joi, martie 28, 2024

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond

”Inainte de a avea o umbră măcar de activitate ştiinţifică originală, am făcut Societatea academică română, cu secţiunea filologică, cu secţiunea istorico-archeologică şi cu secţiunea ştiinţelor naturale, şi am falsificat ideea academiei. (…) In aparenţă, după statistica formelor dinafară, românii posed astăzi aproape întreaga civilizare occidentală. Avem politică şi ştiinţă, avem jurnale şi academii, avem şcoli şi literatură, avem muzee, conservatorii, avem teatru, avem chiar o constituţiune. Dar în realitate toate aceste sunt producţiuni moarte, pretenţii fără fundament, stafii fără trup, iluzii fără adevăr (…) O primă greşală, de care trebuie astăzi ferită tinerimea noastră este încurajarea blîndă a mediocrităţilor. (…) mediocrităţile trebuiesc descurajate de la viaţa publică a unui popor (…) Al doilea adevăr, şi cel mai însemnat, de care trebuie să ne pătrundem, este acesta: forma fără fond nu numai că nu aduce nici un folos, dar este de-a dreptul stricăcioasă, fiindcă nimiceşte un mijloc puternic de cultură. Şi prin urmare vom zice: mai bine să nu facem o şcoală deloc decît să facem o şcoală rea, mai bine să nu facem o pinacotecă deloc decît să o facem lipsită de arta frumoasă; mai bine să nu facem deloc statutele, organizarea, membrii onorarii şi neonoraţi ai unei asociaţiuni decît să le facem fără ca spiritul propriu de asociare să se fi manifestat cu siguranţă în persoanele ce o compun; mai bine să nu facem deloc academii, cu secţiunile lor, cu şedinţele solemne, cu discursurile de recepţiune, cu analele pentru elaborate decît să le facem toate aceste fără maturitatea ştiinţifică ce singură le dă raţiunea de a fi. Căci dacă facem altfel, atunci producem un şir de forme ce sunt silite să existe un timp mai mult sau mai puţin lung fără fondul lor propriu, însă în timpul în care o academie e osîndită să existe fără ştiinţă, o asociaţiune fără spirit de societate, o pinacotecă fără artă şi o şcoală fără instrucţiune bună, în acest timp formele se discreditează cu totul în opinia publică şi întîrzie chiar fondul ce, neatîrnat de ele, s-ar putea produce în viitor şi care atunci s-ar sfii să se îmbrace în vestmîntul lor dispreţuit.”[1]

Acest citat este extras din articolul lui Titu Maiorescu “In contra direcţiei de astăzi din cultura română” apărut în revista “Convorbiri Literare” la 01/12/1868 şi reprezintă esenţa teoriei sale despre “formele fără fond” adică despre conflictul continuu dintre „formele occidentale” şi fondul autohton, conflict sub semnul căruia a stat mereu societatea românească în drumul său către modernitate. Ca filosof, Titu Maiorescu, considera forma fără fond ca o consecință a încălcării principiului armoniei și unității lumii. Această teorie, care este încă definitorie pentru raportarea noastră la lumea occidentală explică aproape toate disfuncționalitățile instituțiilor statului român.

Formele fără fond sunt instituţii care nu funcţionează, cărora le lipsesc resursele umane corespunzătoare, forme fără un conţinut adecvat, de unde și discrepanţa între obiectivele instituţiilor şi oamenii care trebuie să le organizeze şi eficientizeze.[2]

Eugen Lovinescu îl contrazice pe Titu Maiorescu.

Eugen Lovinescu a răsturnat perspectiva maioresciană asupra procesului de modernizare, considerând că în edificarea civilizaţiei din România forma precede fondul, deoarece provenind din societăţi moderne este superioară fondului şi nu există altă cale de dezvoltare decât imitaţia integrală. Promotor al modernismului prin toate mijloacele, Lovinescu a propus, în “Istoria civilizaţiei române moderne”(1924-1925), o perspectivă sociologică asupra evoluţiei societăţii româneşti. Lovinescu arată că în structura civilizaţiei popoarelor se află “foarte puţine elemente originale sau chiar nici unul” majoritatea elementelor unei culturi fiind împrumutate. 40 de ani mai târziu Murdock afirmă acelaşi lucru: „ne îndoim că există o singură cultură cunoscută de istorie sau de antropologie care să nu datoreze cel puţin 90% din elementele sale constitutive împrumutului cultural”. Prin urmare, „venind mai târziu la cultură”, poporul român este obligat să imite civilizaţia ţărilor avansate, ceea ce se imită fiind forma.[3] In perspectiva sociologică pe care a propus-o, Lovinescu a dezvoltat teoria sincronismului pentru a explica răspândirea simultană în toată Europa a ideologiei Revoluţiei franceze. Potrivit acestei teorii civilizaţia României, ca şi a altor ţări înapoiate, nu se putea forma decât “prin importaţie integrală şi fără refacerea treptelor de evoluţie ale civilizaţiei popoarelor dezvoltate pe cale de creştere organică”.[2] Dacă în definiţia lovinesciană a sincronismului se substituie „Europa” cu „lumea” se obţine o definiţie a globalizării similară cu cea dată, 60 de ani mai târziu, de Giddens.[3] Oricum, întreaga cultură română modernă ar sta sub semnul influenţei apusene, la început prin husiţi, prin saşi şi prin calvinişti, apoi prin polonezi şi prin Roma. Insă instituţiile capitaliste moderne importate nu funcţionau în spaţiul românesc într-un cadru capitalist şi după norme capitaliste, generând astfel formele fără fond. Problema este că instituţiile funcţionează prin oameni care sunt refractari la schimbare, iar specificul nostru rural a opus rezistență la regulile şi normele capitaliste.

Sunt cele doua teorii ireconciliabile?

Părerea mea este că nu. Lovinescu ne spune că importul de instituții este inevitabil. Dacă introducem o altă perspectivă asupra teoriei lui Maiorescu, anume că după importul instituțiilor este necesar să li se monitorizeze performanțele și să se acționeze în funcție de feed-back pentru a le perfecționa, atunci cele doua teorii devin complementare. Această perspectivă, preluată din Managementul Ciclului de Viață al Produsului(Product Lifecycle Management), este, în fond, o soluție de bun simț ce ar putea fi operaționalizată și de către statul român, pentru a-și moderniza instituțiile. Cine a lucrat într-o întreprindere care a lansat produse noi pe piață știe că crearea unui produs nou este un proces ce cuprinde mai multe faze, între care se regăsesc fabricarea prototipului, testarea prototipului și analiza proiectului prin prisma rezultatelor obținute la testare, pentru a-l perfecţiona. După validarea produsului urmează lansarea pe piață, prima fază a ciclului de viață al produselor, ciclu care mai cuprinde: creșterea, maturitatea, saturația și declinul. Când ajung în faza de declin produsele sunt revitalizate prin modificări substanțiale sau sunt înlocuite, în ambele situații progresul tehnic permițând concepția unor produse cu performanțe superioare. Instituțiile sunt produse ale statului și, dacă aceste produse nu sunt performante, statul este amenințat de spectrul falimentului. Dacă în cazul Academiei Române putem vorbi de o perioadă de declin prelungit, perioadă începută încă în comunism, acum fiind necesară “revitalizarea produsului”, alte instituții sunt în faza de “testare a prototipului”.

Etapa de “testare a prototipului” a scos la iveală, în cazul multor instituții disfuncționalități majore, dovedind că acestea sunt, practic, cópiile nereușite ale unor instituții occidentale, adică sunt forme fără fond. Așa cum am arătat mai sus, în mod logic ar trebui să urmeze “analiza proiectului” prin prisma rezultatelor obținute la testare pentru a stabili modificările ce trebuie făcute. Apoi instituția respectivă ar trebui desființată și ulterior reînființată în baza unei noi legi, adaptate realităților actuale, inclusiv în privința resursei umane, lege ce ar urma să consfințească modificările cerute de “testarea prototipului”. Desigur că până acum n-a existat voință politică pentru a se depăși faza de “testare prototip”, dar acest lucru trebuie făcut fără întârziere. Altfel statul român va avea soarta întreprinderilor care nu reușesc să aducă produse noi pe piață din cauză că nu pot depăși faza de prototip sau nu sunt în stare să înlocuiască produsele neperformante, deznodământul fiind unul singur, anume falimentul.

In 2004 două instituții din Georgia, Ministerul de Interne şi, în special, Poliţia rutieră au fost supuse uneia dintre cele mai dure reforme. Polițiștilor georgieni, printre cei mai corupți din lume, li s-a cerut inițial să-și revizuiască comportamentul și li s-au mărit salariile, dar fără efect; practic poliția era nereformabilă în vechiul cadru legislativ. A urmat desființarea vechii poliții și reînființarea uneia noi, o măsură aspră, prezentată de guvern că fiind singura cale de a scăpa de corupţie: „Un rău mic, care justifica binele imens pe care-l va vedea societatea”. Au fost concediați 80-90% dintre poliţişti, dintre care 15 mii doar într-o singură zi. Timp de două luni nimeni nu s-a ocupat de securitatea circulaţiei rutiere, dar nici n-a crescut numărul de accidente, ceea ce a dovedit inutilitatea vechilor instituții. In locul zecilor de mii de poliţiști daţi afară, statul gruzin a recrutat şi a antrenat, cu sprijin american, mii de tineri pe care i-a dotat cu maşini și tehnologii moderne şi cu uniforme care erau complet diferite de vechile uniforme sovietice. Pentru a ţine la distanţă noii agenţi de poliţie de tentația corupţiei, salariul a fost mărit și au fost adoptate legi drastice anticorupţie: pentru o mită mai mare de 50 de dolari, un agent de poliţie prins în flagrant primeşte 10 ani de închisoare. A fost creat un serviciu special de agenți sub acoperire pentru a verifica funcționarii și polițiștii: la fiecăre licitaţie publică participă cel puţin o companie fantomă care oferă organizatorilor mită, iar pe șosele circulă zeci de agenți sub acoperire care încalcă intenţionat regulile de circulaţie și, după ce sunt prinşi, încearcă, de asemenea, să ofere mită. Rezultatele nu au întârziat să apară: după ce în 2005 cota de încredere în poliţie era de doar 5%, în 2011 a atins nivelul-record de 87% și n-a coborât mai jos de 70%. Conform Geopolitical Monitor, mita a ajuns aproape inexistentă după ce anterior era o prezență cotidiană. Intr-un sondaj al BERD doar 1% dintre georgieni spuneau că le-a fost cerută mită de către poliţie spre deosebire de 7% în unele ţări din UE. Tbilisi este una dintre cele mai sigure capitale europene, aici nimănui nu-i este frică să lase maşina neîncuiată. Singura poliție mai puţin coruptă decât cea din Georgia este cea din Finlanda. Reformele și măsurile împotriva corupţiei au continuat şi în alte sectoare, codul fiscal, spre exemplu, fiind simplificat pe baza principiului „cât mai puţină birocraţie, cât mai puţin contact între oficiali şi cetăţeni”.[4] După înființarea unei infrastructuri fiscale și vamale funcționale, bugetul de stat a crescut de trei ori în trei ani. Economia a crescut cu 70% între 2003 și 2013, iar venitul per capita s-a triplat. Georgia a fost numită de către Banca Mondială lider mondial al reformelor economice și a ajuns pe locul 8 în ceea ce privește ușurința de a face afaceri, majoritatea vecinilor fiind clasați peste locul o sută.

Cazul Academiei Române

Despre teoria “formelor fără fond” am învățat în liceu și mi-am reamintit-o citind articolul “Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!” apărut pe această platformă în 29/10/2018, autori fiind trei cercetători români care publică sub pseudonimul comun “Doi Mici și un Anc”. Articolul avertizează că “înaltul for științific al țării tinde să devină o formă fără fond datorită infiltrării printre membri a multor cercetători pe care rezultatele științifice nu îi recomandă, în vădit contrast cu membrii de valoare științifică incontestabilă.” Iată deci că la exact 150 de ani de la articolul lui Maiorescu Academia Română(AR) este din nou considerată o formă fără fond.

Primele două articole din statut ne spun: (1)Academia Română, cel mai înalt for naţional de consacrare ştiinţifică şi culturală al ţării, este continuatorul şi unicul legatar al Societăţii Literare Române, înfiinţată în 1866, reorganizată în 1867 în Societatea Academică Română şi în 1879 în AR. AR reuneşte personalităţi consacrate din domeniile ştiinţei şi culturii; (2)AR este o instituţie de interes public naţional de cercetare în domeniile fundamentale ale ştiinţei şi culturii de calificare profesională superioară, cu personalitate juridică de drept public şi independentă în lucrările sale de orice natură.

Impactul producției științifice a unui cercetător în plan mondial este cuantificat, în principal, prin indicele scientometric Hirsch(indicele H). Comparând acest indice în cazul a 186 câștigători de Proiecte de Cercetare Exploratorie(PCE) cu indicele celor 165 de academicieni (membri titulari sau corespondenți) cei trei cercetori au constatat că media indicilor H ai câștigătorilor PCE este 14,8 față de doar 10 pentru membrii AR. Intre valorile medianelor acestui indice pentru cele două categorii este o diferență și mai mare: 14 față de 5,5. Dacă n-ar fi unii academicieni cu un indice H foarte mare, media indicelui pentru AR ar fi și mai mică. In contrast cu AR câștigătorii PCE formează un grup compact cu valori similare ale mediei și medianei. Din cei 193 de câștigători PCE doar 7 sunt membri ai AR (din totalul de 165). Prin urmare, raportat la contribuțiile și recunoașterea în plan mondial, există la ora actuală în România cercetători mai valoroși decât membrii AR. In plus opera științifică a majorității membrilor AR nu este competitivă nici măcar la nivel național. Cei trei cercetători conchid că avem nevoie de o lege de forma: „Articol unic: se abrogă Legea 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, aceasta urmând a se desființa și ulterior reînființa în baza unui nou statut, adaptat realităților prezente, inclusiv în privința resursei umane”.[5]

Ținând să confirme diagnosticul celor trei cercetători, ba chiar să se facă și de râs, AR a dat recent publicității un comunicat prin care îşi arăta îngrijorarea față de consecințele pe care introducerea reţelelor 5G le-ar avea pentru sănătatea cetăţenilor. Comunicatul susţine că autorităţile medicale internaţionale precum Organizaţia Mondială a Sănătăţii sau Agenţia Internaţională pentru Cercetarea Cancerului au semnalat consecințele pe care le-ar putea avea această tehnologie asupra sănătăţii. In realitate OMS a specificat că ”după multe cercetări efectuate, nu a fost descoperit niciun efect advers asupra sănătăţii legat de expunerea la tehnologii wireless.” Fizicianul Cristian Presură a demontat teoriile conspiraţioniste promovate de AR cu privire la antenele 5G și a argumentat că pericolele radiaţiei 5G nu depăşesc pericolele alimentaţiei nesănătoase sau ale radiațiilor ultravioletele. La doar o zi după publicare, comunicatul semnat de Biroul Prezidiului Academiei Române a fost eliminat de pe site-ul instituției, nu însă înainte de a face deliciul presei. Astfel podul.ro scria că “Salariații de lux simpatizanți ai Kremlinului, propagatori de românism și teorii ale conspirației, cunoscuți generic sub numele de Academia Română, au retras de pe siteul oficial comunicatul rușinos în care demonstrau poporului de ce banii publici încasați nemeritat de aceste fosile retrograde ar trebui fi folosiți în scopuri mai utile pentru societate.” C.T. Popescu cerea, nici mai mult, nici mai puțin decât “Dreptate pentru acad. Elena Ceaușescu” și afirma că <<Așa-numita Academia Română, a produs un „avertisment” în legătură cu tehnologia 5G pe care nu i l-a solicitat nimeni. Comunicatul ar putea fi recitat în cor de iluminații conspirației mondiale cu „radiații”, care se mai adună prin Piața Victoriei. (…) tovarășa Elena își merită locul în Academia actuală și Academia o merită pe dânsa.>>

Cazul Curții Constituționale a României

Curtea Constituțională a României(CCR) este una dintre cele mai politizate instituții ale statului. Menită să apere Constituția, adică să se pronunțe asupra constituționalității legilor și a conflictelor dintre puterile statului, CCR funcționează și acum după o lege din 1992, modificată și completată în 2010.[6] Presa a relatat pe larg despre disfuncționalitățile CCR, cum ar fi decizii care exced sfera sa de competenţă, atitudinea discreționară, etc. Dacă “puterea Curţii este discreţionară în a-şi stabili propria competenţă, asta înseamnă că treptat-treptat CCR devine organismul care ia decizii în privinţa tuturor autorităţilor statului, uzurpând competenţa acestora, ceea ce este inadmisibil. Deci, problema care se pune este aceasta: ce se întâmplă când însăşi Curtea Constituţională încalcă Constituţia?”[7]

Curtea de Apel București a stabilit că, sub conducerea lui V. Dorneanu, CCR a încălcat Constituţia făcându-se vinovată de restricţionarea accesului la informaţii de interes public, drept statuat prin art. 31 din Constituţie. Motivul acestui gest ar putea fi acoperirea unei posibile fapte penale comise în sânul CCR. CCR a uzurpat rolul legiuitorului şi i-a impus acestuia stabilirea unui prag al prejudiciului în infracţiunea de abuz în serviciu. In deciziile CCR avem ilegalităţi şi neconstituţionalităţi, semnalate prin opinii separate, nu doar în cazurile foarte mediatizate, ci şi în cazul deciziilor mai puţin cunoscute în care CCR judecă în locul instanţelor toată speţa şi le trimite hotărârea gata elaborată. CCR cere să devină instanţă de judecată cu acte în regulă, adică să poată desfiinţa orice hotărâre judecătorească definitivă. Avem aşadar o Curte Constituţională “care legiferează prin uzurparea rolului Parlamentului, care încalcă legi şi chiar Constituţia, care crede că nu se supune instanţelor de judecată, care mai pe româneşte face numai ce o taie capul, indiferent de legalitate şi constituţionalitate. Este probabil cel mai grav fenomen cu care se confruntă România din 1989 încoace. O Curte Constituţională corectă, reper, este fundamental necesară într-un stat de drept. Curtea Neconstituţională a României poate distruge o ţară.”[8]

Curtea Europeană a Drepturilor Omului(CEDO) a stabilit că prin decizia CCR de a-l obliga pe Președintele României s-o demită pe Laura Codruța Kovesi din funcția de procuror-șef al Direcției Naționale Anticorupție, România a încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la liberă exprimare. Magistrații europeni au subliniat că actualului procuror-șef al Parchetului European i-au fost încălcate drepturile prin imposibilitatea de a contesta decizia CCR.[9] CCR a fost acuzată în repetate rânduri de politizare atât în contextul cazului Kovesi, cât și din cauza deciziilor prin care a validat modificările operate de fostul executiv PSD la legile justiției și la Codurile penale. Insăși Comisia Europeană, prin rapoartele din Mecanismul de Control și Verificare, a criticat această stare de lucruri.[10] Hotărârea CEDO în cazul Kovesi versus România a devenit definitivă la 5 august a.c. și deschide o agendă nouă pentru România, agendă care vizează explicit nevoia reformării statului în punctele esenţiale relevate de acest caz. Este dezvăluită politica şi tentativa unei majorităţi parlamentare de a scăpa de unul din câinii de pază, procuratura anti-corupţie. Hotărârea CEDO reclamă scoaterea la lumină a acţiunilor neconforme ale unor instituţii din România, CCR, Ministerul Justiţiei condus de Tudorel Toader, respectiv Executivul român din 2017, momentul construirii întregului eşafodaj de demitere a Procurorului General DNA. Sunt evidente referirile la acţiunile CCR care a încălcat respectarea drepturilor omului – dreptul de acces la o instanţă şi libertatea de exprimare, etc. Practic, 70% din Hotărârea CEDO vorbeşte despre acţiunile CCR şi consecinţele acestora. Fără a ataca direct malversaţiunile politice şi malpraxisul juridic al Curţii, Hotârârea CEDO subliniază premeditarea şi implicaţiile de natură politică, dar şi consecinţele directe ale Hotârârilor CCR: hotârârea prin care Curtea s-a pronunţat pentru forţarea/obligarea Preşedintelui României să semneze decretul privind eliberarea Laurei Codruţa Kovesi din funcţia de procuror şef al DNA, a creat precedente şi schimbări majore în echilibrul puterilor din România, alterând statul de drept.[11]

CCR va trebui să se pronunțe și cu privire la legea care prevede impozitarea cu până la 85% a tuturor pensiilor speciale, însă 6 din 9 magistrați CCR sunt beneficiari de pensii speciale. Nu există membri supleanți care să hotărască în cazul în care chiar judecătorii Curții Constituționale au un interes patrimonial sau de altă natură.[12]

O petiție pentru organizarea unui Referendum pe tema desființării CCR ne spune că “Inființată în 1992, Curtea Constituțională a României, care trebuia să fie garantul respectării Constituției, a devenit cu timpul instrumentul represiv principal al Partidului Social Democrat (PSD). In special activitatea din ultimii ani a știrbit puternic imaginea și reputația Curții, iar încrederea poporului în independența Curții a scăzut dramatic. Sondajele (…) arată că tot mai mulți cetățeni sunt de acord cu desființarea CCR și înlocuirea judecătorilor cu profesori de drept constituțional. Având în vedere faptul că membrii Curții sunt numiți politic, independența acestora este pusă la îndoială din ce în ce mai des. Luând în calcul și nemulțumirea poporului față de salariile și pensiile speciale exorbitante ale membrilor, devine din ce în ce mai greu de justificat existența acestei instituții care nu mai pare să-și îndeplinească atribuțiile, din contră, își depășește limitele conferite de lege pentru a servi un grup politic care se află în coliziune directă cu poporul român. Mai mult de atât, în ultimele luni România pare a fi condusă de CCR, judecătorii fiind cei care stabilesc cursul politic al țării.”[13]

In opinia procurorului DNA Alexandra Lăncrănjan CCR trebuie desființată, atribuțiile de for constituțional urmând a fi preluate de o secție a Instanței Supreme și, întrucât victoria Laurei Kovesi la CEDO era de așteptat, se impune profesionalizarea CCR, care în prezent, nu doar că este o instituție politizată, dar nici nu acceptă să-i fie contestate deciziile. “Am avut în ultimii 3-4 ani, o mulțime de decizii ale CCR care au avut impact direct asupra muncii procurorilor și judecătorilor. Printre acestea, decizia privind abuzul în serviciu. Nu a existat o dezbatere pe această decizie și nici nu s-a analizat cât de valide sunt argumentele curții de la acel moment sau cum se poate remedia legislația.” Mai trebuie menționată și decizia prin care CCR interzice procurorilor să folosească drept probe înregistrările obţinute de SRI pe baza unui mandat de siguranţă naţională.[6]

Cazul Consiliului Național al Audiovizualului

Site-ul Consiliului Naţional al Audiovizualului(CNA) ne spune că acesta “este garant al interesului public şi unică autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale. Misiunea CNA este de a asigura un climat bazat pe libera exprimare şi responsabilitatea faţă de public în domeniul audiovizualului. Pentru îndeplinirea acestei misiuni instituite prin Legea audiovizualului, care transpune Directiva serviciilor mass-media audiovizuale, CNA emite decizii, recomandări şi instrucţiuni. (…) Consiliul Naţional al Audiovizualului este este unica autoritate de reglementare în domeniul programelor audiovizuale, o instituţie publică autonomă aflată sub control parlamentar, condusă de un consiliu format din 11 membri.”

O cercetare asupra indicatorilor autonomiei și eficienței autorităților de reglementare a audiovizualului din UE, efectuată de mai multe universități europene arată că orice autoritate se definește ca autonomă atunci când este independentă față de politicieni și față de interese private, când are autonomie organizațională incluzând-o pe cea financiară și când emite judecăți imparțiale care îi conferă autoritate, echilibru, credibilitate, pe baza unei legi bune și corect aplicate. Contrar legii, CNA a devenit un câmp de luptă politică sub aparența protejării audiovizualului românesc. Deși amenzile sunt numeroase, extrasele din procesele verbale ale ședințelor arată că în mod constant când e vorba de posturile Antena sau de Realitatea TV sancțiunile sunt cele mai blânde iar propunerile de amenzi mari sunt sistematic respinse în numele ”libertății de exprimare”, criteriu uitat când este vorba de televiziuni mai puțin agreate. CNA este perceput ca un organism politizat, șovăielnic, părtinitor, incapabil să facă ordine în propria ogradă. Degradarea jurnalismului, limbajul vulgar, călcarea în picioare a eticii, predominanța senzaționalismului, lipsa de echilibru politic în televiziuni intră în responsabilitatea CNA, chiar dacă nu exclusiv.[14]

Fosta șefă a CNA Laura Georgescu a fost condamnată, în primă instanță, la 4 ani și 4 luni de închisoare cu executare. Motivarea instanței la condamnarea Laurei Georgescu, a lui Viorel Hrebenciuc(politician, membru al psd) și a lui Gheorghe Ștefan „Pinalti”(om politic și de afaceri, membru al PDL) ne spune că „Prin acțiunile inculpaților scopul urmărit (…) a fost realizat, cu încălcarea dispozițiilor legale in vigoare, iar acțiunile inculpaților au vizat un interes particular, politic, fiind ignorat în totalitate interesul public în domeniul comunicării audiovizuale al carui garant este CNA.” Viorel Hrebenciuc a avut o contributie semnificativa la numirea Laurei Georgescu în funcția de membru al CNA și „a intervenit în mod direct la nivelul altor membri ai CNA pentru a o vota ca președinte”. In același proces, Laura Georgescu a fost acuzată că a cerut unor angajați ai instituției să întocmească reclamații false, ce vizau anumite posturi TV.[15]

“Abaterile de la normele editoriale și etice ale unor canale de televiziune te lasă fără grai. Nu doar litera legii, ci și principiile morale simple sunt disprețuite de o majoritate decidentă care, aidoma celei parlamentare, trece cu tăvălugul peste realități, minimalizând păcate jurnalistice grave, pentru a favoriza punctul de vedere al Puterii.” (…) Pianistul Dan Grigore spunea în martie 2012 ”Demisionez din Consiliul Audiovizualului pentru că nu pot funcționa într-o instituție care e obligată să lucreze într-un climat de presiune permanentă, de lipsă de respect față de reguli, de fățărnicie și de măsluire sistematică a celor mai elementare principii, de monumentală rea-credință și de poluare gravă a spațiului public.” Este surprinzătoare schimbarea la față a unor membri CNA care au lucrat la BBC sau la Radio Europa Liberă în medii cu reglementări etice stricte. Christian Mititelu, timp de 20 de ani director al redacției românești la BBC Londra, a uitat principiile riguros formulate de BBC, cu valoare de model în jurnalism și nu-l mai “deranjează guițatul și sunetele obscene ale Antenei 3, în schimb la B1 TV este oripilat de agresivitatea mâinilor moderatorului și votează o pedeapsă pentru absența imparțialității.” Radu Călin Cristea, timp de 12 ani redactor la Radio Europa Liberă, s-a remarcat în ședințe prin luări de poziție favorabile posturilor din grupul Intact, terfelirea și linșajul practicate la Antena 3 trebuind acceptate cu umor, în timp ce critica de la B1 TV este inadmisibilă. Aceste judecăți sunt inechitabile și nu derivă din Legea Audiovizualului ci din “dorința de a consacra o confuzie, spre satisfacția patronilor politici: că B1TV și Antena 3 sunt tot un drac, că opinia critică la adresa politicienilor este tot una cu insulta, că interesul public este identic cu interesul patronal. (…) Practicând dublul standard, CNA a băgat un bocanc în libertatea de exprimare, descurajând critica la adresa puterii.”[16] Pe bună dreptate George Mioc întreba în august 2016 “De ce-i mai plătim pe complicii din CNA ai lui Ghiță și Voiculescu?”. “Problema este că televiziunile de știri – care folosesc o resursă limitată, închiriată de la statul român, și anume spectrul de frecvențe – sunt parte a acestei campanii împotriva statului de drept. Soluția, așa cum o văd eu, este desființarea CNA și modificarea procedurilor juridice, astfel încât cei terfeliţi şi umiliţi la aceste televiziuni pentru că sunt de partea statului de drept să se poată adresa ușor instanței, iar procesul să fie judecat cu celeritate. In locul unor amenzi leșinate, stabilite de politrucii din CNA, cetăţenii lezaţi se vor duce în fața judecătorilor care vor decide despăgubirile. Să dăm magistraților dreptul de a stabili sancțiunile împotriva hienelor din audiovizual, inclusiv suspendarea emisiei sau închiderea definitivă. Firesc ar fi fost ca CNA-ul să crească gradual sancțiunile împotriva posturilor care încalcă sistematic legile. Antena 3 ar fi fost de multă vreme istorie, dacă se aplica acest principiu. Dar nu s-a întâmplat asta, pentru că pionii PSD și PNL din CNA au protejat oficina turnătorului Felix. Poate vă mai aduceţi aminte ce vocali au fost cei din consiliu atunci când ANAF a vrut să execute datoria către stat a infractorului Voiculescu. De aceea spun: desființați CNA-ul! Teoretic, instituția este sub control parlamentar, dar, în aceste zile, asta echivalează cu subordonarea în fața mafiei de stat. Cu bugetul acestui consiliu, circa 2,5 milioane de euro, reparam din temelii spitalul de arși din București, de exemplu. Salvam vieți, în loc să plătim salariile complicilor lui Ghiță și Voiculescu.[17]

Alte titluri din presă care consfințesc statutul CNA de forma fără fond: „Pesediștii din CNA boicotează campania pentru referendum”, „Val de SUSȚINERE pentru Realitatea TV. CNA săvârșește un ABUZ incalificabil la adresa libertății de exprimare!”, „Scene ireale la sediul CNA! Un cetățean venit cu o sesizare la adresa emisiunii lui Victor CIUTACU, în care GHIȚĂ a amenințat cu bătaia, a fost întrebat dacă are serviciu”, “Lacheul PSD din CNA, Radu Herjeu, taxat de un deputat pentru un atac la adresa lui Klaus Iohannis”, „ACUZAȚII grave de la vârful PNL: decidenții CNA vor răspunde PENAL pentru abuzurile executate la porunca lui Dragnea!”

Trebuie remarcat că unele din analizele acestor trei cazuri cer desființarea acestor instituții și apoi reînființarea având ca fundament o lege nouă, în concordanță cu vremurile actuale sau, după caz, transferul funcțiunilor către o altă instituție. Perpetuarea funcționării acestor instituții sub această formă “este de-a dreptul stricăcioasă” cum ar spune Maiorescu și, în plus, este o risipă a banului public.

Alte forme fără fond

Enumăr mai jos alte câteva forme fără fond, fără a le trata însă în detaliu, deoarece articolul este deja prea lung:

  • Articole care dovedesc că Avocatul Poporului este o formă fără fond pot fi găsite căutând pe Google cu cuvintele cheie “contributors.ro avocatul poporului”.
  • Televiziunea publică este și ea consacrată ca formă fără fond în numeroase articole ce pot fi găsite căutând cu cuvintele cheie “universul.net TVR” și “contributors.ro TVR”
  • Cazul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii este tratat aici. Alte articole pot fi găsite căutând cu cuvintele cheie “contributors.ro CNCD”
  • Un articol de pe universul.net susţine că poate “ar trebui externalizată Garda de Mediu, din moment ce este atât de inutilă în schemă, să fie oferite atribuțiile unor ONG-uri și firme cu expertiză zdravănă în managementul calității aerului și dotate cu aparatură adaptată necesităților”. Alte articole despre acest subiect se găsesc pe universul.net dar și aici.
  • Despre comportamentul unor angajați ai altei “gărzi”, Garda Forestieră se poate citi aici
  • Acest articol ne spune că partidele politice din România sunt și ele forme fără fond.
  • O căutare pe Google cu cuvintele cheie “desființarea poliției locale” afișează o petiție online și articole care spun că un primar a desființat poliția locală, alt primar spune că o va desființa, iar un fost ministru de interne promite și el desființarea acesteia.

Cum mai sunt, probabil, și alte forme fără fond care frânează modernizarea societății românesti, sper că cititorii vor avea bunăvoința să contribuie la identificarea lor.

Referințe

[1] Titu Maiorescu, In contra direcţiei de astăzi din cultura română, apărut iniţial în Convorbiri Literare, 1868

[2] Constantin Schifirneţ, Formele fără fond, un brand românesc, Editura Comunicare.ro, Bucureşti, 2007

[3] Mona Mamulea, Dialectica închiderii şi deschiderii în cultura română modernă, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2007

[4] Victor Cozmei, Turista japoneza ucisa la Otopeni: Studiu de caz – cum si-a rezolvat Georgia, o tara ex-sovietica, problema cu politistii care protejau infractorii, 2012, disponibil pe HotNews.ro

[5] Doi Mici și un Anc, Academia Română NU mai este cel mai înalt for de consacrare științifică și culturală!, disponibil pe contributors.ro, 2018

[6] George Arun, Curtea Constituțională necesită o operație pe cord deschis, disponibil pe dw.com, 2020

[7] Dora Vulcan, Valeriu Stoica: CCR devine discreționară, își depășește competențele. Este inadmisibil, disponibil pe revista22.ro, 2018

[8] Revista22, Curtea de Apel București a stabilit că, sub conducerea lui Dorneanu, CCR a încălcat Constituţia, disponibil pe revista22.ro, 2020

[9] Radio Europa Liberă, Kovesi câștigă la CEDO procesul intentat României: Decizia CCR – abuzivă, disponibil pe romania.europalibera.org, 2020

[10] Andreea Pora, Trei semnificații ale victoriei lui Kovesi la CEDO, disponibil pe romania.europalibera.org, 2020

[11] Iulian Chifu, Cutremur în sistemul instituţional românesc şi în CCR: cazul Kovesi versus România la CEDO, disponibil pe adevarul.ro, 2020

[12] Loredana Voiculescu, 6 din 9 magistrați CCR sunt beneficiari de pensii speciale…, disponibil pe republica.ro, 2020

[13] Petiția „CEREM DESFIINȚAREA CCR” disponibilă pe https://www.petitieonline.com/cerem_desfiinarea_ccr#sign

[14] Brindusa Armanca, Cine sancționează derapajele CNA?, disponibil pe contributors.ro, 2012

[15] Raul Bambu, Motivarea instanței pe condamnarea fostei șefe CNA, Laura Georgescu… disponibil pe paginademedia.ro, 2020

[16] Brindusa Armanca, Amneziile domnilor Mititelu și Cristea din CNA, disponibil pe contributors.ro, 2014

[17] George Mioc, De ce-i mai plătim pe complicii din CNA ai lui Ghiță și Voiculescu? Trimiteţi-i în şomaj!, disponibil pe contributors.ro, 2016

Distribuie acest articol

63 COMENTARII

  1. Felicitari Domnule Burz! Intr-adevar, nu exista contradictie fundamentala intre Titu Maiorescu si E Lovinescu, iar primul are dreptate: nu e o greseala adoptarea formei (culturale, institutionale), ci lipsa sau coruperea fondului, care submineaza complet actiunea de modernizare si integrare. De altfel, perioada 1867-1920 a fost mult mai fasta pentru Romania decat 1930-1950, din toate punctele de vedere, iar cei doi ilustreaza acest fapt destul de bine.
    In rest, exemplul Georgiei este foarte binevenit, este adevaratul „se poate”…poate citeste si consiliul de aparare al tarii, informatiile, etc

  2. Bun articolul… imi aminteste de bancul cu clientul unui bordel, care a fost plimbat prin stabiliment oferindu-i tot felul de optiuni, ca la sfirsit sa afle ca organizarea era perfecta doar lucratoarele lipseau.

    Formele fara fond sunt de mai multe feluri:
    1. Forme creeate doar pt a oferi sinecuri unor persoane. Asa ceva am intilnit si-n concerne unde se formeaza o sectie doar pt a „scapa” de un angajat care facea prea mult rau in functia avuta inainte. A-l trimite la „cimitirul elefantilor” e mai ieftin decit a-l da afara.
    2. Forme fara fond care de fapt nu sunt deloc fara fond. Acestea sunt creeate pt justificarea unor actiunui ale puternicilor. CCR face parte din asa ceva.

    S-ar putea discuta la acest capitol si de alte organizatii, ICR, o multime de onguri…

  3. Eterna poveste . Atunci când pui carul înaintea boilor si ca Stat permiti crearea unor astfel de institutii, printre care unele sunt dublate sau chiar triplate , avind suprapuse competente identice , rezultatul nu poate fi decit unul singur . Solutia este una singura si se refera la depolitizarea totala a acestor institutii concomitent cu desfiintarea unor astfel de -forme fara fond – acolo unde este cazul . Cetatenii cunosc deja toate aceste probleme de – forma fara fond -si stiu foarte bine raul pe care aceste falsuri , uneori si intelectuale, il produc in societate . Explozia (ca valoare ) a PIB-ului Romaniei a permis ,mai peste tot in tara, aparitia acestor derapaje numite – forma fara fond -. Banii nu au fost investiti in progresul societatii ci mai degraba au fost folositi politic si prin crearea acestor structuri ineficiente si non necesare . Totul este foarte bine cunoscut de mai toata lumea si alegerile ce urmeaza vor arata, fara putinta de tagada , nevoia imediata de modificare a Constitutiei Romaniei , de modificare a legilor justitiei masacrate de fosta guvernare , de desfiintare a acestor forme fara fond (macar a celor ce nu isi justifica activitatea ) , de depolitizare a institutiilor statale de felul CCR , de reorganizare a modului de functionare ale acestora , de punere de acord a legilor Romaniei cu cele ale UE , de identificare a entitatilor economice statale ce produc pagube si de privatizarea , vinzarea lor catre investitori romani sau straini , de revenirea la asa numitul – stat de drept – .Daca exista vointa politica si alegerile parlamentare , locale , vor evidentia ,pentru urmatorii patru ani , o noua majoritate de peste 65 de procente in urma formarii unei aliante a DREPTEI romanesti , atunci putem spera ca toate acestea sa fie puse in aplicare . Un presedinte , un guvern nou , o majoritate parlamentara noua , un UE favorabil Romaniei , toate acestea ,doar puse la un loc, pot produce schimbarea mult asteptata . Daca, politic ,totul ramane ca si pina acum viitorul natiunii este in pericol .

  4. Tinerii sunt tezaurul României. Ei au cunoscut numai libertate, pace și democrație. Cred că schimbul generațiilor e o ruptură cu instituțile statului descrise excelent de autor. Tinerii de azi nu au nimic comun cu părinții și bunicii lor din secolul 20. Violența, cruzimile, măcelurile și atrocitățile secolului 20 cu WW1 și WW2 au deformat și au amputat societatea civică românească în mod monstruos. „Capul plecat sabia nu taie”, supunerea oarbă sub cei de sus, a devenit principala metodă de supraviețuire. A trăi a însemnat a supraviețui. Cred că e diferența cea mai mare între tinerii de azi care au cunoscut numai libertate, pace și democrație față de părinții și bunicii lor.

    …”… întreaga cultură română modernă ar sta sub semnul influenţei apusene, la început prin husiţi, prin saşi şi prin calvinişti, apoi prin polonezi şi prin Roma. Insă instituţiile capitaliste moderne importate nu funcţionau în spaţiul românesc într-un cadru capitalist şi după norme capitaliste, generând astfel formele fără fond. Problema este că instituţiile funcţionează prin oameni care sunt refractari la schimbare, iar specificul nostru rural a opus rezistență la regulile şi normele capitaliste. .. „ ….

    Civilizația urbană MITTELEUROPA, al orașelor din provincile istorice Banat, Bucovia și Transilvania, a existat înainte de formarea statului „național unitar centralizat” România Mare 1918 (Declarația de la Alba Iulia 1918 a fost un proiect românesc îndrăzneț și promițător). Civilizația urbană multilinguă și multietnică a provincilor istorice a fost negată politic prin tot felul de „istorii”, teorii protocroniste, prin cea ce autorul descrie amănunțit de la Maiorescu la Lovinescu etc. Cine nu vrea să vadă nu vede. Arhitectura, sute de biserici fortificarte săsești nu „vorbesc” pentru orbi sau cei orbiți de instituțile precis analizate de autor. Cine nu vrea să audă face pe surdul. Concertele de orgă din Biserica Neagră de la Brașov …. ……
    Sursele falsificărilor și al deformațiilor sunt cunoscute:

    “Salariații de lux simpatizanți ai Kremlinului, propagatori de românism și teorii ale conspirației, cunoscuți generic sub numele de Academia Română, …”.

    Democrația oferă posibilitatea de a reforma țara fără a „impușca” (titanul de la Scornicești numit „impușcatul” de către Mircea Cărtărescu etc). Se pot crea azi alte forme și instituții mai bine organizate și mai bine conduse de alții mai competenți, mai onești și mai responsabili (Georgia). Vechea „Academia Româna” pierde astfel prin reorganizare la început competențe, bani și posibilitatea de a recruta în continuare somidocți, mincinoși, ticăloși și incapabili. La un moment dat se poate desfința și reinfinta pe temelii noi, cu personal recrutat după criterii mai credibile cum cere autorul.
    Nu mă preocupă prea mult politica și „post de budgetar la București”. Fac parte din generația cu biografie în două epoci foarte diferite. Am încredere în tinerii de azi din țară care nu caută meseria de „dagajat în vest”, în cei care își clădesc viața (Vă vedem, Sibiu) și țara după propriile aspirații și aptitudini. Democrația e un melc, dar înainteză.
    Sunt mai optimist decât autorul, fixat pe malurile Dâmboviței, pe sursa „decalajului istoric” deplâns atât de mult la București.
    Tinerii de azi din țară care au cunoscut numai libertate, pace și democrație se aseamănă tot mai mult cu cei care au emigrat după 1990 în vest, cu cei peste 3 milioane de cetățeni, citoyeni, citadini, care au preluat răspunderea pentru ei și familia lor în mâinile proprii emigrând în vest. „Un post de budgetar” la București nu mai „corupe” atât de mulți ca în secolul mult lăudat la București. Generația smartfone, internet, Google, Facebook e conectată mai mult de cei din generația lor din UE și lumea întreagă decât de părinții și buncii lor din instituțile criticate pe drept de autor. Izolaționismul naționalist e ideologia din trecutul recent, nu a dispărut.
    Sunt de acord cu autorul când analizează profund acel secol care a deformat și a amputat societatea civică din țară în mod monstruos. Statele „naționale” se comportă ca un „monstru rece” față de locuitorii țării a scris Peter Scholl Latour (a fost jurnalist francez, luptător în Vietnam și cunoscător al lumii arabe- islamice). Epurarea etnică ca țel de stat și practicată de diferite guverne de la București 1940-1989 (expropierea, deportarea și eliminarea cetățenilor evrei 1940-1944, vânzarea cetățenilor evrei, sași, șvabi etc pentru Dolari în naționalcomunismul ceaușist, continuitatea naționalismului legionar ortodox în naționalcomunismul ceaușist) a schimbat societatea civică românească în mod brutal. Peste 1 milion de cetățeni au fost eliminați din economia, cultura, știința țării 1941-1989. Plecarea în vest a peste 3 milioane de cetățeni după eliberarea din naționalcomunismul ceaușist 1989 a schimbat compoziția electoratului rămas în țară. Cred că „îmbătrânirea” cetățenilor, vârsta medie care crește permanent la cei rămași în țară (GO VEST rămâne o realitate amară și în viitor) va crea probleme pentru care azi încă nu se discută soluții. Analiza autorului e un început bun.
    Viitorul e deschis în România și în UE.

    • „Tinerii sunt tezaurul României.” In decembrie ’89 se racnea din balconul Universitatii „tinerii sunt viitorul romaniei !”. Asta a fost un fel de „timpul probabil”, dar e stiut ca timpul probabil de maine il vezi cel mai bine…maine seara. Asa si cu tinerii: au trecut 30 de ani si CE au facut tinerii de atunci ? Ce se vede…Iar eu fiind cadru didactic intr-o universitate MARE, imi castig painea de pe urma studentilor, adica de pe urma tinerilor…Vreti sa va spun CUM sunt astia (mai ales de 2-3 ani incoace) ? NU vreti sa stiti, va asigur (sau unii chiar stiti)…Deci s-o LASAM p-asta cu „tinerii”…Ma refer la MAJORITATEA lor, nu chiar la toti…

    • Dupa parerea mea, evolutia „naturala” (prin aparitia unei noi generatii, de exemplu) catre bine este o iluzie. Sa nu uitam ca toti ne adaptam la realitati. Sigur, exista educatia in familie care poate media adaptarea asta, dar realitatea ne spune ca oamenii se adapteaza, „fentand” principiile. Si cred ca asta s-a intamplat acum, cei care nu s-au putut integra in noua realitate romaneasca au plecat si pleaca inca (18.2% din populatia Romaniei in 30 de ani, cei mai multi pentru ca nu si-au putut gasi un loc, nu din motive de moralitate). Restul s-au adaptat si considera firesc felul in care functioneaza societatea astazi. De fapt, ce vreau sa spun este ca am ratat „revolutia” din 1989, care s-a dovedit, in fapt, o evolutie si nimic mai mult.

  5. Nu, nici Academia Romana (AR), nici CCR ,nici CNA si nici Avocatul Poporului nu sunt forme fara fond. E o viziune naiva asupra lucrurilor. Sunt niste institutii politice, in care deciziile politice au o influenta considerabila. Atat in AR ,cat si in CCR se afla politicieni de la PSD, PNL si chiar PRM care dupa numeroase servicii aduse partidului si tarii, li s-a asigurat un fals prestigiu, si venituri considerabile.
    Va amintiti de celebra OUG 13 si demonstratiile de atunci? Dar de comunicatul dat atunci de AR despre stabilitatea tarii, si dusmanii ei, adica noi cei care inghetam in fata guvernului? Despre hotararile CCR care au permis ca infractori de calibru sa fie liberi (se spera ca si Dragnea, dar…!) sau de hotararea CCR privind masurile anti-covid care au facut ca 3 saptamani sa fie un haos generalizat in spitale, unde iesea cine vrea cand vrea, ceea ce a facut ca numarul de cazuri sa creasca alarmat, si nota bene de atunci nici nu au mai scazut? De o adjuncta a Avocatului Poporului care a vrut sa cerceteze tortura din spitale? Si lista poate continua mult. Insa ultimul comunicat cu comunicatiile 5G nu face decat ca AR sa se acoepe de rusine. In comunicatul retras apoi era vorba in special de comunicatii in banda 30-300 GHz , pe care UE nu le-a aprobat, urmand sa se desfasoare noi studii. Nici macar asta nu stiau! Nu aceste institutii nu sunt forme fara fond , sunt institutii politice fiecare cu rol precis si sunt aservite la PSD, in mod special.

    • Prin statut aceste instituții nu sunt instituții politice. Faptul că pe parcurs devin neconforme cu statutul, le califică, cred eu, ca forme fără fond.

  6. E socant ceea ce scrieti, anume ca academicienii au in medie un indice Hirsch de 10. Evident, acest lucru depinde de domeniul de activitate. Daca ma gandesc insa la domeniile incluse in Web of Science (stiinte medicale, biologie, stiinte exacte, ingineresti, chiar si sociale) un cercetator cu un index H 10 nu poate fi numit drept unul cu o activitate prodigioasa, asa cum cred ca ar trebui sa fie adacemicienii

  7. Apreciez foarte mult demersul dvs.
    Asteptam de multa vreme un articol pe acasta tema.
    Institutiile pe care le amintiti sunt cele mai vizibile in spatiul public dar va asigur ca exista nenumarate institutii publice, legate de administratia locala sau centrala, care exista doar pentru a consuma fondul de salarii alocat. Singurul efect care ar fi daca s-ar desfiinta, ar fi cresterea somajului.

    Exista institutii mai vizibile, cu rol de control/reglementare, cum ar fi Curtea de Conturi, Oficiul Registrului Comertului, Consiliul Concurentei, ANRE sau ASF, care sunt simple forme fara fond, transformate in sinecuri politice, fara impact social sau economic.

    Intrebarea care se pune: cine ar putea vitaliza aceste institutii in cazul in care s-ar desfiinta si apoi ar fi reinfiintate? Specialistii competenti fie au plecat din tara, fie lucreaza in mediul privat si nu ar accepta compromisurile specifice unui job la stat. Noil institutii ar trebui sa fie controlate privat, pentru ca nu vad cum ar putea fi rezolvata problema, mergand tot pe o schema de institutie publica. Cazul politiei rutiere georgiene invocat de dvs. nu se poate aplica in toate domeniile.

    • Se poate realiza o astfel de reforma in contextul schimbarii statului, a normelor si institutiilor urmase ale comunismului cu cele proprii statului liberal.

      Acest lucru nu este foarte dificil, dar necesita o presiune sociala. Democratia atenueaza aceasta presiune, prin mecanimsul bani-contra-voturi.

      Astfel incat raman doar 2 scenarii logic posibile:
      a) guvernare autoritara de buna-credinta (Cazul Chile)
      b) presiune ca urmare a unei crizei majore

      Scenariul b) presupune o scadere brusca si semnificativa a nivelului de trai. O Romanie aflata intr-o asemenea situatie ar destabiliza intreaga Uniune, astfel incat este clar ca sunt cu ochii pe noi si cancelariile europene. Ca si in cazul Coreei de Nord, interesul nu valoreaza insa interventie, mai ales daca status-quo este acceptabil.

      ===

      Dupa parerea mea schimbarea sugerata de articol in actualul cadru democratic si in actuala situatie de belsug a Romaniei este pur si simplu imposibila.

      Romania isi ia ultima masa si isi asteapta executia.

        • Tocmai.

          Poate dura multe decenii inainte ca bula datoriei externe sa se sparga. Si se va sparge in capul tinerei generatii.

          Cattimp romanii traiesc in aceasta bula, nu vor vota un partid care propune reforma statului, ce ar atrage scaderea dramatica a nivelului de trai.

          Concluzia: timp de cateva decenii de acum incolo situatia expusa (foarte elocvent si documentat) in articolul Dvs. nu se va imbunatati. Chiar dimpotriva. Si orice am face.

    • @Doru, important este să-ncepem de undeva, apoi mecanismul de feed-back ne va învăța treptat mai multe. China comunist-capitalistă preia mecanisme ale economiei capitaliste pe care le experimentează întâi la scară redusă și dacă feed-back-ul le spune că sunt valabile din punctul lor de vedere atunci le aplică la scară mare.

      • China este maestra manipularii internationale.

        E obisnuita sa gandeasca pe termene mult mai lungi decat statele Europei. Si in cu totul alti termeni decat orice stat liberal sau iliberal.

        Scopul lor este crearea dependentei statelor dezvoltate de China. Ceea ce le-a reusit in mare masura, si sub anestezicul unei propagande greu de demontat.

  8. Generalizând puţin, cam tot statul român este o formă fără fond. Lăsând gluma la o parte, se pune întrebarea: DE CE asimilarea democraţiei a fost/ este aşa de dificilă în România, începând cu 1850 şi terminând cu 2020( excluzând perioada comunistă)? Hai să zicem că poporul este mai greu de educat, dar şi elitele româneşti începând cu Maiorescu, cu Mişcarea Legionară şi terminând cu cele de azi, în majoritate nu le place mecanismul democraţiei şi mai ales capitalismul care a produs democraţia ca mecanism al libertăţii sociale.
    Da, teoria formelor fără fond este prezentă încă la nivelul instituţiilor şi nu prea se vede o îmbunătăţire a ideilor elitelor sau a corpului social care să impună o consolidare instituţională. În definitiv, eu cred că românii( cu elite cu tot….) nu înţeleg democraţia şi ca urmare nu le place….

    • Simplificand, capitalismul s-a nascut si functioneaza in societati cu evolutie industriala indelungata si cu norme sociale impletite cu cele protestante sau catolice.

      Romania nu are nimic din toate acestea, capialismul este „altoit” pe o societate agrara si crestin-ortodoxa, departe de a-i fi favorabil.

      Schimbarea normelor nu este relevanta pentru o tranzitie, daca ea are loc in conditii sociale improprii. Elitele noastre or fi liberale si capitaliste, dar poporul e favorabil comunismului. De aici si tensiunea asupra institutiilor capitalste, care apar straine spiritului romanesc. De aici si ofensiva oculta a dughinismului si priza tezelor neo-marxiste, colectviste si fasciste.

      Din aceasta perspectiva, romanilor le este necesara o doctrina a statului liberal construita pe masura lor. Sau, dimpotriva, un impetus care sa rupa definitiv paienjenisul de valori osificat. Dar cu siguranta este nevoie de o astfel de doctrina adaptata, ea nu poate fi pur si simplu copiata de la alte state.

      Problema majora este insa ca Romania este membra a UE si nu poate manevra in aceasta directie fara un accept al celorlalte tari membre. Ori, de ce ar face-o?

      ===

      Institutiile reflecta ordinea sociala si valorile sociale, ele nu pot sa difere de aceastea doar pentru ca politicienii au declarat asa. Daca pui o eticheta „pisica” pe un caine, nu-l vei face sa miaune.

      • Aici, adevărul este la mijloc. Îţi trebuie un anumit timp ca să asimilezi democraţia. Să nu uităm, „marile democraţii” au trecut prin revoluţii, lovituri de stat, războaie civile, războaie mondiale, etc până şi-au creat un sistem democratic funcţional( şi pentru multe dintre ele în condiţiile favorizante ale colonialismului…). România şi corpul social nu pot arde repede-repede nişte etape, mai ales la nivelul psihologiei sociale.

        • Asta spun si eu: timpul istoric e mult mai lung decat o generatie. :-).

          Intrebarea pe care mi-o pun este insa daca fondul social si Traditia (cu „T” mare) permit Romaniei sa o apuce pe calea capitalismului.

          Ceea ce am vazut pana acum pare sa indice ca nu.

  9. Concluzia e ca ca in Romania oriunde se numeste politic institutia devine o generatoare de sinecuri, pensii speciale si privilegii si o frana in dezvoltarea societatii.
    Multumesc pt articol.

  10. Prea mult trebuie darimat dintr-o data; pe rind ar fi mai folositor.
    (Acum ceva ani unpolitician a fost intrebat ce parere are despre TVR?
    A raspuns ca TVR ar trebui desfiintata si sa apara o alta televiziune, pe niste regulamente noi. I s-a sarit in cap, ca vrea sa puna pumnul in gura presei :D )
    Nu va fi usor cit timp institutiile sint politizate pina la ultimul scaun.

  11. Felicitari pentru acest eseu bine documentat. Romania are nevoie de: 1. O noua Constitutie; 2. O noua org.adm.teritoriala; 3. Un parlament cu maxim 300 de parlamentari: 4. Pastrarea doar a prefecturilor regionale, pe 8 regiuni de dezv care sa devina viabile si functionale juridic, fiscal.etc. 5. Modernizarea si regandirea invatamantului la toate nivelurile 6. Reasezarea cercetarii stiintifice pe baze de valoare, cu eliminarea/comasarea institutelor Academiei, MEC, Centre univ. 7. Sustinerea mai puternica a mediului privat, si reducerea cu 50% a celui bugetar, la nivel central, judetean si local. 8. Sprijinirea reducerii poluarii mediului si dezv.firmelor de reciclare.9. Suport mai bun pentru micile ferme si exploatatii agricole, prelucrare, preindustrializare cu reducerea importurilor alimentare.10. Modernizarea mai rapida a celor 9 magistrale de cale ferata la nivel national.

  12. Nu există o cale simplă de a moderniza un om întreg stat capturat cvasi-complet de nulități agresive care imită democrația. Și nu se poate face modernizare „din interior”, cum susțin naivii care mai cred că e suficient să vrei și gata, se face!

    Cazematele admiratorilor lui Putin din aparatul de stat românesc sunt bine fortificate, camuflate în chip de oaze traditional-naționaliste și bine conectate la bugetul de stat, in ciuda evidentei lor trădări.

    Ca de obicei in istoria sa, această țară poate găsi sprijin în afara ei.

    Șansele modernizării sunt conexiunea din ce in ce mai strânsă cu Uniunea Europeană, o întărire a prezenței americane aici, precum și românii care se instruiesc în afara granițelor și pentru care patria e mai prețioasă decât statul înapoiat și putred de corupt care o administrează.

  13. Că situația este așa cum este prezentată în articol, nu poate contrazice nimeni, cred. Însă la întrebarea foarte științifică „De ce este situația așa?”, nu prea s-a răspuns. Există o mulțime de păreri, în schimb. Și rețete sectoriale de remediere, de umplere a formelor cu fond. De unde fond, nu prea știm.
    Să facem cum se propune cu Academia, desființare și reînființare cu alții care, odată ajunși vârfuri în domeniile lor, într-un mediu ca vai de el, vor performa în continuare, nu? Să aducem vameși nemți, ca bulgarii? Am adus odată rege neamț și bonjuriști, poate va merge iar, cine știe…
    De relația asta vicioasă cu adevărul și realitatea, ne vom vindeca atunci când realitatea ne va da palme. Iar discuția despre formele fără fond se poate aplica oricărei culturi secundare, cu valori altoite, nu crescute organic, in situ. Complexul de inferioritate față de Occident ne va bântui mult timp, ca și pe ruși, pe bulgari, pe cehi etc.
    Căile „modernizării” și „progresului” sunt întortocheate și presupun mari curbe de declin. Deocamdată, ne tragem sănătos de păr în sus pentru a crește mai înalți și ne căutăm teme de cercetare și de publicare „de impact”.
    A propos de stufoșenia noastră de Academie, uitați-vă aici câte secții are Academia Franceză: http://www.academie-francaise.fr/linstitution/lorganisation. Se poate consulta și misiunea, sau misiunile ei.

    • Foarte bine ca am adus rege neamt ( ca urmare Romania construia atunci 100km cale ferata pe an, nu ? iar in prezent 7km de metrou in 9 ani) caci atunci s-au construit si la propriu institutiile civilizatoare si moderne ale Romaniei, distruse mai apoi de regimul comunist si de cei multi ce sint si in prezent in organigramele institutiilor de forma .

    • Intotdeauna sa faceti comparatii cu tari similare noua, ca suprafata, populatie, dezvoltare economica, nivel de trai, cultura, infrastructura. Academia Franceza are o istorie de mai multe secole, noi abia de la 1866-1869. Cea Franceza nu cuprinde institute de cercetare, dar poate sprijini cu burse, proiecte valoroase. Unde sunt francezii si unde suntem noi ?!!!

  14. Mulțumesc pentru articol!
    Dumneavoastră spuneți că astfel de instituții ar trebui reformate radical. Prin exemplu, 90% din oameni dați afară și aduși alții. Eu cred că astfel de instituții ar trebui să dispară.

    In anii 2020 Academia Romana este o instituție fără sens. Ea nu crează direcții de cercetare – dezvoltare. Pur și simplu nu face nimic. Dar absolut nimic. Chiar reformata, nu ar avea ce face in anii aceștia. Nu mai avem un stat „multilateral dezvoltat” și închis căruia sa ii trebuiască o „academie” care sa ….ce? Să dea direcții în cercetarea din Ro? Suntem totuși globalizați de ceva vreme!

    CCR? In absolut orice stat normal, Constituia ar fi cristal. Fara interpretări și fără ambiguități. Acum, Constitutia este plina de neclaritati, CCR coase și descoase ce vrea ea. Este jenant. Sunt 30+ de ani in care Constituia putea fi reformata clar. Daca in fiecare zi se reforma o frază și legăturile dintre paragrafe, acum aveam constitutie cristal, nu CCR.

    Consiliul Audiovizualului? O gluma! Ca și în cazul CCR, este expresia impotentei de a avea niste legi clare și neambigui. Neputința. O lege clară a audio-vizualului ar face CA inutil. Dar, clar nu se vrea. E comod și călduț așa.

    Orice instituție care „reglementează” ceva care nu este clar definit legal este o inutilitate într-un stat corect, cu legislație cristal. Dar Ro este mai balcanica, mereu au fost „ambiguități” și „portițe”. Deci și astfel de instituții. De ce ar fi altfel daca se poate (și) asa? :|

  15. Institutiile despre care este vorba, chiar si Academia Romana, ba chiar lista ar pute fi extinasa, nu sint inutile si nu sint nici forme far fond. Experienta a cca 90 de ani de istorie romanesca ( 1859-1946 ) si a peste 2 milenii de civilizatie de tip european, o dovedeste cu prisosonta.
    Romania a trebuit intodeauna sa ” arda etapele ” , penru a-si gasi locul meritat in civilizatia europeana si ” elitele ” ei conducatoare, fie ca este vorba de generatia pasoptistilor, sau de cea imediat urmatoare, sau chiar de analfabetii si criminalii comunisti ( da, da, erau si ei un fel de elita, in sensul vremurilor de atunci si al ocupatiei sovietice, dar chiar si atunci Dej , Chivu Stoica si Parvulescu se opuneau unor doctorate ” pe puncte ” ) au trebuit sa incerce sa IMPUNA ‘ fondului ” formele dorite . nereusita se datoreaza unui complex de cauze, nu este cazul sa analizez aici, dar in nciun caz nu trebuie sa conduca la renuntarea la aceste insititutii.
    Dramatismul situatiei din Romania este ca in stadiu in care s-a degradat FONDUL, din punct de vedere moral si functional,nu se mai poate actiona decit cu masuri clare, logice , impuse nu prin sterile discutii si voturi democratice ci prin actiuni de mina forte.
    Si unde veti mai gasi minti conduse inca de logica ? Numai in doua corpuri : CORPUL INGINERESC si ARMATA
    Cum se va putea proceda ? Va las pe toti sa va imaginati ! Va sugerez doar ca Ion I.C. Brtianu era inginer constructor. Cit despre militari, unde oare va duce mintea ?

  16. Academia Română are o problemă din partea autorităților – Ministerul Educației în principal – care au autorizat de-a lungul ultimilor 20-30 ani crearea a o groază de Academii.
    Academia trebuia să fie doar una.
    Iar apartenența la ea este un prestigiu pentru fiecare om de știință din fiecare domeniu.
    Existența a încă nu știu câte academii paralele, devalorizează Academia.

    • Stiu academicieni pe care nu i-as lasa nici sa predea tabla inmultirii.

      Dar tot romanul, prin taxe si impozite, plateste aceasta inutile institutie.

    • Sigur ca da! Ia domn Costica de vezi cati din membrii Academiei sunt membri Academiei Oamenilor de Stiinta! Oare de ce? Ce spune asta? Cam de mult AR (asa cum demonstrau si Doi Mici si un Anc), a incetat sa fie prin valoare cel mai important for stiintific. A cu aroganta stau bine: vor totul, cu datul mai greu. Forma ar putea fi buna, fondul se cam topi…

  17. In 2015 Curtea Suprema a SUA a decis ca doua persoane de acelasi sex se pot casatori intre ele, desi constitutia americana nu spune nimic despre casatorie. In multe alte cazuri SCOTUS e „organismul care ia decizii în privinţa tuturor autorităţilor statului, uzurpând competenţa acestora”. In deciziile SCOTUS avem ilegalităţi şi neconstituţionalităţi, semnalate prin opinii separate.

    • @AT, văd că cunoasteți deciziile of The Supreme Court of the United States (SCOTUS). Ce-a spus SCOTUS despre abuzul în serviciu, utilizarea înregistrărilor obţinute de FBI în justiție, despre mita dată de corporații, etc.?
      Faptul că SCOTUS „a decis ca doua persoane de acelasi sex se pot casatori intre ele” din câte îmi dau eu seama, nefiind jurist, n-are cum să fie neconstituțional din moment ce „constitutia americana nu spune nimic despre casatorie”. Era neconstituțional dacă constituția interzicea căsătoria a două persoane de acelasi sex. Dar Părinții Fondatori au avut înțelepciunea să nu reglementeze căsătoria prin constituție.

      • Legile care prevedeau definitia unanim acceptata a casatoriei nu aveau cum sa fie neconstitutionale, din moment ce constitutia nu mentioneaza nimic despre casatorie. Nu e parerea mea de expert, e parera a patru judecatori constitutionali americani care au avut opinie separata.
        Parintii fondatori au avut intelepciunea sa nu reglementeze casatoria prin constitutie, dar nu pentru a o lasa la cheremul unor activisti anti-democrati cocotati la fraielel puterii.
        „Era neconstituțional dacă constituția interzicea căsătoria a două persoane de acelasi sex.” – o contradictie logica

        • Si acolo sunt oameni, si deci evident pot fi si greseli. Problema e ca la noi sunt prea multe, aproape e regula. Si da, e o contradictie logica, pentru ca daca ar fi existat prevederi in acest sens ar fi contrazis alte articole. Numai ca ei au avut grija sa faca o Constitutie in care articolele nu sunt contradictorii. Nu ca la noi, unde daca se va face asa o prevedere in Constitutie, vor fi incalcate alte articole (daca nu vor fi schimbate si alea, s.a.m.d. – pana cand?).

        • AT vine de la Antena Trei? Faci o confuzie intre o Curte Suprema (care, da, in SUA se ocupa si de constitutional) si o Curte Constitutionala al carei rol (in Romania) ar fi trebuit sa fie cu totul altul decat cel pe care-l joaca de ani buni.
          Dar nu cred ca-i vorba de confuzie.

  18. S-ar rezolva usor daca s-ar restrange atributiile Academiei Romane la onorarea simbolica a personalitatilor.

    Impostorii se inghesuie la bani iar banii primiti aiurea genereaza pseudo-atributii, penru care trebuie platiti oameni samd, intr-un ametitor cerc vicios.

    Ca si in multe alte cazuri, solutia e la indemana? inchideti robinetul cu bani!

    ===

    Mutatis mutandis, la fel si la Curtea Constitutionala: reducerea salariilor la 10% din cele actuale ar readuce CC pe sinele normalitatii.

    ===
    Insa asemenea masuri punctuale nu pot avea succes decat in situatia in care intregul stat se reaseaza pe baze liberale, ceea ce ar implica atat reducerea masiva cheltuielilor statului, cat si un set restrans de atributii si implicari ale statului in societate.

    O asemenea reasezare a statului pe baze liberale nu are nimic de-a face cu doctrina partidele politice si nu ar afecta sub nicio forma un partid social democrat (ca dovada ca exista astfel de partide in state puternic liberale).
    ===

    Insa asa cum se prezinta statul roman in prezent, situatia din articol face parte din normalitatea sa, asa arata un stat cripto-comunist (iliberal, neo-fascist, national socialist sau cum vreti – stim cu totii despre ce vorba).

    Este o autoamagire sa crezi ca poti reforma instututiile unui astfel de stat fara a-ti fixa obiectivul de a reforma statul in integralitatea sa.

  19. Parerea mea este ca pentru a se dezvolta o tara are nevoie de institutii. Acestea apar mai intai ca forma, urmand ca fondul sa se ridice in timp la nivelul formei, adica sa-i justifice existenta. Daca nu se intampla asta in mod natural atunci trebuie fie sa se modifice radical modul de functionare si perfectionare a fondului, fie sa se analizeze daca forma trebuie mentinuta. Eu cred ca varianta a doua trebuie aplicata numai in ultima instanta, cand s-au depus eforturi substantiale si totusi nu s-au obtinut rezultate multumitoare. De ce? Pentru ca acea forma a aparut dintr-o necesitate si ce facem daca o desfiintam, ce punem in loc? E usor sa spui „desfiintam Academia”, insa cum ne prezentam lumii ca o tara fara Academie? Nu mai bine modificam sistemul de selectie si de mentinere in aceasta pozitie a unui membru? Sau, ce facem, desfiintam scoala pentru ca in unele cazuri exista toalete in curte, sau luam masuri pentru a umple corespunzator conceptul (forma) de educatie?

    • Academia Romana nu trebuie desfiintata, dar membrii ei sa acceada pe merite deosebite. Sa fie un fel de Nobel intern si sa nu mai existe tot felul de sectii, filiale si institute tocatoare de bugete alocate direct. De fapt, din taxele si impozitele platite de toti.

      • @Aristotel, cei trei cercetători români care au publicat sub pseudonimul comun “Doi Mici și un Anc” spun că <>
        In plus față de ceea ce spuneți d-voastră ei consideră că sunt necesare o rupere de trecut și un nou început.
        Aș fi de acord cu ceea ce propuneți dacă aș fi sigur că operațiunea va duce la rezultatele preconizate.
        Pe de altă parte ar fi de așteptat de la AR să se reformeze ea însăși. Dacă nici AR nu e capabilă de așa ceva atunci cine ar putea fi?
        Să nu uităm că țările din Europa care n-au niciun premiu Nobel pot fi numărate pe degetele de la o mână, și asta dupa dezmembrarea fostei Iugoslavii. La acest capitol România se laudă cu George Emil Palade, Elie Wiesel, Herta Müller și Stefan Hell care au primit Nobelul pentru activitatea din SUA, respectiv din Germania.

      • Cei trei cercetători români care au publicat sub pseudonimul comun “Doi Mici și un Anc” spun că avem nevoie de o nouă lege de forma: „Articol unic: se abrogă Legea 752/2001 privind organizarea și funcționarea Academiei Române, aceasta urmând a se desființa și ulterior reînființa în baza unui nou statut, adaptat realităților prezente, inclusiv în privința resursei umane”.

  20. „Breaking-news. Cercetator roman descopera ca tot ce nu-i place e forma fara fond, iar ce-i place e forma cu maxim fond!”

    Ma intreb daca autorul a gasit si exemple de forme fara fond din institutiile pe care le agreeaza, cu care lucreaza, in care crede.

    • @kinn, arătați-mi propozițiile unde am împărțit eu instituțiile în două categorii: (1)cele care-mi plac, (2) cele care nu-mi plac.

      • Domnule Burz, nu incercati sa intelegeti acest mod de gandire pe care l-ati expus in articol si care se bazeaza pe 2 certitudini:
        1. daca nu ai mare lucru de spus atrage atentia folosind sintagma „Breaking news”
        2. pentru ca judecarea valorii e complicata si poate duce la concluzii nefavorabile partidului, avem doar doua criterii de acceptare: A. „primul sosit- primul servit” (ai nostri stiu de ce) si B. lucrurile sunt doar de 2 feluri: cele care ne plac si cele care nu ne plac

      • Pai e destul de clar din cum ati ales exemplele si cum argumentati. Academia Romana, CCR cu Kovesi, CNA cu Voiculescu, Avocatul Poporului. Ar trebui sa credem ca, plecand de la baze absolut tabula rasa, din sutele de exemple culturale posibile, ati ajuns intamplator fix la dusmanii de serviciu din lumea Contributors? Mai ales ca, culmea, majoritatea nici nu sunt institutii culturale, la care facea referire mai ales Maiorescu. Exceptie facand Academia, care isi merita locul rusinos in fruntea listei.

        Apoi, mai exista o problema. Poate ca aceste institutii chiar au un fond romanesc autentic, doar ca acesta este socialist, conservator, partinitor, bazat pe clanuri, si atunci toate defectele institutiilor sunt de fapt expresia cea mai autentica a fondului nostru defectuos. Atunci, cum ati ajuns sa faceti legatura intre aceste doua lucruri independente, lipsa fondului si problemele in activitate? Daca porneati de la lipsa fondului, puteati ajunge la oricare concluzie, fie ca e un lucru rau, fie ca e bun; (poate ca lipsa fondului e buna, fiind o sansa mai mica ca un popor nesocotit sa se manifeste in mod „original”). Nu, mi se pare mai probabil ca ati pornit in sens invers: considerand de la bun inceput ca toate aceste institutiil nocive, ati cautat o explicatie, si ati gasit teoria formelor fara fond; o explicatie la fel de buna ca oricare alta, la urma urmei.

        Ma rog, acesta e punctul meu de vedere. Va rog sa nu-l considerati ca pe un atac, sau ceva asemanator. E mai degraba o reflectie asupra modului in care suntem influentati fara sa vrem de propriile prejudecati/preferinte. Care intamplator si-a gasit exprimarea aici.

  21. Din păcate e mai rău decât atât. Instituțiile statului nostru au fost transformate în anii ’50 în instrumente ale represiunii, deci ale „invadatorului” și chiar dacă invadatorul și-a schimbat părul în perioada național-comunistă și s-a dar „rromân” ele au rămas în această situație și așa sunt și percepute. De la școală ( care te învăța că membrul CAP muncește mai cu spor decât țăranul individual și că partidul e cel care are grijă de tine) până la Academie, care ne-a dat tastatura AZERTY deși noi lucram cu qwerty încă de la început, toate au fost instrumente ale represiunii. Și nu s-a schimbat nimic nici în formă nici în mentalitate. Avem acum o situație de criză în țară, guvernul a dat de greu. Eu nu am văzut pe nimeni din guvern să spună: oameni buni, noi am făcut asta, nu mai facem față, avem nevoie de ajutorul vostru. Nu, totdeauna și indiferent de guvern „noi facem totul bine, situația e sub control”.

  22. Eu cred ca problema este mai jos, la contractul dintre stat si cetateni. Am fost indoctrinati, de pe la gradinita, daca imi amintesc eu bine, ca „statul este forma suprema de organizare a societatii”. Multi din noi am inghitit povestea nemestecata si nu meditam la o serie de aspecte cum ar fi:

    1. Statul ne expropriaza de o serie de venituri, ~50% din salariul brut, 19% TVA si alte impozite si accize, fara drept de apel. Nu platesti, faci puscarie. Cum se spune, „argumentul final al statului este forta”.
    2. Nu primim in schimbul taxelor nicio garantie sau cum se spune mai nou, „QoS – quality of service”, de genul ca nu asteptam cu orele la spital, ca in clasa nu vor fi mai mult de 25 de copii, ca daca dau cu masina intr-o groapa in asfalt nu voi fi despagubit. Prin toate acestea si multe altele, statul „ciupeste” de la noi putin cate putin.
    3. Statele au aparut mai degraba ca niste uniuni militare de triburi, altfel rivale, care s-au unit pe principiul „ori ne unim, ori vine o hoarda barbara si ne omoara unul cate unul”. In domeniul securitatii, da, chestiile colective functioneaza mai bine decat cele individuale. Decat sa dormim fiecare cu pusca sub perna, avem legi care descurajeaza, asa ca nu mai investim in pistoale si alte mijloace de aparare. Revenind la ideea cu uniunea militara, pana acum vreo 100-200 de ani, statele nu plateau pensii, nu ofereau ajutoare sociale, invatamant si sanatate gratuite, si lumea functiona si asa.
    4. Statele s-au implicat in „pervertirea monetara” -> au inceput sa acumuleze datorii publice imense. Practic, cu banii pe care noi credem ca ii economisim in banci, ei i-au imprumutat si au finantat ajutoare sociale si lucrari de infrastructura, dar si clientela politica. Bancile nu se mai pot retrage din ingineria financiara si, desi stiu ca jocul e falimentar, ca guvernele nu vor returna banii ci doar vor rostogoli datoria, insa acum trebuie sa imprumute tot mai mult guvernele fiindca daca se retrag din joc, dau cu totii faliment. Cu ce imprumuta guvernele ? Cu banii celor care cred ca ii au in banca insa care sunt cheltuiti de guvernanti cum ii taie capul, de unde si anomaliile aferente.

    Nu, nu cer abolirea statului, nici macar al welfare state. Eu cred ca, mai ales intr-o tara ca Romania, unde cei de sus au inteles rapid ca pot face orice, ar trebui regandit contractul dintre cetatean si stat. Platim taxe, dar vrem sa avem si niste drepturi. Nu primesc servicii de un minim bun simt, trebuie sa fiu despagubit. Altfel, nu avem cum sa iesim din aceasta zona de delasare a guvernantilor. Eu cred ca suntem intr-un moment de cotitura, ca la 1600 cand s-a semnat Magna Carta, intr-o epoca in care, pentru nobilimea de atunci, asa ceva parea de neimaginat: sa aiba omul de rand drepturi. Avem nevoie de o noua Magna Carta si vom ajunge acolo fie printr-o razmerita de proportii, cauzata de o cirza financiara, ecologica sau cine stie, ori, ca in trecut, de niste figuri legendare, care s-au luptat pentru drepturi, au fost vanati si omorati de puterea de atunci, dar au ramas in constiinta colectiva ca niste eroi, iar procesul nu a mai putut fi oprit. Insa a durat sute de ani….

    • Referitor la taxele platite de cetatenii Romaniei sunt de acord ca o parte din ele pleaca spre diferite intrebuintari si buzunare ale unora, probabil intro proportie de pana la 20% dupa cum zic unii cunoscatori ai fenomenului.

      Ma intreb insa daca ,chiar si in conditiile in care acest 20% ( sau poate mai mult ) ar fi indreptat catre nevoile curente ale societatii,banii colectati din actualele taxe ar acoperi nevoile mari si imediate ale Romaniei pe sanatate,pe educatie,pe infrastructura,pe modernizarea localitatilor,in special cele rurale etc.

      Din acest motiv cred ca solutia ar fi taxe mai mari si control mult mai strict pe modul de cheltuire a banilor.
      Taxele mai mari nu ar putea fi suportate insa de o parte considerabila a populatiei in conditiile economice ale tarii.
      De aceea in acelasi timp e nevoie de stimularea puternica a dezvoltarii capacitatilor de productie a Romaniei atat in domeniul industrial cat si agrar care sa permita cresterea sanatoasa a salariilor implicit a veniturilor la bugetul statului prin taxe.

      Insa ciclul asta -dezvoltare economica- salarii mari-impozite si taxe mai mari- care sa permita o modernizare evidenta este lung astfel ca asteptarile unora ca totul sa se schimbe peste noapte sunt exagerat de optimiste.
      Dar asta nu inseamna ca ar trebui sa ne resemnam ci ca ar trebui sa incepem imediat sa actionam.

      In ceea ce priveste Magna Carta lucrurile sunt altfel decat cum le-ati prezentat.Nu oamenii de rand au profitat de pe urma ei ci nobilimea.

      In primul rand ea nu a fost semnata la 1600 ci la 1215 si nu a folosit imediat oamenilor de rand ci nobilimii posesoare de mosii.
      Istoria spune ca Regele Ioan ,avand nevoie de mai multi bani pentru intretinerea cheltuielilor Curtii Regale disproportionate in raport cu veniturile,a hotarat cresterea darilor impuse nobililor.
      Acestia s-au rasculat impotriva regelui au strans o armata si au invins armata regelui.In urma victoriei obtinute s-a semnat Magna Carta care impunea regelui ca deciziile luate de el sa fie acceptate si de reprezentanti ai nobilimii.
      In felul asta a aparut un sambure al parlamentarismului reprezentantii nobililor constituind ceea ce mai tarziu s-a numit Camera Lorzilor.

      Odata cu dezvoltarea burghezimii acestia au militat si au obtinut si ei dreptul de a fi consultati in privinta hotararilor luate si astfel a aparut ceea ce se numeste Camera Comunelor.

      Si doar odata cu aparitia ca un intreg a Parlamentului britanic oamenii de rand au reusit sa acceada la mai multe drepturi.

      • Ceea ce propuneti dvs este utopic. Deja, daca adunam TVA, impozite, CAS, observam ca vreo 70% din veniturile noastre brute se duc la stat. Mai puneti si ce platesc firmele si vedeti ca deja statul e deja e sufocant pe alocuri…
        Sa fim seriosi, in zonele rurale de la noi, majoritatea sunt bugetari ( la scoala, primarie, biserica ) sau primesc ajutoare pentru agricultura, dar cat contribule ei la buget? Ei vor scoli, drumuri asfaltate, apa curenta, dar cu ce bani, ca atunci cand cresc un porc, il vand prin sat si nu platesc niciun impozit. Cu exceptia fermierilor, aceste sate sunt formate din mici tarani, unii vand la poarta, fara casa de marcat, beneficiari neti de fonduri, in timp ce multe comune nu isi pot finanta nici macar iluminatul public din bugetul local. Cine contribuie deci la buget si cine ar trebui sa suporte modernizarea? Tot cateva centre economice mai mari ca Bucuresti, Dacia Mioveni, samd., care contribuie si acum ?
        https://www.economica.net/harta-judetelor_80453.html
        Ce propuneti dvs prin „impozite mai mari” e sa loviti tot in cei putini care tin in spate toata economia. Probabil vreti sa dea 90% din venituri cei care muncesc catre stat. Nu vedeti cati pleaca din tara, tocmai ca nu vad nimic facandu-se cu banii lor ? Vreti sa ramana numai batranii, bolnavii si betivii ?
        Solutia ar putea fi alta, directionarea fondurilor selectiv, catre comunele viabile, adica cele care au potential de economie, agricultura ( ferme serioase, platitoare de taxe, nu tarani ), turism ori macar o pozitie suburbana. Foarte multe din pacate nu sunt viabile, si oricum vor sucomba, cu sau fara bruma de investitii, insa banii aia, risipiti pe multe comune din toata tara, ar putea sa fie cheltuiti cu cap, o autostrada, 10 spitale regionale, mai multe aeroporturi, universitati, lucruri care stim ca schimba la fata un oras, un judet sau mai multe. Da, Romania are o problema demografica ce se rasfrange in ineficienta cheltuirii banului public, 40-45% din populatie e in mediul rural in timp ce, de ex. Bulgaria are in jur de 25%.
        Sa va dau un exemplu revelator si real: intr-un sat muribund s-au asfaltat toate strazile, la fel cum s-a intamplat cu multe sate. Intrebare: era nevoie sa se asfalteze TOATE satele sau doar anumite centre zonale care sa ii atraga pe cei din jur? Avand o masa critica de locuitori, in special tineri, anumite sate care ar putea primi mai multe investiti, gen scoala ca lumea ( nu stiu daca stiti ce a mai ramas din scolile de la sat ), spital, in care ar putea sa porneasca si ceva viata economica. Insa deocamdata alegem pomana si egalitarismul, ca e usor sa imparti banii cand nu sunt ai tai, ii dam pe proiectele cel mai simplu de executat, borduri, panselute, ca sa luam ochii oamenilor si votul. De ex., in satul de care va spuneam, s-au asfaltat strazile care au devenit mai inalte si mai inguste, abia incap 2 masini, s-au facut rigole desi nu trebuia ( nu e sat de munte ), oamenii au injurat ca nu mai puteau sa iasa cu carutele din curte, si cel mai important, nu s-a facut canalizare inainte, s-a grabit primarul sa termine in anul electoral, iar acum, ghiciti, vor sa sparga ca sa traga canalizare….

        Despre Magna Carta, este adevarat, nu la 1600, am confundat cu Razboiul Civil. Oricum au fost o serie de lungi evenimente, pe multe sute de ani, in care oamenii au luptat pentru libertatate, au invatat si constiantizat ce inseamna, de ce le trebuie, cu bune si rele, si, asa cum spuneau, desi multe miscari nu au avut succes pe moment, fiind inabusite in sange de tiranii momentului, iata ca in final au reusit sa darame monarhii absolutiste ce pareau de nezdruncinat.

        • Nu am sa raspund punctual la fiecare afirmatie facuta de dvs pentru ca ar fi prea multe de spus deoarece unele lucruri nu se leaga intre ele.
          Dar ceva tot am sa spun.
          1 ) Unde am afirmat eu cu toata CONVINGEREA ca trebuie sa se mareasca taxele ? Am afirmat doar ca pentru multitudinea de probleme cu care se confrunta Romania ar trebui bani mai multi dar nu este posibil sa-i avem pentru ca o mare parte a populatiei nu are de unde sa suporte taxe mai mari si din acest motiv trebuie pus accentul pe dezvoltarea industriei si a agriculturii care sa aduca mai multi bani la buget ( va indemn sa recititi ce am scris ca sa intelegeti mai bine ) Chiar si selectiv daca s-ar face alocari de bani tot nu ar fi suficienti pentru modernizarea ,peste noapte, a Romaniei
          2) Cei care pleaca din tara pleaca in principal pentru ca s-au distrus locuri de munca in Romania ( si prin privatizari oneroase ) si nu mai au oamenii unde munci nu neaparat pentru ca platesc taxe mari la stat ( apropo daca nu ai loc de munca din ce platesti taxe si impozite ? )
          Si inca ceva cei care muncesc in afara platesc taxe si impozite acolo contribuind la bunastarea acelor state ! ….va las sa intelegeti ce am vrut sa spun.
          3 ) In legatura cu satele care nu ar avea bani sa-si plateasca lumina vreau sa va intreb stiti cam ce salarii au functionarii de la Consiliile Locale…stiti cam ce indemnizatii primesc primarii,viceprimarii si consilierii ? …daca ar fi sa fiu rau as zice sa-si taie din salarii si indemnizatii si sa plateasca lumina !
          Problema e ca ce afirmati nu se sustine pentru ca localitatilor care au asemenea probleme ( daca au ) li se suplimenteaza bugetele la rectificari.
          4) Ca fapt divers am o locuinta pe la tara unde imi petrec o parte din vreme si stiu foarte bine care sunt problemele satenilor si cu ce greutati se zbat micii fermieri.
          5 ) Spuneti ca Bulgaria are o populatie rurala de doar 25 %… iar noi de 45 % ?
          Pai poate am avea si noi o populatie rurala mai mica daca am avea locuri de munca pe la oras,nu-i asa ?…dar n-avem asa cum spuneam si mai sus !
          6 ) Pentru confundarea anilor,referitor la Magna Carta v-am iertat deja ca doar
          Errare humanum est…!

          • @sile
            Cred ca exista, totusi, o contradictie intre un stat atoate-facator si bunastarea cetatenilor. Practic, daca vrei bunastare, trebuie sa reformezi statul. Tocmai un stat mare si cheltuitor te conduce catre saracie si asta pentru ca statul nu inseamna, de fapt, decat niste oameni care vor sa traiasca bine, nu altceva, taxandu-i pe ceilalti. Cu cat exista mai multe reglementari cu atat mai multi verificatori angajati de stat, adica birocratie, iar birocratia trebuie sa-si dea de lucru, adica inventeaza si mai multe reglementari. Ca sa traim mai bine, Romania trebuie sa devina un stat liberal. Nu mai amintesc relatia dezvoltare – demografie, ca ne apuca disperarea.

  23. Domnule Burz,

    Am citit si recitit articolul dumneavoastra. Va rog sa-mi permiteti sa nu fiu de acord cu incadrarea Academiei Romane printre „formele fara fond”.

    Argumentele mentionate de dumneavoastra nu mi se par intrutotul obiective:
    1. Dupa cunostintele mele, admiterea unui membru nou in Academia Romana nu se face dupa indicele H. Exista o metodologie care tine cont de o serie de factori pe baza carora se primesc noi membri in cadrul academiei. Din acest punct de vedere, este firesc ca o serie de castigatori de PCE sa aiba un indice superior unor membri curenti ai Academiei Romane. Singura concluzie, imbucuratoare as zice eu, este ca noua generatie depaseste performantele vechii generatii. Insa nu cred ca ar fi corect sa consideram acum numarul de proiecte castigate drept singurul criteriu de admitere in cadrul Academiei Romane!
    2. Comunicatul referitor la nocivitatea retelelor 5G poate fi considerat drept o gafa de comunicare publica. Insa de aici pana la decredibilizarea unei intregi institutii este o cale destul de lunga. Pentru a putea afirma ca Academia Romana este o institutie „forma fara fond” ar trebui ca o buna parte dintre lucrarile oficial publicate sub egida institutiei sa nu aiba nivelul calitativ corespunzator. Altfel vorbim de o generalizare pe baza unui singur exemplu – care nu poate fi considerat semnificativ dintr-o perspectiva pur statistica.

    Cu siguranta ca ar exista mai multe motive intemeiate de frustrare cu privire la modul curent de functionare a Academiei Romane, in special in ceea ce priveste admiterea de noi membri. Sunt convins insa ca stiti mult mai bine decat mine care este statutul acestei institutii si motivele reale pentru care modificarea acestui statut se dovedeste o sarcina anevoioasa.

    Este regretabil ca nu exista nici un alt comentariu care sa va atraga atentia asupra acestei deficiente, care v-ar fi fost semnalate in cadrul unui peer review formal efectuat inainte de publicarea articolului. Altfel, cred ca problemele dezbatute in cadrul acestui articol ar merita sa fie analizate minutios de catre autoritatile competente si luate masuri de imbunatatire continua.

    • Domnule Vlaicu Crisan,
      Incep cu o glumă: eu mi-am rugat cititorii să adauge pe lista de forme fără fond nu să taie:).
      Acum revenind la lucruri serioase, nu puteam și nu era nici locul potrivit ca în acest articol să trec în revistă toate problemele pe care le are Academia Română. Vor fi alții mai competenți decât mine chemați să facă acest lucru. Eu n-am făcut decât să trag un semnal de alarmă. De fapt problema este una mare și lată: lipsa performanței. S-au publicat pe această platformă multe articole despre lipsa performanței în cercetarea românească. De fapt în timp ce alții fac performanță, la noi e la mare preț simularea performanței conform dictonului “las-o că merge și-așa”. Ultimul exemplu chiar de pe această platformă: “Agitație mare în cercetarea românească, pe agendă fiind ELI-NP, PCE și evaluările în curs” aici, “Despre ELI-NP sau cum se ambiționează România să piardă 25 de milioane de euro pe an” aici, “Despre încurcarea descurcării ițelor de la ELI-NP (Laserul de la Măgurele)” aici, “Locotenenții Marelui Laser” aici și “Marele Laser și frauda științifică” aici. Cine s-a ocupat de dezvoltarea proiectului științific ELI-NP? Dl. Nicolae Victor Zamfir, membru titular al Academiei Române. Aici ni se spune că nu suntem doriți în noul proiect ELI-ERIC. Așa să fie oare? Un răspuns aici.
      Ca să nu se credeți că numai pe la secția de Fizică sunt probleme aveți aici un articol despre “Cele mai penibile scandaluri ale Academiei Române, care-ți arată că nu merită respectul tău”.
      Dar să revenim la performanță. Așa cum spuneam într-un comentariu anterior, țările din Europa care n-au niciun premiu Nobel pot fi numărate pe degetele de la o mână, asta dupa dezmembrarea fostei Iugoslavii. La acest capitol România se laudă cu George Emil Palade(medicină), Elie Wiesel(pace), Herta Müller(literatură) și Stefan Hell(chimie) care au primit Nobelul pentru activitatea din SUA, respectiv din Germania.
      Spuneți “Sunt convins insa ca stiti mult mai bine decat mine care este statutul acestei institutii si motivele reale pentru care modificarea acestui statut se dovedeste o sarcina anevoioasa.” Păi iată, tocmai ați identificat un motiv pentru ruperea de trecut și un nou început. Adică cum spuneau cei trei cercetători români care au publicat sub pseudonimul comun “Doi Mici și un Anc”<>

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Gheorghe Burz
Gheorghe Burz
Doctor in Inginerie şi Management cu o teza despre inovarea in Intreprinderile Mici si Mijlocii. Inginer cu o experiența de 25 de ani in proiectare si productie industriala.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro