică tot mai mult, dincolo de ambițiile globale ale UE – vor apărea/au apărut două blocuri mari de interese în jurul SUA și al Chinei, iar în interiorul fiecăruia vor exista mai mulți centri mai mici de influență: UE, Marea Britanie, Japonia, Australia etc. în blocul „occidental”, respectiv mare parte a Sudului Global în siajul Chinei, cu câteva țări, precum Turcia sau India, care vor încerca să joace în ambele tabere.
Probabil că acum nu avem „soluții europene” pentru niciuna din aceste probleme, dar am putea începe să le pregătim. S-a trăit prea bine în Europa de Vest în ultimii 60 de ani pentru ca UE să aibă acum răspunsuri convenabile și față de Trump, Xi sau Putin, și față de proprii cetățeni care simt că le este amenințată sau erodată bunăstarea, și față de valul de imigranți care trebuie să înceapă să fie respinși, pentru ca democrațiile UE să nu o ia razna.
SUA și China vor coagula în jurul lor blocuri enorme de influență strategică, resurse și putere militară. Au viziuni globale, pârghii și capacități de implementare imense și, spre deosebire de UE, reprezintă state, țări, popoare mai mult sau mai puțin unite, cu un centru unic de comandă. Sunt într-adevăr două modele complet diferite de dezvoltare, care pun în mișcare mecanisme diferite de putere și inovație, dar – pe fondul unor pattern-uri culturale diferite, unul liberal-occidental, bazat pe motivație, celălalt asiatic-despotic, bazat pe dictatură, voința partidului unic conducător și supunerea indivizilor umili – paradoxul este că ambele funcționează deocamdată, în paralel.
Diferit este și Modelul European de cele două modele majore, inclusiv sau în primul rând din perspectivă culturală, cu mențiunea că nu mai este competitiv pe plan global de multă vreme, nici industrial, nici tehnologic, nici militar, nici ca inovație și cercetare. Modelul lumii europene dezvoltate a devenit predominant consumator și nu producător, are multe deficite structurale (de la populația în scădere și îmbătrânirea accelerată până la costurile sociale prea mari și „obiectivele verzi” dubios de ambițioase), are o democrație impregnată cu abordări stângiste costisitoare și de cele mai multe ori contraproductive, cărora li se adaugă acum spasmele conservatoare, naționaliste și suveraniste ale celor speriați de schimbări și de scăderea nivelului de viață, dar mai ales este fragmentat și slăbit ca centru decizional de multitudinea identităților naționale concurente.
Pentru a închide aceste scurte considerații pe seama Raportului Draghi, să spunem că viitorul UE va depinde de clarificările politice din acest deceniu. Transformarea democrațiilor europene și reconfigurarea politicilor UE au început de câțiva ani dar se dau bătălii grele pentru a determina nu doar ritmul și intensitatea acestor schimbări, dar chiar, mai nou, direcțiile și paradigma în care vrem să evoluăm mai departe.
Nimic nu este stabilit definitiv, așa cum le plăcea unora să creadă, totul se rediscută și se reevaluează. Ceea ce progresiștii credeau că au impus pentru totdeauna este repus acum în discuție iar ce conservatorii credeau că este de neatins devine negociabil sau reformabil. Această nesiguranță îi enervează deopotrivă pe conservatori și pe progresiști. Și unii, și alții își vor încorda mușchii în anii care urmează.
Toate temele mari sunt deschise acum dezbaterii și luptei politice. Niciuna nu este decisă definitiv, dincolo de pretenția unora sau altora că există deja consens. Toate sunt în discuție – politicile verzi, migrația, extinderea UE, securitatea europeană, deficitele bugetare, industria europeană, mașinile electrice, inteligența artificială și tehnologiile noi americane sau chineze (căci cele europene nu prea există), energia, centralele nucleare, agricultura, veniturile oamenilor, prețurile și puterea de cumpărare, educația, biserica și religia, simbolurile istorice, cotele de gen, legislația rețelelor sociale, combaterea dezinformării, războiul din Ucraina și din Gaza, sistemul de pensii etc. Cam așa arată o întreprindere complexă (fie și politică, precum UE) care se pregătește să intre în revizie generală.
Raportul Draghi a ridicat doar puțin covorul frumos colorat de la Bruxelles, să vedem ce este sub el. Nu, nu este neapărat mizerie ascunsă sub covor, europenii nu sunt nici pe departe campionii ipocriziei politice mondiale (dacă ne uităm la Rusia sau la China am zice chiar că suntem îngerii lumii politice de astăzi), dar sunt într-adevăr multe lucruri de care fie nu ne-a fost convenabil, fie nu am avut interesul sau voința să ne ocupăm. Și anunță schimbări, acțiune, freamăt, ieșirea din zona de confort. Party-ul tinereții exuberante a Modelului European e pe final. Procrastinarea europeană a luat sfârșit.
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Este vorba despre gestiunea complexității fără precedent a lumii de astăzi. Variabilele și imponderabilele sunt atât de multe și de imprevizibile, așa cum apar în text, încât fără un point of no return e imposibilă evitarea eșecului celui mai generos proiect politic și mentalitar, și anume Uniunea Europeană. Cum să estompezi egoismele naționale? Cum să raționalizezi inventivitatea birocratică? Cum să împaci competitivitatea cu generozitatea ecologică? Și așa mai departe. Ar trebui ca establishment-ul european să cunoască o metanoia, lucru puțin probabil. Inerții de un fel sau altul vor da tonul, cârpeli punctuale, dar nu se dorește o Europă federală și, cel mai trist, nu e sigur că, odată înfăptuită, va și funcționa pe măsura așteptărilor. Europa a dat tonul în lume, de la epoca marilor descoperiri geografice și până la fundătura războaielor mondiale. În viitorul previzibil, fără a deveni irelevantă complet, Europa nu va mai conta prea mult. E dificil să gestionezi o asemenea perspectivă.
Două lucruri aș îndrăzni să spun, despre România, dar relevante la nivelul UE și legate unul de celălalt.
România, membră a Uniunii de 17 ani, nu reușește să obțină integrarea, nici măcar în Piața Comună , pe deplin.
Refuzul de a fi acceptată în Schengen discriminează România ca membru al Pieței comune.
Și, legat de aceasta. Viitorul funcțional al Uniunii este federativ. Derapaje precum în cazul României, Ungariei, Austriei etc. de la principiile Uniunii pot fi evitate doar în cazul unei integrări mai puternice.
Integrare? Eo gluma sau ce? Sa te integrezi in ce? Ca Germania îsi baga control la granite.
Cred ca Draghi a citit comentariile mele de pe aceasta platforma, mai ales cele nepublicate. Chiar si d-l Naumescu a mai luat cite ceva, ha, ha, ha.
Naivitatea „Dacă nu facem aceste investiții de 800 de miliarde anual pentru inovație” poate fi rostita doar de cineva care nu are habar ce e aia inovatie.
Signore Draghi isi imagineaza ca stringi o suta de flacai, le dai citeva miliarde si le spui, gata inovati!
In EU e imposibila inovatia din cauza imensei birocratii, genetica e interzisa, fracking e interzis, supravegherea digitala e interzisa, (vezi Doamne siguranta datelor), pt fiecare actiune iti trebuiesc mii de aprobari, de la mediu, de la pompieri, de la sindicate, de la istorici, de la cei cu dezablitati, de la LGBTQ, de la sobolanii mici de stepa, de la islamici, de la EU etc. In EU inovatia e subordonata ideologiei, o ideologie verde de stinga paguboasa.
Exemplu din viata: am lucrat la trenurile de mare viteza pt care China a cumparat, pe bani grei, licenta. Ici-colo erau ceva nelamuriri, la care nu puteam raspunde pt simplu fapt ca-n Germania nu e posibila masurarea anumitor parametri la viteze mari si deci acele probleme erau tratate doar prin calcul, fara experimente. In Ge nu e permisa instrumentarea trenurilor de pasageri deoarece se considera ca ar fi prea periculos. La citeva luni m-am dus din nou in China. Spre surprinderea mea chinezii mi-au prezentat date obtinute prin experimente reale, pe trenuri reale, cu pasageri, la viteze f mari, 380km/h, desi trenul era certificat doar pina la 350. Si ne mai miram ca astazi, si mai ales miine, inovatia vine din China!
Concluzia mea, nu cred ca EU va reusi sa se salveze, cred ca, din pacate, mai degraba, se va autodistruge, urmind, mai apoi, sa se reconstruiasca pe baze realiste.
Da, si prof. Ioan Cantacuzino, acum mai bine de o suta de ani, spunea ca „Nu institutia formeaza oamenii, ci oamenii formeaza institutia!”
Sa analizam critic informatiile :
1.China a cumparat, pe bani grei, licenta
2.trenul era certificat doar pina la 350
3.mi-au prezentat date…trenuri reale, cu pasageri, la viteze f mari, 380km/h
Concluzie autor : astazi, si mai ales miine, inovatia vine din China
Sa o luam de la capat, cu completari :
1…a cumparat licenta, pt liniile operate (=nu pt a construi alte linii)
2…350 este limita certificarii (pt liniile operate/licentiate)
3….trenuri reale, cu pasageri reali…380km/ora
Concluzia mea : China a abuzat de licenta, si de asemenea de pasageri
Reflectie: noroc ca inginerii germani(net superiori celor chinezi) au marje de siguranta ce au introdus in licenta,
pt a limita si proteja fata de viitorii utilizatori necugetati
si care nu tin cont de viata umana.
@E2K,
slaba analiza:
1. principalul lucru care trebuie scos in evidenta e faptul ca-n Ge nu e permisa instrumentalizarea trenurilor de pasageri, astfel incit marele inginer german nu afla adevaratele sarcini, fiind nevoit, din nestiinta, sa supradimensioneze si deci sa scada performantele produsului.
2. lipsa datelor experimentale duc la o marja mai mica de siguranta, nu mai mare. Ai lucrat vreodata intr-un domeniu tehnic?
3. De ce exista piloti de incercare, soferi de incercare?
4. Da, orice inovatie are un grad de risc, pt a limita acest risc sunt necesare atit calcule cit si experimentari. Orice produs trebuie perfectionat!
5. Chinezii au astazi trenul CRH380A care atinge viteza de 4240km/h, fiind cel mai rapid tren contruit in serie din lume!
nea neamtule,
am o vaga impresie (poate gresesc !), ca cele mentionate de matale se datoreaza/explica SI FAPTULUI ca standardele DIN ale nemtilor sunt diferite de standardele chinezesti (mult influentate de JIS-ul japonez…care btw…explica si de ce in Japonia nu vezi decit ocazional, ca importuri, numai ceva autoturisme germane de serie, si citeva Lamborghini-Miura, Maseratii, etc.).
Recunosc, m-am bagat in seama intr-un domeniu necunoscut mie, dar, exemplul matale imi aduce aminte de anii 80 cind am construit in China, la Pucheng, o termocentrala pe lignit 2 x 300 MW (echipamente Vulcan si IMGB), iar chinezii ne-au cerut expres sa instalam (doar sistemul de combustie) cu echimapente germane Babcock-Hitachi facute acolo, desi aveam si noi licenta Babcock
Naiba stie cum o fi…
Si mai ales dupa ce ai avut un comisar ca Thierry Breton. Care dupa ce a facut praf ATOS s-a pus cu barosul pe UE.
Volkswagen planuieste sa inchida fabrici in Germania datorita vanzarilor extrem de slabe de masini electrice urmare a politicii de inverzire agresiva promovata de o liota de functionari europeni habarnisti care chiar se cred niste „elite”. De asemenea, se inchid producatori europeni (fabrici) de componente electrice si baterii pentru masinile electrice datorita lipsei comenzilor, europenii preferand masinile chinezesti electrice mult mai ieftine sau Tesla. Mario Draghi trage un mare semnal de alarma si propune niste solutii dubioase oarecum, precum un nou comisar european care sa se ocupe de aceasta problema economica (?). Draghi mai spune pe sleau faptul ca modelul UE este unul de tip socialist, care nu incurajeaza si nu a incurajat nicicand capitalismul si inovatia fara suprareglementari si reguli de concurenta draconice venite de la Bruxelles. Insusi Macron afirma recent ca UE se umple de ridicol atunci cand suprareglementeaza companiile IT si cele care produc algoritmi AI, din moment ce Europa nici macar nu conteaza in lume in privinta acestor tehnologii. Este penibil. Cine ia „pulsul” economiilor vestice si traieste in aceste tari, poate afirma cu certitudine faptul ca oamenii nu mai au bani, iar inflatia este cat casa de mare. Sunt firme mici si medii care se inchid sau care isi reduc din zilele de lucru, tocmai pentru ca nu au clienti (coaforurile, de exemplu sau parfumeriile considerate ca ceva indispensabil pentru cetateni, ceva ce tine de sanatate si igiena(!)). Cine traieste acolo si interactioneaza cu cetatenii din vest observa toate aceste probleme. Desigur ca, in Romania lui Ciuca si Ciolacu, astfel de lucruri nu se vad, iar economia Romaniei probabil ca duduie, ca de obicei, mai ales ca se apropie alegerile. Insa, scadenta va veni peste tot, nu doar in statele vestice. Am mai spus-o, este doar o chestiune de timp pana cand UE in actuala forma se va dezintegra si va lua alta forma probabil. Din pacate, cu ideologii verzi implementate agresiv si cu o economie centralizata la Bruxelles, UE nu va avea o viata prea lunga, iar „elitele” trebuie sa realizeze ca asa nu mai merge.
In prima jumatate a anului 2024 sunt, in Germania, cu 25% mai multe falimente decit in aceasi perioada 2023. Cum se spune, daca Germania tuseste, restul Europei are cancer.
Este trist și înfricoșător în același timp, pentru ca Germania ar fi trebuit să fie cel puțin la același nivel cu Japonia în ce privește economia și inovațiile. Mi-aș fi dorit să văd un smartphone german care să concureze direct cu Apple sau alte tehnologii care să le dea fiori americanilor, însă Europa nu este încă acolo. Nu uitați ca rachetele și chiar cele folosite de NASA au fost inventate de nemti (ingineri naziști pe care i-au adus americanii să dezvolte tehnologii spațiale). Ce avem acum? Companii auto germane care sunt în prag de faliment din cauza Bruxelles-ului??? Dacă eram cancelarul Germaniei ștergeam pe jos cu Ursula prin Bruxelles.
Fostul cancelar al Germaniei, Angela Merkel, a instalat-o pe Ursula în fruntea Comisiei Europene. Asta după ce i-a păcălit din nou pe bavarezi cu Spitzenkandidat-ul care n-a mai fost să fie. În versiunea oficială, Macron n-ar fi fost de-acord cu Spitzenkandidat-ul care a câștigat alegerile europene și el ar fi impus-o pe Ursula. Care Ursula fusese de fapt ministru al Apărării în guvernele Merkel.
Dezindustrializarea Germaniei s-a derulat și se derulează în mod organizat, exact cum ar fi de așteptat din partea unei națiuni disciplinate 😀
Da, Comisia nu face decat sa distruga economiile europene. Acest lucru avantajeaza doar companiile care „investesc” in Bruxelles si care ajuta la „inverzirea” Europei. Este mare „cascavalul verde” din care se infrupta foarte multi, doar ca are si multe gauri, fiind un fel de emmental golit de orice substanta. Se formeaza acum noul complex industrial „verde” (electric) care va baga in faliment marile companii auto. Deja Stelantis protesteaza impotriva planului sindicatelor auto de a prelungi productia de motoare pe benzina. Sa vedem ce va face UE atunci cand vor ramane someri peste 2 milioane de angajati din industria auto+alte industrii conexe. Fabrica Audi din Bruxelles (Forest) se inchide, iar astazi protesteaza sute de angajati. Cui foloseste falimentul UE? Exact, companiilor chineze care vor incepe sa vanda ieftin prin Europa electronicarii dotate cu AI eventual. Algoritm chinezesc care va sti mereu unde esti, ce bei , ce mananci, cum conduci, unde conduci, etc.
Absolut de acord.
U.E. pin abuzul de suprareglementare o ia pe calea fostului CCCP și a foștilor lui sateliți din Europa de Est.
In rezumat, conducere centralizata cu economie de stat inseamna comunism, iar conducere centralizata cu economie privata inseamna fascism. Ca sa nu confundam pe Stalin/Marxism cu Hitler/Nazism…
dl Viorel: ati simplificat prea mult și v-au scapat niste amanunte nesemnificative:
conducerea centralizata cu mecanisme de piata inseamna si Maoism !
iar conducerea privata a unei economii centralizate se numeste Japonezism, (vezi rolul Keidanren: ”…Keidanren, Japanese association of business organizations that was established in 1946 for the purpose of mediating differences between member industries and advising the government on economic policy and related matters. It is considered one of the most powerful organizations in Japan….”
Interesant este ca sfatuieste guvernul inclusiv in probleme politice internationale, care ar fi apanajul Gaimusho- Ministerul de Externe (care pot afecta interesele economice ale Japoniei !)….adica, cu alte cuvinte, PM Japoniei, ”bate la usa” cind se duce la un ceai verde la Presedintele Keidanren (o figura de stil, doar pentru relevanta)
deci, modele peste modele si tot asa….
Europenii care au facut lumea actuala n-au fost lenesi.Astazi jumatate dintre europeni sint lenesi iar cealalta jumatate e retardata mintal.Mi-e greu sa cred ca in 50 pina la 100 de ani vom putea schimba semnificativ datele problemei.Prea multe greseli,prea multa vreme.Despre retardati mintal:cred ca jumatate sint fiziologici(prosti) iar cealalta jumatate sint culturali(progresisti).E greu de schimbat ceva cind sfertul care ar putea,eventual, sa sustina schimbarea face parte din categoria prosti.Sic transit gloria mundi.
Am uitat sa spun ceva.Frumoasa analiza.
https://agriculture.ec.europa.eu/common-agricultural-policy/financing-cap/cap-funds_en
Pe scurt: ar trebui ca o parte din cele aproape 400 miliarde (mai precis 386,6 miliarde) alocate CAP (politicii agrare comune) pe perioada 2021-2027 sa fie alocate promovarii tehnologiei. Imposibil din cauza Frantei …
Uniunea Europeană are un deficit sever de democrație. Membrii Parlamentului European nu au drept de inițiativă legislativă, ceea ce transformă Parlamentul European într-o farsă. Iar alegerea euro-parlamentarilor pe liste de partid, cum e în România, face ca totul să fie o farsă și mai mare.
În esență, marxiștii mai vechi și mai noi au confiscat UE și o controlează după bunul lor plac.
E plin de nationalizari de fabrici si uzine in tot UE. Doar marxisti peste tot. :-)))))
@Adi Rus – sunt deja de stat, n-au ce naționalizări să mai fie. Nu-i așa că Volkswagen și Deutsche Bahn sunt firme private? Nu-i așa că SNCF și CFR sunt firme private? 😀
Nici Ceaușescu și nici Honecker n-au făcut naționalizări, ei moșteniseră deja o economie de stat.
P.S. Nu-i așa că și tu ai o firmă privată și ai creat 250 de locuri de muncă? Te deranjează referirile mele la marxism doar așa, de amorul artei, nu pentru că ai avea vreo înclinație ideologică în direcția aceea 😀
Ai votat tu vreodată pentru Ursula sau împotriva ei?
O trecere in revista a istoriei si mecanismelor de functionare a UE. Multe lucruri stiute. UE a facut si multe greseli, fiind dominata de nucleul franco- german. Includerea noilor state foste socialiste nu a redus decalajul economic si social din aceste tari. In fata R.P.Chineze, si a Brics UE a pierdut mult din suprematia economica de alta data si va mai pierde. SUA incearca sa pastreze ritmul, dar cu destule eforturi. Iar toate conflictele inghetate sau active nu fac decat sa submineze UE si SUA. Prea multi bani pentru aparare si inarmare.
Să luăm războiul din Ucraina. China cumpără resurse rusești la prețuri diminuate, în timp ce Occidentul trebuie să cheltuie bani pentru înarmare.
În principiu înarmarea ajută tehnologia. Așa se și întâmplă în binomul ruso-chinez. Ucraina nu pare să beneficieze de mari inovații occidentale, nici nu pare să le stimuleze. Se vorbește de înarmarea Europei, vorbe goale. Occidentul vrea doar democratizarea Rusiei și nimic altceva.
La fel a fost și cu stimularea inovației prin intermediul ecologiei. În Asia se discută de acumulatori electrici de zece ori mai ușori decât cei actuali, care se încarcă mult mai rapid. Spre așa ceva ar fi trebuit să se îndrepte ecologia europeană. Nu mai vorbesc de domeniul biologic.
China și S.U.A. sunt două țări care finanțează inovația prin înseși structurile lor.
schimbările climatice (ce cost merită să plătim în încercarea de a opri schimbările climatice, pentru un teritoriu care reprezintă 2% din suprafața planetei și are 9% din populația lumii?)
Probabil cea mai limitativa remarca din text. Actualmente schimbarea climata reprezinta un risc sistemic cu potential disruptiv pentru sistemele financiare, ecosisteme si pentru viata umana.
Costurile estimate pana astazi ale schimbarilor climatice sunt de aproximativ 6 ori mai mari decat costurile necesare pentru a limita incalzirea globala la 2 grade. Schimbarea climatica, foarte probabil, va rade, in scenrii optimiste, 24% din PIB-ul european in urmatoarele doua decenii. Sunt multe studii despre asta, Bancile centrale ale SUA, ale Europei, Banca Centrala a Chinei, toate vorbeste despre asta.
Dumneavoastra preluati teme de tip AUR / Sosoaca rostogolind falsul acesta ca nu merita sa facem nimic pentru suntem prea mici. O judecata falsa, lasa. Banui ca nu aveti copiii sau nu va pasa de ce va urma.
La scoala, cam tot 2% este proportia profesorilor in raport cu populatia totala. Influenta acestora la “schimbarea climatului” scolii este insa aceea decisiva. Rolul UE si al US de motor al progresului (“profesor”) este mai necesar ca oricand, omenirea e la raspantie.
Autorul doar exprima o dilema actuala (pasagera) a UE: “T” inseamna temperatura sau Trump? Evident, parerile sunt impartite. Intre oamenii de stiinta si politicieni. Ar fi fost surprinzator ca dusmanul nr. 1 de azi al UE (Putin) sa nu foloseasca subiectul pentru dezbinare, vezi neomarxistii lideri ai UE infierati de pseudoconservatorii de rit trumpian.
Domnule Bogdan Alexandru Chelariu,
Se pare ca aveti mari dificultati sa intelegeti ce cititi. Ma refer la articolul de mai sus.
Probabil ca asa se explica si aiurelile pe care le scrieti despre „schimbarile climatice”.
Cel care are dificultati sa inteleaga ce citeste sunteti chiar dvs. dle. Stroe si asta se intampla pt ca va pontificati propriile idei si opinii. Cand o sa incetati sa faceti asta, mintea dvs. va fi multa mai flexibila si mai eficienta. ;-)
Credeti ca Chinei, Indiei, Braziliei, Nigeriei, Mexicului si altor tari din Africa si Asia, Am.de Sud le pasa prea mult de aceste schimbari climatice! Haida de!!!
„Cam așa arată o întreprindere complexă (fie și politică, precum UE) care se pregătește să intre în revizie generală.” ati afirmat, dar UE a fost gandita in principal ca o uniune economica, politicul si celelalte urmand sa se armonizeze in functie de interesul economic al fiecarui stat membru, prin consens. Deci ce nu e convenabil pentru unul/unii nu poate fi impus cu forta, se emit recomandari (care prin definitie nu sunt obligatorii). Acum vedem ca o institutie aflata in pozitia patru intre institutiile UE, sau mai bine zis presedinta acesteia, impune ce vrea, chiar daca nu convine si pedepseste pe nesupusi, ca in dictatura, creeind nemultumiri si opozitie. Intr-adevar, ceva trebuie sa se schimbe, poate nu atat in organizare cat in functionare si aplicarea principiilor fondatoare ale uniunii. Altfel riscam sa devenim colonii in cadrul noului Imperiu German sau Franco-german, asa cum isi dorisera acestia dintotdeauna. Iar daca ne distantam prea mult riacam sa ajungem iar colonii ale Imperiului Rus. Cred ca viitorul inca depinde de noi si de alegerile pe care le vom face.
America innovates, China replicates, Europe regulates.
Vor tipari bani si ii vor aloca „pe poiecte”. Asta stiu, asta fac, atit ii duce mintea.
https://www.telegraph.co.uk/business/2024/09/10/eu-elites-are-in-despair-over-europes-economic-death-spiral/
Articolul de mai sus spune tot despre directia in care se indreapta Europa.
Cu atitia intelepti pe centimetru patrat chiar nu e de mirare ca Uniunea Europeana e mai mereu sanatoasa, adica in criza. Si e destul de evident ca numarul lor trebuie sa fie unul optim, fiindca daca e prea mare, atunci ne paste revolutiunea iar daca e prea mic, se destrama edificiul european.
Privind din afara sau cu ochi naivi, s-ar spune ca e de ordinul miracolului ca numarul optim a fost ghicit mereu in decursul celor 70 de ani de existenta. Privind insa realist, intelegem ca nu-i vorba de nici un miracol, fiindca e clar deja ca mecanismele europene regleaza cu precizie acest numar.
Modelul European are in principal doua componente de forta .Prima componenta a adus Europa intr-o formula de bunastare nicind atinsa chiar daca unii ar reclama teoria imprumuturilor fara de care nici o natinune nu ar putea prospera .A doua formula de forta este inarmarea si scoaterea Europei din gindirea fatalista a trecutului ei atit de framintat .Modelul European este dorit peste tot in lume . Vedeti ce se intimpla in Orientul Mijlociu sau in alte parti ale lumii .UE este in extindere teritoriala inca din 1989 .Acum se parcurg pasii ce unifica si reintregesc granitele Imperiului .Devenim fara ca nimeni sa ne poata condamna mediatic si o mare putere militara pe masura ce granitele se extind din nou .Cine crede ca UE se va desfiinta este extrem de naiv sau rau intentionat . Jocul militar si politic la nivel mondial este facut de catre UE. Priviti harta .China nu are unde se extinde decit spre Rusia .In Pacific un nou NATO este deja aparut .Rusia nu isi mai poate proteja granitele .Nu are aceasta capacitate .Toate teritoriile ce au apartinut cindva Imperiului vor reveni acasa .Vom scoate din Europa pe toti cei care au furat teritorii cindva aflate sub sceptrul Europei .Miliardele si miliardele de euro vor modifica lumea cu ajutorul SUA care si ea este platita de noi toti .
„Acum se parcurg pasii ce unifica si reintregesc granitele Imperiului „.
Daca imi aduc bine aminte noi am intrat intr-o uniune, nu intr-un imperiu! nu de alta dar abia ce iesiseram din altul.
„Jocul militar si politic la nivel mondial este facut de catre UE. ”
e interesant ceea ce fumati, sa-mi dati si mie pontul!
Pai Franta devine din ce in ce mai slaba, iar conducerea UE e din ce in ce mai mult preluata de Germania. Cine e Germania ? O tara in care suprareglementarea e norma, nu exceptie. Din fericire pentru nemti, efectele maniei lor pentru suprareglementare au fost oarecum atenuate de caracteristicile neamtului. Adica de disciplina, eficienta si un nivel inalt de civilizatie. Dar ce se intampla atunci cand pui unealta suprareglementarii in mainile unora care nu-s nici disciplinati, nici eficienti si, in unele cazuri, nici nu-s foarte preocupati de civilizatie ? Vei obtine UE de azi. O mare birocratie care munceste non-stop sa convinga cetateanul ca visul lui din mosi stramosi e sa primeasca ordine de la „aia care stiu ce-i mai bine pentru el”. Dar Cum ramane cu celelalte caracteristici ? Eficienta ? Nu-i nevoie, noi stim mai bine, ca suntem UE. Disciplina ? Doar cand e vorba de plebei. Civilizatie ? Neh, multiculti si migranti ilegali. Cat mai multi.
Europa imi aduce aminte de corporatiile tipice cu paper pusheri, limba de lemn, manageri guralivi si proceduri incremenite in proiect unde cine chestioneaza felul in care se fac lucrurile este poftit rapid sa-si caute alt job.
Ca sa inovezi e nevoie de un anumit nivel de libertate, democratie si responsabilitate individuala care nu mai exista de mult in Europa. Dupa parerea mea Europa se va destrama in curand sub presiunea migratorilor extraeuropeni (cu tot respectul, multi dintre ei sunt oameni buni…dar nu europeni in cultura) si din vina politicienilor globalisti/verzi/utopici/tradatori hai ca i-am inclus pe toti.
E posibil sa vedem o europa de vest sub flamura verde a islamului (demografia nu iarta!) si o europa de est asimilata cultural si demografic asiaticilor non-islamici (confucianism budism etc).
Problema e ca in europenii nu mai fac copii, iar asta va aranja rapid lucrurile intr-o chestiune de o generatie-doua. Asadar cine va mai purta mai departe cultura si valorile europene?… Intrebare serioasa pentru autor.
O mica mostra in lumea reala : https://hotnews.ro/germania-isi-distruge-propria-industrie-un-economist-german-da-vina-pe-ue-pentru-problemele-de-la-volkswagen-si-de-la-alte-mari-companii-1789299
Parca incep sa inteleg pe unde s-ar duce cele 800mld!
As indrazni sa incerc sa privesc si de mai sus ceea ce a prezentat si scris bine Dl Naumescu, pornind de la:
”…Raportul Draghi asupra competitivității UE arată că blocul celor 27 de state este amenințat să rămână în urma SUA și a Chinei, la capitolele centrate pe competitivitate, care dau măsura puterii și influenței în lumea de mâine. … dar știm că, la câteva ore după lansarea Raportului Draghi, ministrul de Finanțe al Germaniei deja respingea categoric ideea îndatorării comune a UE-27….”
Imi permit sa emit observatia umila ca NU despre ”modele” (organizationale, federative, sociale, etc.) este vorba ci despre ce sisteme capitaliste sunt in competitie azi și mai ales miine…acestea dau masura puterii și influentei…CAPITALUL SI FORMAREA LUI !
Ce vedem ?:
– Capitalismul SUA (să zicem forma pura, dar intr-o federatie, cu state unele caracteristici si chiar legislatii proprii),
– Capitalismul Chinei (sa zicem mecanisme de piata intr-o ideologie comunista- adica un capitalism controlat total unitar de stat) si
– UNIUNEA EUROPEANA, care nu pare a fi nici una nici alta (o fi un capitalism socialist, in care CE ”reglementeaza totul si toate statele ” , dar, in ciuda ”reglementarilor” unii fac ce vor (in interesul propriu, iar altii nu) si mai si incearca sa controleze totul intr-o ”piață unica” ?!…pentru ce ? pentru emisii ?!) și constata ca pierde competitia in putere si influenta…și inovație.
Daca mai vedem si pozitia/refuzul Germaniei la indatorarea comuna…asta deja spune foarte multe, daca recitim mai atent asta de mai jos in context:
”…Integrarea europeană a fost nu doar un proiect de pace inspirat, dar și soluția inteligentă la problema germană apărută odată cu unificarea bismarckiană. …”
Asa o fi oare, valabil si astazi ?
Germania vrea sa fie ce-a fost, iar UE nu mai vrea sa fie ceea ce este…dar cum vrea sa fie ?
PS. cele de mai sus, sunt valabile si mai acut in cazul României, care, nici ea nu stie cum vrea sa fie.
Cel mai elocvent exemplu este acest extras din TFUE (Tratatul de Aderare):
”… In line with the Treaty on the Functioning of the European Union (TFEU), the Energy Strategy is the competence of the individual countries, based on the fact that different countries have very different geological, socio-economical and ecological conditions and their acces to resources can be very diverse. Therefore, the national Gov and Parliaments are setting their NATIONAL strategies which have to be in line with an EU FRAMEWORK…”
Adica mai pe sleau – energia, care este elementul care influenteaza direct si dramatic competitivitatea unei economii/țări – este lasata la latitudinea si responsabilitatea statului respectiv. (sau i-responsabilitatea)
INTELEGETI OARE DE CE ROMÂNIA DE 25 DE ANI NU ARE O STRATEGIE ENERGETICA NICI PINA AZI ?…dupa cum nici o strategie economica, sau, model economic, SAU CE CAPITALISM VREM (a vinde tot-resurse, active, pamint, etc., fara educatie si inovatie NU VA ADUCE NICIODATA LA FORMAREA DE CAPITAL SI INTARIREA PUTERII SI INFLUENTEI !)…chestiile cu hub energetic, pol de stabilitate undeva, mari exportatori de ceva, sunt pur si simplu declaratii politice, facute de politicieni ignoranți, ”ca sa dea bine”
Dupa cum bine putem observa strategia energetica si toate strategiile care privesc dezvoltarea Romaniei intr-un contex global si european nu se fac la comanda .Fiecare lucru se face atunci cind ii vine rindul functie de necesitati si functie de investitii , investitori si programare in timp .Romania nu poate face nimic de una singura neavind tehnologia necesara care si ea are anumite etape de dezvoltare .Practic trebuie sa folosim aceste noi tehnologii atunci cind ele creaza profit maxim .Iluzia ce tine de conceptul singular energetic romanesc este doar o amagire .Cine are imaginea de ansamblu si banii necesari comanda si pune in miscare planurile .Idealist vorbind putem face orisice vrem .Faptic nu putem decit sa aplicam, cu ajutorul celor care stiu , niste planuri (pe toate segmentele existentialiste )deja facute dar care asteapta timpul lor de punere in aplicare .Graba strica treaba si iluzia creaza deziluzii unora
@Mafalda: m-ati dat gata cu investitorii si programarea: ”…toate strategiile care privesc dezvoltarea Romaniei intr-un contex global si european nu se fac la comanda …
puneti mina si mai cititi cite ceva, de ex. Reg. CE nr. 2018/1999 – Guvernanta.
BTW…Reg. inseamna ceva obligatoriu.
La restul nu ma mai obosesc sa raspund ceva, ca nu inteleg, dupa cum, cred ca nici dvs. nu intelegeti ce spuneti
1. Cam 90% din consideratiile facute de dl Naumescu nu au nimic de-a face cu cotinutul Raportului Draghi. Nu inseamna neaparat ca sunt gresite, dar nu era cazul sa le puna sub umbrela raportului.
2. Nu exista nimic cu adevarat nou in raport. Nici macar referirea la cele 800 mld EUR. Dimpotriva, aruncatul (verbal!) de sute de milarde devine o poveste repetitiva: va mai amintiti de planul de 300 de miliarde pentru investitii anuntat din prima zi a Comisiei Juncker, acum vreo 10 ani?
3. Ce face raportul Draghi este sa ofere ancora teoretica pentru reasezarea pe baze mai putin fantaste a initiativelor europene precum Green Deal-ul. Prea multi si-au legat cariera politica de el pentru a il repudia pur si simplu. Dar e nevoie de motivele respectabile pe care le ofera Raportul Draghi pentru a corecta directia si a pune frana fugii inainte, in teritoriu necunoscut, care a fost pana acum cam singura marca a Comisiei Von der Leyen.
Aveti dreptate. Comisia stie, dupa tulburarile pietei, economiei etc din ultimii ani ca trebuie sa schimbe macazul (printre altele PPE daduse semnale inca inainte de alegerile europarlamentare) dar cauta o modalitate sa „keep face”. Raportul Draghi e un peim mijloc pt asta.
Totul se desfasoara conform planului .Mig si F16 au fost deja oferite Ucrainei cum dealtfel au fost donate, mai mult sau mai putin, toate capacitatile militare foste sovietice aflate in Europa de Est .Acum suntem in etapa a doua ce ofera si prevede dezvoltarea fortelor armate Europene care va cuprinde si integrarea totala sociala , economica si militara ,a tuturor natiunilor aflate in granitele trecute ale Europei .In paralel banii din PNRR refac ,in intregime, capacitatile de transport rutier in intreaga Europa si realoca sume importante dezvoltarii fortelor armate si a structurilor industriale militare si cele ajutatoare .Ceea ce se intimpla chiar acum este un unicat in Istoria lumii moderne sau mai putin moderne .Europa pune la bataie imense sume de bani .Triloane de euro ne vor oferi forta economica si militara spre a deveni un important jucator in lume .Curind var aparea si noua tehnologie militara fara de egal .O data cu distrugerea integrala a vechilor capacitati militare NATO european impreuna cu NATO 2 din Pacific vor controla o mare parte din planeta Terra .Practic devenim de neinvins .China are deja mari probleme economice iar Rusia intelege deja ca nu poate face fata .Europa asteapta de 35 de ani (dupa anul 1989)sa se uneasca in integralitatea ei .Cine intelege care este ordinul de marime al sumelor puse in joc intelege usor ce se intimpla .Evident astfel de sume nu au fost nicicind vehiculate in spatiul public .Trilioane peste trilioane de eura vor inunda piata in viitor .PNRR va continua pe masura ce noi natiuni vor intra in structurile UE.Ucraina ,Romania si Rep .Moldova vor deveni o forta militare de temut .Trilaterala conceputa de catre Iohannis va deveni factorul militar ce va proteja Uniunea pentru sute de ani .
In care se făcea că iluziile și deziluziile toate vor dispărea iar marea fantezie se va transforma intr-o adevărată stâncă ideologică și economică la care toate popoarele lumii vor privi cu admirație, seară de seară, in loc de asființit. Dar peste 50 de ani.
Viziunea romanțioasă a analiștilor rumâni scoate la iveală depășirea sindromului Stockholm in rândul intelectualității mioritice: de-acum Europa nu mai este tărâmul idilic al păcii eterne, ci un spațiu afectat de nenumărate conflicte, tensiuni, dictate și revolte din care se va ieși cândva in mod glorios, totul e să crezi in rezolvarea dialectică a chestiunilor nasoale. Toate in lăuntrul așa zisei Uniuni. Desigur, vor mai trece câțiva ani până când vreun intelectual public de calibru se va aventura in criticarea unor măsuri/planuri/decizii aberante emise de organele Uniunii. De pildă decizia recentă a CJUE in speța UE vs Irlanda&Apple -ce marchează un derapaj grav de la principiile statului de drept- nu a iscat niciun comentariu printre susținătorii locali ai Europei Komisarilor. Dar putem zări ici și colo șopârle, ba chiar aluzii răutăcioase la Diktatele emanate de komisari precum ‘dubiosul’ greendeal. Este un curent subteran pozitiv ce adună încet mințile plecate…
Este un moment crucial pentru Europa, iar deciziile luate acum vor modela viitorul continentului.