A incetat din viata, la 83 de ani, un geniu al literaturii pentru copii, un scriitor si un ilustrator extraordinar ale carui carti au cultivat fantezia, au incurajat visele si au respins conformismele inhibante. Am vazut acum cateva luni intr-un dialog cu Stephen Colbert, a raspuns degajat la cele mai putin confortabile intrebari. Avea acel umor calm si taios fara de care riscam sa fim coplesiti de toate mizeriile acestei lumi. „Where the Wild Things Are” ramane una dintre cele mai frumoase si tulburatoare carti ale varstei cand incepi sa vezi lumea prin propriile sentimente si emotii. Cand te intalnesti prima oara cu cuvintele care au nelinistit atatia si atatia copii: „Go to your room!”
In „New York Times” de miercuri, 9 mai 2012, Margalit Fox semneaza un articol pe prima pagina cu titlul „A Conjurer of Luminous Worlds, Both Beautiful and Terryfying”, amintind ca Sendak este „widely considered the most important children’s book artist of the 20th century, who wrenched the children’s book ou of the safe, sanitized world of the nursery and plunged it into the dark, terrifying and hauntingly beautiful recesses of the human psyche”.
Imaginatia lui Max, eroul din „Wild Things”, este diferita, in fond, de aceea a creatorului sau. Ne putem inchipui lumea acelor fiinte salbatice, deopotriva infioratoare si adorabile, dupa cum dorim, suntem liberi sa dam frau liber imaginatiei, precum atunci cand ii citim pe Andersen, pe Hauff, pe Oscar Wilde, pe Vladimir Colin, pe Kornei Ciukovski, pe Gellu Naum si pe Mircea Cartarescu.
I-am citit acea carte fiului meu, Adam, de zeci de ori, o stie si o stiu pe dinafara. La fel ca si cartile lui William Steig (intre care „The Rotten Island”, „Doctor de Soto” si „Amos and Boris”) ori cele ale lui Dr Seuss (in primul rand minunatele „Yertle the Turtle” si „The Lorax” spre a mai vorbi despre fabulosul Grinch).
„The Wild Things” „Chicken Soup with Rice”, „Pierre” si celelalte plasmuiri ale lui Maurice Sendak vor acompania generatii de copii in deceniile ce vin, invitandu-i sa nu se teama de mister, de insolit, de imprevizibil, de invizibil. Ne-a daruit o lume fara interdictii si fara spaime.
http://newsfeed.time.com/2012/05/08/watch-maurice-sendaks-last-interview-with-stephen-colbert/
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Am citit Where the Wild Things Are la 17 ani. Croyez-le ou non cartea a resuscitat în mine o lume și o detentă formidabile. Și nu mă jenez să admit că personajele lui Wilhelm Hauff, Nils-ul Selmei Lagerlöf sau Fram mă locuiesc fără sărbezeli de prestigiu…
De acord, Profesorul Tismaneanu. Dar ce pacat ca pana acum n-ati scris nimic despre George Lindsey ( http://www.nytimes.com/2012/05/07/arts/television/george-lindsey-tvs-goober-pyle-dies-at-83.html ). Bunicul lui Lindsey era roman (familia Oprescu, judetul Ialomita), si se spune ca George era incantat de Romania! El a fost in tara, de doua ori, prima data in 1974, si dupa lovitura iliesciana, in 1992.