joi, martie 28, 2024

Monumentele infamiei: Bust pentru Paunescu, intelectualul lui Ceausescu, Iliescu si Ponta

Traim la ceasul lipsei de rusine si de memorie. Nu ma mira catusi de putin faptul ca se inaugureaza in inima Bucurestiului un bust al lui Adrian Paunescu. M-ar fi mirat sa fie altfel. Marele bocet national de la moartea poetului de curte al dictaturii lui Ceausescu nu s-a incheiat. Privind inapoi si reconsiderand acel moment, as spune ca, simbolic, restauratia a inceput in noiembrie 2010. Nu era glorificat doar fostul conducator al Cenaclului Flacara al „tineretului revolutionar” (cel nerevolutionar asculta muzica la Europa Libera). Cititi pasajele despre Paunescu din „Raportul Final” si veti vedea in ce a constat rolul nefast al acestuia (precizez ca nu am scris eu acel capitol, ci doi specialisti reputati in istoria literaturii romane, profesorii N. Manolescu si Eugen Negrici).

“Cenaclul a început în curând să semene, prin rânduială şi gestică, cu săvârşirea unui ritual: modelul religios pare a fi indispensabil propagandei totalitare când vrea să aibă succes. Poetul nu uita, însă, niciodată să amintească tuturor celor încântaţi de ce văd şi de ce simt că datorează Conducătorului suprem – care vorbeşte prin gura lui – supunere şi iubire, căci numai El le poate asigura, în vremurile acelea tulburi şi în colţul acesta de lume, liniştea şi stabilitatea. Nimeni nu a făcut un mai mare serviciu propagandei şi regimului lui Ceauşescu. Acest scriitor, prin acţiunile lui, prin personalitatea lui care fascina şi descumpănea, a prelungit existenţa comunismului naţionalist-ceauşist, precizându-i, cristalizându-i şi întrupându-i doctrina. În schimbul serviciului făcut conducătorului, Adrian Păunescu – un nume pe buzele tuturor – a devenit indispensabil şi puternic în ierarhia propagandei, slobod să înfăptuiască, să îndrepte erori, să facă numeroase fapte bune, să acţioneze peste limitele ştiute. A fost citit cu pasiune, versurile lui i-au fost recitate şi cântate cu vehemenţă, cum nu ştim să fi fost vreodată recitaţi şi cântaţi poeţii neamului. Dar nu putem uita că a atras într-o cursă propagandistică sufletele candide ale adolescenţilor, izbutind să deverseze energiile lor explozive în numele supravieţuirii unui regim odios. Din perspectiva dăinuirii acestuia, se poate spune că interzicerea Cenaclului Flacăra – la insistenţa unor membri ai clanului care au profitat de moartea unor tineri în timpul „reprezentaţiei” – a fost cea mai mare eroare tactică a Secţiei de Propagandă a partidului.”

„Raportul Final al Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania”, Editori Vladimir Tismaneanu, Cristian Vasile, Dorin Dobrincu, Humanitas, 2007, p. 330 (capitolul „Ideologie si teroare. Monopolul asupra vietii culturale”)

Despre rolul lui Paunescu in construirea si functionarea religiei politice a stalinismului national a scris o valoroasa lucrare Alexandra Tomita. Adrian Paunescu a fost principalul mitograf al unei cosmologii sombolice in care lui Ceausesci ii revenea rolul de Suprem Demiurg:

http://www.cartearomaneasca.ro/catalog/carte/o-istorie-glorioasa–dosarul-protocronismului-romanes-48/

In exceptionala sa lucrare „Poezia unei religii politice. Patru decenii de agitatile si propaganda” aparuta la Editura Pro, profesorul Eugen Negrici include in capitolul „Mantuitorul” al antologiei finale poemul lui Paunescu intitulat „Viitorul Romaniei”. Nu e vorba doar de apoteoza cultica la adresa „Ceahlaului gandirii”, a „baciului national” cum il numea Popescu-Dumnezeu, ci de afirmarea sacralitatii mistice a partidului totalitar, indrumat de liderul providential: „Asa am spus si spunem, si-asemenea vom spune/In fiecare clipa, la bine si la greu:/Partidul e puternic nutrit de natiune,/Partidul e poporul la rangul de nucleu”. Ar merita ca la teza de bacalureat, la proba de romana, sa se ceara un comentariu al acestei strofe paradigmatice, eventual prin comparatie cu nu mai putin abjectul poem al lui George Lesnea, scris in perioada Gheorghiu-Dej, despre ubicuitatea Partidului care „e-n toate/E-n cele ce sunt/Si-n cele ce maine vor rade la soare”.

Procesiunile ritualice din noiembrie 2010 reprezentau de fapt o sanctificare a unui personaj care se identificase total cu cele mai scandaloase actiuni propagandistice ale comunismului dinastic. Mai mult, era vorba de o exaltare a rolului lui Paunescu dupa 1990, cand fusese, ca unul dintre liderii asa-numitului Partid Socialist al Muncii, alaturi de Ilie Verdet, Ion Sasu si Tudor Mohora, port-drapelul revansei comuniste. Devenit senator PSD cu binecuvantarea lui Ion Iliescu, fostul menestrel de partid si de stat, trepadus de Curte Noua cum l-a numit Monica Lovinescu, a fost inclus in galeria trambitasilor permanenti ai acestui partid. In momentul cand TVR a cutezat sa ofere analize pertinente referitoare la la supremul apologet ceausist, Victor Ponta s-a adresat Senatului, acuzand conducerea insitutiei ca a prezentat tendentios stirile despre funeraliile celui pe care il considera egalul lui Eminescu (am trait sa citim si asemenea enormitati). La ceremonia de sambata pentru dezvelirea bustului, au vorbit, printre altii, academicianul Eugen Simion si fostul vicepremier fesnist, unul dintre principalii autori ai mineriadei din iunie 1990, geologul ocultist Gelu Voican-Voiculescu. Dl Simion nu s-a marginit la a elogia ceea ce el considera meritele poetice ale lui Paunescu, dar a mers pana la a spune: „Adrian Păunescu a fost şi un om politic remarcabil”. In ce sens, domnule Simion?

Romania are azi un premier indragostit de versificatiile patriotarde ale bardului din Barca si de extazul guerillelor latino-americane ale anilor 60 si 70. Nu discut gusturile, este evident dreptul lui Ponta sa savureze odele paunesciene si proza bolsevica a lui „Che” Guevara. Dar atunci cand spune ca nu si-ar dori ca fiul sau sa invete in scolile marcate de „regimul Basescu” ajungem la o chestiune mai grava. Doreste Victor Ponta ca fiul sau sa creasca in minciuna, sa creada ca turpitudinea, infamia si abjectia, proprii comportamentului lui Paunescu, sunt valorile autentice, iar altruismul, onoarea si curajul moral sunt mizerabile vicii?

In privinta bustului lui Paunescu, nu pot decat sa recomand:

http://inliniedreapta.net/la-bustul-marelui-porc/

Pozitia mea pe tema Paunescu am afirmat-o deschis chiar pe 5 noiembrie 2010. Ce n-am anticipat atunci era viteza cu care se va produce ofensiva restauratiei:

https://www.contributors.ro/cultura/menestrelul-comunismului-dinastic-sau-cine-a-fost-adrian-paunescu/

PS Nu stiu cine este cel care a cutezat sa sfideze ieri obscena chermeza revansista organizata de primarul Ontanu. Este tanar, il cheama Marinescu. A strigat ceea ce trebuia strigat, ca un om liber. Exista clipe cand un singur om poate salva rusinea unei intregi colectivitati. Este ceea ce-a facut dl Marinescu. Il asigur de deplinul meu respect. Atata vreme cat exista astfel de oameni, nu este totul pierdut. Ramane insa o mare intrebare: Unde au fost indignatii d’antan? D Claudiu Craciun era in vacanta?

Distribuie acest articol

133 COMENTARII

  1. Dle Tismaneanu, Dvs ati luat pozitie in cazul scriitorului maghiar Nyiro Josef pe care conationalii nostri doresc sa-l reinhumeze cu mare fast in Ardeal ?!
    Care este pozitia Dvs si a Institutului in fruntea caruia ati fost pana de curand ?!
    NU am auzit deloc despre asa ceva si cred ca ar fi contat o voce autorizata in aceasta problema.

    • Cred ca sunteti informat ca exista un Institut National pentru Studierea Holocaustului din Romania, subordonat, din cate stiu Ministerului Culturii, acest Institut poarta numele lui Elie Wiesel. Director este sociologul Alexandru Florian. In ce ma priveste, sunt opus reabilitarii celor care au servit totalitarismele secolului al XX-lea, fie acestea de extrema stanga ori de extrema dreapta. Nu acesta este trecutul democratic pe care trebuie si merita sa-l cultivam.

      • Domnule Tismaneanu, doresc sa va marturisesc ca tacerea dumneavostra in privinta fostei aliante PDL-UNPR m-a uimit, respectiv m-a dezamagit nespus de mult. A fost dureros sa vad nationalisti-comunisti de genul lui Valeriu Tabara sau de genul lui Ontanu pe posturi de conducere in guvernamint, alaturi de liderii „singurului partid de dreapta” (PDL).

        La fel iritant este si faptul ca citati mereu hardlineri de genul baietilor de la „InLinieDreapta”, opozanti ai consolidarii pietii comune si a politicilor UE. http://inliniedreapta.net/tag/eutopia/

  2. Nu cred ca sunt multi cei care traiesc dupa „ceasul lipsei de rusine” al lui V.T. (de fapt a recunoscut-o singur, cand a afirmat ca „suntem cativa”), care se deda la insulte la adresa memoriei unui poet national al romanilor, inclusiv a milioanelor de tineri care i-au indragit poeziile nonconformiste si au crescut odata cu cenaclul rebel „Flacara”. Chiar nu cred ca Tismaneanu are vreun drept sa judece ars poetica romaneasca (s-o pricepe si la asta!) sau sa jongleze, tipic smecheriilor ieftine, cu spusele unor intelectuali, scoase din context, dupa schema voita a fi de bumerang, dar pe fond tupeista: „n-ati scris-o voi?” sau „n-ati spus-o voi?” etc. Politica este una, cultura este alta, iar bustul lui Adrian Paunescu a fost ridicat poetului, scriitorului, omului de cultura, nu politicianului. Imi este teama, domnule T., ca ofensand un spirit poetic national riscati sa va pierdeti multi prieteni, inclusiv aici, pe Contributors. Chiar nu cred ca in mediul in care traiti cineva de aiurea ar putea publica pe vreo platforma de comunicare un mesaj care sa apese pe niste sensibilitati culturale americane. Chiar daca veti sterge acest comentariu, nimeni nu va crede ca o lipsa de decenta fata de memoria unui poet roman, inainte de toate, va ramane fara reactii critice.

    • Acel „suntem cativa” este o parafrazare a unui celebru articol de Albert Camus. Nu popularitatea defineste adevarul unei pozitii, ci acuratetea. Este dreptul Dvs sa tanjiti dupa momentele de extaz colectiv ale aceului cenaclu. Nu, n-am scos nimic din context, este un intreg paragraf dintr-un capitol scris de N. Manolescu, membru al Comisiei Prezidentiale si Eugen Negrici, expert al Comisiei Prezidentiale. Va semnalez ca Raportul fost asumat de toti membrii si expertii Comisiei, inclusiv Monica Lovinescu, Alexandru Zub, Constantin Ticu Dumitrescu. Cat despre nonconformismul lui AP, passons.

      • Indiferent ca l-ati parafrazat sau nu pe Camus, nu cred ca ati facut-o pentru a sustine un neadevar, ci dimpotriva. Chiar sunteti “cativa”, domnule Tismaneanu, care nu aveti cum sa va regasiti in cultura populara, dar in care, printr-o imensa popularitate, a intrat creatia poetica a lui Adrian Paunescu. Ma indoiesc ca nu ati avea cunostinta de fiorul liric, atunci cand ridiculizati “extazul colectiv”, sau chiar sa-l fi trait, cel putin cand ati recitat, la varsta adolescentei (cum erau multi din admiratorii cenaclului “Si totusi iubirea”), o poezie de dragoste, uneia sau alteia din primele iubiri. Nu stiu de ce am impresia ca va irita tot ceea ce pare a tine de coeziune sau identitate sociala. Cat priveste tentativa de a opune milioanelor de romani opiniile “catorva” indivizi inregimentati in forme politice fara fond, dati-mi voie sa va citez, passons… Atunci cand cineva se amesteca in lucruri care nu-l privesc este ca si cand s-ar amesteca in familia cuiva, care ar putea foarte bine sa fie a d-stra, a mea sau a altuia, nu conteaza, dar fata de care respectul este o norma sociala, perena si universala. Din nefericire, “desteptaciunea” unora, in astfel de cazuri, tine de prostia noastra, dar sper ca, dupa douazeci si ceva de ani, romanii sa se trezeasca, atunci cand le sunt lezate interesele sau simtamintele. Sa fiti iubit si sa iubiti ceea ce va este aproape de suflet!

        • Este interesant felul in care vorbiti in numele a „milioane de romani”. S-a facut undeva un sondaj pe tema „iubirii de Paunescu”? Nu, n-am citit in junete „Vocea patriotului nationale” numita „revista „Flacara” condusa de Paunescu. Am deschis-o de cateva ori si am izbucnit in ras. Nu, mea culpa, n-am recitat versuri din Paunescu primelor iubiri. Preferam versurile lui Lucian Blaga. Chestiune de gust si de temepratura interioara. Cat priveste feluil cum vedeti Dvs intruziunea, prefer sa ma abtin. Imi recunosc „pacatul”, da, cred in libertatea individuala, in drepturile inalienabile ale subiectivitatii pe care totalitarismele le neaga si le calca in picioare. Da, ma exaspereaza profetii colectivisti cu ale lor inflacarate promisiuni demagogice. Este week-end, nu e recomandabil sa ne enervam :)

        • Domnule Manea,

          Sa va povestesc eu cum era cu „cenaclul rebel”. Prin 1977 ii faceam curte (incipienta) actualei mele sotii. Era (si este) o fata energica, agera, cu ureche muzicala, dar fara o cultura muzicala extinsa. Am fost foarte dezamagit cind a refuzat o invitatie de-a mea fiindca isi luase bilet la faimosul cenaclu – eu il detestam de la distanta fiind prea lamurit cum sta treaba cu nazismo-comunismul de parada. Nu am incercat s-o influentez in nici un fel si astfel am trait o imensa satisfactie cind ne-am reintilnit: era revoltata la maximum. Unii cintareti ii placusera (Gil Dobrica in special) dar chestia cu sculatul in picioare la ordin plus hauliturile aferente o umilisera complet ceea ce pentru un om demn este insuportabil. Precizare: avea 21 de ani. In acelasi timp la uzina unde lucram numerosi muncitori tineri incercau aceleasi sentimente. Insist – muncitori cu bratele, nu intelectuali de carton. Nu toti, desigur, altfel salile escrocului Paunescu ar fi ramas goale. Daca Dvs. faceti parte din ACEASTA ultima categorie si nici la 40 de ani distanta nu ati realizat ce se ascundea sub asa-zisa fronda a lui BB (bardul de la Barca) este dovada peremptorie ca ciuma comunista inca bantuie cu furie si ca pentru (prea) multi 1989 NU A EXISTAT.

          De fapt nu scriu pentru Dvs., care sinteti irecuperabil, ci pentru cititorii acestui forum, in special tineri. Dl. Tismaneanu munceste din greu la stavilirea bacilului, pun si eu un umar mic drept sprijin.

    • @Valeriu Manea: frumos va sade. Intai il ridicati in slavi pe Paunescu si va indignati pe tema orgoliului national neaparat, ca dupa aia sa bagati strategic o „soparlita” – „va pierdeti sustinatori”.
      Amice, hai sa-ti explic. Nu toti ne inchipuim ca Romania e cea mai cea, ca sa punem botul la prostiile grohaite a lu’ unu’ ca Paunescu. Unii preferam subtilitatea lu’ Blaga, Voiculescu, Eminescu.
      Dar ca sa zic asa, nu suntem toti la fel. Si Paunescu o sa se piarda in negura istoriei, ca o gramada de cantareti de curte mai veche sau mai noua.

      P.S. imi cer scuze celorlalti participanti la discutie pentru comentariul dur.
      Maicamea mi-a povestit o scena cu Paunescu cum ii cumpara lu’ fisu jucarii de mii de lei de la Romarta Copiilor. Ceea ce ar fi fost ok, daca nu ar fi castigat banii aia plangandu-le de mila la niste prapaditi. Un ipocrit ca si Ponta, Oprescu si majoritatea social democratilor.

      • Nu cred ca in democratie recursul la cadrism si punerile la index pe criterii politice, nemaivorbind de interzicerea dreptului la semnatura (inclusiv prin stergerea de comentarii), mai pot aduce voturi de simpatie sau „like”-uri. Tine insa de „desteptaciunea” fiecaruia de a intelege ca „rechizitoriul vitriolic”, de care cineva pomeneste mai jos si pe care autorul articolului il exersa candva cu nonsalanta, este si azi acelasi, numai tinta este alta. Ce-i drept, poate fi si acesta un mod de viata, dar nu incerca sa lipesti pe dublul standard, unul pentru „mine” si altul pentru „tine”, eticheta „democratie”, pentru ca dreptul la un loc sub soare este unul natural, demiurgic. Sa fiti iubiti!

        • PS/NB: Nu am iubit comunismul (si cu atat mai putin acum), un regim impus si strain de spiritul romanesc, care ne-a distrus elita intelectuala. Pur si simplu nu doresc ca acelasi eliticid sa se repete, redevenind executanti docili ai altor posibile input-uri politoide, dar destul de abile sa pozeze sub aceeasi acoperire cinica: „Voi ati facut-o!”. Sa fiti iubiti!

    • Cea mai mare dorinta pe care o am este ca stiinta si tehnologia sa permita, intr-un timp util, stabilirea unor standarde necesare separarii oamenilor dupa trasaturile specifice inteligentei ce va asigura perpetuarea speciei in cadrul popularii universului.
      In acest fel, sunt convins ca tot gunoiul acestei specii, reprezentat de ignoranta, proasta crestere si nesimtire, sa fie identificat, catalogat si clasat la pozitia pe care o merita.

    • ….paunescu va ramane in istorie exact cum a recunoscut singur ca a fost………UN PORC………..!!!!!!!!.parerea mea este ca ………porcul este un animal folositor pe cand un comunist este ……….un animal daunator………

  3. Sorgintea acestui bust comemoratov se află, fără îndoială, chiar dacă nu exclusiv, în însăși dimensiunea monumentală pe care i-o atribuie citatul dv. din mărețul, neasemuitul „Raport Final“ acestui versificator sătesc.

    A avut toată viața ghinionul să i se dea mai multă importanță decît merită. I-au dat-o chiar aceia ca el – în bine și în rău. Și nu „reperează” nimic (și nimănui) trimiterea dvs, vulgară pe măsură, la răstrivializatul habitus de porc, descris acolo într-o manieră nesărată de vulgată a polemicii. Merită, în schimb, recitită acolo misiva literatului către împărat – se citește cam cu tot atîta jenă, dar mai cursiv, ca textele care-i dau importanță – avea totuși mînă, acest netrebnic scelerat.

    Din fericire, iată, spre deosebire de marea majoritate a netrebnicilor, lui nu i se lasă, nici după moarte, nici cea fie și cea mai vagă șansă de-a își recupera o porție cît de mică de demnitate. Dar cum se poarte spune asta demn, fără să ne mînjim încălțările cu înjurăturile greu de reținut? Prin vreun raport final despre raport, în oglinzi paralele?

    • A fost lumea mai frumoasa sau mai urita cu Adrian Paunescu? A facut-o el mai vie sau mai terna? Cum ar fi fost mai bine, mai suportabil, cu el sau fara el?

      Credeti ca a sprijinit ideologia partidului? Mai avea nevoie? Va inselati, n-ati simtit vremurile, toti eram imunizati la tot ce era Partid si Ceausescu. Nici nu mai auzeam, nimic nu mai avea inteles si continut.
      In schimb, am auzit clar mesajul unionist cu Moldova, mesajul antirusesc, redescoperirea mindriei. Am auzit muzica, poezia, vocea care ne spunea „sinteti minunati” si asa ne si simteam, asa si eram, minunati.

  4. .. si la Mizil , dl. primar psd a inagurat un bust al lui ap : ce la facut pe dl. primar proscan ,sa-l jeleasca pe ap in plin centrul Mizil ? sa ‘ documentat ‘ la cabinetul parlamentar adrian nastase ?? sa adapat la podgoriele subcarpatice ale marelui adrian nastase ?
    A meritat sa inlocuiesti o cruce inchinata eroilor , cu un inchinator la comunism ?

  5. Lipsa de rusine este a dumitale, domnule Tismaneanu. Milioane de tineri au iubit Cenaclul, milioane de romani inca mai fredoneaza la petreceri melodiile, isi amintesc cu emotie de cel mai important fenomen al tinerii sau adolescentei lor. Cum indraznesti sa vii tu, un birfitor, sa negi realitatea altora? Ai participat la vreun spectacol? Daca nu ai avut cum sa simti acea atmosfera, ok, ai pierdut, dar nu profana memoriile altora.
    Si cine esti tu, sarmane epigon, sa dai verdicte? Un emigrant care a putut sa-si lase tot si toate si sa plece. Nu meriti nici increderea colegilor americani, nici respectul celor lasati acasa.

    Sa ne spui acum din SUA ce ar fi trebuit sa simtim noi aici, acum 30 ani, asta da nerusinare.

    • @Dor: Si eram minunati cand crapam de frig la cozii, in clasa, in casa?
      Sau cand vedeam fericiti acasa cu o jumate de gaina dupa 6 ore de coada si faceam un dus rapid cu apa rece, dupa care ne bagam in pat, ca oricum nu exista nimic altceva de facut?
      Nu prietene, nu vom uita.

      • Da, ne simteam si eram mai minunati decit adolescentii de azi. Aveam alte optiuni, nu droguri, nu pozat in Playboy, nu manele, nu maritat cu un mos milionar, nu prostitutie, nu studii inutile pe banii tatii, nu plecat la capsuni.
        Si daca ai trait in Romania, esti un produs al acelei ere. Te simti un subprodus? Sau crezi ca tu esti o exceptie?

        Si acum cum o duc milioane de romani? Cvasi-majoritatea. Nu te intereseaza… Dar ce-ar fi sa afli chiar pe pielea ta cum ar fi sa traiesti cu un salariu mizer si haituit de banci?

        Culmea propagandei actuale este ca ati reusit satanizarea victimelor. Fie nu-si recunosc saracia, fie se auto-invinovatesc pentru asta.
        Repet ce-am mai scris intr-un mesaj, dar a fost cenzurat:
        Raul de acum, cel care conteaza, nu ne vine de la Adrian Paunescu, sau de la socialism. Raul vine de la cei care au permis bancilor straine sa practice dobinzi se 28% in timp ce in Vest, imprumutau cu DAE de 3-4 %. Raul vine de la acceptarea masurilor auto-mutilante cerute de afara.
        Concentrati-va vigoarea acolo, nu in defaimarea unui trecut pe care nu il puteti egala.

  6. Dintre toti, tocmai dumneata indraznesti sa dezbati acest subiect, domnule Tisminetchi? Ciudat si jenant moment in care sa te lasi cuprins de amnezie… Incearca sa nu stergi comentariul, daca tot te lansezi in dezbateri in spatiul public!

    • Primo, m-am nascut cu numele Tismaneanu. Secundo, m-am lansat in asemenea dezbateri de mult, inca din 1983, cand transmiteam saptamanal la Europa Libera si cand primeam acasa scrisori injurioase cu continut socant de asemenator cu asemenea mesaje. Am scris despre Paunescu inca din acei ani. Puteti citi volumul meu „Irepetabilul trecut” aparut la editura Curtea Veche. Ce se intampla acum in Romania probeaza ca titlul era inadecvat. Observ ce trecutul pare sa se repete. Motivul, intre altele, este ca multi prefera sa-l ignore ori sa-l uite. Ma si intreb cum de n-au aparut inca „Fiii lui Avram Iancu” :)

  7. Cred ca va sta mai bine atacand restauratia neo-comunista decat aparandu-l pe fostul colaborator al comunismului Traian Basescu.

  8. De mortuis nil nisi bonum, spuneau unii mai destepti decat noi.
    Ce e interesant e ca nu tin minte sa-l fi atacat asa virulent cat era in viata…
    Poate ar fi bine sa intelegeti, intelectual subtil cum va stim, diferenta dintre Adrian Paunescu poetul si adrian paunescu politrucul slugarnic. Bustul il omagiaza pe primul nu pe al doilea.
    Nu de alta dar sa nu riscati, fereasca Dumnezeu, sa confunde candva cineva pe politologul Vladimir Tismaneanu cu favorizatul puterii, in multe ipostaze ale sale, vladimir tismaneanu…

    • In aceeasi cheie, putem accepta reinhumarea acestui Niro Iozef, ca mare scriitor ungur, ignorand activitatea lui fascista?

  9. Chiar dacă Păunescu, ca și foarte mulți alții, a făcut și greșeli destule în viață, după părerea mea ar trebui să-i apreciem în principal opera și talentul; cred că statuia propusă a i se ridica nu este pentru meritele sale în U.T.C sau P.C.R. ci ca o recunoaștere a meritelor sale incontestabile ca poet și patriot. Ar trebui să ne gândim că mulți alți oameni de cultură, știință, politici, genii ale omenirii, în viața privată au săvârșit destule acte reprobabile dar aceasta nu le-a știrbit din aprecierea binemeritată din partea compatrioților lor. La noi, după fiecare schimbare politică dărâmăm toate statuile, cărțile de istorie, la propunerea unor persoane ca autorul articolului care, după părerea mea suferă de un complex de inferioritate care ar trebui tratat. După revoluție, un personaj de același calibru propunea demolarea Casei Poporului, Canalului Dunăre – Marea Neagră, ș.a.m.d.

    • Unii ma acuza de complexe de superioritate, Dvs ma banuiti ca sufar de un complex de inferioritate care ar trebui tratat. Multumesc pentru sfat. Cunoasteti infamiile publicate de Paunescu, dupa 1990, in revistele sale, impotriva lui Corneliu Coposu?

  10. Scriam si eu pe la 4 dimineata: http://mindporn.org/povestiri/bustul-tovarasului-adrian-paunescu/ :)

    Trebuie sa adaugam, chiar daca-i implicit, ca slujirea regimului Ceausescu insemna slujirea unui regim nationalist-comunist, cu o intreaga mitologie nationala fantasmagorica pentru inregimentarea maselor, indoctrinare pe care tovarasul Paunescu o facea cu mare pricere. Asta inseamna si azi, pentru ca se pune accent tocmai de „patriotismul” sau („poet national” si asa mai departe), asa cum si legionarii erau „patrioti”, la fel si national-comunistii, la fel si cei care incearca astazi sa reinstaureze un patriotism extremist vadit anacronic, pe moment limitat la populism, dar cu toate sansele sa degenereze precum s-a intamplat la vecinii maghiari.

  11. Mai lasa-ne cu Europa Libera. Cred ca penuriile locale si ilogice de anumite produse (de ex. la Galati nu se gasea sampon, la Buzau hirtie igienica, produse romanesti care nu se puteau exporta) erau provocate special ca sa creeze nemultumire si motiv de comentarii la Sopirlite. La fel si cu penele de curent. Cita economie se facea in 15 minute de intuneric? O, dar cita nemultumire.
    Razboiul Rece a facut sa fie raul mai rau, nu mai bun.

    Cenzura acestor comentarii arata ca gasiti periculos adevarul lor.

    • Cu placere, desi nu nu vad legatura cu articolul. Titlul: „Teoria critica a Scolii de la Frankfurt si radicalismul de stanga contemporan” sustinuta la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Bucureti in 1980.

      • Este adevarat ca Washington Post v-a numit lucrarea “un rechizitoriu vitriolic la adresa valorilor occidentale”? De curiozitate: cand v-ati transformat din comunist in mare anti-comunist? Sau poate v-a „transformat” cineva in desele dumneavoastra vizite in occident, la inceputul anilor 80, cand romanii de rand nu aveau voie afara?

        • Nu, nu este adevarat. Lucrarea (nu teza de doctorat, sustinuta in 1980, ci cea de licenta, sustinuta in 1974, si publicata in 1976) era numita astfel de catre un domn din Washington, DC, intr-o scrisoare catre redactie aparuta la pagina „Free for All”. Adica acolo unde, o data pe saptamana, se publica reactii din public la articole din ziar (comletari si critici, de obicei). Wra un raspuns la un articol care lauda activitatea Comisiei Prezidentiale de Analiza a Dictaturii Comuniste din Romania, semnat de jurnalistul Joe Crampton (sper ca nu gresesc numele). Prima oara am iesit in Occident in septembrie 1981, cand am si decis sa si raman. Nu faceti decat sa diseminati legende fabricate de Securitate. Oricum, tema articolului nu sunt eu, ci bustul bardului ceausist.

          • Numai putin dle. Tismaneanu. Internetul abunda de citate din lucrarile dumneavoastra din anii 70-inceputul anilor 80. Lucrari in care aduceti osanale comunismului. Sa inteleg ca dumneavoastra declarati public, deoarece acest forum este un spatiu public, ca toate aceste trimiteri, referinte la/citate din lucrarile dumneavoastra de lauda adusa comunismului sunt, deci, fabricate? ca toate sunt denaturari ale Securitatii? Ca dumneavoastra nu ati laudat niciodata socialismul si comunismul?
            Stiti cum era in biblie, cu cel care arunca piatra….Si aici e si legatura cu bardul ceausist.

            • Am impresia ca doriti sa ma puneti la zid. Va asigur ca am explicat de mii de ori despre ce era vorba in acele citate. V-am raspuns punctual, Dvs schimbati subiectul. Nu, nu am lucrat in nomenklatura ideologica, n-am fost jurnalist ori activist comunist. Numele meu nu apare in Raportul Final printre cei implicati in sistem, iar daca ar fi fost sa apara, m-as fi recuzat. Eu am dat un citat masiv din acest Raport, cu sursa si pagina. Dvs imi propuneti tot felul de atacuri de pe internet drept argumente. Oricat ati rasuci lucrurile, nu veti putea demonstra ca am fost ideologul dictaturii. Adrian Paunescu a fost poetul dictaturii. Cu un talent incomparabil deasupra unui Vadim Tudor ori Nicolae Dragos. Paunescu chiar avea talent, Vadim si Dragos erau doar versificatori marunti. Ceea ce, de fapt, este o circumstanta agravanta pentru Paunescu care a facut pactul cu Diavolul si si-a distrus talentul. Numai o gandire stramba, infeudata celor mai absurde sofisme, ar putea pune semnul echivalentei intre mine si Paunescu. Este ultimul raspuns pe care vi-l adresez. Ganduri bune.

  12. Ceea ce ma mira, este faptul ca acesti Tismaneni, Vasilesti si manolesti sunt de o seama cu acel comunism criminal si nenorocit; ce ne-a adus comunismul, cultural vorbind? o mana de tarani care pana nu de mult erau lucratori ai campului; ma intreb ce au creat acesti „intelectuali reputati”; la o gandire serioasa pot concluziona ca toti acestia, se bat pe istoria comunismului; eu nu am auzit de tismaaneanu sa organizeze vreo intalnire culturala, decenta si cu influenta puternica asupra maselor; nu am auzit de manolescu sa scrie ceva absolut remarcabil; despre Paunescu am auzit odata cu „Repetebila povara”..
    Totusi, vreau sa intreb intelectualii precum Tismaneanu, unde erau si ce faceau pe vrema comunismului care ne dadea 2 ore de program tv pe zi, unde erau cand muream de frig in case; vreau sa ii intreb ce au facut ei insisi pentru romani, as vrea sa ii intreb de ce nu au protestat cand intelectualii erau dusi la Canal…
    Cat despre Paunescu si Ceausescu, cred ca ar fi aproape decent si chiar obligatoriu, sa intelegem relatiile inter-umane; dar este mult mai usor sa dai cu piatra pentru tu nu ai o statuie sau o strada care iti poarta numele; intre noi fie vorba, politica ca orice alta meserie are multi practicanti dar putini sunt cei alesi; unul dintre ei a fost Titulescu…
    Oricum ar fi, Paunescu va fi retinut pentru cenaclu; comunismul este ideologic vorbind dar si ca mod de viata, o ipocrizie a speciei umane; o nivelare a valorilor; spre deosebire capitalism, care este absolut sincer, comunismul este falsitatea suprema a expresiei comportamentale umane;
    si acum imi cade ochii pe Horia Patapievici….alt produs al comunismului.
    Cat despre Iliescu, eu zic sa ne reamintim de „stimabilul” cum juca inele cu Ceausescu; cat despre procesul comunismului si alte texte de genul acesta, ar fi fost potrivit si obiectiv ca aceasta evaluare sa fie facuta de indivizi competenti si mai ales neimplicati; vorbim de Traian Basescu, vorbim de tismaneanu….voi ati trait si prin voi a trait comunismul; aveti decenta minima si va retrageti; ar fi mai potrivit sa faceti chestia asta acum pentru ca, altfel, se poate o miscare similara comunismului (miscare comunista care a beneficiat de conditii sociale optime) si sa sfarsit precum cei dela Canal…
    Concluzionand, putem vorbi de ipocrizia societatii romanesti; vis-a-vis de cum lauda Paunescu conducatorii epocii, ar fi bine sa vedem ca acele laude pot fi scoase foarte usor din text..la fel de usor cum au fost introduse; pana la urma, daca vrem un salariu mai mare, putem sa ii spuenm sefului cat de frumos este sau putem sa ii cumparam un ceas de mana deosebit, cu toate ca prostul nu stie treaba cu orele…
    Deci, ce a facut Tismaneanu pentru romani? in afara de jurnalistica si chestii istorice, adica treburi care pot fi facute de orice student la litere.

    • mai, concetatene,
      bre, compatrioate,

      dar matale unde erai pe vremea aia? erai sau nu nascut? ce tot ceri de la altii sa faca si sa dreaga in locul tau?
      eu am prins vremurile alea, le’am trait, am asistat la ticalosia pe care o facea paunescu, punandu’i pe pustanii adunati sa asculte muzica folk sa cante impreuna cu el iubire pentru ceausescu.

      da, ceausescu=romania, asta ii punea sa cante paunescu. partidul=poporul.

      si toata multimea aia de pustani, ametiti in prealabil de libertatea aparenta a muzicii folk, canta cu paunescu ceausescu-romania, partidul-poporul.
      iar din ’90 incoace, nu a fost paunescu marele candidat al partidului socialist si apoi marele intelectual al regimului iliescu?

      despre ce vorbim aici, reluam tezele securitatii, dupa 22 de ani?

      ps
      matale stii ce a fost primarul ontanu pe vremuri, asta care a ajuns cat un butoi de cand conduce sectorul 2? un mic activist comunist. acum isi face cruce cu trei maini si transfera pe sub mana parcuri dezvoltatorilor imobiliari (vezi fosta baza sportiva keoke de pe lacul tei, acum cartier de vile de lux).

      cum se face ca social democratii astia, fosti comunisti, iubesc atat de mult luxul?

  13. Stimate d-le Tismaneanu ,
    propun sa ii zburam capul de pe soclu, intro miscare simbolica ! dar ,daca e sa fim echidistati si corecti cu istoria , propun sa ii zburam capul de pe soclu la pachet si lui Solomon Katz aka Dobrogeanu -Gherea.
    A fost unul dintre membrii marcanți ai Partidul Social Democrat Român si
    Lev Leon Troțki îi face un portret special: „Printre miniștrii, diplomații sau prefecții din România, nu puțini sunt cei care au învățat alfabetul politic de la Gherea. Din fericire ei nu sunt singuri. Din 1890, Gherea a condus prima generație de muncitori socialiști români spre învățăturile marxismului. Gherea și Rakovsky au fost primii care au îndreptat Partidele socialiste spre Revoluția din Rusia și au inițiat un nou tip de partid socialist” .
    Fiul său, Alexandru Gherea, este unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist Român.
    A deținut în proprietate restaurantul gării din Ploiești, fapt ce îi dădea prilejul lui Titu Maiorescu să lanseze ironii la adresa competențelor sale critice, spunând că lui Gherea îi reușesc mai bine sandvișurile decât articolele de critică literară, în timp ce Hasdeu, cu umorul său binecunoscut, spunea că mâncarea de la restaurantul criticului Gherea era „mai presus de orice critică”.
    E adevarat ca a fost unul din apropiații lui Ion Luca Caragiale și a scris un articol foarte incitant în care a încercat să stabilească posibilele cauze sociale ale pesimismului lui Mihai Eminescu, acesta fiind unul din primele studii de receptare ale operei marelui poet.
    Ce ziceti ?Pe de alta parte ne-am umplut orasele de busturi de fitecine,oarecare ….

  14. La Bucuresti bustul lui Paunescu, la Odorhei urna lui Nyiro Joszef, poate ca ne trebuiesc si monumente ale nefericirii, poate ca sunt bune pentru memorie, sa nu ne lase sa uitam.

  15. De acord. De ce n-ati sarit ca ars cand Basescu l-a decorat pe Teoctist cu Ordinul Steaua Romaniei in grad de Colan?

    Ca si analist politic ar trebui sa fiti impartial. Nu sunteti impartial… deci nici credibil.

  16. Omu’ a facut si a dres, corect!. Acum e mort, Un bust e o bucata de piatra pe care , oricum , pustii de azi cu iphone nu dai doi bani. Pastrand proportiile , Tismaneanu, Liiceanu, Plesu nu sunt un Ioan Gavrila Ogoranu. Cand o sa mori tu, crezi ca o sa fie altfel?

  17. Stimate domnule Tismăneanu,

    Cred că ar trebui să facem o distincție clară între omul politic- nu de foarte bună calitate- Păunescu- și poetul real Păunescu- pe care unii pot să-l admire, alții nu, fiecare în funcție de gust. Alegerile politice nu foarte fericite întotdeauna- a se vedea Ezra Pound, de exemplu- nu știrbesc cu nimic din opera poetică. Vorba aceluiași, din Cantos ”Ceea ce aprig iubești va rămâne”. Așa cum prefer să-mi amintesc de inegalabilul poet Paul Eluard și nu de comunistul Eluard, de scriitorul Aragon și nu de comunistul Aragon și lista ar putea continua la nesfârșit.

    • @ Andrei George

      Foarte corecta pozitia dumneavoastra. Din nefericire, probabil datorita deformarii profesionale domnul Tismaneanu nu cred ca doreste sa faca o separatie intre cele doua fete ale lui Adrian Paunescu. Pe de alta parte domnul Tismaneanu – in acesta chestiune – ataca in acelasi mod in care comunistii ii penalizau, fara a discrimina opera artistica de activitatea politica, pe poetii ce scrisesera anterior instaurarii regimului comunist, si care au continuat sa fie fideli crezului lor. Si tot domnul Tismaneanu ne spune ca „observa ca trecutul pare sa se repete”, referindu-se mai degraba la altii decat la domnia sa.

      Sa nu ma intelgeti gresit, citesc cu placere articolele domnului Tismaneanu, si avem nevoie sa existe voci ca ale domniei sale care sa aduca la suprafata ororile perioadei comuniste. Insa nu suntem aproape cu mai nimic mai buni decat comunistii daca le copiem metehnele. Si cand zic asta, nu ma refer doar la domnul Tismaneanu, nu ma limitez la cei care l-au debarcat recent pe domnul Tismaneanu de la presedintia unui institut stiintific, ci mai ales mie.

      Adevarul crud e ca nu avem luxul de a arunca la gunoi ceea ce-a fost facut bine, infaptuit de oricare din inaintasii sau contemporanii nostri.

      • Vorbim de aceasta separatie de care vortibi in spatiul privat, intr-o monografie sau mai stiu eu ce, un in cel public. Cand e vorba de un monument public, care invadeaza spatiul public, totul este politic. Nu conteaza ca e vorba de un regim democratic sau autoritarist, arta publica este ideologica. Cum? Pai simplu, alegerea subiectului este una politic, fiind ales el capata in ochii masei atributul de „valoros”. De ce e valoros? Discursul politic oficial va spune, sa luam exemplul de fata, ca e valoros ca poet, e un mare poet national. Ce-a scris? Pai poezii patriotiste, ultra-nationaliste, de inregimentare si orbire a masei. Dar organiza si ritualuri de preamarire a sfintilor voievozi si Marelui Conducator, ajutand pe deplin legitimarea protocronista a unui regim criminal. Asta nu aminteste discursul oficial. De ce? Pentru ca vrea o legitimare asemanatoare, o legitimare populista plin apelul la false sentimente patriotist, la mari iubiri ale natiunii – anacronism vadit -, pentru ca vrea sa salveze nationalismul imaginar cu care masa a fost indoctrinata in regimul comunist, si sa-l foloseasca si reactualizeze azi. Toate astea in arta publica, in spatiul public, unde totul oficial este politic. Simplu

        • Dle. Bogdan, n-ați priceput nimic. Spațiul public va avea un monument ridicat unui mare poet. Dacă dvs. sunteți cel mai mare critic literar, ați citit tot ce a scris Păunescu și puteți formula o opinie competentă și justificată că nu e un mare poet, vă rog să o faceți. Altfel e jalnic discursul ăsta bazat pe neștiință și pe ce ați auzit de la alții.

        • @ Bogdan

          Multumesc pentru comentarii.

          Nu va pot contrazice – intr-adevar in acest caz si dumneavoastra si domnul Tismaneanu aveti dreptate: graba cu care i s-a ridicat lui Adrian Paunescu un monument, fara a lasa timpul sa discearna daca poetul Adrian Paunescu merita acesta onoare e suspecta. Si de aceea ii inteleg revolta domnului Tismaneanu care judeca acest act, suspectand – pe buna dreptate – ca graba cu care monumentul e cel putin o sfidare la adresa celor celor ce acuza comunismul, prin sustinerea politicianului si poetului de curte Paunescu.

          Ceea ce vroiam sa spun este ca desi inteleg foarte bine ca domnul Tismaneanu nu poate da semnale contradictorii ce ar putea fi interpretate – dansul are obligatia cel putin morala, daca nu si profesionala de a trage un semnal de alarma atunci cand se inaugureaza un monument dedicat unui sustinator al comunismului – cred ca ar fi putut, printr-o simpla fraza, sa mentioneze ca articolul domniei sale se refera la activitatea politica si propagandistica a lui Adrian Paunescu si nu la acele cateva poezii ce tin de adevarurile universale (relatii interumane, nu cele ce tin de „patrie si popor”) si care vor fi probabil singurele ce vor dainui peste timp.

          Altfel, vom repeta greselile trecutului de a nega in bloc si nediscriminant tot ceea ce a fost facut de un om. Avem nevoie de a cerne si de a pastra doar ceea ce a fost bun, si de pune ferm la zid restul.

  18. :-) Fumega putregaiul

    si umbla porcul cu antena prin toate satele si toti acei vajnici tineri cu origine sanatoasa, ce erau cultivati de regimul acelui cretin fiu de cizmar, gaseau si ei o bucurie umila acolo. Dupa o vreme s’au ajuns… ca partidul a avut grija de ei. Ei il iubesc si pe Paunescu si pe Ceausesc. Parca ii si aud cum spun ei de faptul ca toti aveau un salariu, ca toti aveau o casa, ca preturile nu erau mari &c… adica era mai bine.

    E normal sa li se sburleasca parul pe ceafa cand cineva le vorbeste de rau idolul lor din tineretea lor mizera. Asta e poporul. Astia au votat 80% cu FSN-ul in ’90. Pentru netrebnicii astia am iesit in strada in ’89. Mare bou. Mi’e lehamite. Il meritau pe Ceausescu cu varf si indesat.
    Nu’i asa? Te salut tineret in adidasi de salut generatie in blugi… imi vine sa vars… si toti copiii aia de la coada vacii visau cu ochii deschisi la o pereche de blugi care era 2-3000 lei… Pe Covaci cine stie… O generatie alfabetizata de un netrebnic. Cum ridica el stadioanele in picioare pentru pace, pentru tovarasul secretar general… pentru umanitate si toate rahaturile pe care le debita….
    Dar au ajuns la putere baietii de la UTC care il idolatrizau… carora le daduse o indentitate…
    nu mai ridicau doua degete in V… era prea occidental semnul ala… prea hippy, prea neromanesc… faceau cu doua degete L-ul de la libertate… ca Romania era libera de sovietici in mintea lor tembela de securisti ingnoranti. Si ii reeduca pe toti in numele acestei ideologii ceausite… si pe Stefan, si pe Iancu, te toti de parca toata istoria noastra era plina de sincofantii lui Ceausescu…. Porc… ? e prea putin.

    In 89 toti l’au scuipat in fata cand l’au intalnit pe strada. Azi se vede treaba ca mai toti bucurestenii de atunci au cam plecat in alte tari… au venit baietii aia de pe campiile patriei la Bucuresti si vor sa aiba si idolul lor. Halal sa le fie.

    • Dle Tismaneanu,

      nici ca se putea mai nimerit in cheie suprarealista – Plantarea lui Paunescu in Parcul Icoanei se asorteaza la perfectie cu ramasitele reinhumate ale marelui poet al carui nume nu-l retin.

      Acele Comisii Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste , indiferent de tara ex-membra a lagarului comunist au fost un pic cam legere daca ar fi sa le comparam cu celebrul tribunal de la Nurenberg .

      In Germania un personaj de calibru scriitoricesc si un elitist filofrancez precum Ernst Junger este inca trecut sub tacere – nu a contat nici pozitia sa subversiva , nici celebrul salut cu care a onorat o familie purtatoare de stea galbena pe o strada pustie .
      In Europa de Est lucrurile par a fi invelite in foi de vita – oase reinhumate, poeti de tralala eternizati, in scuaruri mic-burgheze., alegeri cam a cote in Serbia.
      Pacat de cei care s-au irosit, au suferit si au murit pentru Eurovision si banane.

    • Va multumesc ca ati amintit aici „Antena va apartine”, oroarea televizata saptamanal, organizata prin sectiile de propaganda ale comitelor judetene. M-am uitat de vreo doua-trei si am fost ingrozit. Paunescu dirja el insusi, obez, limbut si titanozaur, spre a relua o formula a lui Petre Pandrea despre Goering, grupuri de batrani care sa recite in cor verusri pentru Ceausescu. Ii mai punea sa si cante… Grotescul se ingemana cu macabrul in acele spectacole ale umilirii si degradarii umane. De acord si cu schita de sociologie a publicului paunescian. Nu ma indoiesc ca era slavit si iubit intre activisti. Unii dintre acestia (Bostina, Copos, de pilda) au devenit milionari ai tranzitiei. Dar chiar si acestia stia ca au de-a face cu un farseur, cu un panglicar. Nu pot sa ma pronunt pe tema Basarabiei in poemele lui Paunescu. Ca ipoteza, as spune ca el putea fi sincer (repet, doar in acea chestiune) si ca aceasta sinceritate convenea PCR ptr a testa apele si pentru a mima patriotismul veritabil. Oricum, a fost unul dintre cei mai activi si funesti mitografi ai comunismului dinastic.

      • :-o nu mai tineam bine de unde venea expresia cu porcul care plimba antena prin judet… :-)
        da, era un banc din acea vreme, pentru cei care il indragesc pe marele bard.

    • Răzvane dragă, tu l-ai citit pe Păunescu ? Dacă da, atunci poți comenta din postura unui om care poate spune ceva- din punct de vedere al gustului literar. Dacă nu, toate invectivele pe care le folosești nu ilustrează în mod jalnic decât precaritatea gândirii tale. Nu știu de ce ai ieșit matale pe stradă în 1989 și nu văd ce legătură are acest lucru cu fărâma de civilizație pe care a adus-o Păunescu pentru tot ce reprezenta în perioada aceea tineretul României. Nu te condamn, îmi pare sincer rău că nu ai citit suficient și că nu poți avea detașarea normală unui om civilizat.

      • E ca la manele, nu trebuie sa fac analiza pe text ca sa spun ca nu imi plac.
        Le auzi si iti dai seama ca nu este vorba despre un progam estetic ci despre un mod de viata.
        Da, mea culpa, mici manelele nu imi plac. Probabil ca sunt prea limitat.
        Adevarul este ca nu manelele sunt problema ci cei care asculta manele.
        Si aici e la fel. Nu Paunescu e problema ci cei care il cultiva (si atuci si acum). Ei nu imi plac si consider ca este corect ca si ei sa nu ma placa pe mine.

    • da domnule,ai pus punctul pe j….cui ii place si cui nu….ai facut o radiografie exacta perioadei.cei care iubesc acea perioada si implicit pe porc, cred ca nu aveau nici macar un radio unde se putea asculta programul 3 si unde se mai transmiteau din cand in cand si piese din occident.sa compari pe porc cu EMINESCU… .e ….fara cuvinte…sunt surprins ca in 2012 mai sunt din cei ce regreta „vocea patriotului nationale”,cand au atatea optiuni….se vede treaba ca propaganda comunista a avut maestri de seama…

      • Dragă Domnule,

        Una din zicalele românești este că ”cine spune ăla este”. Dacă pe dumneata te face să te simți mai bine, superior și curat și fără pete folosirea unor cuvinte precum ”porc” acest lucru îți cam arată nivelul de educație și de cultură pentru care, nu-i așa, alții sunt cei vinovați. Oricum această dezbatere este extrem de interesantă pentru că arată că :
        1. totalitatea celor care folosesc astfel de termeni ”porc”, etc. nu numai că nu l-au citit de loc pe Păunescu- deci folosesc ceea ce se numește ”hearsay” în loc de fapte concrete (memorabil comentariul cum cineva a auzit de la altcineva că poetul cumpăra jucării de mii de lei copiilor- da, este o dovadă indubitabilă- dar despre cu totul altceva- cum ar fi nivelul detractorilor lui Păunescu) ci în general n-au prea citit nimic- de aceea și nivelul de cultură, educație și inevitabil- de exprimare- este jenant.
        2. Din detractorii lui Păunescu- fără să-l fi citit vreodată- majoritatea au crunte complexe de inferirotiate pe care cred că și le pot acoperi- prin injurii și folosirea unui limbaj suburban. Faptul că-l faci pe cineva ”porc” nu te ridică decât în ochii celor de același nivel- jalnic- cu tine.
        3.Dezbaterea în sine, din păcate pentru dl.Tismăneanu- nu știu dacă domnia sa a urmărit acest aspect însă e ceea ce a obținut- n-a făcut decât să elibereze elemente de ură atavică și viscerală, fără nici un fel de fundament, din partea unei gloate care nu este capabilă să realizeze ceva- dar dorește și moartea celor care fac. Revenind la subiect, toate țările de bun simț își omagiază valorile autentice, indiferent de politica trecătoare pe care au făcut-o, pentru că respectivele valori- de dreapta sau de stânga- fac parte din patrimoniul național. Statuia, pe care o salut și care sper să fie urmată de multe altele- subliniază valoarea poetului Păunescu- valoare care se află exact în ochiul cititorului și nicăieri altundeva- și nu vremelnicul politician Păunescu. Dacă anumite persoane nu pot înțelege acest lucru, e vina educației proprii.

        • Eu n-as folosi cuvantul gloata despre cei care scriu aici. Nu v-a obligat nimeni sa intrati in aceasta discutie. Daca va stingheresc unele luari de pozitie, OK, ati spus ce-ati avut de spus, ati fost auzit, nimeni nu va „cenzureaza”.
          Adrian Paunescu s-a numit singur, in decembrie 1989, „porc”. Suntem in registrul unei auto-descrieri. Poate doar Vadim Tudor a cobarat la acelasi nivel abisal de servilism precum Paunescu. In textele de adulare a familiei Ceausescu Paunescu nu s-a injosit doar pe sine, a injosit limba romaneasca. Amestecul de „noroi si stele” despre care a scris si el a creat imense confuzii, a derutat o generatie. Imi amintesc de neobrazarea lui Paunescu atunci cand, in 1997, a indraznit sa scrie ca se identifica moral cu disidentul polonez Adam Michnik. Wram cu Michnik in biroul lui CTP, la „Adevarul”. Acesta ne-a aratat textul lui Paunescu, i-am explcat amandoi vizitatorului polonez despre cine era vorba. S-a scuturat infiorat si revoltat. Las placerea istoricilor literari sa descopere ce va ramane din opera lui AP, ca si din aceea a unui Beniuc. Din punctul de vedere al unei etici a neuitarii, Paunescu a fost opusul a ceea ce inseamna viata traita in adevar.

          • Stimate domnule Tismăneanu,

            Îmi pare rău dar termenul de ”gloată” (englezii au un cuvânt specializat- mobm, noi din păcate nu-l avem) reflectă exact calitatea și nivelul celor care n-au citit un vers în toată existența lor dar se simt foarte importanți când îl fac pe Păunescu porc. Pe plan politic aș putea înțelege încrâncenarea dvs. momentană ținând seama de condițiile în care ați crescut. Pe plan moral însă nu pot să o pricep- atâta vreme cât nu discutăm despre ”porcul” Păunescu ci despre poetul Păunescu despre care nici dvs. și nici eu nu putem lansa judecăți definitive. Așa cum cred că ați prefera ca istoria să și-l reamintească pe politologul Tismăneanu și nu pe omul de casă a lui Băsescu-Tismăneanu. Ca și cititor al uneia din lucrările dvs. (ca să păstrez tonul gloatei- voi spune că ”pe aia cu comuniștii”) eu îmi voi reaminti cu plăcere de prima ipostază.

  19. Baietii de pe strada Dreapta se cearta cu baietii de pe strada Stanga, facandu-ne sa uitam in tot acest timp de fetele din intregul oras; nici una dintre ele nu va avea vreodata bustul imortalizat in Centrul Cetatii, desi chiar ar merita.

    • Mda, multim pentru comentariu impaciutor. Remarc ca ati avut grija sa evidentiati si fotografia aceea „duioasa” in care pareti gata de rasu-plans pentru pacea universala si prietenie intre popoare si idei. Cum spunea cineva odata” Boule”!

  20. @Razvan: Wow, cata „sfanta manie proletara”! :)
    Propun sa adunati si sa ardeti toate „caramizile negre” ale lui Paunescu intr-un autodafe „purificator” si simbolic!
    Cata ura, cata ignoranta as spune!
    Ma intreb, ati scris ceva memorabil in viata Dvs.? In afara de comentarii, evident!
    Paunescu a scris! Si bune, si rele, si poezii memorabile si ode abjecte…
    Ar trebui sa-l judecam doar pentru unele sau doar pentru altele? Ar trebui sa va judec prin prisma comentariilor Dvs.? ;)

    • Lichelele astea au facut parte dintr’un sistem care mi’a distrus tineretea. 10 ani de adolescenta manjiti de balele acestor netrebnici. Nu ma luati pe mine sentimental cu autodafe-uri si alte chestii din astea. Acel regim practica cenzura! Asta in caz ca pierdeti persepectiva.

      Nu discutam despre estetica la Kant ci vorbim despre un om care a sprijinit cu foarte mult succes un regim oribil. Si s’a bucurat de succes pana s’a crezut mai tare ca partidul, s’a crezut conducator… or, nu era loc decat de unul.

      Opera lui trebuie judecata nu din punctul de vedere al ideologiei, sau al nationalismului… adica pana aici e bine si de aici e doar gunoi… ea trebuie judecata din punct de vedere al autenticitatii.
      Frumosul ca sa fie frumos trebuie sa fie autentic. Puteti sa va faceti o ideie citind critica lui Eugen Ionescu facuta lui Victo Hugo. Cam asa ar trebui ca inceapa cei care ar avea vre’o intentie de critica literara. Eu nu am chef. Mi’a ajuns ca i’am fost contemporan. Asta era expresia lui, nu? Ne bucuram ca suntem contemporani cu… Dar porcariile scrise de el nu erau numai despre Ceausescu, pace, &c. Scria tot felul, de la sex la mandria nationala. Cine vorbea de mandrie!?… el a schimonosit cel mai mult idea de natiune. El a ajuntat la crearea unei generatii care… iata, cu mandrie ridica stindardul. Asta e generatia lui Paunescu! Asta e omul nou nascut in matele unui sistem muribund. Si el a fost doctorul Frankenstein care a creat acest monstru, aceasta sensibilitate triviala care facea apologia unei spiritualitati atee, a unui umanism criminal, si a unei libertati de sclavi.Totul era maculat de acest noroi ideologic. Si nu ma refer la ode inchinate lui Ceausesc. Deloc!

      Cuvantul cheie este autenticitatea. Dar traim intr’o tara in care Dan Diaconescu este un posibil candidat la prezidentiale. Fac pariu ca DD are o parere excelenta despre Adrian Paunescu. Nu am nici cea mai mica indoiala in aceasta privinta. Si nu numai el. Cred ca si multi alti vajnici „jurnalisti” ai zilelor noastre. Ei sunt generatia cu pricina.

      • Personaj torential, inzestrat cu un talent vulcanic si cu un temeperament coleric, Paunescu a pornit, in felul sau, ca un autentic contestatar din interior, un fel Evgheni Evtusenko a la roumaine. Parea greu de domesticit. S-a identificat cu N. Ceausescu asa cum Evtusenko a fost, un timp, solidar cu Hrusciov. Dar Evtusenko (mai putin) si Andrei Voznesenski (mai mult) au inteles treptat ca sistemul le cerea sprijin neconditionat, deci ca nu ei manipulau sistemul, ci sistemul ii manipula pe ei. Primul a facut concesii, al doilea aproape deloc. Paunescu si-a abandonat ceea ce numiti autenticitate, mai ales dupa 1971. Chiar Constanta Buzea, sotia sa din epoca, martuseste in jurnalul aparut acum cativa ani ca ajunsese sa nu-l mai recunoasca. Devenise principalul rinocer, scotea sunetele de care avea nevoie regimul. Fenomenul Paunescu era consubtantial cu fenomenul Ceausescu. Nu cred ca am gresi spunand ca Paunescu s-a facut vinovat de distrugerea morala unei intregi generatii. Ganduri bune.

  21. Un bust închinat acelui versificator incontinent de Păunescu într-un distins loc din centrul Bucureştiului este un scandal uriaş. Setea de revanşă a comunisto-securiştilor este înfiorătoare. Se pare că într-adevăr nu le mai ajung bogăţiile, supremaţia politică, dominaţia pe care o exercită asupra societăţii. Vor neapărat să-şi subjuge şi memoria, să-şi spele oribila imagine cu care rămân în istorie.

    Impunerea unui cult public al celui mai scabros slujitor al cultului lui Ceauşescu este o prima mişcare a unei ofensive destinată reevaluării ceauşismului. Ceea ce urmăresc aceşti ticăloşi nu este însă reabilitarea lui Ceauşescu, ci a epocii lui, epocă în care ei s-au format şi au prosperat. Omagierea publică a acelui monstru al imoralităţii, cinismului şi josniciei care a fost Adrian Păunescu este semnalul contraofensivei straturilor celor mai imunde ale societăţii noastre, sub conducerea partidului şi securităţii.

    Prin “cenaclele” sale Păunescu a fost şi ceea ce nemţii numesc un Bauernfänger sau Rattenfänger, adică un “vânător de ţarani” sau “vânător de şobolani”, un captator de fraieri pentru ceauşism. Rezultatele le trăim până azi.

    • Multumesc, Rasvan, pentru acest comentariu care adanceste un subiect extrem de important: care era profilul social al celor care se entuziasmau la procesiunile paunesciene? Tot asfel, sunt de acord ca acest cult public actual al unui poet de curte din cea mai servila categorie face parte dintr-un mai larg scenariu de reabilitare a acelor timpuri de represiune si mizerie.

      • Aveai între 15 şi 25 de ani, trăiai într-o Românie izolată, asuprită, umilită, terorizată. Trăiai rău, copleşit de privaţiuni, fără speranţă. Setea de generozitate, frumos şi libertate proprie oricăror tineri, te-a făcut să te îndrepţi spre ceea ce ţi s-a părut atunci a fi un fel de oază de lumină în urâtul apăsător din jur: cenaclul Flacăra.

        Acum ai între 40 şi 50 de ani, eşti adult, dar tot nu te-ai dumirit că ce ţi-a legănat ţie adolescenţa nu era decât o înscenare cinică de captare a tineretului la căruţa şatrei ceauşiste. Chiar nu realizezi că totul acolo era fals, de prost gust, măsluit !? Simţirile tale erau probabil sincere şi autentice, dar cadrul creat de Păunescu era destinat numai şi numai cultului lui Ceauşescu, nimic mai mult. Voi tinerii, eraţi doar idioţii utili.

        Se poate întâmpla oricui ca la 18 ani să se îndrăgostească de vreo prostituată oribilă, dar să continui s-o iubeşti şi la 50 de ani, e cam mult, nu !?

        • Cred ca toti acesti apologeti paunestieni, saturati de melancolica admiratie blegoasa a „epocii de aur”, nu merita atata atentie si mai ales, un tratament de pe picior de egalitate din partea unor oameni culti, corecti si cu mult bun simt.
          Numai gandindu-te la eroii acestui „bard” – cei doi agramati, culminand cu „mult iubita si stimata, eminent om politic, savant de renume mondial” – daca ai putin bun simt, nu poti sa nu descifrezi ipocrizia fanariota a „marelui alb”. A avut talent? Cum poate un autentic bard sa-si inchine talentul unor astfel de idoli?! A fost nevoit, fortat de racilele regimului, sa-si disimuleze mesajul? Dar, atunci, de ce nu a denuntat vehement regimul comunist, odata cu inlaturarea lui ceausescu de la putere?
          Nu! a fost un biet oportunist care si-a pus talentul capatat la nastere in slujba arivismului nedeclarat. In ingamfarea lui, nici macar nu i-a trecut prin minte ca lumea va vedea, ca printr-un geam transparent, adevarata mizerie ascunsa cu grija in spatele „falnicelor” declamatii cabotine.
          Iar cei ce, pe diferite cai, vor sa-l ridice pe socluri valorice nemeritate au ca scop intentia machiavelica de autentificare ca patrioti a propriei lor tagme de tradatori de neam si tara, de lefegii ai neocomunismului al carui autor direct si mentor inca incearca sa scape cu fata curata de raspunderea pentru crimele comise.

          • va multzumesc d nilor Razvan,Tismaneanu si Lalu.sint de parere ca trebuie raspuns chiar daca dialogul cu trogloditzi e dificil.poate unii tineri de pe margine cu bun simtz vor invatza ceva.
            din memorie;acad eugen simion spunea cu ani in urma:partidul m a imbracat,partidul mi a dat de mincare,cum sa nu servesc partidul?cind se vorbeste de poetul paunescu,imi amintesc ca circulau prin 82,pe ascuns,versuri de genul:sa fac dragoste in lanul de porumb,cu o fata virgina in singele unui porc recent ucis….!era dupa ce marili poet fusese ashezat cu ritul pe labe;trogloditzii ar spune datorita accidentului,eu zic ca se oferise ocazia ca prea devenise popolar.marili om de afacere rumin copos,preten cu printzishorul nicu,era un modest profesor de educatzie fizica ce circula cu ia ma nene prin Tasnad

  22. Nu-mi vine sa cred ce comentarii citesc! Ce se pricep unii sa nuanteze si sa discrimineze intre soriciul si grohaitul in rime ale porcului. Ce duhoare de cocina si de minti statute!

    Domnule Tismaneanu, chiar merita sa va irositi talentul si timpul cu acest popor balcanic gaunos?

  23. domnule profesor,

    nu imi pot explica pasiunea si energia de care dati dovada cand va ocupati de asemenea subiecte.

    in schimb imi aduc aminte ca in momentul in care Vasile Paraschiv a refuzat distinctiile presedintelui Basescu abia ati scris doua trei randuri.

    evident fiecare scrie despre ce doreste; cum de altfel fiecare citeste ce are chef.

    dar parca sunt mai interesante textele dvstra pertinente si la obiect despre I.D. Sirbu, Alexandru Ivasiuc ca sa nu le amintesc pe cele despre T. Judt… care fac deliciul oricarui intelectual (sau banal inginer cum sunt eu).

    cu bine,

    • Mi-ar fi fost greu sa scriu despre acel subiect. Sorin Iliesiu si cu mine am fost cei care l-am propus pe Vasile Paraschiv pentru decorare, dl Basescu a acceptat propunerea noastra. „Steaua Romaniei” reprezinta statul roman, nu pe presedintele Basescu. Ganduri bune.

  24. Da, comentarii halucinante, filigrane de chermeză patriotardă, mugete, bale, copite, hohote tricolore, sofisme de aprozărese zbârlite… Când aud „voci din poporˮ decupând acribios și evlavios înzestrarea lirică a lui Păunescu, separând-o duios de verva lui suină, mă ia cu melancolie.

    Suntem tentaţi să identificăm, în parcursul excentric al lui Adrian Păunescu, o constantă și volubilă schizofrenie. Avem opera poetică, fabuloasa hărnicie versificatoare, dar şi spectacolul de mătănii umede, plocoane excitate şi bulbucări omagiale în faţa tronului ceauşist. Omul părea sfâşiat, așadar, între vocaţia de silf şi voluptatea de lingău. Iubea şi nectarul, şi zoaiele. Şi eterul, şi duhoarea. Afişând asemenea, contradictorii opţiuni de viaţă, nu aveai cum să nu-l suspectezi de o inexplicabilă dedublare. Însă, eu unul nu sunt convins că abnegația bicefală e nota definitorie a sufletului păunescian. Cred mai degrabă că o impură lăcomie a prezenţei proprii, râvna de a fi ubicuu, de a perora tonitruant pe stadioane, în amfiteatre, pivniţe, lupanare şi biserici, şi dorința de a se bălăci în anturajul suprem al tiranului, constituiau resortul de adâncime al fiinţei sale. Nu un sofisticat joc existenţial, de disident paradoxal ce sabotează Puterea curtând-o şi face binele păcălind astuţios Răul, a fost agenda acestui controversat personaj. Indeniabil înzestrat pentru oratorie, stih şi butadă, hulpav şi harismatic, Adrian Păunescu nu s-ar fi resemnat niciodată cu o fecundă asceză culturală, departe de pulsaţia hipnotică a notorietăţii imediate. Era prădalnic, rumen, lipicios. O uriaşă meduză, ce-și premedita, infatigabilă, bustul. Pe care, hélas!, iată că l-a dobândit.

  25. Stimate Domnule Profesor,

    Va citesc din cand in cand blogul (din pacate timpul nu imi permite sa citesc mai mult). Evit sa comentez pentru ca trebuie sa recunosc faptul ca nu sunt un bun cunoscator al istoriei sau al politicului (as putea sa scriu anumite lucruri ridicole :)). De data aceasta simt nevoia sa fac cateva observatii:
    1. De la „demiterea” (sau ce a fost actiunea Domnului Ponta) Dumneavoastra din IICCMER am crezut ca va veti resemna, asa cum au facut multi romani (cateodata le zic prietenilor mei ca in Romania nu se poate face revolutie din cauza „spiritului mioritic” a.k.a. „las-o bah asa, noi sa fim sanatosi”). Ma bucur ca nu ati facut-o si ca in continuare inmuiati stiloul in cerneala si scrieti despre necazul poporului roman, un popor caruia timp de peste 60 de ani (aproape 20 de democratie a la Iliescu + 40 de comunism) i s-a tinut un pumn infipt in gura pana la punctul la care s-a obisnuit cu starea asta.

    Sper sa o tineti tot asa, si pentru ceilalti comentatori care au interpretat ad litteram cuvatul „cativa”, un lucru sa fie clar: suntem MULTI cei care vrem o AVEDARATA schimbare in bine a Romaniei.

    Dar ce inseamna schimbarea in bine?! Pentru mine este simplu: cu cat arhitectii dezastrului romanesc (Iliescu fiind numarul 1 in grup) sunt mai aproape de conducerea tarii cu atat suntem mai departe de binele Romaniei.
    Cum am spus, nu ma pricep la politica, motiv pentru care am tendita sa simplific: „Zi-mi unde este Iliescu, si iti spun unde se afla Romania”.

    2. Observ in randul comentatorilor atacuri acide la adresa Dumneavoastra si vad energia pe care o consumati in a le tine piept: nu va pierdeti timpul! Mi-este clar ca este o campanie bine pusa la punct (pana ce si un novice in ale politicului – cum sunt eu – isi poate da seama). Nu va faceti griji: ce e val, ca valul trece…

    Momentele pe care le-am trait arata un lucru clar: oamenii vor lupta in continuu pentru bunastare – orice ar insemna ea (caderea blocului comunist, primavara araba sunt dovezi in directia asta). Mai devreme sau mai tarziu, politrucii vor disparea.

    Ca sa revin la articol: mare, mic, mediocru poet – nu stiu, nu pot sa evaluez poezia lui Paunescu pentru ca nu sunt critic literar. Ce e clar, este ca individul a avut o coloana vertebrala cat a unei moluste. Cuvantul suckup are fi un eufemism in contextul relatiei lui „marelui poet” cu fostul regim. Si dupa Revolutie, „marele poet” a avut contributii substantiale la ridicarea culturala a poporului Roman :).

    Salutari din New Jersey,
    Cristi

    • Multumesc pentru mesaj. Eu cred ca putem vorbi despre revelatorul Paunescu: spune-mi unde te situezi in raport cu Paunescu si-ti voi spune unde te situezi in raport cu comunismul si cu condamnarea sa. Don’t worry, nu mor caii cand vor cainii, cum mi-au scris numerosi oameni de buna credinta in aceste zile. Ganduri bune.

  26. @cristi – excelent scris! felicitari.
    iar aceasta: “Zi-mi unde este Iliescu, si iti spun unde se afla Romania” este geniala, cea mai buna analiza a ultimilor 20 ani. intr-o singura fraza!!!
    PS: pot sa o folosesec din cand in cand? cedati drepturile de autor?

  27. @Razvan: Nu va iau „sentimental”, imi e perfect egal ce va apasa, ce v-a marcat tineretea etc. Nu v-am citit operele, daca aveti, ca sa le pot compara cu cele ale lui Paunescu. V-am citit doar comentariul. M-a frapat, ca si la Dl. Tismaneanu de altfel, lipsa a ceva, nu stiu, respect nu cred ca e cazul, bun simt elementar poate e cam dur, sa zic lipsa unei minime retineri in a acoperi cu noroi si tot felul de invective pe cineva care nu se mai poate apara. Recunosc, n-am fost „marcat” de cenaclul sau, chestie de varsta, in schimb da, mi-au placut poeziile sale, apreciez cantaretii de folk pe care i-a lansat si, oroare!, apreciez si chiar imi lipseste nationalismul promovat de el!
    Paradoxul este chiar vizibil: noi aruncam cu noroi intr-un biet bust al unui poet care, cu toate pacatele lui, a reprezentat totusi ceva pentru literatura romana si pentru spiritul national, in acest timp ungurii ingroapa, (cu onoruri nationale maghiare pe teritoriul statului roman) cenusa unui alt poet controversat.
    Stiu, e la „moda” sa ne batem joc de orice, e „desuet” sa mai fii nationalist dar prefer oricand poeziile patriotice ale lui Paunescu in fata negationismului umil din prezent. Nu idealizez nici pe departe comunismul dar spiritul national de atunci, promovat in buna masura de Paunescu, il regret intr-adevar.

    • Nici Ceausescu, nici Pol Pot si nici Hitler nu mai sunt printre noi pentru a se apara, asta nu inseamna ca nu trebuie sa spunem raspicat ca au fost niste criminali.

      Expresia „sa ne batem joc” nu este potrivita! Eu nu imi bat joc. Bataia de joc e zeflemea, e ironie, e sarcasm,… e prea usoara.

      Iar pe dumneavoastra nu trebuie sa va intereseze decat comentariile mele dupa care aveti deplina libertate sa ma judecati. In acest caz sentimentele mele fata de generatia educata de Paunescu sunt destul de bine descrise desi aproape de loc elaborate. Pe dumneavoastra asta trebuie sa va intereseze insa. Nu am riguros nimic altceva sa va comunic, dumneavoastra neintrand in randul auditoriului caruia ma adresez de regula.
      Cat despre alegerea pe care ati facut’o… imi pare rau pentru dumneavoastra. E chestie de educatie probabil si de mediu social. Este drept insa ca nici nationalismul comunist nu a putut fi concurat cu succes de o ideologie alternativa. Asta poate si pentru ca a avut un imens succes intr’o societate profund transformata de comunism care iata reuseste sa se reproduca.

      Si inca un detaliu. Statuia din gradina Icoanei nu este statuia unui poet. Este statuia unui propagandist al regimului Ceausescu. Si aici cam pierdeti perspectiva. Stiati ca Joseph Goebbels a scris si el poezii? Goebbels a fost si el poet! Ar merita si el o statuie? Si el a reprezentat ceva in istoria Germaniei si multi isi gasesc inca inspiratia in poeziile lui.

      Mai trebuie adaugat ca sunt pentru editarea operelor complete Paunescu. Complete insa! Cu tot ce a scris. E chestie de marturie istorica care trebuie sa ramana pentru ca generatiile care vor veni sa poata intelege ce vremuri abjecte au fost pe aici.

      PS. repet ceva ce am mai tot spus. Oamenii care au facut Romania, cei care isi spuneau partida nationala, adesea si’au jertfit averile pentru idealul lor. Pigmeii din ultima vreme fac avere din retorica nationalista. E o diferenta majora de sens. Unii doreau sa creeze natiunea, sa ii dea stralucire si putere. Altii doar vroiau sa mobilizeze masele, sa manipuleze spiritul public si sa ajunga ei mai sus, sa isi auda glasul pe stadioane, sa fie aclamati, &c. Paunescu a fost parca luat la intrebari de organele de partid si de stat, cand a fost considerat periculos datorita popularitatii sale care concura cu cea a celui mai iubit fiu al patriei…, a fost luat la intrebari despre mijloacepe prin care si’a construit casa. Chitante, chestii din astea. Omul castiga serios din opera sa sociala si culturala de edificare a societatii socialiste multilateral dezvoltate.

  28. Eu l-am citit pe Byron, Goethe, Tzara Wallace, Crane si nu mai stiu cati altii. Imi spune si mie ce motiv as avea sa-l citesc pe Paunescu? Milioanele din generatia mea nu l-au citit, dar lumea isi aduce aminte de el ca groaza, fantoma unui trecut ce credeam sa nu mai revina. Din cate vad pe internet (inregistrari video) Paunescu pare un soi de hipiot obez care, la fel ca hipiotii, zbiara si miorlaie despre pacea intre popoare, floricele, femei si alte baliverne penibile care faceau vocabularul poetilor romantici ratati din secolul XIX. Pana aici treaca mearga, dar daca i s-a facut bust astuia, trecutul odios pe care Paunescu l-a reprezentat e pe cale sa revina si asta e grav. In ce priveste atacurile la adresa profesorului Tismaneanu, sunt hilare, penibile, predictibile si la fel de lipsite de imaginatie precum poezia lui Paunescu (deduc valoarea poetica a lui Paunescu de pe urma ineptiilor rostite de cei care-l apara).

  29. Domnule Tismaneanu daca ne amintim de modul in care partidul comunist si-a facut intrarea pe tancurile sovietice(armata eliberatoare) si ulterior masurile „step by step”cu care au inrobit poporul roman,ideologic si fizic,nu este de mirare ca acum in anul de gratie 2012,dupa ce Ponta a luat oneros conducerea guvernului,restauratia sa pus in miscare.Faptul ca se actioneaza dupa tipare vechi dar verificate dealungul istoriei nu trebuie sa ne mire,ci sa ne ingrijoreze,tinand cont de faptul ca acum au la dispozitie mijloace moderne ,mult mai eficiente decat au avut vechii bolsevici.Tinand cont de labilitatea poporului nostru si faptul ca uita repede,vom avea in curand parte de plasa pe care o tes bolsevicii noi pentru a ne inrobi si mai mult si pentru a ne indeparta de valorile democratiei reale.Mijloacele perverse de persuasiune vor duce la invrajbirea tot mai mult a oamenilor(divide et impera) si la distrugerea al putinului”bun”castigat dupa ’89.Daca nu se vor gasi mijloace de a se impotrivi acestor satanisti de catre societatea civila de intelectualitatea adevarata,acestei ofensive bolsevice,eu unul prevad acestei tari un viitor foarte sumbru. Restauratia odata pornita…vai de restaurati !

  30. In Gradina Icoanei s-au gasit sa puna bustul? Macar sa fi fost un bust calare, dar asa un bust simplu?
    Spunea cineva de milioane de romani care il iubesc pe bard. Poate ca sunt, dar mi-ar placea ca parcul acela sa nu contina acel bust. Sunt atatea locuri in care putea fi pus…: sediul grivco, sediul psd sau PNL, de ce nu in bratele statuii lui Traian cu lupoaica? L-ar fi tinut Traian in brate, pfoai ce alegorie, ce metafora ar fi fost!
    Sa-i fie tarana usoara omului Paunescu! Acum el nu mai are nicio vina, dar ma tem de cei care au inceput sa ridice statui.

    .

    • Apropo de statuia lui Traian cu lupoaica.
      In loc de bust mai bine-i faceau lui Paunescu o statuie cu un porc in brate!
      Si orientata cu râtul spre est. Care din râturi? Asta da polemică!

      • Se putea închipui, la fel de bine, o falnică mangaliță din fontă, călărită (obscen) de un Ceaușescu euforic, jocheu grosier al avântului ideologic în RSR.

  31. Prin ambiguitate sau inconstienta, Adrian Paunescu a fost un urias rezistent prin cultura, iar dupa 1989 s-a implicat in recuperarea Basarabiei cât toti ceilalti scriitori din dreapta Prutului la un loc. Nu e buna nici dubla masura. Basarabeanul Paunescu, prietenul lui Vieru, e prigonit sa nu i se faca bust, pe când la Bookfest 2012 cincizecistului Crohmalniceanu i se lanseaza in triumf cartea Amintiri deghizate, participând Paul Cornea, Mircea Cartarescu, Ioana Pârvulescu, Lidia Bodea…

    • Faceti o mare greseala aici. Trebuie adus aminte ca Paunescu ca si Vadim au incercat, si din pacate au reusit pana la un punct, sa acapareze reprezentantii romani din Basarabia, sa defileze cu ei, sa-i inoculeze in asa fel incat multi dintre ei (Vieru) au subscris la porcaria nationalista.
      Stiind ce au fost si cum s-au comportat Paunescu si Vadim, plus considerand lipsa oricarei sustinerii a acestor basarabeni in acea perioda, nu va puneti poate intrebarea daca acest lucru nu a fost dirijat? Sa nu uitam ca Iliescu la vremea aceea vindea a mia oara Basarabia rusilor. Avand in vedere ca si Paunescu si Vadim erau slugile sistemului comunist (partid, Secu etc.) nu credeti ca actiunile lor au ramas la fel de dirijate si dupa 89?

  32. In perioada proletcultista, generatii de copii ,fara biblioteca acasa ,nu au putut sa cunoasca opera lui Elidae (interzis pentru ca avusese simpatii legionare) ,a lui Goga (pentru orientarea fascista) ,a lui Blaga ,ca sa nu mai vorbesc de Mircea Vulcanescu.Su acum ce facem ? Facem ca si ei ,stalinistii, condamnam si poetul fiindca omul nu a fost cum treebuie ? Cum ramane cu Hesse? E dreptul dumneavoastra sa va manifestati opinia, eu nu va cirtic pentru aceasta, dar lasati-ne pe noi, prosti , carora ne plac poeziile lui Paunescu sa-i apreciem poeziile care merita (nu toate ). Satre sau Paul Eluard nu au niic un bust in Franta ? Si francezii care le apreciaza opera sunt comunisti ?

    • nu e vorba de a aprecia vreo poezie sau alta. este vorba daca oameni ca cei citati au avut vreo forma de scuze publice SI si-au schimbat comportamentul dupa aceea.
      Chestii de genul „am fost un porc”, „am fost un dobitoc” nu tin atata vreme cat comportamentul de dupa aceea nu se schimba.
      Iar Paunescu a ramas incremenit in sustinerea unui regim criminal pana la sfarsit. Pt. cateva poezii (putine) din miile de foi pe care le-a umplut nu i se poate ierta/uita tot restul.

      • in plus nu e vorba ca nu ati mai avea acces la scrierile lui Paunescu, ci e vorba daca sa i se ofere admiratia publica/oficiala printr-un bust! Nu va opreste nimeni sa-l cititi si sa-i admirati scrierile.

        Si: in textul Dvs. este un amestec destul de ciudat de nume. Nu puteti compara pe Eliade, Blaga cu Sartre. Si cu atat mai putin Sartre cu Mircea Vulcanescu. Sa nu uitam ca in timp ce Sartre cocheta acerb cu comunismul intr-o lume libera, Vulcanescu murea in puscariile comuniste! Mai mult: Sartre reprezinta exact tipul occidental oportunist care s-a lasat dus de un val de o moda, sau ideologizat de propaganda.

        • Buna ziua ! Nici nu am comparat ! ma mir ca nu ati vazut ca numele de personalitati le-am pus in doua grupe ; primul, de oameni a caror opera a fost interzisa datorita opiniilor politice ,al doilea de oameni de cultura apreciati pentru aceasta calitate chiar daca au fost de stanga sau sustinatori ai comunismului.Aveam impresia ca am fost suficient de limpede. Cat despre Mircea Vulcanescu , credeti-ma ca stiu destule de aceea l-am si pus separat ,,ca sa nu mai vorbim de Mircea Vulcanescu” ceea ce sugereaza situatia aparte pe care acesta a avut-o (ma refer la destinul tragic ) fara a simti neaparat nevpoia sa fac parada de cunostintele mele in privinta domniei sale.

    • Bien sur, francezii care admira opera lui Sartre sunt comunisti, cum la fel de bine cei care admira „opera” lui Paunescu sunt comunisti. Mai sunt si cei care admira „opera” fara sa aiba habar ce admira adica sunt pe cale sa devina comunisti fara sa-si dea seama. Cum devii comunist fara sa stii: pui botul la toate bocetele despre pacea universala, discriminare, falsificarea istoriei etc si tragi concluzia, fara a te informa sau macar a pune la indoiala o secunda, ca cei pe care comunistii ii acuza ca fiind dusmanii poporului sunt cu adevarat dusmanii poporului sau nu. Sa va dau un exemplu: americanii de stanga acuza pe cei de dreapta ca au poluat planeta cu petrol iar cum omul de rand american a devenit cel putinla fel de stupid precum omul de rand european, daca nu mai rau, crede. Daca insa analizam, date exista, cine a poluat planeta ajungem la concluzia ca industria lui Ceausescu singura a distrus natura mai mult decat orice industrie capitalista. Daca mai adaugam China, Rusia etc incepem sa vedem ca adevaratele monstruozitati, nu doar sociale, dar si tehnologice sunt produse de comunisti. Dar ca sa intelegem aceste diferente trebuie 1, sa devenim actori rationali, 2, sa fim interesati cu adevarat sa intelegem ce se petrece si prin urmare sa invingem nevoia de „behaire” de tip Paunescu, comunism etc. O banala decizie morala intre a dori sau a nu dori sa intelegem ce se petrece cu adevarat poate declansa infernul.

  33. Problema lui Paunescu este ca si a marei parti a sistemelor totalitare ca imbina minciuni sfuntate (impachetate frumos) cu mici adevaruri. In felul acesta pt o mare parte de public devine greu sa deosebeasca si sa separe circul de rest, si se lasa usor inrolati. Jumatatile de adevar devin punctul forte in manipularea publicului.
    Ex: Paunescu, „da, tre sa linga si pe tov suprem, asa e situatia, dar i-a uite ce a zis de Basarabia, ce frumos scrie despre parinti, ca a reusit sa spuna si de daci si de mandria noastra nationale, etc, etc. etc.” In felul acesta se scuza foarte usor partea de laturi.
    Mai rau se trece neobservat faptul ca cenaclurile NU se puteau face fara aprobarea sistemului. Sa fim seriosi, cine ar fi avut voie sa faca intruniri cu public in Romania acelor ani? Daca aceste „spectacole” nu ar fi fost controlate, verificate si aprobate de sistem nu ar fi putut avea loc. Mai mult poate multi tineri de atunci isi aduc aminte de Poezia muzicii tinere

  34. restul mesajului a fost taiat.
    In orice caz propunerea mea este: ganditi singuri, nu va lasati ademeniti de jumatati de adevaruri. Orice informatie ce contine un amestec de jumatati de adevaruri, sau imbina sentimente corecte (imi iubesc tara) cu osanale sau ideologii de tot felul incearca sa inregimenteze gandirea.

    cititi de ex „NU” si altele de Eugen Ionescu ca sa vedeti cum se poate lupta impotriva. Orice sistem totalitar face acest lucru: subtila imbinare a propriilor gunoaie cu parti de adevar, sentimente, ganduri corecte, pt a dobandi adepti si a se legitima. Puteti lua orice exemplu de ticalos din istorie, oricare la un moment dat a spus vreun adevar, dar pt aceasta nu poate absolvit de restul ticalosiei.

  35. Cind ministrul de externe SUA a venit la Bucuresti pentru a evalua situatia dupa caderea lui Ceausescu a acceptat impreuna cu Rusia noua putere FSN continuarea PCR si politicii bolsevice care a comfirmat prin mineriade si teroare increderea marilor puteri si a creat noul sistem politic pe care il avem si azi.Acest sistem este bazat pe supunere fata de marile puteri, distrugerea interna a tarii, sustinerea non-valorilor si a unui sistem pseudo-democratic.
    Manifestarea de mai sus este unul dintre avantajele acordate noii clase politice, o recompensa pentru slugarnicie.
    Asa ca sa nu me miram ca azi, Corneliu Coposu este hulit si Adrian Paunesc si comunistii sunt la pret si onorati.
    Adevarul este ca Europa vrea supusi saraci lipiti pamintului, menvrabili dar si saraci cu duhul.
    Sa nu ne miram de nimic.

  36. mesajul a fost truncat.
    sau de Cantec despre mine insumi. Cat au putut sa dureze aceste spectacole? Va aduceti aminte cat de repede au fost interzise?

    Pt toti sustinatorii paunescieni: Incercati sa deschideti ochii si sa nu va lasati influentati de faptul ca Paunescu a scris si cateva versuri cu talent. Pt faptul ca niciodata nu si-a cerut scuze public pt ce a facut si pt faptul ca a sustinut in continuare regimul criminal comunist, nu poate fi iertat/uitat si nu poate fi acum admirat in mod public printr-un bust sau orice alta forma.
    In momentul in care adevarul este amestecat cu minciuna, adevarul poate fi considerat disparut. Nici o informatie care contine acest amestec nu poate fi credibila, iar atentia trebuie crescuta la maxim: inseamna ca cineva vrea sa-mi acapareze gandirea si sa ma inregimenteze pt scopurile sale.
    Cititi „NU” al lui Eugen Ionescu precum si alte din scrierile sale, pt a va opune oricarei forme de manipulare a gandirii. Tehnicile utilizate de partide, regimuri etc. cu tendinte totalitare pot fi foarte subtile. Aproape oricand va exista ceva in mesajul lor care sa va placa, sa va faca sa credeti ca nu sunt atat de rai/perfizi. Faptul ca un ticalos spune si cate un adevar la un moment dat sau va sustine o parte din sentimente (nationale, culturale etc.) nu inseamna ca-l absolva de ticalosie.

    Opuneti-va osificarii mintii!

    • Eu vreau bustul lui!
      Cand o sa fiu bunic si imi plimb nepotu pe langa statuie sa-i spun ‘asta a fost un om rau’.
      Si cei buni si cei rai fac parte din istoria noastra.E o ipocrizie si nu e bine deloc sa renegam raul.

    • Tehnicile de manipulare „au fost, sunt si vor fi”. Toate „partile” le-au utilizat si le utilizeaza si azi. Scopul lor este intotdeuna IMPOTRIVA celorlalti. Depinde pe care parte esti !

  37. Adevarul e ca eu mi-as dori chiar si o statuie a lui Ceausescu.Nu ca mi-a placut (Doamne Fereste!) ci doar pentru generatiile urmatoare.Sa afle prin ce a trecut aceasta tara.Sa nu uitam.
    Ridicarea unei statui,a unui bust nu este neaparat o sarbatoare.Aici este greseala.
    Precum placile comemorative.

  38. Domnule Profesor!
    Ati remarcat, cred, din postarile mele anteriore, ca incerc sa redau, cand pot, unele crampeie de adevar din realitatea traita de mine in timpul vechiului regim.
    De data aceasta, fac doua remarci:
    1) Prin 1980-81 am participat la o prelegere tinuta de un colonel de securitate pe teme de interes atunci. Mare mi-a fost mirarea cand acela, referindu-se in termeni nefavorabili la Paunescu, a facut si remarca urmatoare: „de retinut ca tov. Paunescu are o casa cu doua inrari/iesiri, pe doua strazi. De ce, oare?” (Cred ca e vorba de casa din Dionisie Lupu).
    2) Am intrat pe linkul indicat de dvs. („La bustul marelui porc”), de unde extrag urmatorul citat dintr-unul din comentariile la articol, redand o poezie a lui AP, inteleg ca si publicata atunci:
    „Noi, sa va fie bine, oriunde-am fi, veghem,
    Dar va rugam sfielnic sa fiti cu luare-aminte
    Sa nu-nnoiti doar oameni, ci si acest sistem
    Care prin sine insusi falsifica si minte.”
    Asadar, AP ii spune lui NC ca SISTEMUL, prin sine insusi, falsifica si minte!
    Cine i-a mai spus asa ceva Conducatorului?
    Deci: AP a fost un porc, asa e, dar unul cam obraznic, iar pe atunci, obraznicia de a ataca SISTEMUL nu se practica. Dizidentii cunoscuti atacau cel mult PERSOANA lui NC, pentru asta nu exista lege care sa-i condamne. Pentru atacarea SISTEMULUI, legea era aspra.
    Cred ca si astfel de aspecte referitoare la AP trebuie remarcate.

  39. citesc ca ar fi vorba de gusturi,relativ la opera marelui poet.
    eu zic ca intii e vorba de valorile impartashite de fiecare cititor

  40. Da, se vede că anumite comentarii ”dispar” la moderare, așa că vă întreb direct, dle. Tismăneanu, în ce calitate faceți demersul dvs. :? Dacă statuia de care se face vorbire aici se referă la politicianul Păunescu, sunt perfect de acord cu dvs. și nu cred că e cineva să nu fie. Dacă se referă la poetul Păunescu, cred că cei care trebuie lăsați să judece fac parte din posteritate, nici unul din cei care au comentat pe-aici neavând suficiente competențe. Ne poate place sau indispune Păunescu ca poet- dar trebuie să fie strict opinia personală , în funcție de modul în care fiecare înțelege sau gustă poezia .Ațâțarea făcută către o gloată care probabil că a rămas la ”Cățelușul creț”, dacă l-o fi citit și pe ăla- e de proastă calitate pentru că totdeauna gloata cere sânge, fără să înțeleagă nimic. Am fost stupefiat de unele comentarii care păreau că vin direct de la Abator, scrise de casapi. Nu , stimabili inculți, întâi citiți poezie- de fapt citiți- și după aceea putem să discutăm și despre lucruri radicale ca anticomunismul. Atâta vreme dle. Tismăneanu cât veți apela doar la instinctele primare, de gloată, nu veți obține decât o gloată însetată de sânge , nu niște oameni de bun simț care raționează cu gândirea proprie. Comunismul a fost. Bun sau rău, vom discuta peste vreo 300 de ani- întrucât nici până în ziua de azi nu există o părere uniformă despre Revoluția Franceză- de exemplu. Eu personal consider că a fost un lucru bun, ca orice revoluție. Important este că am depășit comunismul și că el nu se va putea reîntoarce decât pe baza propriei noastre prostii (vezi cazul Greciei care este mai aproape de un guvern de extrema stângă decât era în 1946).

      • În ciuda vulgarizărilor curente nazismul și comunismul au fost totalmente diferite. Dovadă majoritatea cetățenilor care au dus-o mai bine în comunism și care nu au ce să-și reproșeze- contrar celor din Germania- faptul că au fost copărtași la Holocaust- fie și prin tăcere. Nu spun că comunismul a fost bun. Spun doar că a fost o etapă pe care nu avem de ce să o negăm- așa cum n-avem de ce să negăm că marea masă a cetățenilor României au dus-o mai bine sub comuniști, netezindu-se disparitățile flagrante ale epocii antebelice. Nimeni nu este vinovat că dorește să trăiască mai bine- și spre deosebire de naziști populația din țările comuniste n-a trăit mai bine nici pe seama Gulagului și nici pe seama lagărelor de muncă forțată din ROmânia- ci pe seama sistemului ca atare.
        Nu există revoluții sau schimbări radicale fără victime- uneori nevinovate. Ceea ce nu împiedică revoluțiile să fie un pas înainte în dezvoltarea societății. Fără Revoluția Franceză n-am fi avut societatea modernă, fără cea americană n-am fi avut ideea de independență și în sfârșit, fără revoluția bolșevică n-am fi avut statul social cu care s-a mândit- și se va mai mândri- Uniunea Europeană.

        • „Nu poti face omleta fara sa spargi oua” i s-a spus la Moscova, in 1927, lui Panait Istrati. Care, premonitoriu, a raspuns: „Toti vedem ouale sparte, dar va gusta cineva vreodata omleta?” Subiectul a fost explorat de Martin Amis, Hannah Arendt, Raymond Aron, Daneil Bell, Isaiah Berlin, Alain Besancon, Albert Camus, Whittaker Chambers, Robert Conquest, Stephane Courtois, Francois Fejto, Francois Furet, Vaclav Havel, Paul Hollander, Aleksandr Iakovlev, Virgil Ierunca, Ghita Ionescu, Arthur Koestler, Leszek Kolakowski, Tony Judt, Leo Labedz, Claude Lefort, Gabriel Liiceanu, Monica Lovinescu, George Orwell, H.-R. Patapievici, Luciano Pellicani, Andrei Plesu, Ignazio Silone, N. Steinhardt, Aleksandr Soljenitin, Boris Souvarine, Robert C. Tucker, Adam Ulam, Mario Vargas Llosa etc etc etc etc etc

          • Stimate domnule Tismăneanu,

            Până și un singur om deținut pe nedrept, torturat, abuzat- este o victimă care contează. Problema este că – considerând dezvoltarea societății în general- nu poți să nu pui în balanță bunăstarea majorității- și aceste victime colaterale. Așa cum am mai spus, comunismul e terminat. Este normal să deplângem victimele- dar nu este normal să oculltăm ceea ce a fost bun pentru marea masă a populației. Și este normal să ne bazăm- și să promovăm ”lessons learned” pentru a nu mai ajunge înapoi la comunism. Iar una din aceste ”lessons”- esențială pentru viitorul democrației în Europa este aceea că nu se poate fără statul social iar inechitatea flagrantă și vizibilă între cetățenii aceleiași țări- cu aceleași capacități conduce inevitabil la extremism.
            Cât despre Panait Istrati- parcă nu l-aș da ca exemplu. Nu de alta, dar au fost oameni mult mai vestiți care au lăudat țara Sovietelor- iar Istrati a fost genul de frustrat care a încercat- fără succes să se răzbune pentru faptul că nu a primit cât a cerut. O spune Stelian Tănase în ”Clienții mătușii Varvara”

            • Nu stiu ce a scris dl Tanase. Nu cred ca pozitia lui Istrati a fost motivata de interese pecuniare. Iar „oamenii vestiti care au laudat Tara Sovietelor” au fost fie naivi (gen sotii Webb, Andre Gide, dar el s-a trezit), fie de rea-credinta, ticalosi (gen Brecht si Barbusse). Va recomand cartea lui Angelo Mitchievici, Umbrele paradisului”:

              http://www.humanitas.ro/humanitas/umbrele-paradisului

              Nu, n-am motive sa nu-l citez pe Istrati, cel care a scris „Vers une autre flamme”. Nu discut optiunile mai tarzii ale autorului „Chirei Chiralina”. Istoria intelectuala a veacului al XX-lea il retine ca pe unul dintre primii apostati ai comunismului.

          • Stimate domnule Tismăneanu,

            Fără a fi mojic- nu prea înțeleg de ce calificați unul din cei mai mari autori ai secolului XX- respectiv pe Bertold Brecht- drept ticălos. Un comentariu care a dispărut- șters de dvs. sau de privirea atentă a cenzorului șef pe acest site- spunea că este de neînțeles- dat fiind contextul în care v-ați dezvoltat- anticomunismul visceral pe care-l propagați fără nici un fel de bază logică și legică. Dacă dvs. sau familia dvs. personal ar fi suferit- aș fi înțeles. Unul din unchii mei, preot greco-catolic, parașutat prin anii 1947-1948 în munți a fost prins de Securitate și omorât. Întâmplător, familia mea nu a avut nimic de suferit- pentru că cei de la Securitate au făcut distincție între opțiunea personală a unchiului și restul familiei. Totuși în goana dvs. de a fi acceptat (nu prea înțeleg de cine- pentru că istoricii serioși cum ar fi un Simon Sebag Montefiore încep să reconsidere personalități comuniste cum ar fi Stalin) depășiți niște limite ale bunului simț- atâta vreme cât nu vă referiți strict la domeniul dvs. de competență. Nu pot să-l consider pe autorul ”Operei de trei parale” și al faimoasei ”Ascensiunea lui Arturo Ui poate fi oprită” un ticălos- doar pentru că a fost un tovarăș de drum al Partidului Comunist German.

            • http://www.humanitas.ro/humanitas/intelectualii-1

              Chiar l-ati citit pe Simon Sebag Montefiore? Cred ca ar fi socat sa afle ca cineva crede ca el ar sustine o reconsiderare (pozitiva) a monstrului numit Djugasviili (Stalin). Sunt consternat sa aflu ca in cazul Dvs Securitatea dovedea clementa. Va pot oferi sute de exemple care arata contrariul. Fisele de cadre erau extrem de riguroase: rude in inchisoare insemna ca nu poti face facultate, ca esti un proscris, un ostracizat. Erai stigmatizat. Cititi, va rog, cartile Lacramioarei Stoenescu aparute la editura Curtea Veche. Macar una:

              http://www.curteaveche.ro/Copii_dusmani_ai_poporului-3-547

              Nu stiu daca dl Rasvan Lalu urmareste aceasta discutie, dar v-ar putea oferi date care sa puna sub semnul intrebarii ceea ce scrieti. Un prieten al meu, fiu de tarani din Banat stramutati fortat in Baragan in 1949, a fost exmatriculat, cred ca in 1959, de la Facultatea de Chimie a Universitatii din Bucuresti cand s-a aflat ca „mintise” in declaratia despre propria familie. Sincer, cred ca discutia devine fara rost.

          • Stimate domnule TIsmăneanu,

            Da, chiar l-am citit pe Simon Sebag Montefiore, cartea lui despre ”curtea țarului roșu” nefiind încă tradusă în România. O să fiți surprins dar cred că circa 85% din specialiștii cu ”origine socială nesănătoasă” au fost reciclați și promovați de comuniști și vă voi da un singur caz- profesorul Augustin Moraru din Politehnica bucureșteană.. Nu știu dacă domnia sa mai trăiește sau nu pentru că nu am mai vorbit de cel puțin 7 ani- dar știu că în perioada anilor 50- a fost angajat ca ”muncitor cu înaltă calificare” (cu un salariu- meritat- peste cam toți șefii lui) – iar în timpul lui Ceaușescu a fost reabilitat- dacă putem spune așa, fiindu-i recunoscute toate competențele. Aș îndrăzni să presupun că și actualul marvel kid a l dlui președinte, dl.Tătaru, provine tot dintr-o astfel de familie, daăc tatăl domniei sale a fost ofițer în armata regală- s-ar putea să fie vorba despre persoane diferite. Oricum, cel puțin în domeniul tehnic nu s-a făcut o astfel de ”segregare” ca să nu vorbim de ”epurare”. Părinții uneia dintre mătuși au făcut lagăr- pentru faptul că au adăpostit un ”partizan” iar mătușa mea a făcut fără nici o problemă Facultatea de Transporturi la Timișoara. A terminat în 1958- deci cam în perioada ultimei ”glaciațiuni” dejiste.

        • Va citez:

          „În ciuda vulgarizărilor curente nazismul și comunismul au fost totalmente diferite. Dovadă majoritatea cetățenilor care au dus-o mai bine în comunism și care nu au ce să-și reproșeze- contrar celor din Germania- faptul că au fost copărtași la Holocaust- fie și prin tăcere. Nu spun că comunismul a fost bun. Spun doar că a fost o etapă pe care nu avem de ce să o negăm- așa cum n-avem de ce să negăm că marea masă a cetățenilor României au dus-o mai bine sub comuniști, netezindu-se disparitățile flagrante ale epocii antebelice”

          Paragraful dvs. este o vulgarizare cata vreme comunismul si nazismul sunt efectele aceleasi ideologii: comunismul. Apoi, cetatenii Romaniei nu au dus-o bine deloc sub comunism, dimpotriva, cu exceptia servitorilor partidului, majoritatea populatiei era intr-o mizerie absoluta, de lumea a treia. Urmariti atent documentare din Afganistan, Irak, Libia, Maroc, etc,, inlocuiti turbanul cu caciula, naframa e cam la fel im ambele tari, si obtineti cam acelasi peisaj social. Daca Romania o ducea bine sub comunism nu aveam Revolutia 1989 care a inceput la Timisoara, iar daca mergem inapoi inainte de 1945 constatam ca nimeni, cu exceptia asasinilor, hotilor si violatorilor care formau Partidul Comunist Roman de la Bucuresti la vremea aceea, nu dorea comunismul. Acum daca dvs personal ati trait bine in comunism, dupa standardele dvs, asa o fi, dar majoritatea, judecand consecintele, nu pare sa fi trait bine. Contrabanda cu produse din Occident era in floare…

          • Stimate domnule,

            În lumea a 3-a am fost de la înființarea statului național român. Numai că spre deosebire de vecinii noștri care s-au descurcat- Cehoslovacia de exemplu- noi am rămas în lumea 3-a în tot parcursul perioadei antebelice. Faptul că în România n-a existat niciodată ceva similar insurecției maghiare sau primăverii de la Praga- și faptul că în 1950 deja PCR avea peste un milion de membrii spune multe- nu despre obsesiile dvs. cu violatori și ucigași ci despre faptul că oamenii normali au avut de câștigat- în marea lor majoritate – sub comunism. Pentru că nu sunt și nici n-am fost comunism voi enumera doar învățământul gratuit- care a permis să urmeze cursurile unei facultăți la cel puțin 95% dintre cei care au făcut-o- e suficient să vedeți câți oameni de condiție modestă au ajuns la universitate în perioada antebelică și câți au reușit să facă o facultate -cinstit- în perioada 1948- 1989. Să mai povestim și despre sănătate- unde guvernele comuniste se pot lăuda cu eradicarea TBC-ului (toate anunțurile erau verificate de OMS) în timp ce acuma suntem pe primul loc în Europa în ceea ce privește numărul de bolnavi de TBC, la trecerea de la o existență precară- în timpul antebelic (ne reamintim de curbele de sacrificiu, da ?) la o viață mai bună și un nivel de trai mai bun. E suficient să vă verificați în familie când ați avut pentru prima dată apă caldă curentă- nu pomenesc de apa rece și de canalizare. Etc. Deci 95% au dus-o mai bine, 5% au avut până prin 1964 probleme- relative. Pentru că contrar poveștilor de groază au existat copii de moșieri sau burghezi mari care au făcut facultatea comunistă fără probleme și tot fără probleme s-au angajat la stat. A existat și cultură și știință- atâta cât a fost. Dar plăcerea absurdă a unui discurs anticomunist bazat pe vorbe goale e de neînțeles pentru mine.

        • Un detailu important, „ducerea de bine” sau „nivelul trai” e in ansamblu o problema extrem de complexa, criterii difera scopul etc. Insa exista totusi cateva criterii stabile:

          1. alegeri libere
          2 liberati religioase
          3. libertatea presei (opinie)
          4. libertatea academica
          5 libertatea de a calatori in orice tara
          6 liberatatea de a investi sau cumpara orice tip de produs din orice tara
          etc,.
          7. dreptul la proprietate privata.
          etc.

          In perioada comunista nici unul dintre aceste criterii nu a fost indeplinit, dimpotriva. Si acum veniti dvs sa ne spuneti ca „romanii au trait bine in vremea comunismului” Comunismul, daca-l analizam din punct vedere oficial si aplicat, este pura sclavie, cata vreme niciunul dintre criteriile mentionate mai sus nu a fost recunoscut. Insa am impresia ca neantelegerile de pe urma intelegerii comunismului se ivesc tocmai din faptul ca Romania, cu mici exceptii a fost social compusa din sclavi, majoritatea, si stapani (minoritatea). Hmm, seamana cu America lui Obama..

          • Domnule Daniel, îmi pare rău să vă contrazic dar nici una din clauzele listate de dvs. pe-acolo nu definește nivelul de trai. Nivelul de trai- în accepția poate simplistă dar reală- este definit de locul în care trăiești- deci de facilitățile locuinței și de cât plătești pentru ele- de ceea ce mănânci- și aici mă întorc la bunul rege Henric al IV-lea și la dorința sa ca supușii săi să aibă ”o găină în oală în fiecare Duminică”- chestie care cred că nu li se întâmplă majorității conaționalilor noștri azi în 2012- de faptul că poți asigura copiilor tăi o educație gratuită de la grădiniță și până la facultate, de posibilitatea de a-ți cumpăra cărți, de a te îmbrăca decent și alte chestii din astea, banale, cum ar fi sănătatea. În țara dictatorului Castro- cum l-ar defini dl. Tismăneanu- există cel mai bun sistem sanitar din America de Sud, de aceea merge și Chavez să se opereze acolo. Da, dar există 100 de dizidenți care n-au voie să scrie pe pereți și să-l înjure pe Castro. Nasol. Preferați să trăiți cu un sistem medical performant sau să aveți 100 de dizidenți liberi ? Iată o dilemă din care nu puteți ieși.
            Pentru a nu repeta lucruri plicticoase și enervante- reamintesc că comunismul a fost. S-a terminat. Nimeni- cu mintea normală- nu dorește întoarcerea la comunism. Dar cât ne vom înfometa bătrânii, cât vom asiugra o viață de mizerie funcționarilor la stat- deci bugetarilor- nu se știe niciodată. Am purtat- cu ceva vreme în urmă- o discuție cu dl. Tismăneanu referitoare la războiul civil grec din 1946-1949. E foarte posibil ca în 2012 comuniștii greci- fie ei și rebotezați- să ia puterea prin mijloace democratice. Și e înfricoșător- pe de o parte.

          • Si eu trebuie sa va contrazic, din nou: nivelul de trai decurge tocmai de pe urma acestor libertati pe care le-am descris (si altele pe care nu le-am mentionat). Am avut nefericita ocazie sa umblu prin spitalele Romaniei comuniste ca pacient iar cand ma gandesc la aceea experienta ma trec fiorii de groaza. Cautati mai atent in Romania si veti gasi spitale foarte bune private sau de stat, intr-o mare de spitale de stat care sunt la fel de abuzive si ineficiente azi cum erau odata pe vremea comunismului exact din aceleasi motive: comunismul. Dvs credeti ca traiti intr-o societate unde comunismul a disparut. Romania este si va ramane multa vreme un stat semi-comunist din toate punctele de vedere, din acleasi motiv este si o tara de lumea a treia (in special sudul)
            Va mai contrazic si in ce priveste sistemul sanitar din Cuba si in ce priveste numarul dizidentilor. Sunt mii sw cubanezi care au fugit. Pe de alta parte trebuie sa faceti o distinctie intre dizidenti, adica cei care critica public un sistem politic, si cei care spera sa poata pleca din tara respectiva fara a mai face publice motivele. In ce-l priveste pe Chavez s-a dus in Cuba caci e singura tara unde mai este primit, dar cancerul sau nu a fost, din fericire, stopat. Pe de alta parte, cum bine vedeti nimeni nu se duce in Cuba sa se vindece.
            In final, nu cred in invatamantul de stat: vad oameni care si-au irosit o viata intreaga predand in invatamantul pre-universitar pentru o leafa de mizerie. Nimeni in ziua de azi nu mai doreste sa repete aceasta experienta. Doriti educatie, platiti pentru ea caci nimeni nu va e dator cu nimic. Cred ce va framanta pe dvs e diferenta dintre perioada in care ati beneficiat de servicii gratuite, chiar si mizerabile, si perioada actuala in care nu mai e cine sa plateasca pentru dvs, decat dvs…Ce sa-i faci, vine si vremea cand trebuie sa platesti pentru servicii.

  41. Va felicit domnule profesor Tismaneanu ca nu abandonati, ca nu faceti, nici macar, un pas inapoi. Ortodocsii comunisti, „oamenii noi”, entitatile tipizate produse pe banda rulanta de Iepoca de Aur, a caror orgasmica satisfactie era sa participe la spectacolele organizate in „curtea puscariei” de propagandistul liric, sau sa-si satisfaca masochista dorinta de a se tiri, facand-o pe asfaltul fierbinte – cu portretele BACIULUI in spate- de la picioarele altarului de pe care un zeu gangav ii grabea cu mana, SUNT LIBERI ACUM SA VORBEASCA. Dar, pentru ca n-au invatat inca sa o faca, LATRA.

  42. Bai TISMANENE,lasa-ne cu restauratia ta!……ce te iei nene de PAUNESCU?!….tu te poti compara cu el?!….el a adus comunismul in tara?……taica-tau este cel care a adus comunismul in tara asta,regim in care am crescut,educat si nu m-am plins si te plingi tu care ai crescut in puf!…..sanchi esti mare capitalist acum!…..se intoarce in mormant si taica-tau,de modul cum gandesti,de „curva” politica!…..tu nici la unghia mica a lui Paunescu nu esti!…..ai avut de toate intr-o perioada cand pe noi ne-ati indoctrinat si tot voi va plingeti!…rusine sa va fie!….un pensionar care a facut 70km.de metrou si nu m-am plins si ma pling acum ca am o pensie de mizerie,tot din cauza ta ca nu ai aparat pensionarii ca D-ul MAX BANUS care tot afara a trait dar avea alta gindire fata de tine!…….

  43. @Andrei George,

    dumneavoastra domnule, meritati o medalie.

    Se vede ca sunteti un om cu care se poate discuta, spre deosebire de toti vitejii fanatici anti-comunisti de pe-aici.

    Respectele mele sincere.

    P.S. Va rog dl. Profesor Tismaneanu, lasati sa treaca post-ul pentru a-i multumi dlui. Andrei George. Pentru numele libertatii si al democratiei.

    • Sincervorbind Profesorul Tismaneanu nu ar fi trebuit sa publice comentariul dvs, si in fond nici pe cel a lui Andrei G. cata vreme pentru comunisti nu exista nici liberatea cuvantului, nici democratie. Pentru comunisti exista doar partidul unic si doctrina sa. Dvs trebuie sa va hotarati: fie sunteti comunist iar atunci comporati-va ca atare, adica amentintati cu moartea si insultati pe toti cei care nu sunt de acrod cu comunismul, ori sunteti democartic si tolerati diferenta de opinii iar atunci nu puteti fi comunist. Tertium non datur. Nu puteti fi in acleasi comunist si democratic.

  44. Sincer vorbind Profesorul Tismaneanu nu ar fi trebuit sa publice comentariul dvs, si in fond nici pe cel a lui Andrei G. cata vreme pentru comunisti nu exista nici libertatea cuvantului, nici democratie. Pentru comunisti exista doar partidul unic si doctrina sa. Dvs trebuie sa va hotarati: fie sunteti comunist iar atunci comportati-va ca atare, adica amenintati cu moartea si insultati pe toti cei care nu sunt de acrod cu comunismul, ori sunteti democratic si tolerati diferenta de opinii iar atunci nu puteti fi comunist. Tertium non datur. Nu puteti fi in acelasi timp comunist si democratic.

  45. Dezbaterea starnita este mai fascinanta decat articolul in sine, no offence D-le Tismaneanu!
    @daniel: o singura intrebare am: aveti o origine suficient de „sanatoasa” pentru a fi sigur ca daca sistemul interbelic ramanea in vigoare ati fi stiut acum sa scrieti? Sau, chiar daca ati fi stiut, ati fi avut access la sursele culturale la care faceti referinta?
    Fara a face vreun elogiu comunismului, nu i se poate nega faptul ca a egalizat sansele la educatie a unei bune parti din populatie. Stiu persoane crescute la tara intre razboaie care nu au stiut sa scrie si sa citeasca la varsta scolara „normala”, nu stiu persoane care au atins varsta scolara incepand cu anii ’50 care sa nu fi invatat asta! Q.E.D.

    • Se cheama emancipare sociala lipsita de integrare sociala, adica parvenire.
      Fenomenul inceput atunci azi isi atinge apogeul. Erau persoana care nu visau sa mearga la scoala si azi au bacalaureatul. Erau persoane care nu stiau sa citeasca si azi au licenta. In curand o sa se dea diplma de licenta o data cu buletinul. E mai simplu si mai eficient.

      Nu a existat o societate care sa ii integreze pe noii veniti pentru ca cei care ar fi trebuit sa promoveze comportamentul si valorile sociale erau in inchisoare.

      Acum, omul nu este vinovat numai el. Iti da partidul diploma… simti eventual ca ceva nu e in regula dar dupa o vreme te inchipui. Si din inchipuire in inchipuire s’a format intelectualitatea romaneasca de tip nou. Oameni care urasc orice posibil obstacol in calea parvenirii lor. Ideea de diferenta este fundamentala oentru structurarea unei societati. Fara diferente nu mai avem dezvoltare. Diferente care sa poata fi depasite in mod onest printr’o forma de meritocratie oarecare. La noi nu mai exista asa ceva din anii ’50. Si este exact genul de societate cantata de Paunescu: Că Avdam Iancu suntem toti ? Nu! Nu suntem toti Avram Iancu. Eu nu sunt cu toti nimeni si nimic. Eu nu stau nici strans unit in jurul steagului partidului nici in boasca nationala. Si poate au mai ramas si altii ca mine prin tara. Restul… da, multimea hamesita de cuie ideologice in care sa isi atarne identitatea searbada. Identitati colective semifabricate, mandrii desarte si discursuri bombastice. O mazga sociala ce are nevoie de mobilizare, de multa mobilizare. De altfel Panescu le spunea si cand sa aplaude si cand nu…. tipic.

      Nu, pare ca a fost o alfabetizare dar nu a fost exact ceea ce au crezut cei ce au fost alfabetizati.
      In schimb a fost o ideologizare fara precendent a oamenilor. (Si pentru ideologie… e nevoie ca oamenii sa citeasca dupa cum bine stim). Si apoi a fost o enorma incitare la complicitate. Va dam ne dati. Complicitate la furtul unei rati. Ferma animalelor mai precis. Numai oameni lipsiti de educatie si de experienta modernitatii…. nu puteau sa gandeasca coerent o strategie de modernizare. Si atunci a iesit ceea ce a iesit, o modernizare mutanta care cauta institcntiv momentul conceptiei, anii ’50. Cauta acel drive al parvenirii carora tuturor le’a ramas in memoria de familie. Ce bine era… Eh nu chiar anii ’50 pt ca era inca criza, dar anii ’60 cu siguranta. Atunci au inceput Romanii sa se creada buricul pamantului…

      • Dur si nedrept comentariu! Cu ce drept decideti dvs. ca fiul unor tarani ar fi mai putin indreptatit, in baza „diferentelor”, sa urmeze o scoala? Sau chiar sa-si faca o cariera? Alta decat cea de palmas, evident? Romania interbelica era una a contrastelor, a minoritatii educate la Paris sa a majoritatii analfabete. Comunismul a micsorat aceste contraste. Cu pretul greu e drept al distrugerii elitelor. Nu spun ca a fost bine, nici pe departe, dar a fost un salt social care probabil nu s-ar fi facut „de la sine”. Blamati „identitatile colective” dar vreti sa le inlocuiti cu ce, mai exact? Negationismul curent, ducerea in derizoriu a ocricarei idei de „national”, „nationalism”, „spirit” etc?
        Individualismul esta in genere un lucru bun, in exces devine nociv. Exista anumite „cerinte” de unitate, chiar fie si „semi-fabricata” altfel nu putem sa ne clamam ca fiind o natie ci mai degraba o „colectie de indivizi”!

        • Citez: „Romania interbelica era una a contrastelor, a minoritatii educate la Paris sa a majoritatii analfabete. Comunismul a micsorat aceste contraste. Cu pretul greu e drept al distrugerii elitelor.” O fi fost in sudul Romaniei, insa chiar si acolo, daca e sa-i dam crezare lui Marin Preda, taranii aveau proprietati inainte de 1945, dupa aia nu au mai avut nimic decat obligatia sa lucrez pentru stat. , Este halucinant cum justificati genocidul… .La fel de bine putem spune, urmand logica dvs, ca ar trebui ucisi toti cei care nu se rdica la anumite standarde intelectuale… Realizati cat de aberant este sa gandim asa???
          Nu, nu exista „colectivitati”, exista indivizii care sunt liberi sa se asocieze sau nu cu alti indivizi, idei, partide, etc. Daca Romania colectivitatii si a educatiei comuniste a mers atat de bine cum se face ca a ajuns intr-un faliment moral, politic si economic total? Nu exista niciun motiv care ne poate convinge ca ideologia comunista a reusit. Niciunul, cel putin nu unul rational!

        • As fi inceput cu „viata e cea care e dura” dar e un truism si nu asta vreau sa spun la urma urmei ci tocmai dimpotriva.
          Numai cine este consitinent de individualitatea lui, numai cel care stie ce inseamna sacrificiul si efortul lucrului bine facut, numai cel care are o personalitate formata din retinerile pe care si le’a impus si din infrangerile suferite, numai acela poate fi cu adevrat generos. Numai acela stie sensul solidaritatii. Solidaritatea are inteles numai intre indivizi nu in mijlocul maselor.

          Solidaritatea nu are sens intre oameni care a ajuns unde au ajuns fara mari merite. Ei nu vor intelege greutatile tocmai pentru ca nu le’au avut. Totdeauna vor putea spune fie ca trebuie sa gandesti pozitiv, fie ca las’ ca vine si vremea ta, fie las’ ca merge si asa. Dar sa sara sa iti dea o mana de ajutor… nu.

          Asta e lumea in care traim dupa cum vezi. Unei femeie i se face rau in mijlocul strazii, nemernicii sar sa ii fure geanta si poate si cerceii…. si NIMENI nu sare sa o apere pe acea femeie. Aici am ajuns.

          Nu am spus ca daca te’ai nascut taran e musai sa si mori taran. Am spus pare’mi’se destul de clar ca diferentele trebuie sa poate fi depasite printr’o forma de meritocratie. E firesc. Dar nu e firesc ca toti… t o t i !… sa se ajunga. Aici nu eu sunt crud! Aici este vorba despre o forma criminala de populism. Nu mai avem tarani, nu mai avem muncitori, nu mai avem… pana si prostituatele sunt toate studente acum. In tara asta a munci a devenit o rusine. Si imi spuneti mie ca sunt crud ? Si nedrept ? …

          In Anglia ti se da restul pana la ultimul penny. 1 penny face 5 bani. La noi nu se da rest 5 bani… Cei care au bani nu se uita la bani pentru ca nu i’au muncit. Nu le pasa… au un dispret bine inradacinat.

          Oamenii astia nu au un sens al solidaritatii pentru ca ei insisi nu au un sens al meritului pe care ei l’ar avea. Ei stiu ca nu sunt mai presus de ceilalti. Nu exista nici o diferenta intre cucoana pretentioasa si coafeza sa. Ele sunt ontologic la fel. Doar ca una a avut relatiile potrivite, partidul a trimis’o la cursurile necesare, si am mai facut si ea ce trebuia… si a ajuns eventual sa invarta treburi importante. Dar… in esenta… nici un merit nu o deosebeste de coafeza sa care desi urmareste si ea cu emotie Tanar si nelinistiti… dar are totusi o existenta onesta cu sine.

          Asta e boala lumii moderne: inchipuirea de sine. Fiecare se inchipuie altceva, ceva ce nu este. Si asta fara nici un merit. Asta e mostenirea comunismului. Si in alte parti se poate intalni aceasta falsitate dar specia asta de la noi are o aroma deosebita.

          Poate credeti ca daca un stadion de oameni canta Trec batalioane romane Capatii veti avea un stadion de eroi… nu e asa. Nu asa se numara. Cand rahatul loveste gardul… cum spunea un personal dintr’un film celebrau… unii vor fugi altii vor ramane. Ei bine… aia cu cantecul isi vor cam lua picioarele la spinare. Golanimea mahalalelor… nu vor fi inteles niciodata ce trebuie sa apere pentru ca acel ceva ce trebuie aparat nu are a face cu meritele lor, cu idealurile lor.

          Cand faci ceva iti pare rau sa se parda chiar si daca nu e asa bun pe cat ti’ai fi dorit. Cand nu faci nimic… te doare in cot. Asa si aici. Oamenii astia nu au nici in clin nici in manenca cu statul. Ei se bucura de drepturi, &c. Dar de sustinut statul… nici vorba. Statul nostru nu e sustinut azi de nimeni. Ah… ce frumos ca de 1 Dec. cantam toti Pusca si cureaua lata sau alte neaosisme imbecile.

          Exista un sens profund al patriotismului care nu poate fi pus in cuvinte si cu atat mai putin declamat pe stadioane. Dar realitatea comunismului tarziu era mai mult discursiva… cuvintele inlocuiau faptele. Planurile erau realizate pe hartie, partidul era preaslavit prin ovatii, tara era iubita din varful buzelor. Microfonul conta si puterea boxelor.

          Care e diferenta ?

          Oamenii astia nu stiu ce inseamna sacrificul. Ei sacrifica intotdeauna pe altii nu pe sine.

          Ei se imbogatesc din slujirea idealurilor lor nu imbogatesc idealul prin faptele lor.

          Ei nu stiu nici ce inseamna altruismul, dedicatia, efortul… ei stiu doar ce inseamna datul din coate pentru micile lor interese, micile lor vanitati. Ei nu stiu ce inseamna generozitatea. Ei functioneaza cu legea lui Om: esti om cu mine sunt om cu tine.

          Ei nu stiu ce inseamna dragostea. Am mai spus asta pe aici. O lista de filme, un playlist, o serie de destinatii turistice, culoarea favorita, eventual ceva carti… asta a inceput sa descrie azi motivele pentru care iti place de cineva. E chestie de imagine. Acestor oameni le place sa se creada cineva. Fie ca se cred urmasii Romei, fie Avram Iancu… accentul este pe placere. E ca un pusti care se joaca de’a Razboiul Stelelor… e un bal mascat. Dincolo de costume si vorbe… e negura frustrarilor si a dorintelor nerealizate.

          Ca si solidaritatea, si patriotismul are nevoie de indivizi bine conturati. Oameni care stiu ce iubesc si ce apara. Nu doar masse mobilizate pe stadioane, nu doar netrebnici care se simt lingusiti de un discurs populist.

          Pentru mine nemernicul care isi tine deschisa usa jeep-anului pentru a se auzi ce manele are el, nesimtitul care sa baga in fata la ghiseu, ceafa groasa care isi poarta costumul cu eticheta pe dinafara (by the way… priviti ce costume se vind in tara asta si deja va dati seama ce natie de chelneri avem), corporatistul care injura pensionarii, profesorii sau doctorii, contopista multinationala care isi face concediul in Spania, speculantul imobiliar, si multi altii… NU fac parte din specia indivizilor. Individualitatea lor este mai degraba nula. Ei fac ceea ce face orice neispravit, orice incult, orice ghertoi. Ce solidaritate sa aiba ei si cu cine? Ce patriotism… ? Ah… sa cante despre… poate, daca e trendy.

          Ca sa iubesti ceva sau pe cineva trebuie mai intai de toate sa stii cine esti, sa ai o individualitate dezvoltata. Or, tocmai ca cenaclurile asta au facut. Au creat acest om masa, acea psihologie a multimilor care azi ne sufoca prin nesimtirea individuala a parvenitului. Si aceasta psihologie nu tine de status social, ea este aceiasi de sus pana jos, de la guvern pana la Dorel. Doar posibilitatile de manifestare sunt altele.

          Sa recapitulam:
          Cu mandrie butaforica, cu o dragoste fatarnica, cu un patriotism de parada si cu sacrificiu ipocrit, asa a ajuns aceasta tara in starea de azi. Iar aceasta este gerenatia crescuta pe refrenele lui Paunescu.

    • Multumesc pentru intrebare, insa nu prea imi dau seama care e legatura directa intre ce spuneam despre Partidul Comunist Roman de pana la 1945, si cel de dupa in sensul in care nu am sustinut ca perioada interbelica ar fi fost perfecta din punct de vedere social. Doua observatii insa:

      1. Daca Romania si in general Europa nu ar fi fost distruse simultan de Germania Nazista si Rusia Sovietica (remarcati ca ambele preferau chiloti de culoare rosie) am fi asistat la un scenariu politic, economic, cultural infinit mai bun. Am fi avut probabil un soi de stanga de centru si o dreapta de centru iar cel mai probabil toti monstri cu care suntem obligati sa impartim spatiul public (inclusiv Paunescu), ba mai mult sa-i si platim, nu ar fi existat.

      2. Va citez :”O singura intrebare am: aveti o origine suficient de “sanatoasa” pentru a fi sigur ca daca sistemul interbelic ramanea in vigoare ati fi stiut acum sa scrieti? Sau, chiar daca ati fi stiut, ati fi avut access la sursele culturale la care faceti referinta?” E cu totul eronat sa credeti asa: liceele erau si atunci publice, iar multe dintre elitele de pe vremea aceea nu proveneau din familii instarite (Cioran nu era bogat, Tutea a fost un baiat sarac – cum o spunea chiar el, si multi altii). Bibliotecile erau si ele publice. Dar unii nu erau doar saraci erau si cretini/bestiali (vezi Ceausescu), ori pentru astia solutia a fost sa-i ucida pe cei care nu erau suficient de cretini, chair daca erau poate la fel de saraci. Ca sa inchei, e cu totul fals sa credeti ca in perioada interbelica lumea „saraca” nu avea acces la educatie.

  46. Dedicatie pentru fanii lu’ to’arasu’ Paunescu.Versuri de ecou la Cuvântarea tovarăşului Nicolae Ceauşescu din 6 februarie 1986

    „Întreg, al dumneavoastră, aşa mă simt din nou
    Că de minciuni şi falsuri fiinţa mi-e sătulă,
    Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
    Renaşte-n mine însumi şi ultima celulă.

    Parcă trăiam exilul himeric în pustiu
    Şi fapta dumneavoastră avu deodată-n mine
    Efectul formidabil al unui trăznet viu
    Lovind în ce e putred ca-n rest să facă bine.

    Sunteţi atât de tînăr şi-atât de curajos,
    Aţi deşteptat întreagă speranţa românească,
    V-au dat strălimpezime durerile de jos
    Şi-aţi doborât minciuna ca pe-o cumplită mască.

    Necazuri sunt destule, în viaţa tuturor,
    Şi fiecare-şi vede întâi pe ale sale,
    Dar oamenii suportă necazul mai uşor
    Când adevărul totuşi e cea mai dreaptă cale.

    Acest popor doreşte întregul adevăr
    Şi-acum când grea e iarna şi iarăşi sunt probleme
    Nevoie e de oameni, «nu de justificări»,
    Şi, dacă va fi astfel, n-avem de ce ne teme.

    Vă văd apoteotic, ca pe un Voievod,
    Ce ştie să aplece urechea spre Ion Roată,
    Şi se-adresează ţării în cel mai simplu mod
    Ca-n ’72, ţin minte: «Acum ori niciodată!»

    De-aici, din umilinţa la care sunt constrâns,
    Chiar dacă nu am dreptul propriei mele arte,
    Bolnav, hulit şi singur, cu ochii arşi de plâns
    Am să vă fiu ostaşul cinstit până la moarte.

    Februarie patetic! Vrem veşti, nu vrem poveşti,
    Şi aşteptăm ca Geniul acestei patrii bune
    Să-nceapă primăvara conştiinţei româneşti
    Şi tot ce e valoare în juru-i să adune.

    Ce radicalitate în felul omenesc
    De-a spune adevărul, de-a-l transforma în torţă,
    Ce, de va fi nevoie, din morţi să mă trezesc,
    De m-aţi chema vreodată, mai am în mine forţă.

    În vremurile grele pe care le trăim
    Când o planetă-ntreagă se plânge că o doare,
    Dezamorsând minciuna, Eroule sublim,
    Sunteţi Bărbatul Ţării şi Unica Salvare.

    Noi, să vă fie bine, oriunde-am fi, veghem,
    Dar vă rugăm sfielnic să fiţi cu luare-aminte
    Să nu-nnoiţi doar oameni, ci şi acest sistem
    Care prin sine însuşi falsifică şi minte.

    Amprenta dumneavoastră să tuteleze, ea,
    Nu nişte reparaţii la vise iluzorii,
    Ci radicalizarea lăuntrică şi grea,
    Sub semnul Competenţei, Iubirii şi Valorii.

    Să vină primăvara conştiinţei româneşti,
    Renaşterea naturii, speranţei şi a muncii,
    Exemplu de-nnoire pornind din Bucureşti:
    Un neam care-şi iubeşte şi pe bătrâni, şi pruncii.

    Îndoliat de rele, acum mă nasc din nou,
    Slujindu-mi cu credinţă, după putere, ţara,
    Vă mulţumesc de toate, Cinstit şi Bun Erou,
    Din Geniul dumneavoastră, ca un fertil ecou,

    Să vină Adevărul, să vină Primăvara.

    Adrian Păunescu 7-8 februarie 1986“

    • Ce trist e sa vezi ca unii nu se prind cum Adrian Paunescu a fost foarte subtil in poeziile sale si ii lua la misto pe Ceausesti cu fiecare ocazie …

  47. Tuturor fanilor si admiratorilor lui Adrian Paunescu le ofer, cu mare
    drag, o cronica publicata de renumita revista literara Contemporanul, in
    anul de gratie 1969:

    P.S.: Articolul reprodus poarta titlul „Latrau” si semnatura marelui scriitor Eugen Barbu:

  48. @daniel: Faptul ca erau detinatori de pamant nu ii alfabetiza a priori! Remember Moromete? Intr-o mai mica sau mai mare masura toti taranii interbelici erau „morometi”…
    Nu justific in vreun fel genocidul de care vorbiti, nici nu iau apararea comunismului, am subliniat doar ca a fost o etapa, dureroasa, devastatoare dar cu unele efecte marginal benefice. Am avut ocazia in facultate sa intalnesc profesori, „cu origini sanatoase”, care chiar aveau vocatie de dascali. Ce sanse ar fi avut, ca simpli copii de tarani?
    Sa fiu bine inteles: individualitatea e buna, e de preferat dar cu conditia ca toti indivizii sa aiba conditiile necesare pentru a si-o putea dezvolta, nu doar o parte.
    Am spus deja ca blamez comunismul pentru distrugerea elitelor. In acelasi timp insa, golul creat astfel a impulsionat dezvoltarea sociala a unei alte paturi sociale. Poate de cele mai multe ori indivizii astfel obtinuti nu au avut cea mai buna calitate dar in mare au avut sansa de a se dezvolta. Da, ideal ar fi fost ca „elitele” si „vulgul” sa coexiste pasnic, democratic, firesc.
    Nu pot sa nu ma intreb insa daca nu cumva evolutia ar fi fost una in stil latino-american in care cele doua categorii ar fi fost separate de o falie. Cum de altfel se intampla acum…

  49. Vad pozitii ce incearca sa dedubleze identitatea lui A. Paunescu. „Omul, poetul” vs „omul, politicianul”.
    Imi pare rau, dar ca rapsod popular al regimului si poet de curte a condus si a controlat un experiment toxic ce nu s-a incheiat.
    E irelevant ca stapinea arta versului si a cuvintului.
    Faptul ca a deturnat inspre national-socialism miscarea tinerilor ce doreau iubire, muzica libera si speranta e abominabila prin ea insasi, si asta fara a mai adauga portretului sau slujirea cu atita obstinatie a regimului, sau mai bine zis a regimurilor..parcursul post – 89 a poetului fiind edificator si previzibil.
    Un „doctor Mengele” poetic si bombastic….si la fel ca adevaratul Mengele isi cunoastea meseria si instrumentele. Sunt sigur ca Mengele stia anatomie umana la perfectie:) la fel si Paunescu…a stiut sa foloseasca arma versului si a cuvintului pt a ucide un spirit al realei libertati ..prin deturnare si prin controlul total asupra maselor de tineri.

  50. Dar judecatile de valoare asupra operei lui Paunescu au fost deja formulate de catre istorici literari ca Nicolae Manolescu sau Eugen Negrici. Al doilea are si o Literatura romana sub comunism, iar daca nici acesti critici de marca, deci destul de avizati pentru a se pronunta asupra unui scriitor si literaturii in general, nu sunt de ajuns ori destul de convingatori, exista Explorarile in comunismul romanesc in trei volume, cuprinzand toate formele discursului propagandistic din cei 44 de ani de comunism. Umila mea opinie este ca Paunescu face parte din galeria propagatorilor ideologiei comuniste, alaturi de nume ca Dan Desliu, Mihai Beniuc, Petru Dumitriu, Eugen Barbu sau abjectul de C.V.Tudor (care a ramas si-acum inghetat in jumatatea nationalista a comunismului ceausist si tine in viata complexul cetatii asediate, simptomantic pentru acea ideologie). Paunescu, prin Cenaclul Flacara, nu a facut decat sa creeze o imitatie rosie a fenomenului hippie din anii ’60, oferindu-le tinerilor iluzia ca sunt ei insisi atata vreme cat imbratiseaza realitatea socialista si admira pana la pierdere de sine tot ce emana de la cuplul ceausist, pe cand o revolta inseamna respingerea a tot ce tine de establishment, miscarea flower power asta a presupus, nici vorba de un asemenea anti-establishment la cenaclul paunescian. E adevarat, un merit al acestui cenaclu este descoperirea si promovarea tinerelor talente, dar talentul lor era canalizat spre acest flower power inversat (de exemplu, pacea nu poate fi obtinuta, sau macar deveni un deziderat, prin respingerea oricaror forme de autoritate, ci doar in cadrul, sub umbrela establishmentului celui mai iubit fiul al poporului si al savantei de renume mondial). Intre Paunescu si culturnici ca Dan Desliu sunt doar diferente de nuanta si este trist ca un profitor ca Paunescu s-a bucurat de atata notorietate chiar si dupa schimbarea de regim, pe cand scriitori cu adevarat valorosi, care au marcat literatura romana, ca Mircea Ivanescu si Mircea Horia Simionescu, si-au trait ultimii ani in anonimitate.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro