luni, mai 16, 2022

MOLDOVA Nu e de ajuns sa importi legislatie UE. Legislatia trebuie sa si functioneze

Corpul actelor normative ale UE imigrează gradual în legislația națională. Acest proces nu este doar treptat, dar și continuu. Inițiat mai activ după 2010, importul normelor UE s-a aprofundat și intensificat odată cu dialogul pentru liberalizarea regimului de vize din 2010 și ulterioara aplicare a Acordului de Asociere, începând cu septembrie 2014. Începută circa 8 ani în urmă, preluarea normelor europene va dura cât timp integrarea europeană va rămâne prioritate națională, încorporată sau nu în Constituția țării (IPN, 18 Decembrie 2017).

De când relația cu UE s-a formalizat într-un nou Acord, cetățenii sunt mai avantajați decât la începutul anilor 2000. Totuși, numărul beneficiilor reale sunt mai puține decât cifra normelor europene reflectate, într-o formă sau alta, în legislația națională. Aceasta denotă că gradul de europenizare a legislației nu este nicidecum proporțional cu impactul pozitiv pe care aceasta îl generează pentru societate în prezent.

Pe de o parte, guvernarea încearcă să-și compenseze handicapul legitimității slabe interne prin exploatarea relațiilor cu UE. Pe de altă parte, efectele integrării europene sunt limitate. Exodul uman frecvent din instituțiile publice, voința politică de regulă distanțată de interesul public, dar și deșertificarea fondurilor publice, cauzată ultima dată de frauda bancară, creează un set de constrângeri sistemice. Ca urmare, sunt zădărnicite încercările de a extrage cât mai multe beneficii practice din integrarea europeană pentru cetățenii deciși să rămână în țară sau încă subechipați pentru a emigra.

„Ușa” prin care intră legislația UE

Apropierea legislației naționale de normele UE rezultă din angajamentele Moldovei față de Acordul de Asociere cu UE. În conformitate cu cele agreate la Bruxelles, autoritățile moldovenești stabilesc în mod individual ordinea normelor europene ce trebuie compilate cu cadrul legal autohton existent.

Sunt două condiții primordiale care dictează ritmul de preluare a aquis-ului UE (legislația europeană): (1) calendarul agreat de Chișinău în Acordul de Asociere și (2) transformările legislative regulate din interiorul UE.

Prima condiție constă în multiplele obligații ale părții moldovenești de a urma termenele limită prescrise de Acord. Moldova are însă dreptul deplin de a solicita și negocia un calendar nou, oricând crede necesar. Chiar dacă Acordul prevede asocierea politică și integrarea economică cu UE, Bruxelles-ul dă dovadă de flexibilitate cu privire la setarea unor noi calendare, precum și volumul angajamentelor asumate. Includerea directivelor UE în anexele Acordului de Asociere, și nu în corpul documentului, favorizează modificarea calendarelor. Ambițiile politice ale guvernării de la Chișinău în perioada negocierii inițiale a Acordului, și aprecierea incorectă a capacităților instituționale, a dus la acceptarea unor termene nerealiste pentru preluarea acquis-ului european convenit. Iraționalitatea factorului politic, complexitatea angajamentelor asumate, dar și deficiențele sectorului public poate duce atât la amânări serioase a termenelor, cât și la transpunerea incorectă a normelor UE.

Cea de-a doua condiție se referă la propriile metamorfoze prin care trece legislația europeană, influențate de evenimentele din interiorul UE (criza financiară, evoluțiile sectoriale). Manifestările supranaționale ale Comisiei Europene, intervențiile tot mai frecvente ale Parlamentului European și negocierile dintre guvernele naționale, la fel, contribuie la diversificarea acquis-ului european. În baza acestor schimbări, Moldova este nevoită să ajusteze legislația națională anterior armonizată cu normele europene. Grație acestei armonizări dinamice este posibilă asigurarea unui cadru legislativ național actualizat, identic cu cel reînnoit la nivel european.

Legislația moldovenească trece la parametri europeni

Oglindirea prevederilor europene în procesul legislativ din Moldova a devenit o normă strictă. Pe lângă obligațiile contractuale derivate din Acordul de Asociere și inițiativa de „constituționalizare” a vectorului european, guvernarea condusă de Partidul Democrat a reușit să naturalizeze principiul de „europenizare” în procesul de elaborare a legislației moldovenești. Astfel, noua Lege cu privire la actele normative (Art.3, p. 3), adoptată la finele lui decembrie 2017, prescrie ca actele normative (legi, hotărâri de guvern etc.) să corespundă Constituției, tratatelor internaționale, „precum și legislației Uniunii Europene”. Aceeași lege (Art. 31) arată că preluarea normelor europene se realizează în conformitate cu angajamentele asumate în Acordul de Asociere și alte tratate internaționale, semnate cu UE.

Legea respectivă mai introduce „sigla UE” în uzanța legislativă. Folosirea siglei va face distincție între proiectele de lege destinate armonizării cu acquis-ul UE și celelalte proiecte de lege. De asemenea, pentru aceste tipuri specifice de proiecte de legi va fi folosit tabelul de concordanță. După caz, la elaborarea legii poate fi realizată și o „expertiză de compatibilitate” cu legislația europeană.

În acest mod, practica legislativă a UE este transformată într-o sursă etalon de inspirare la determinarea conceptului, structurii proiectului de lege și la fundamentarea argumentelor despre necesitatea anumitor proiecte de legi.

Chiar dacă, în urma noii legi, normele europene capătă un rol extins în procesul de legiferare, aceasta nu a fost boicotată de președintele Igor Dodon, Socialiști, PCRM sau alte forțe politice, interesate în limitarea amplorii integrării europene.

Tranziția de la „europenizarea” legislației la modelarea realității cotidiene

Etapa legislativă a integrării europene constituie o fază inițială importantă. Producerea unor schimbări în teren necesită însă implementarea în cele din urmă a legislației „europenizate”. Acest aspect este extrem de sensibil, fiind blocat de constrângeri sistemice – resurse limitate, instituții vulnerabile și voință politică volatilă.

Instrumentele folosite pentru a impulsiona reformele legate de agenda europeană, inclusiv preluarea legislației europene, conțin o deficiență comună. Or, același Plan Național de Acțiuni pentru implementarea Acordului de Asociere, dezvoltat de către Guvern, sau Agenda de Asociere, structurată împreună cu UE, se focusează în mare parte doar pe adoptarea de legi și acțiuni derivate. Deocamdată, nu a fost instituit niciun instrument pentru supravegherea calității implementării.

Din această cauză, cele mai multe progrese recente au fost înregistrate în sectorul bancar, unde Fondul Monetar Internațional (FMI) urmărește cum de facto sunt implementate măsurile legislative noi. Introducerea unor condiții în schimbul asistenței macro-financiare europene de 100 mln Euro, la fel, pune în prim plan adoptarea legilor.

Legile armonizate cu normele europene vor aduce însă roade maxime cetățenilor atunci când vor fi implementate. Pentru aceasta este necesar un instrument complex din partea UE. Exact ca în cazul Planului de acțiuni utilizat de UE la liberalizarea vizelor pentru Moldova, instrumentul dat ar cuprinde, în prima fază, monitorizarea legislației adoptate, iar în cea de-a doua – calitatea și sustenabilitatea implementării.

Astfel, UE poate dezvolta planuri de acțiuni pentru sectoarele cruciale ale Acordului de Asociere, cu efect multiplicator – justiție, infrastructură, concurență, securitatea alimentară etc. În lipsa unor asemenea Planuri de Acțiuni pentru Acordul de Asociere – PA AA și a două faze de monitorizare din partea UE, integrarea europeană se va rezuma la „europenizarea” cadrului legal, plasând implementarea Acordului pe plan secundar.

Reuniunea Consiliului de Asociere UE-Moldova, preconizată pentru aprilie 2018, constituie un prilej pentru a discuta despre un asemenea instrument ce ar putea genera efecte palpabile pentru cetățeni și țară, în general.

În loc de concluzie…

În 2018 se împlinesc 2 ani de la intrarea în vigoare a Acordului de și 4 ani de la aplicarea lui provizorie. Aceasta însă a generat succese izolate și pentru categorii mai degrabă înguste de cetățeni.

Aflată într-o poziție vulnerabilă, inclusiv din cauza anului electoral și a evaluărilor pentru asistența macro-financiară, guvernarea ar putea fi dispusă să accepte un nou instrument cu care UE ar fi capabilă să evalueze nu doar gradul de preluare a acquis-ului său, ci și calitatea implementării legislației.

Disfuncționalitățile Moldovei nu pot fi înlăturate doar prin „europenizarea” cadrului legal național, ci și prin extragerea beneficiilor pentru public la etapa de implementare a acestuia.

Articol aparut pe site-ul IPN.md

Distribuie acest articol

2 COMENTARII

  1. Disfuncționalitățile Moldovei nu pot fi înlăturate
    … in „regim” ffd. Nici macar adoptand solutia de tip contra-stalinism, recte, (re)deportarea rusilor in stepele de unde au venit.
    Deoarece:
    1.”solutia” ar intra in coliziune cu „religia” ue (de tip polltically-corect);
    2.in chiar putin-probabila unei abordari de tip 1. „semintele” rusilor sunt nu doar prolifice ci chiar viguroase.
    Iar daca s-ar infaptui „hunirea” mult si indelung clamata de catre habarnisti ultra-nationalisti… rssh rumunia nu doar ca si-ar baga mortu-n casa dar nici punerea cadavrului in geam nu i-ar mai aduce „pensia”.
    Solutia (din pacate singura si „decat” in slow-motion) se afla-n reforma (reala) a educatiei.

  2. Stimate,
    Denis Cenusa,
    1. ,,Europenizarea” cadrului legal – adica a institutiilor preluate de la UE este imposibila in Moldova – asa cum s-a dovedit si in 28 de ani in Romania!
    Acest lucru a fost constatat si aratat limpede in lucrarea ,,Romania Europeana” (autor Adrian Nastase 2007) din experianta de P.Ministru, la pag. 169 a lucrarii, pe care nu-l reiau datorita intinderii!Acest lucru se vede si cu ,,ochiul liber”, fara a mai cita pe cineva…
    Mai mult, ,,nu exista NICI UN FEL DE GARANTIE, ca daca introduci un anumit tip de structura institutionala, sa zicem economie de piata sau democratie, acea structura institutionala va genera o cultura care sa sustina structurile institutionale respective”(citat pag. VIII, DEZBATERI revista 22, din 26 mai 2009, ,,O pledoarie pentru libertate”, pe tema ,,Esecului Liberalismului in Romania”, organizata de Valeriu Stoica, impreuna cu marii ideologi, filosofi, ziaristi, etc. romani).
    In concluzie, simpla ,,europenizare” institutionala si normativa a R. Moldova nu ajuta la ,,extragerea unor beneficii pentru public”, fiindca ea SINGURA nu aduce o dezvoltare economica si industriala, cu beneficiile necesare.
    2.In aceeasi dezbatere, intelighentia romaneasca prezenta la dezbatere, a concluzionat ca simpla constructie institutionala desi necesara/obligatorie, nu produce dezvoltarea economica, asteptata de la UE.Ea poate avea succes numai impreuna cu ,,fundamentele dezvoltarii”, ca ,,privatizarea, liberalizarea economica” – care sint NUMAI componentele de PREGATIRE” a dezvoltarii economice!Pentru ca dezvoltarea economica si industriala sa aiba loc, sint necesare si ,,POLITICI PUBLICE” inteligente, care sa fie realizate de noile institutii preluate de la UE!.In lipsa acestor politici inteligente, pro-active de dezvoltare industriala, iata ca insasi Romania integrata atagneaza economjic de un deceniu!
    3.Cauza stagnarii in ,,criza lipsei de economie si industrie nationala si straina :lipsind active industriale si bani, asigurari nationale, acoperitoare national, etc. care sa produca resursele dezvoltarii – este inexisternta unui NOU MODEL DE DEZVOLTARE pro-activ, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate.Iar aceasta situatie nu poate fi depasita in lipsa unui ,,proiect de reindustrializare a Romaniei si R. Moldova”, care sa ,,organizeze” in detaliu acest proces.Concluzia apartine unui eminent economist:Liviu Voinea, cuprinsa in lucrarea ,,Reindustrializarea Romaniei – Politici si Strategii”, 2010, pag. 125, CONCLUZII.
    Dezvoltarea industriala – prin parcurgerea celor trei etape ale ale ,,revolutiilor industriale” (spre a intra in etapa a IV a revolutiei informatice/robotice actuale) ca fundamente ale dezvoltarii economice – nu se produce decit ca urmare a unui ,,proiect de tara” in acest sens!El contine prin litera si spiritul sau, acest ,,nou model de dezvoltare”!Dezvoltarea nu este adusa de integrare, de intrarea in NATO, de tranzitia la capitalism si nici nu se produce de la sine, cum asteapta economistii si guvernantii de 28 de ani!
    4.R.Moldova are (deci) nevoie – de un ,,motor de dezvoltare industriala”, care poate fi doar un astfel de ,,proiect national”, deoarece ,,PROGRAMUL SAU DE DEZVOLTARE 2014 – 2020″ este un fel de apa de ploaie, ca si programele de Guvernare al Romaniei!
    5.Pentru cercetatorii economici institutionali (ca de la cercetator independent in ,,economie fundamentala” la unul institutional), pot afirma (dupa decenii de studiu al problematicii dezvoltarii economice rapide), ca institutiile (si in genere MODELUL ECONOMIC preluat de la UE) apartine ,,epocii clasice” europene de dezvoltare: lenta, de mare durata, inceputa de la ,,prima revolutie industriala:” acum 200 de ani!De aceea, ne dezvoltam mult prea incet, pentru a ajunge din urma tarile dezvoltate!
    Pentru o dezvoltare economica rapida, de ajungere din urma a tarilor dezvoltate, sint necesare institutii economice NOI, PRO-ACTIVE, DEZVOLTATOARE ECONOMIC, inexistente in UE, ci doar ia tarile tigrilor asiatici!
    6.Un astfel de model economic, cu astfel de noi institutii am reusit sa construiesc si propun PSD, PNL, Presedintelui Johanis, fara rezultat insa.In aceasta directie, trebuie sa evolueze si cercetarea economica romaneasca, pentru ,,a ajunge din urma cercetarea economica asiatica”, cit si pe cea pe care a asimitat-o (cu truda si migala), subsemnatul (cu tel. 0721316019)…

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Denis Cenusahttp://contributors
Denis Cenușa este cercetator la Universitatea din Giessen si Expert-Grup, Chisinau.

conferinte Humanitas

 

Această imagine are atributul alt gol; numele fișierului este banner-contributors-614x1024.jpg

„Despre lumea în care trăim” este o serie anuală de conferințe și dialoguri culturale şi ştiinţifice organizată la Ateneul Român de Fundaţia Humanitas Aqua Forte, în parteneriat cu Editura Humanitas și Asociația ARCCA.  La fel ca în edițiile precedente, își propune să aducă în fața publicului teme actuale, abordate de personalități publice, specialiști și cercetători recunoscuți în domeniile lor și de comunitățile științifice din care fac parte. Vezi amănunte.

 

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro