joi, martie 28, 2024

Morții domnului Dragnea nu vor boicota alegerile

În multe privințe, scena și actorii politici de acum seamănă cu cea, cu cei din primăvara lui ’90: o forță colosală pune stăpânire pe țară, profitând de deruta provocată sistematic de aparatul de propagandă și de inabilitățile unei opoziții orgolioase, naive, plăpânde. Ai senzația că e inevitabil triumful unui partid care apelează la mijloace de la periferia jocului democratic, în virtutea unor scopuri aflate mult în afara lui – anihilarea oricărei exprimări a adversarului politic și, odată cu lichidarea separării puterilor în stat, controlul cvasi-total asupra unei societăți analfabete civic și dezorientate. Tabloul campaniei electorale pentru Parlamentul European e grotesc. Ce partid social-democrat european ar apela la sloganuri naționaliste atât de stupide? Când văd afișele cu domnul Ponta care-mi defilează prin față, ochiul minții mele citește altceva: „Mândru că sunt plagiator!” Dar nu pe votul meu pariază domnul Ponta și tovarășii domniei sale. Și nici pe voturile unei minorități care se îndărătnicește în refuzul de a înghiți născocirile propagandei. Există, la fel ca în 90, un aplomb al minciunii sfruntate care sfidează discernământul nostru și uzanțele lumii civilizate.

Față de situația din 90 sunt însă și deosebiri importante. În primul rând, vrând-nevrând, facem parte din Europa – și, ironia politicii, tocmai despre Europa ar fi trebuit să fie vorba în campania electorală, adică despre o lume cu ale cărei reguli se războiește PSD-ul îmbrăcând bronzul statuii lui Mihai Viteazu și încingându-se cu un brâu folcloric. Sigur, asta amintește de democrația originală a domnului Iliescu, numai că aici s-ar putea să aibă un cuvânt de spus și Europa. Se mai întâmplă însă că acum (deh, progresul!) oamenii comunică între ei cu o ușurință de neînchipuit în 90, ceea ce face cu putință schimbul de idei și un dram de organizare. Una dintre ideile apărute este cea a boicotului la alegeri, iar partizanii ei sunt gata să se organizeze pentru a o pune în practică.

Ideea asta, trebuie spus din capul locului, nu atinge România profundă, nu martorii Antenei 3 sunt invitați să hamletizeze pornind de la eșecul politicienilor, ci o pătură relativ subțire de alfabetizați electronic, maximum 200 000 de suflete, bănuiesc, tocmai aceia care, grație spiritului critic și unei oarecari culturi politice, ar putea fi înspăimântați de perspectiva hegemoniei PSD-iste. În același timp, pătura asta poate găsi că sunt trendy sau cool asemenea gesturi nonconformiste, că ele ar așeza-o, stilistic, alături de corespondentul ei din Occident. Iar orice lucru care seamănă cu o modă are toate șansele să prindă.

În primă instanță, nu pot să nu fiu de acord cu partizanii boicotului. Da, prea mulți politicieni de-ai noștri arată mizerabil, corupți se află în toate partidele, nicăieri nu găsesc o viziune modernă, bine articulată despre ce ar trebui făcut în România. Numai că asta nu mă poate face să aplic, nediferențiat, exact aceeași culoare peste toate partidele. Ceea ce mă duce iarăși cu gândul la anul de grație 1990. Se spunea atunci, la ieșirea din comunism, că toți suntem pătați, că semănăm cu niște dalmațieni. Concluzia indirectă: nimeni nu e vinovat, nici o judecată critică nu poate fi formulată. Adică un om care n-a făcut compromisuri, altul care a făcut compromisuri minime ca să-și salveze cariera, altul care a făcut exces de zel ca activist PCR, altul care a turnat la Securitate, altul care a fost torționar – cu toții sunt exact în aceeași măsură vinovați, adică sunt cu toții nevinovați în massa societății, iar trecutul trebuie închis cu șapte lacăte într-un cufăr și aruncat în mare, fără cea mai firavă judecată de ordin moral. Aceasta e consecința nediferențierii. Inutil să vorbesc despre efectul ei cu 24 de ani în urmă. Nu văd cum ar avea astăzi un efect mai bun.

Dacă acceptăm să privim mai atent partidele, vom găsi deosebiri în destule privințe. Apoi, în funcție de sensibilitatea fiecăruia dintre noi, anumite deosebiri vor căpăta o importanță critică. De pildă, va fi semnificativă distincția dintre o orientare clară spre Occident și una conjuncturală, ezitantă, cu fluctuații stranii. Ori raportarea la justiție: corupți se află și în partidul nostru și trebuie să îndure rigorile legii – sau noi n-avem corupți, toți cei condamnați din tabăra noastră sunt victimele unei forțe malefice și suntem solidari cu ei. Dar partizanii boicotului îmi pot răspunde: „Mă rog, or fi și deosebiri, noi suntem însă exigenți, la examenul nostru nimeni nu ia notă de trecere, așa că îi picăm pe toți. Diferențele sunt prea mici ca să ne impresioneze. Ai vrea să renunțăm la exigență?”

Nu, nu vreau să renunțăm la exigență. Problema e cum și în ce context o aplicăm. Alegerile nu seamănă cu un examen la care toți candidații să fie picați. Ar însemna să nu mai trimitem pe nimeni la Bruxelles (sau să nu se mai formeze guverne), or, cineva tot va ajunge acolo (un guvern tot se alcătuiește cumva), chiar dacă o pătură subțire hotărăște că nici un politician nu merită să fie votat. De fapt, boicotul înseamnă tocmai suspendarea exigenței: n-ai dreptul moral să-l acuzi de incompetență și ticăloșie pe cel ajuns la Bruxelles în urma unui joc la care tu însuți n-ai participat. A fi exigent înseamnă a urmări atent ce face el acolo, nu a-l arunca într-o mulțime nediferențiată pe care o respingi în întregul ei. Exigența fără participarea la jocul politic prin vot e o glumă proastă.

Boicotul ca soluție radicală îmi aduce aminte de punctul în care s-a despărțit comunismul de social-democrație. Și comuniștii, și socialiștii se presupunea că apărau interesele unui proletariat trăind în condiții precare la începutul secolului XX. Socialiștii au pariat pe sistemul democratic, adică pe votul primit de la cei pe care, respectând regulile jocului, izbuteau să-i convingă. Și, în cele din urmă, au ajuns să câștige alegerile în multe țări. Au impus reforme, au luat măsuri poate discutabile în plan economic, dar n-au schimbat regulile jocului. Iar rezultatul politicii lor, al politicii adversarilor lor și al progresului tehnic a fost o lume relativ prosperă. Dimpotrivă, comuniștii au respins orice compromis, au participat la alegeri (acolo unde a fost cazul) având mereu în minte distrugerea sistemului. Când, grație unor răsturnări tragice, s-a întâmplat să ajungă la putere, au aruncat peste bord regulile jocului democratic. Rezultatul se știe. Morala e banală: dacă te afli într-o țară măcar oarecum democratică, soluția radicală te aruncă afară din sfera politicului. În cazul comuniștilor,a fost criminală. Altminteri, nu duce nicăieri.

În tentația boicotului mai e însă ceva: așteptarea eroului providențial. Nu-mi place nici X, nu-mi place nici Y, nu-mi place nici Z. Eu îl aștept pe Mesia. Nenorocirea e că, în sfera politicului, este o naivitate periculoasă să cauți absolutul. (N-are rost să invoc exemplele știute.) Oricât de meschin și trivial sună, acolo funcționează arta negocierii și a compromisului. Iluziile fantasmagorice sunt semn de imaturitate. În definitiv, un om politic nu e un scop în sine, ci doar un mijloc de a obține un avantaj relativ, poate neînsemnat la prima vedere. Din păcate, în tradiția românească, perseverența, ca și orientarea pe termen lung, n-are un renume prea bun. Mi se pare comic faptul că unii dintre cei mai cool și trendy semeni ai noștri se alătură, inconștient, unei tradiții discutabile. Tot de această tradiție discutabilă ține și neimplicarea, ideea că lucrurile se petrec deasupra capului nostru, că n-are rost să acționăm, din moment ce nu putem schimba cursul lor. Aici se întânesc din nou cei mai cool și trendy cu cei mai folcloric întârziați – cu cei cărora li se adresează statuia de bronz a lui Mihai Viteazu (erou providențial, nu încape vorbă!) și brâul popular din afișele PSD.

Recunosc că, deși poate tentantă ca formă de protest, ideea de a nu vota sau de a-mi anula votul nu mă muncește. E o naivitate. E politica struțului. Dincolo de toate raționamentele sofisticate, de toate calculele și de toate iluziile, un lucru e cert: morții domnului Dragnea nu vor boicota alegerile.

Distribuie acest articol

76 COMENTARII

  1. Stimate domnule Zografi
    În cea mai mare parte, de acord cu dvs. Cu o singură excepție: nu pot vota partide întrucât s-au îndepărtat mult prea mult de doctrina care le-a impus atenției. Sunt liberal – ca mentalitate – însă PNL (ca partid) – s-a dovedit a fi o dezamăgire. Voi vota persoane, și – așa cum am mai declarat și sunt dispus să argumentez – în ordinea;
    – Dacian Cioloș
    – Monica Macovei
    – Mihai Răzvan Ungureanu
    – Renate Weber
    Dl. Ioniță folosește un termen care îmi place enrom – am devenit ”paleo-liberal”.

  2. Domnule Zografi,

    Sunt multi cei pe care demonul boicotului ii bântuie însoțit de un vânt de dezgust.
    Cred ca îl așteaptă pe Godot degeaba. Nu va veni.
    Va trimite pe cineva sa-i anunțe o posibila viitoare venire ( iluzorie , ” as usual” ) , asa a fost tot timpul din 1990 încoace.

    N-as fi asa sigur despre morții domnului Dragnea….:)))
    Daca ar întreba cineva câți votanți sunt acum, nu cred ca ar putea obține un răspuns exact.
    Pare a fi o dilema grea.De nepătruns.

    Voi merge la vot, eu unul m-am saturat sa-l aștept pe Godot.

    • Ii rog pe cei care nu vor sa mearga la vot sa ne raspundeti la cateva intrebari:
      1. Daca un barbat asteapta dupa femeia ideala se va mai casatori vreodata?
      2. Daca o femeie asteapta barbatul ideal nu risca cumva sa ramana fata batrana?
      3. Daca societatea capitalista nu e perfecta, si nu e, atunci de ce am mai scapat de comunism?
      4. Daca cele 2 mari partide din US nu sunt perfecte, si nu sunt, de ce nu-l trimitem pe Putin sa le desfiinteze si americanii sa nu mai mearga la vot cateva sute de ani pana apare un partid perfect?
      5. Daca UE nu e modalitatea perfecta de a organiza un continent, si nu e, de ce am mai intrat in UE?

      Daca s-ar fi uitat romanii la imperfectiunile lui Cuza sau ale celor care incercau unirea atunci nu s-ar mai fi facut unirea de la 1859 niciodata. Cine sa-l mai fi urmat pe Stefan cel Mare la cate imperfectiuni o fi avut? Nu credeti ca noi ne nastem pe acest pamant tocmai pentru ca nu suntem perfecti si incercam sa invatam, sa ne perfectionam si poate undeva in alta lume sa ne apropiem de perfectiune? Cred ca altfel, viata nu ar avea nici un sens. Pornind de la aceste premize de ce ne-am astepta sa avem niste partide perfecte sau un sistem perfect? Tocmai asta e jocul. Sa-l putem perfectiona. In societatea perfecta si care avea si partidul perfect am impresia ca am trait pana in 1989. Doriti sa ne intoarcem la vremurile alea? Vi se pare ca daca s-ar face maine un partid din cei care nu merg la vot ar fi partidul perfect? Din pacate noi nu ne permitem luxul de a nu vota, pentru ca nu traim in Germania sau Olanda unde sistemul e asezat cat de cat si nu e teritoriu de granita precum Romania. Ei tot acolo raman indiferent cum voteaza. Noi aici la granita Europei riscam in orice moment sa picam in afara lumii civilizate si ma surprinde provincialismul de care dati dovada promovand astfel de idei, care in mod evident favorizeaza acea parte a societatii romanesti care daca maine ar fi invadata de Rusia s-ar declara comunista din convingere mai ceva ca in 1948. Daca Rusia a putut sa organizeze o mineriada in 1999 in ideea de a ne scoate de pe orbita NATO de ce nu ne-am putea imagina ca azi, cand batalia e si mai apriga, nu ar incerca sa ne destabilizeze alterand ideea de democratie functionala in tari predispuse la derapaje precum e Romania? Rusia are tot interesul sa discrediteze ideea de UE si NATO in cat mai multe tari, mai ales in fostii sateliti dar nu numai. Poate ar trebui sa ne punem intrebarea de ce in toata Europa nu e nici macar un miting pentru pace asa cum sunt atatea atunci cand SUA mai au cate un conflict. Au fost demonstratii si in timpul razboiului din ex Yugoslavia dar acum nu mai exista nici un ONG in toata Europa care sa se preocupe de civilii inocenti din Ucraina. Sau ar trebui sa ne asteptam la manifestari in favoarea „luptatorilor” pentru libertate de limba rusa din estul Ucrainei? Logica banala de duce cu gandul ca toate acele ONG-uri evau un papusar pe undeva pe la Moscova? Ca cine e mai anti-american decat rusii?
      De ce nu intra activistii astia in cel mai nenorocit partid din Romania si nu-l fac curat ca lacrima? Ei sunt in jur de 1 milion de pretinsi aderenti. Ar obtine majoritatea in orice partid din Romania si ar alege toti delegatii si reprezentantii acelui partid, inclusiv presedintele. Daca s-ar forta un pic ar putea „reforma” in sensul asta chiar 2-3 partide…

  3. „N-ai dreptul moral să-l acuzi de incompetență și ticăloșie pe cel ajuns la Bruxelles în urma unui joc la care tu însuți n-ai participat. A fi exigent înseamnă a urmări atent ce face el acolo, nu a-l arunca într-o mulțime nediferențiată pe care o respingi în întregul ei. Exigența fără participarea la jocul politic prin vot e o glumă proastă.” – superb spus

    Ceea ce nu realizează lumea este faptul că există totuşi alternative (foarte puţin vizibile în spaţiul public) la PSD şi la numeroasele formaţiuni de dreapta cu originile pe care le cunoaştem. De asemenea, nu este absolut sigur că aceste alternative vor fi reprezentanţii pe care îi dorim, dar cred că ceva nou este binevenit.

    Cetăţenii UE au început să dea palme actualului sistem politic prin creşterea procentelor partidelor extremiste. Rezultatul final al unei asemenea acţiuni nu are cum să fie unul pozitiv, dar până atunci ar putea reprezenta un semnal de alarmă pentru politicieni, mult mai puternic decât absenteismul. A nu se înţelege că susţin în vreun fel partidele extremiste, ceea ce vreau să subliniez este că votul efectiv este unica şansă perfect democratică de a sancţiona conduita persoanelor care ne reprezintă sau care vor să ne reprezinte, indiferent cui alegem să îl acordăm.

    • confuzie totala! In P.E. cam totul e rezultatul unei negocieri detaliate. Aportul extremistilor e zero, adica ZERO. Tot ce pot face e sa INTARZIE adoptarea unei legi, sabotand strangerea numarului necesar de voturi.
      Fara aportul unuia din marile blocuri populari/socialisti nu trece vreo lege.
      Mai mult, istoria UE ne arata ca legile din PE nu pot trece peste obiectiile marilor puteri. Maggie Thatcher a dat destule exemple, legi „anti germane sau anti-franceze” nu trec.
      Simplificand [nu prea mult] la 25 mai alegem pe Juncker vs Schultz, alegem intre socialisti si populari ca orientare a P.E.
      Romania puternica e doar o lozinca, caci 16 dep. socialisti in grupul in cauza nu sunt decat o farama din 210 deputati [imaginati-va ca acest grup doreste marirea/anularea salariului minim; ce putere au alde Corina Cretu, Catalin Ivan sa rastoarne propunerea?]
      Ce pot face eurodeputatii romani? sa previna Parlamentul din RO sa nu faca [ceva] contra vantului, adica sa-i informeze despre mersul integrarii europene.
      PS. in aritmetica PE, un socialist in plus in RO este compensat de un popular in plus in Germania [doar un exemplu].

      • Vă înţeleg punctul de vedere, dar nu gradul influenţă a extremiştilor a fost ceea ce am vrut să subliniez, ci faptul că luând voturi de la cei care sunt opţiunile clasice, adică de la populari şi socialişti, puterea acestora (dar şi capacitatea de abuz) se diminuează şi se va crea în cadrul acestor blocuri, cel puţin teoretic, o luptă pentru a populariza persoane mai apreciate de către electorat, lucru care după mine ar fi benefic pentru democraţie.

        În orice caz, nu am înţeles dacă dvs. sunteţi pentru boicot sau împotrivă.

        • miezul carpatin. Este INUTIL orice vot dat unui partid extremist [in niciun caz NU vor trece legi extremiste prin PE]. Este inutil votul dat unui independenta a carui forta legislativa este zero.
          Daca nu votati, atunci votul lui Parpanghel devine decisiv [vot cumparat cu ulei/faina].
          Cine ii incredinteaza dreptul sau de a vota lui Parpanghel sa nu aiba si tupeul sa protesteze ca ceea ce a iesit nu-i convine.

    • miezulcarpatin: „Cetăţenii UE au început să dea palme actualului sistem politic prin creşterea procentelor partidelor extremiste.”

      Cu alte cuvinte, actualul sistem politic e prost (cuvintul potrivit e: falimentar), dar cei care il contesta sint extremisti.

      miezulcarpatin: „Rezultatul final al unei asemenea acţiuni nu are cum să fie unul pozitiv, dar până atunci ar putea reprezenta un semnal de alarmă pentru politicieni, mult mai puternic decât absenteismul.”

      Ati auzit de sindromul Stockholm?

      miezulcarpatin: „A nu se înţelege că susţin în vreun fel partidele extremiste, ceea ce vreau să subliniez este că votul efectiv este unica şansă perfect democratică de a sancţiona conduita persoanelor care ne reprezintă sau care vor să ne reprezinte, indiferent cui alegem să îl acordăm.”

      Pai, daca e asa, atunci de ce ii numiti pe unii dintre alegatori si alesi extremisti? Cine „masoara” si cu ce unitati de masura ce e extremism si ce nu e? E extremismul ilegal? Daca e, de ce nu sint arestati politicienii extremisti si votantii lor inainte sa se ajunga la urne? De ce sint lasati sa circule liber in loc sa fie inchisi in lagare de munca si reeducare? Acceptam votul liber si democratia atita vreme cit ne convin rezultatele si cind nu ne mai convin o rugam pe doamna Nuland sa mai produca o sarja de prajituri?

      Ce vad eu este ca neomarxistii care stapinesc deja Europa si USA si cohortele lor de propagandisti din mass media (despre care Glenn Greenwald tocmai a zis, foarte inspirat, ca a devenit „neutered, impotent and obsolete”), plus victimele sindromului Stockholm ii numesc extremisti pe toti cei care nu se supun actualilor stapini.

  4. E mai simplu de atât. Numărul de persoane de la alegeri arată și legitimitatea lor. Poate nu vrem să legitimăm un UE birocratic și politicieni proști. Poate trebuie dat un semnal că trebuie să apară noi partide și noi politicieni.

    • @Victor D: Pai au aparut noile partide si noii politicieni. Primul a fost PP-DD, pe urma NR, FC si cu voia dvs ultimul pe lista, PMP… Cel putin din punctul meu de vedere, NR, FC si PMP sunt rezultatul direct al dezamagirii fostilor votanti PDL (le-a mosit ideatic insusi Lazaroiu, vreun an de zile, pe vremea aia era „viitorul Partid Alba Ca Zapada”), iar PP-DD e rezultatul dezamagirii votantilor PRM/PUNR.

      Mi se pare ca asta e tot ce a putut societatea sa creeze de la zero. Asta e materialul clientului, cu asta trebuie sa lucram (votam). Alte partide mai putem astepta peste vreo 10 ani (cu exceptia inlocuitorului PSD, dupa ce actualul PSD se va face tandari – sper eu)

    • E o idee: daca se prezinta 20% din alegatori la vot, sa trimitem doar o cincime din numarul alocat de parlamentari la Briusel.
      Sa procedam asa si cu parlamentul intern, la o adica.

      • „E o idee: daca se prezinta 20% din alegatori la vot, sa trimitem doar o cincime din numarul alocat de parlamentari la Briusel.”

        O idee apparent buna. Care nu se va aplica niciodata :)

        • Sunt diverse idei stralucite. Am putea exclude din parlament proportional cu numarul voturilor obtinute pe toti parlamentarii care depasesc limita de 300. Ar ramane PSD ul singur

    • alt haloimas. Noi partide europene? caci despre ele e vorba. In Partidul EUROPEAN [cumva] alegatorii din RO trimit membri. E o paralela perfecta la judetul […] care alege deputati pentru Partidul X din Parlamentul RO.
      Votezi/nu votezi partidele europene sunt tot acelea [schimbare foarte lenta si oricum nu inceputa de „Romania Puternica”].
      Tu daca nu votezi si-l lasi pe Aripel sa voteze in locul tau pierzi si dreptul de a te lamenta ca nu-ti convine ce a promovat ARipel.

  5. Prea multe refletii bune pentru ca sa nu dea de gindit („are dreptate Zografi”), dar si pentru a stirni orgoliile. Alea plapinde, cu adevarat.
    Am crescut cu Fat Frumos, cu Ileana Cosanzeana; pe ei ii vrem.

  6. Cateva observatii:
    1. Nu este la fel. Chiar daca si atunci si acum stim (unii dintre noi) ca liberalismul este solutia, (o societate saraca -suntem la un sfert din pib/capita european, in euro, nu-si pemite sa fie social democrata, din simplul motiv ca nu are bani pentru asa ceva) atunci nu aveam „dovada” incompetentei celor care-si vor spune, aiurea, liberali. Sau crestin-democrati. Sau democrati. Sau oricum li se parea lor ca suna mai „european”.Acum avem..au fost la butoane. Este mai „naspa” acum ca atunci, pentru ca stim cu cine avem de-a face. Nu exista liberali autentici in Romania (ca partid vreau sa zic, ci doar ca indivizi, neorganizati)
    2.Avem si partide noi, dar care si-au dat masura oportunismului in 2012. FC si PNR. Ce sa mai vorbim de PPDD…Toate sunt partide-om, exista un „jupan-locomotiva” care este sudat de scaunul de sef, se fac aliante conjuncturale (vezi aliantele cu PDL), pe motive de „locomotiva electorala”, prietenii de ieri devenind dusmanii de azi…si poate prietenii de maine. Tot conjunctural ,pentru pastrarea scaunelor.
    PMP? sa fim seriosi, este un PDL tunat…avand ca singur scop crearea unui vehicul pentru Base si prietenii lui. Punct.
    3. Liberalii, care ar fi trebuit sa fie coloana vertebrala a dreptei romanesti, s-au descalificat de-a lungul timpului , fie prin macro-habarnavismul guvernului Tariceanu (de pomina fiind „duduirea” economiei pe deficite bugetare si de cont curent enorme), fie prin , la fel, mega-habarnavismul democrat-liberalilor, care au luat masuri prociclice in vremuri de criza majora, fiind si coechipieri cu macro-habarnavistii, evident. Nu insist, au dat masura incompetentei cu varf si indesat.
    Despre Crin nu este nimic de spus…un sef de partid liberal ar fi trebuit sa stie ce e „aia” liberalism, ma indoiesc ca la engleza pe care ne-a aratat-o a citit ceva din Burke (ma rog, unii zic ca e conservator), A. Smith, Hayek, von Mises, Ricardo, Friedman etc, nici macar pe frantuzul Bastiat nu cred ca l-a citit, altfel ar fi stiut cum e cu manipularea legii. De unde si adormitoarele scalambaieli intre fratele de cruce al PSD si ingerul cu palosul in mana al liberalismului romanesc. N-a fost bun pentru nicicare.
    4. PSD-ul? Un partid care jefuieste o parte din populatie, in favoara lor, aruncand si cate o ciozvarta altei parti a populatiei, ca sa-i voteze in continuare. Simplu ca apa. De aia le si merge.
    Ce-ar mai fi de spus? De ce nu a aparut „Mesia”? Nu stiu, daca ar fi sa dau cu paru` as zice ca poate tocmai din cauza celor care voteaza „raul cel mai mic”, e mai comod asa. A existat un bazin de votanti comozi, care-si incalca principiile, in cazul in care le au, sau care pun botu` la vorbe goale.
    De fapt nu stiu…exista suficienti liberali autentici, dovada fiind chiar aceasta platforma.
    Si inca ceva…nu cred ca vorbim de un boicot intentionat, ci de atitudini individuale. Sincer, eu nu ma simt bine ca nu votez, dar m-as simti mai rau daca as vota. Am ales raul cel mai mic? Posibil…dar nu ma cotopenesc sa conving pe nimeni ca asa e mai bine, fiecare face cum crede.

    • Corect. Ati mai spus si altceva intr-un comentariu anterior care dupa parerea mea trebuie repetat:

      – Daca votezi din sila, votul din scirba nu poate fi deosebit de unul „pe bune”. Iar asa-zisa „dreapta” va crede ca e in carti. Ori, trebuie sa invete ca trebuie sa ofere ceva ca sa fie in carti. Nu poti recompensa non-performanta. O concediezi.

      • Exact. Este imposibil sa nu gasim si alta solutie, votul de scarba este o aiureala, poate un „santaj” mascat, asa cum sugera marius mai jos (mai putin ultimele doua idei).De ambele parti, una ne ameninta cu Base, alta cu Ponta…cei mai „slabi de inger” pun botu` in lipsa unei alternative. AVem nevoie de o corectie, cumva…
        Ma gandesc, pe bune, ca introducerea optiunii „nu va vreau” pe buletinele de vot este chiar o solutie. Am sa incerc sa detaliez intr-un articol, sa discutam mai pe indelete..

      • Fiecare face cum vrea si crede ca e mai bine. N-am sugerat nimanui sa nu mearga la vot. Am explicat ce cred despre optiunile existente, in mare. Unii au tras concluzia ca suntem intr-o fundatura, si ca nu ai ce face, daca vrei sa fii auzit. Poate e asa, poate nu. Eu cred ca exista alternativa, prin introducerea unei optiuni pe buletinul de vot „nu va vreau”. Astfel vor fi numarati si cei care nu sunt nici lenesi, nici indiferenti, si nici nu vor sa voteze din scarba sau ura. Dar vor sa fie auziti. Vor merge si ei la vot, iar numarul lor, mic sau mare va da masura suportabilitatii clasei politice in ansamblu. Abia atunci vom sti ca cei care nu merg sunt indiferenti sau comozi, si nu au dreptul sa zica nimic.
        Daca considerati ca asta e ipocrizie e treaba dvs.

    • liberalii interbelici erau partidul micii burghezii, ai micilor meseriasi [cantiativ bancherii nu contau].
      Micii meseriasi AZI practic nu exista, mica burghezie [dascali, medici etc] este profund sindicalizata si „rosie”.
      Raman IMM-isti-putini, cu mica intelegere a economiei moderne si a fenomenului UE.

    • Mda, si acrelile interioare au rezultanta lor, unii ajung sefi la TVR, altii ministrii Economiei cateva zile, altii mai sus chiar: sef peste Senat! Iar unii…… nu voteaza.
      Prietenii inteleg…. ce hram poarta fiecare!

  7. Excelent ! Mai ales secțiunea cu DIFERENȚA ESENȚIALĂ între social-democrație și comunism. Iar povestea vine ÎLD (ÎN LINIE DREAPTĂ) de la ”tata” Marx:
    „…şarlatani sociali de toate soiurile, care promiteau să înlăture prin felurite cîrpeli diferitele racile sociale,… Acea parte a clasei muncitoare care se convinsese de insuficienţa unor simple răsturnări politice şi susţinea necesitatea unei revoluţionări totale a societăţii, acea parte îşi zicea pe atunci comunistă.”

    Adică cei ce respectă sistemul democratic SÎNT NIȘTE ȘARLATANI. Adică numai umanitatea proletară, un Golem vindicativ fără chip și asemănare, poate transforma iadul terestru în raiul egalității absolute (citate parțiale din Vlad Mureșan).

    Mă întreb ce ar spune ”subtilul filosof (german)” Marx despre gălețile de plastic, „SĂ NE DEA”, „SĂ NE FACĂ”, ”las´ să fure, că ne dă și nouă”, ”dă-te jos, să mă pun eu în loc”, etc.

    „Noi muncim, nu gîndim” pușcă perfect cu ”NOI GÎNDIM, NU MUNCIM !”.

    ACEȘTIA SÎNT ABSENTEIȘTII ROMÂNI AI ANULUI 2014.

  8. Eu nu m-am hotărât dacă să merg sau nu la vot. Incă studiez oferta opoziţiei plăpânde, in special pe cea a candidaţilor independenţi. Dar există argumente aruncate pe piaţa ideilor de către susţinătorii democraţiei actuale care mă-mping mai degrabă la boicot decât la activism politic. De pildă acest sofism:
    „De fapt, boicotul înseamnă tocmai suspendarea exigenței: n-ai dreptul moral să-l acuzi de incompetență și ticăloșie pe cel ajuns la Bruxelles în urma unui joc la care tu însuți n-ai participat.”
    Nu văd cum am putem lega morala de un act politic banal. Ceea ce este suspendat in urma aplicării acestui pseudoargument nu este exigenţa sau intransigenţa, ci tocmai dreptul de a fi moral şi de a emite judecăţi pe tărâmul moralei. Dar etica există bine merci in afara politicii, ba de obicei sălăşluieşte mai degrabă in orice minte neinfectată de microbul înregimentării politice şi mai ales in mediile nepolitizate ale societăţii, acolo unde conştiinţele nu se lasă corupte pentru o găleată de mălai. Pentru ca morala să pătrundă in sfera politicii este nevoie de mult mai mult decât un vot. Votul nu ne salvează in niciun fel intr-o democraţie şchioapă bazată pe absolutizarea mandatului reprezentativ, ci, din contră, contribuie la iluzia activării spiritului democratic, şi, printr-un raţionament forţat, la iluzia activării liberului arbitru.

    Dacă admitem că nu ne putem pronunţa dpdv moral asupra proceselor politice la care nu am participat, atunci acceptăm că istoria nu ne obligă in niciun fel, căci, nu-i aşa, nu am participat nici la votul din 1946 şi, mulţi dintre noi, nici la cel din 1990. Asta pentru a reaminti că opţiunile politice personale şi exprimate prin vot nu înseamnă nimic in contextul unor fraude gigantice ori al ascensiunii unor partide cu instincte totalitariste. Şi nu, nu sunt de acord că situaţia de acum aduce cu cea din 1990. Starea de spirit era cu totul alta atunci, tinerii erau cu adevărat preocupaţi de politică, plini de speranţă şi gata de fapte eroice pentru că exista un ideal comun: înlăturarea comuniştilor de la putere. Nu au reuşit pe moment, au luat bătaie la propriu, dar tot nu s-au lăsat, au continuat să se implice masiv in societatea civilă şi să determine in cele din urmă alegerea lui Constantinescu in 1996. Astăzi vedem cum am fost trădaţi, cum anticomuniştii de conjuctură din partidele istorice au învăţat să coabiteze cu nomenklatura cea schimbată la blană, cum s-au încumetrit cu securiştii şi cum au promovat in rândurile lor odraslele celor mai notorii comunişti pentru a avea acces la reţeaua de influenţă a acestora. Compromis după compromis până au ajuns să fie aidoma celor cu care s-au tot adunat şi îmbrăţişat vreme de 24 de ani. acum nu mai poţi să-i distingi, atunci lucrurile erau clare, ştia ce reprezenta un Coposu, ştiai cine este Raţiu şi pentru ce valori se bătea moşul acela atât de distins de la natură.

    Astăzi exercitarea dreptului la vot presupune din start acceptarea unei stări politice deplorabile tocmai sub aspect moral. Nu alegi utilizînd criterii morale căci astfel nu ai avea pe cine vota. Trebuie să procedezi in prealabil la suspendarea oricărei judecăţi morale pentru a putea pune ştampila pe un partid. Iar astfel, gestul tău capătă conotaţii cel puţin amorale, căci acest tip de exerciţiu conduce la un soi de orbire: cei care votează nu mai înţeleg că prin actul lor nu fac altceva decât să legitimeze o clasă politică profund coruptă şi să contribuie la perpetuarea unui sistem electoral de tip colectivist care, in mod inevitabil, conduce la apariţia şi dezvoltarea germenilor totalitarismului. Partidele actuale sunt ele însele structuri totalitare, blocuri ideologice sau mişcări demagogice încropite in jurul unui lider suprem, iară nu asociaţii libere de cetăţeni. Votînd astfel de structuri contribuim la încremenirea in proiectele faraonice ale grupurilor mafiote ce le conduc şi ne vor conduce şi pe noi…in prăpastie.

    In ceea ce priveşte criteriul european după care am putea distinge intre partide: după atâta vreme in care şi-au flexat muşchii frazeologiei, politrucii noştri sunt astăzi capabili să mimeze orice fel de discurs, după cum cere momentul. In clipa asta se proclamă europeni convinşi, adevăraţii purtători ai mesajului sublim albastru, iar in următoarea pot cere imperios naţionalizarea minelor şi împărţirea dividendelor la tot poporul, sub pretenţia că o astfel de normă totalitaristă ar fi de fapt un soi de progres legislativ de tip european. Este pur şi simplu halucinant tupeul acestor oameni. Cum pot să votez eu un politician care se pretinde de dreapta, pro-european, dar in acelaşi timp cere naţionalizarea minelor?

    • „Eu nu m-am hotărât dacă să merg sau nu la vot. Incă studiez oferta opoziţiei plăpânde, in special pe cea a candidaţilor independent”

      Ar fi bine sa studiati si cateva sondaje, din diverse surse.

      Din pacate, un vot pentru un independent cu 0,3% intentie de vot este un vot risipit.

    • @eu-Nuke. Confuzie totala [pana la urma A3 si RTV sunt eficiente]. Acel politician cere in Parlamentul european nationalizarea minelor? Ca daca cere la noi sau in judettul lui este ridicol/ciudat dar e IRELEVANT pentru P.E.!!!
      Era Ed.Heath premier laburist anti-european? si totusi a nationalizat Caile Ferate in UK.
      Ca sa fie simplu: votam daca PE va fi socialist sau popular, votam Juncker vs Schultz, nu votam daca pe Schultz sau Juncker il voteaza la Bxl Georgescu sau Vasilescu.
      De altfel intr-un grup de 210 deputati cat de tare poate zbiera un grup de 16 cu „voce puternica”? Intre seful socialistilor germani si Corina Cretu/Catalin Ivan cine are mai multa credibilitate, forta de negociere?
      Va putea impiedica alde Cretu o crestere mare si obligatorie a salariului minim, chiar daca asta pentru RO [ACUM!] poate fi/este contraproductiva?

    • Sofism imi pare mai degraba sa spui ca nu e adevarat. Singura cale democratica SI REALISTA spre mai bine e sa votezi raul cel mai mic. Sau sa devi tu – in mod activ – raul cel mai mic. Viata (ca si noi de altfel) nu e perfecta!
      A te retrage politic din viata cetatii echivaleaza cu o indiferenta sinonima morti termodinamice. De fapt cred ca cel mai adesea ascunde o neintelegere…. :(

    • Văd că nu prea se-nţelege pentru ce se votează la europarlamentare. Domnilor, Parlamentul European nu este o instituţie democratică similară legislativelor din statele de drept naţionale sau federale, ci o Mare Adunare de tip sovietic, ba chiar mai rău decât Organul Suprem Legislativ al Rusiei comuniste pentru că deţine mai puţine prerogative decât sinistra instituţie sovietică. De ce? Am explicat de multe ori pe acest forum şi reiterez: Parlamentul European NU are iniţiativă legislativă, nu poate adopta in mod autonom norme din categoria legilor [organice sau constituţionale], ci numai cu acordul Comisiei ori Consiliului, după caz. Lăsaţi televiziunile de propagandă -antene, rtv, rt, b1 etc- şi puneţi mâna pe carte, respectiv pe Tratatele Uniunii Europene dacă vreţi să aflaţi in regim trăiţi. Ca atare, votul dumneavoastră NU are absolut nicio semnificaţie politică, nu influenţează in niciun fel culoarea guvernământului european care, aşa cum unii dintre voi cunosc, nu este organizat in baza unor alegeri ci in urma unor negocieri de culise. Ceea ce s-a transparentizat parţial este doar „alegerea” Komisarului Suprem, înalt funcţionar care in mod normal ar fi trebuit să fie echivalentul prim-ministrului din sistemul tradiţional al democraţiilor moderne. S-a renunţat la titulatură pentru că trimitea cu gândul la „serviciu de stat”, deci implica o calitate de servitor al cetăţenilor, etimologic vorbind, funcţionarului. Komisarul nu se supune insă nimănui. Nu este doar un ministru, ci şi un legislator şi un soi de gardian al revoluţiei continue. Iar Komisia este şi deţinătorul iniţiativei legislative. Deci 27 de indivizi, numiţi şi nu aleşi, hotărăsc pentru destinele a 500 de milioane de oameni. Parlamentarii, in majoritatea lor, nu reprezintă interesele cetăţenilor ci strict pe cele de partid, iar partidele, in majoritatea lor, sunt parte a blocului euronomenklaturist care nu concepe să lase din mână puterea uzurpată asupra Europei. Iată de ce, eu, ca orice aşa-zis eurosceptic [in fapt, mă consider eurofil], caut să votez reprezentanţi ai opoziţiei faţă de sistem, sau măcar reformatori. Din păcate noi nu prea avem aşa-ceva, dar eu studiez in continuare oferta. Pretenţia unor jurnalişti şi sociologi asupra deraierilor eurosceptice ale psd-ului este pur şi simplu ridicolă, căci socialiştii noştri, ca şi ai lor, nu sunt decât altceva decât nişte demagogi lipsiţi de orice fel de scrupule. Mimarea naţionalismului nu are nimic de-a face cu euroscepticismul de tip occidental, iar PSD nu are nimic, absolut nimic in comun cu alde UKIP, PVV, Mişcarea de 5 stele. Obiecţiile şi criticile asupra structurilor unioniste de după Maastricht nu au drept temei vreo ideologie naţionalistă, ci, in primul rând convingeri liberale şi democratice. Asta pentru că Uniunea Europeană ne răpeşte drepturile politice şi civile oferind la schimb iluzorii drepturi economice [recte fonduri şi subvenţii, recte pomeni], rafinînd şi cosmetizînd doar politicile predecesorilor socialişti.

      Mă izbesc peste tot de opinii fataliste de genul „un vot acordat unui partid mic sau unui independent este un vot pierdut”. Pierdut pentru cine? Domnilor, nu pricepeţi că partidele noastre mari sunt partide pro-sistem [iar sistemul este de sorginte sovietică], anti-democratice, anti-naţionale, şi, până la urmă, chiar anti-europene.? Orice vot luat de la PSD, PNL, PDL, PMP este un vot câştigat pentru democraţie pentru că merge in direcţia spargerii cartelului pritocit de politrucii europeni socialişti, fascişti şi comunişti. Uniunea actuală este rezultatul negocierilor dintre ideologii roşii şi cei bruni, iar singurul lucru pe care-l poate face orice persoană cu convingeri democratice este să caute extremiştii de care vorbeşte presa mainstream -pentru a-i discredita şi demoniza- şi să pună ştampila pe ei, iar dacă acest lucru nu este posibil -pentru că trăieşti in Republica Socialistă România unde există un puternic embargou mediatic, să se organizeze , să identifice şi să promoveze in spaţiul virtual candidaţi independenţi selectaţi dintre acele voci credibile şi independente ale societăţii civile. Şi asta acum, iute, până nu deschid Komisarii lagăre de reeducare pentru extremiştii eurosceptici. Sau până nu-i trimit la balamuc. Tot după modelul sovietic.

      • Va rog, explicAti clar, fara eufemisme si trimiteri ironice la uniunea sovietica, nu inteleg. Si nu, nu este evident pentru toata lumea.. multumesc

        • @Catar
          Poate că ar fi trebuit să vă explice domnii -politruci, jurnalişti, intelectuali europeişti- care ne-au invitat/atras şi ne ţin in Uniunea Europeană fără să menţioneze o iotă despre modificarea de regim constituţional asupra drepturile politice ale cetăţenilor. Pentru că nu am atâta timp, iar timpu-i valoros pentru mine -eu nu sunt plătit pentru activitatea politică pe care o întreprind precum europarlamentarii români, toată documentaţia şi toate scrierile sunt motivate doar de interesul cetăţenesc democratic- incât să abordez aici fiecare aspect ce ciobeşte din suveranitatea cetăţeanului şi afectează astfel democraţia in Europa, o să mă refer strict la competenţele esenţiale ale PE, prin comparaţie cu cele ale organului sovietic de tristă amintire:

          Unul din principiile fundamentale ale democratiilor constitutionale este separarea puterilor in stat si reglementarea in plan constitutional a acestei separari si a raporturilor ce se stabilesc in timpul procesului normativ intre puterile statului. La aceasta impartire Parlamentul de tip democratic primeste, in general, rolul de prim solist in orchestrarea procesului legislativ, cu alte cuvinte este principalul initiator de legi ; asta nu inseamna ca intr’un regim democratic Parlamentul ar fi unicul detinator al acestui ‘drept’ fundamental, nici vorba, de obicei imparte aceasta functiune cu Executivul [de pilda, in republicile prezidentiale] sau cu cetatenii [democratii plebiscitare unde referendumul este practicat pe scara larga]; s’acum, foarte important: nicio democratie constitutionala europeana nu se intemeiaza pe o limitare drastica a initiativei legislative in dauna propriului Parlament, in fapt nu exista nicio Constitutie a vreunui stat democratic [european sau de pe aiurea] care sa contina un articol identic, asemanator sau care sa produca efecte similare situatiei generate de art. I-26 din TUE; dar, mai mult, exista constitutii ale unor state totalitatare care prevad o paradoxala augmentare a rolului Parlamentului in raport cu Executivul, iar aceste prevederi, imi pare rau ca trebuie s’o spun, confera o potentialitate si dimensiune democratica guvernarii intr’o masura mai mare decat rezida din articolul TUE citat de mine; iata despre ce este vorba: constitutia sovietica din 1977 [‘constitutia Brejnev’] in articolul 108 stabileste o competenta generala de reglementare in sarcina Sovietului Suprem definit ca principala autoritate legislativa, iar articolul 113 confera dreptul de initiativa unui numar de institutii incomparabil cu cel oferit de TUE, anume 1 [unu] – Comisiaratul European – Mai Mult Decat Suprem. Din acest punct de vedere, al caracterului democratic al procesului legislativ, URSS apare ca un stat federal mult mai democratic decat viitoarea UE, nici nu suporta comparatia. Jenant, zic io. Dar poate nu toata lumea are rabdare sa compare dreptul sovietic, cu cel francez, cu cel neaos si cu cel viitor european .

          art 11 din TUE spune aşa: “(4) La initiativa a cel putin un milion de cetateni ai Uniunii, resortisanti ai unui numar semnificativ de state membre, Comisia Europeana poate fi invitata sa prezinte, în limitele atributiilor sale, o propunere corespunzatoare în materii în care acesti cetateni considera ca este necesar un act juridic al Uniunii, în vederea aplicarii tratatelor.”
          de aici rezultă că:
          1. iniţiativa cetăţenească nu poate aduce atingere prevederilor cu regim constituţional, adică nu poate viza modificarea tratatelor
          2. bugetul Uniunii nu poate face obiectul intervenţiei cetăţeneşti, sub nici o formă.
          3. Comisia nu este ţinută să respecte voinţa cetăţenilor exprimată prin Iniţiativă.

          [http://www.departments.bucknell.edu/russian/const/77cons05.html]

          referinte si utile:
          ARTICOLUL I-26(2),TUE, „Actele legislative ale Uniunii pot fi adoptate numai la propunerea Comisiei, cu exceptia cazului în care Constitutia prevede altfel. Celelalte acte se adopta la propunerea Comisiei, în cazul în care Constitutia prevede acest lucru.”

          Art 39 din Constitutia Frantei: “Initiativa legislativa apartine atat Primului-ministru, cat si membrilor Parlamentului”

          Art 74 din Constitutia Romaniei: “Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.”

          Art 113 din Constitutia URSS din 1977 [ultima a statului sovietic]: “The right to initiate legislation in the Supreme Soviet of the USSR is vested in the Soviet of the Union and the Soviet of Nationalities, the Presidium of the Supreme Soviet of the USSR, the Council of Ministers of the USSR, Union Republics through their highest bodies of state authority, commissions of the Supreme Soviet of the USSR and standing commissions of its chambers, Deputies of the Supreme Soviet of the USSR, the Supreme Court of the USSR, and the Procurator-General of the USSR.”

          • Aveti dreptate in mare parte. Insa UE nu federatie, un stat nici atat. Este o asociere politica oarecum originala, in evolutie (sau involutie!), asa ca aceste comparatii nu prea se potrivesc. Asa cum bine stiti, deficitul de democratie la nivelul UE ar fi trebuit diminuat treptat in paralel cu evolutia procesului de integrare. Problema este ca integrarea nu numai ca a stagnat, ci pare chiar ca da inapoi, asa ca nici integrarea politica si constructia democratica nu pot merge inainte.

  9. 1.Trebuie votat orice partid si persoana, care are un ,,dram” de viziune, de ,,aplecare” spre Vest si democratie politica – neparticiparea fiind factorul (garantat) de a asigura ,,succesul” contituitatii decaderii generale a tarii.
    2.In ce priveste ,,politicianul providential” el exista, dar inca n-a aparut pe ,,scena” noastra! Aceasta este doar o probleme de …timp.
    El se chiama ,,politician tehnocrat” si este asemeni lui Deng Xiao Ping, al Chinei anilor 80.Proiectul economic exista, dar problema este ca cineva sa il evalueze si sa si-l asume.
    Pentru asta nu-i nevoie de cineva de ,,stinga” sau de ,,dreapta”, fiindca ,,reconstructia economica si industriala” a tarii, nu are culoare politica!Deocamdata politicienii si consilierii lor nu pricep acest lucru. Implementarea acestui proiect va determina o schimbare politica si sociala, care nici nu poate fi imaginata in mometul de fata.

  10. Practic nu ai de ce sa nu te duci la vot, nu are logica, chiar daca nici un partid nu te satisface deplin. Raul cel mai mic e oricum mai putin rau decat raul cel mai mare :)
    Eu personal, nu stiu sigur cu cine o sa votez, o sa fie ceva de dreapta; dar stiu sigur ca o sa ma duc la vot. Probabil ca pana atunci ma voi hotari. In cel ma rau caz voi face o lista de partide care par mai ok, si voi arunca zarul.
    Faza cu boicotul, care apare periodic de multi ani, e total nerealista, tot va iesi cineva, chiar daca participarea la vot e de 1%. Pot fi si mijloace mai constructive de protest.
    Si intr-adevar, niciun partid/persoana politica nu va fi exact pe gustul tau (doar suntem individualitati?). Trebuie sa faci o lista (mental, sau daca vrei scris) cu ce doresti de la „cetate”/societate, sa compari cu ce percepi tu realitatea, si sa votezi in consecinta. Nu traim intr-un „turn de fildes”…

    • O sugestie: acum FC ca sa prinda ei 2 parlamentari si nu corupti care teleguverneaza.
      In toamna cel mai bine situat in sondaje.

  11. Ideea asta, trebuie spus din capul locului, nu atinge România profundă, nu martorii Antenei 3 sunt invitați să hamletizeze pornind de la eșecul politicienilor, ci o pătură relativ subțire de alfabetizați electronic, maximum 200 000 de suflete, bănuiesc, tocmai aceia care, grație spiritului critic și unei oarecari culturi politice, ar putea fi înspăimântați de perspectiva hegemoniei PSD-iste.

    Sunt curios de unde aveți aceste cifre? Sau 200,000 a fost scoasă din borcănelul de dulceață? Dacă acești nonconformiști trendy și cool sunt atât de puțini și subțiri, atunci de ce atât de multă grijă și atenție din partea celor care cred că se dărâmă cerul pe 25 mai dacă alfabetizații politici nu se prezintă la vot?

    În altă ordine de idei, se aude că Dragnea se agită să instaleze stații de votare prin cimitire. Câte una la capătul fiecărei alei, suplimentată după caz de alte urne mobile in zona cavourilor. Nu de alta dar busculadele trebuiesc evitate.

    • Probabil numarul e pus ochiometric.

      Nu stiu daca e departe sau nu de realitate.

      Dar.

      Ca e un dar. Adica doua.

      1. La europarlamentare o sa vedeti ca 200.000 de voturi or sa insemne aproape 5% din cei care or sa voteze. Pentru ca se preconizeaza o prezenta foarte redusa.

      2. Cei 200.000 sunt oameni cititi, care au familii, prieteni si influenta. Ca sa nu mai vorbim de contul de facebook, twitter sau chiar de blog. S-ar putea sa conteze chiar mai mult decat numarul luat ca atare..

      • Pai si ce facem aici domnilor?

        Pina acum 2-3 sapt din „hipsteri” nu-i scoteau autorii astia de opinii (pronuntat ca insulta), iar acum, dupa ce i-au facut cu ou si cu otet vor voturile lor?

        Ahahaha. Ne-am trezit ca astia 200000 fac parte din societate si au feisbuc si bloguri?

        • Eu nu indemn pe nimeni sa faca nimic. Fiecare sa faca cum il taie capul.

          Eu doar am incercat un raspuns la asta:
          „Dacă acești nonconformiști trendy și cool sunt atât de puțini și subțiri, atunci de ce atât de multă grijă și atenție din partea celor etc etc etc”

          Adica am incercat sa spun ca, in contextual alegerilor europarlamentare, cu o prezenta redusa, o suma de 200.000 de oameni de genul celor descrisi mai sus poate sa conteaze.

          Repet, acum fiecare e liber sa faca cum crede ca e mai bine.

      • Nu tin cifre in borcanul cu dulceata (borcanel n-am). Nici mare amator de dulciuri nu sunt. Estimarea se bazeaza pe numarul accesarilor pentru cateva publicatii electronice si bloguri mai importante. Sigur, nu poti sa stii daca nu cumva e vorba de aceleasi persoane. Inclin sa cred ca numarul participantilor la dialogul electonic este ceva mai mare de 100 000. Am spus maximum 200 000 ca sa-mi iau o marja de siguranta. Daca aveti o estimare mai buna, neamestecata cu dulceata, va rog sa ne-o comunicati.

        • eu am citit articolul ca o pledoarie ptr a vota ; si un indemn sa aleaga omu,raul cel mai mic
          dar oare participind la eveniment,nu cautzionezi caricatura de democratzie din romanica ?
          ca dvs nu vedetzi alta solutzie !? cu alte riscuri,dar solutzii se gasesc o multzime,sigur,contra curentului majoritatzii

        • Dl. Zografi – Sincer, nu am o estimare mai bună. Și nici nu vreau să propun una. Eram doar curios de unde s-au cristalizat cele 200,000 de nononformiști. Nici raționamentul din spatele estimării nu îl judec. Asta e tot. Mulțumesc pentru clarificare și succes(uri) ;-) pe 25 Mai. Cu bine.

        • No offence, dar cred că sunteţi puţin naiv când folosiţi sintagma „dialog electronic”. Dialogul electronic a fost ucis şi îngropat acum 10 ani în Romania, de postacii hai să le spunem băsişti. Iar pe vremea aia, să ştiţi, pesedeul era atât de închistat încât, în direcţia asta, nu depăşise nivelul telefoanelor otrăvite ale lui Mitrea. Sunt câteva studii ale lui Antonio Momoc pe tema asta, printre care recomand „Online Negative Campaign in the 2004 Romanian Presidential Elections”. Ce se întâmplă acum, cu cifrele absolut îngrozitoare pe care pesedeul se pregateste sa le obtina, îşi are originea ŞI în strategiile de atunci.

          • bizara optiunea dvs. de a le spune postacilor „basisti”. In general aceasta eticheta e pusa de la „latrinisti” care se opun unei justitii neobediente politic, Uniunii Europene si democratiei autentice.

  12. Domnule Zografi, trebuie sa spun din capul locului ca va apreciez foarte mult.
    Sunt insa cateva nuante care lipsesec din postarea dumneavoastra si care trebuie spuse.
    Se doreste a se protesta pentru a forta cumva liberalizarea vietii politice si cred ca avem nevoie de asa ceva si trebuie sa sustinem o liberalizare de urgenta in acest sens. Nu cred ca sunteti impotriva.
    Apoi, se vorbeste mai ales despre prezentarea la vot si anularea sa ca sa se marcheze lipsa de reprezentare, iar nu indiferenta.
    Dumneavoastra ati ales optiunea raului cel mai mic, dar nu se poate spune ca cei care refuza raul sunt de condamnat.
    Cand incercati sa faceti o diferenta in functie de modul de raportare la justitie va spun ca sunteti in aceeasi mare capcana in care au cazut multi. Este doar o aparenta. In esenta, toate partidele se raporteaza la fel la justitie, doar se manifesta in moduri diferite din considerente de putere. Lupta anticoruptie de la noi este in realitate un joc de putere. Va rog doar sa tineti minte asta, iar dovezile vor apare din ce in ce mai clar incepand de anul viitor.
    Pana la urma dumeavoastra considerati mai impotant votul anti-PSD decat protestul. SI eu la fel si voi vota anti-PSD. Daca PSD-ul ar fi reprezentat astazi un pericol atat de mare as fi optat pentru protest. Oricum voi iesi in strada dupa ce votez.
    Si in ultimul rand, regretati faptul ca cei care protesteaza sunt, in cea mai mare parte, antipesedisti si voturile lor se cam pierd. Asa este, dar va atrag atentia ca sunt doar 32 de locuri, iar protestul nu va da decat cel mult un loc in plus PSD-ului. Dar nu cred ca se va intampla asa fiindca nu cred ca protestul va avea macar amploarea indicata de dumneavostra, de cel mult 200.000 de persoane. In schimb PSD-ul va primi foarte multe voturi de la votanti anti-PSD care vor vota partidele care nu vor trece pragul (PNT-CD, Forta Civica, Noua Republica, platforma lui Radu Moraru, etc.) E mai bine sa merg la vot si sa votez anti-PSD cu un partid care nu trece pragul in care insa cred, sau sa pretestez prin anularea votului?
    In final o simpla constatare: cei care ii cearta pe protestatari, in diferite moduri, sunt cei care voteaza cu partidele lui Basescu, PMP sau PDL.

    • „Dumneavoastra ati ales optiunea raului cel mai mic, dar nu se poate spune ca cei care refuza raul sunt de condamnat.”

      Este adevărat, dar refuzând răul constant fără a acţiona pentru un „mai bine” nu este o soluţie. Se perpetuează o situaţie inacceptabilă la infinit.

      „multe voturi de la votanti anti-PSD care vor vota partidele care nu vor trece pragul (PNT-CD, Forta Civica, Noua Republica, platforma lui Radu Moraru, etc.)”

      Poate că nu vor trege pragul, dar voturile lor vor fi luate în considerare atunci când se stabileşte prezenţa la vot şi legitimitatea partidelor. Vă dau un exemplu (improbabil a se întâmpla, dar relevant): dacă din 5 milioane de votanţi, jumătate votează cu partide şi independenţi care nu trec pragul, iar din restul 2 milioane votează cu PSD şi 500 de mii cu dreapta, PSD va avea un procent de 40%. Dacă cei care au votat cu persoane care nu au trecut pragul, nu se prezintă deloc la vot, iar PSD rămâne cu aceleaşi 2 milioane şi dreapta cu 500 de mii, PSD va avea un procent de 80%. Care credeţi că este o imagine mai fidelă a realităţii şi care procent ar fi mai de dorit a fi arătat în spaţiul public?

  13. Unii oameni din tara asta cred ca:

    a) sistemul politic este o mafie bine organizata care joaca o piesa de teatru, numita parlamentarism, ca paravan pentru a putea acapara in mod ilegal si imoral resursele acestei tari.
    b) piesa de teatru functioneaza doar daca noi, ceilalti, acceptam sa participam la ea, votand din 4 in patru ani.
    c) interesul acestei mafii este sa nu cautam nicio alternativa la piesa lor de teatru, ci sa ne iluzionam ca vom juca piesa din ce in ce mai bine, si ca in timp vom avea actori din ce in ce mai buni.
    d) solutia este sa refuzam sa jucam piesa de teatru si sa cautam alternative la parlamentarism, sau macar la forma actuala de parlamentarism.

    P.S. Refuz sa ma las santajat de catre Basescu, Ungureanu, Preda, Udrea si ai lor. Practic ei asta fac acum, ma ameninta cu Ponta si gasca lui: daca nu ne votezi pe noi, vor ramane la putere nemernicii ceilalti.

    Intr-o singur context toate cele de mai sus ar fi sofisme, anume daca Ponta chiar ar fi Raul Absolut. Sunteti convinsi ca este?

    • „Intr-o singur context toate cele de mai sus ar fi sofisme, anume daca Ponta chiar ar fi Raul Absolut. Sunteti convinsi ca este?”

      Nu, nu are ambitii atat de mari. Este doar Raul Relativ.

    • Nu cred că meleagurile românești posedă registrul necesar producerii Răului Absolut, așa cum interogați. Deci nu cred că vom avea vreo data un Darth Vader în costum popular. Este Ponta/ sînt ai lui, un mare dragon care scoate flăcări pe nări ? Cred că mai curând reprezintă o mega-colonie de limacși. M-am cam săturat să trasez parcursul acestei dâre de bale fetide în istorie. Trebuie să-i punem mai mult sare pe coadă.

    • tipica confuzie. Votam pentru parlamentarismul european nu pentru cel national sau local.
      Sau renuntam si la acel parlamentarism in schimbul unei dictaturi „sanatoase” unde sa nu trebuiasca sa gandim, sa alegem, sa decidem, sa ne zbatem ci sa ni se dea?
      Cel putin avem scuza [prezenta si pana in ’89] ca „ni s-a ordonat”.
      In rest, voteaza pentru cine vrei, rezultatul final va fi Schultz sau Juncker, parlament european mai spre stanga sau mai spre dreapta. Atat! Aia cu Romania puternica e doar votul a 16 parlamentari socialisti romani fata de vreo 200 din alte tari. Atat e forta! Vocala!

      • Nu e nicio confuzie.
        Multi dintre cei care propun o boicotare activa a alegerilor europarlamentare (sub o forma sau alta) iau in calcul tocmai acest lucru, ca miza redusa a acestor alegeri (compozitia parlamentului european este quasi-irelevanta pentru politicile si guvernarea din Ro) le transforma intr-o oportunitate foarte buna pentru a ne ‘juca’ putin cu politicienii nostri cei de toate zilele si sa le aratam degetul mijlociu. Cu alte cuvinte, daca noi, cei care suntem traditional votantii dreptei, nu votam de data asta, nu distrugem iremediabil aceasta tara, in timp ce la alegeri parlamentare sau prezidentiale am putea fi intr-adevar acuzati ca dam foc la casa pentru ca suntem prea fitosi si ‘ne pute Base si ai lui.

    • Ponta si gashca lui de borfashi sunt Raul Absolut. Ponta pentru ca e un plagiator ordinar care chiar se mandreste cu asta. Daca erai intelectual intelegeai. Daca.

      • Nu.
        1990: Campeanu + PNL
        1992: Constantinescu + CDR
        1996: Constantinescu + CDR
        2000: Isarescu (Turul 1) si Iliescu (Turul 2) + PD+UDMR
        2004: Basescu + DA
        2008: Anca Boagiu (PDL) la senat si nu mai tin minte pe cine la Deputati (insa nu cred ca pe cineva de la PDL)
        2009: Basescu
        2012: parca UDMR

        Mai degraba tin minte pe cine am votat la primele alegeri, decat la ultimele. A devenit din ce in ce mai irelevant pentru mine.

        Vrei sa stii si la Bucuresti cu cine am votat? Halaicu, Lis, Basescu, Videanu, Blaga, Nicusor Dan.
        Daca intereseaza pe cineva am fost de fiecare data si la alegerile de la Asociatia de Locatari.

        Te ajuta cu ceva sa stii aceste lucruri despre mine? Eu am exprimat mai sus niste opinii. Din cate imi dau seama, esti din cei care crezi ca daca nu am opinii identice cu ale tale, sigur sunt vreun ‘fripturist de stanga’. Mai e unul intre comentatori care in mod similar, crede ca daca nu gandesc la fel ca el, sigur nu sunt intelectual.

    • Draga marius,

      Sa nu lasam unii oameni din tara asta si fara alte opinii:
      1.Da.Cu o singura observatie.Aceeasi reprezentatie jucata in alte tari nu duce la aceleasi rezultate.Asta inseamna ca actorii de aici ar mai trebui primeniti ( nu zic ca majoritatea au facultati populare de arta, dar cred ca sunt aproape). Altfel, vezi ca la o posta distanta de noi a aparut in billboard o melodie cu referendum, cu scenariu elaborat si regizori ” behind the curtain”.
      Eu as zice sa schimbam mentalitatea actorilor.Regizorul mai incolo.Teatrul ramine.
      2.Nu.Piesa de teatru este intotdeauna conform cu dorinta conducerii teatrului si programul artistic aprobat ( vorbim de cenzura „of course”). Nu poti strica stagiunea asa netam nesam din motive de incongruenta cu regizorul.Nu participi, sa n-avem discutii la sfarsit, cand aplauzele rup timpanele , si nici pe la casierie sa n-ai pretentii.
      3.Nu.N-as putea sa bag mina in foc ca ar gandi asa.Inviti la o mica revolutie teatrala.Alternativa pe care o propui este alta reprezentatie ( implicit alt autor) si evident al regizor ( regizorii au si ei ifose,stii? daca nu vor sa faca regie cu ceva impus , nu fac).E deja revolutie culturala.Nici nu apuci sa iesi din teatru,ca vei fi invitat cu mult respect sa scrii o confesiune, hai sa zicem marturisire ( nu chiar in genul celor de pe vremea lui Vishinsky, dar aproape).Restul va fi istorie.
      4.Stop.Greva ca greva , o inteleg. Insa mai departe de aici m-ai pierdut.Ai valente de regizor.Sa cautam sa modificam reprezentatia.Hmm.Am mai auzit eu de clase de regie cu 2 absolventi, insa am avut impresia ( idioata ce-i drept) ca acele vremuri au disparut.Maestrul Radu Penciulescu ( unul din cei mai mari regizori ai lumii) spunea ca a avut cu teatrul o relatie de iubire-ura.Abia acum il inteleg.

      Dupa post script ai deraiat un pic.
      Sa comentez despre noua burghezie post comunista e un pic prea mult pentru mine.
      Las pe altii, sa se balaceasca in voie in zoaie.Eu unul nu m-as murdari.

      Sfat: mergi la vot.
      Voteaza cum iti dicteaza intelighentia , nu regizorul, daca nu ai incredere .
      Actiunea de a vota este mult mai importanta decat alegerea pe care o faci.

      Intreaba actorii mai in varsta si ei te vor ajuta sa intelegi de ce este important.

      • 1. Mitul pozitiv cum ca vesticii au politicieni buni in timp ce noi avem politicieni rai este la fel de raspandit ca mitul negativ cum ca toti politicienii nostri sunt rai. Si vesticii trec prin acelasi sentiment de dezvrajire fata de clasa politica prin care trecem si noi. Si nu ma refer doar la americani, ci si la europeni. Vezi Marea Britanie, Franta, de exemplu.
        2 si 3 – recunosc ca m-ai cam pierdut. Ai dus metafora cu teatrul prea departe pentru mine. Chiar nu reusesc sa decodez si sa inteleg ce ai vrut sa spui. Cine e regizorul?
        4. De ce ti-e frica sa gandesti macar o schimbare de sistem? Parlamentarismul actual nu este ceva imuabil, indisolubil legat de firea umana, asa incat sa ne fie frica sa facem schimbari. De unde tabu-ul asta?

        Revin la mitul cu ‘toti politicienii romani sunt rai, si hoti, etc.’. Probabil din interventiile mele de pana acum unii ar putea deduce ca si eu gandesc la fel. Insa nu e chiar asa. Pentru mine Basescu si Iliescu nu sunt acelasi lucru (ca sa iau pe cei mai reprezentativi din ultimii 25 de ani). Inteleg si necesitatea de a vota raul mai mic uneori, pentru a evita un dezastru (vezi votul din turul 2 la prezindentiale din 2000). Insa trebuie la un moment dat sa aratam pisica si celor din tabara ‘raului mai mic’. In acest moment, ei nu simt nicio presiune sa-si imbunatateasca performanta. Practic, Basescu si Udrea ne considera azi un electorat mai captiv lor decat isi considera Dragnea oameniii din Teleorman.

        Din aceste motive imi storc creierii sa gasesc o solutie sa-i penalizez pe cei din tabara ‘raului mai mic’ fara sa se darame sandramaua. Iar alegerile europarlamentare sunt o ocazie cu care nu ne vom mai intalni decat peste alti patru ani. Si nu mai am rabdare sa mai astept atat de mult.

        • Draga marius

          1.In cazul vesticilor performantele politicienilor par mai bune, nu?.Am bănuiala ca la ei se dezbat mult mai mult performante si mult mai puțin atacurile intre ei. Sunt la alt nivel, superior noua.Poate nu greșesc.
          2.3 nici eu nu stiu regizorul.si n-am pasiuni. bănuiala mea (ca sa nu te las in ceata) este ca ar putea fi un regizor neștiut care sălășluiește in mintea multora .(nu ma refer la sindromul tătucului in nici un fel).i-as spune mentalitate.daca ar putea cineva umbla la sertarul multora ar fi fantastic.
          4.schimbarea sistemului ar putea însemna( in viziunea mea) o republica parlamentara sau o monarhie constituțională.
          le-as prefera oricând in locul actualei republici semi-prezidențiale.
          cred ca trebuie o noua constitutie ( o noua regionalizare, in nici un caz ce s-a incercat de catre uslam ) si asta DOAR DUPA ce intelegem cu atentie cum ne situam vizavi de ceea ce se intampla pe linga noi( vezi ce spune Orban, vezi ce vrea Putin,vezi ce fac serbii si bulgarii si mai ales ce vrea Polonia).E un pic complicat ,nu?

          Voi merge la vot.

          „I’m all in favor of the democratic principle that one idiot is as good as one genius, but I draw the line when someone takes the next step and concludes that two idiots are better than one genius.” ― Leo Szilard

  14. La vot nu se duc cam 50-60% din cei cu drept de vot-oamenii astia, totusi, reprezinta majoritatea electorilor romani! N-am vazut niciodata o analiza sociologica pertinenta in ce-i priveste. Or fi toti trogloditi, uita sa plece de pe terase in ziua votului-toti sunt in dilema „cetateanului turmentat?-, sau il asteapta pe Mesia cu habotnicie? Nu e prea simplu?
    Nu stiu altii cum sunt,-dintre cei care boicoteaza jocul politic-, dar eu nu ma duc demult, de prin ’96. Atunci, imediat dupa alegerile castigate de Conventie, dl Constantinescu a afirmat raspicat ca legea Ticu nu reprezinta o prioritate pentru Domnia sa. Si nici pentru noua majoritate parlamentara. Curand, dl Dumitrescu a fost si dat afara din PNT, iar printre cei mai inversunati adversari ai legii se numara si dl Basescu, dimpreuna cu partidul domniei sale. Culmea e ca, ironie damboviteana clasica, dl Presedinte de acum a devenit un campion al anticomunismului, iar dl Dumitrescu e un loser anonim! Ca si dl Vasile Lupu, „cel cu falca de 50 de hectare”, dupa cum spunea un versificator de curte elefantin(sic!).
    Sunt o persoana care notez omul numai dupa fapte, niciodata dupa vorbe. Iar de atunci m-am hotarat sa ma duc la vot doar daca cineva ma reprezinta. Nu cer mult, doar sustinerea punctului 8 de la Timisoara. Acest „acum ori niciodata” vehiculat la fiecare scrutin ma lasa indiferent demult. La fel si statisticile docte, in care petele dalmatienilor nostri sunt mai putine decat la ai lor.
    Si nu l-am asteptat niciodata pe Mesia, ci pe politicianul care sa aiba in program acest punct 8. In rest, poate sa fie cum vrea el, de stanga sau de dreapta, mi-e egal. Fara principii, pe considerentul raului cel mai mic, al votului negativ, mai degraba, politica noastra e doar o alba neagra trista. Cu aceleasi regrete si tanguiri post electorale. A te duce la vot inseamna doar a legitima aceasta cacialma jalnica. De aici si eternele mesaje „mobilizatoare” dinaintea fiecarui scrutin-cine nu vine la vot e un exemplu negativ, un las, un tradator, etc.
    In rest, fiecare se salveaza doar pe cont propriu.

  15. “It is well enough that people of the nation do not understand our banking and monetary system, for if they did, I believe there would be a revolution before tomorrow morning.”
    Henry Ford

    (Slava Domnului ca oamenii nu inteleg sistemul nostru bancar si monetar pentru ca, daca l-ar intelege, cred ca am avea o revolutie pina miine dimineata.)

    La fel e si cu sistemul politic si cu politicienii.

    De peste douazeci de ani, in preajma alegerilor intelectualii romani, parca treziti brusc din hibernare, uimiti peste poate de ceea ce vad in jur, incep sa se agite disperati. Intr-o prima faza smulgindu-si parul in fata realitatii politice dezastruoase, in a doua (de obicei in ultimul paragraf al aceluiasi articol de ziar in care depling soarta potrivnica) incepind sa distribuie sfaturi alegatorilor. Dupa ce ani de zile au privit indiferenti, dispretuitori sau resemnati circul politic, ca pe o fatalitate careia nu poti sa i te sustragi, de parca ar fi vorba de una din fortele oarbe si incontrolabile ale naturii, dintr-o data iminenta alegerilor ii energizeaza. Si, invariabil, singurul sfat pe care sint capabili sa il dea maselor deprimate e sa mearga, totusi, la vot si sa voteze raul mai mic. A devenit atit de popular falsul postulat al lui Churchill despre democratie incit intuneca pina si mintile cele mai luminate. Putinii care incearca sa caute solutii pentru iesirea din fundatura democratica a statului asistential sint considerati excentrici, utopisti, ori de-a dreptul extremisti periculosi care trebuie redusi urgent la tacere.

    Nu exista nici un singur grup organizat de intelectuali romani care sa fi lucrat impreuna, constant, sinergic, pro bono in ultimii douazeci de ani pentru definirea unui proiect politic national pentru urmatorii – macar – o suta de ani, pentru imaginarea unui alt sistem decit cel atit de pagubos al oligarhiei deghizate in democratie. Nici o implicare serioasa, doar focuri de paie ici si colo, cind si cind.

    Daca nu au fost ei in stare sa se organizeze, altii – primitivi, rudimentari, violenti – au ocupat locul ramas gol. Pozele lor sint in toate ziarele, aberatiile lor sint prezentate si discutate de toate televiziunile, iar ideile lor se transforma, ca prin magie, in proiecte finantate masiv cu banii altora, scopurile adevarate, dincolo de vorbele mari, fiind doar doua: jaful si alegerile urmatoare. Ei au facut constitutia, ei fac legile, ei le aplica, ei sint stapinii de neoprit ai Romaniei. E de mirare ca Romania a luat chipul si asemanarea lor?

    Domnii intelectuali romani ar fi bine sa reciteasca Paul Zarifopol, macar eseul „În procesul intelectualilor” – din care poate ca nu e rau sa pun si aici un fragment. Pentru ca nu Basescu si Ponta si toti ceilalti de prin palatele puterii sint vinovati ca sint acolo unde sint. Si nici plebea. Intelectualii romani poarta toata vina.

    Paul Zarifopol:
    „Fără exagerare, intelectualii sunt singuri vinovați de tot ce se întâmplă în viața societăților, dacă luăm vinovăția în înțelesul cel mai strict; maximum de luciditate în momentul faptei, prin urmare maximum de răspundere. Alte clase sociale, bancheri și industriași mari sau mineri sindicalizați pot disprețui și urî pe intelectuali, dar aceasta e numai o stare de sentiment, mai mult ori mai puțin vagă. Singuri intelectualii au fost în stare să prepare filosofic discreditul inteligenței, să dea prestigiu de argumentare disprețului și urii altor clase și meserii față de intelectuali.

    Evident, intelectualii fac totul, deoarece ei creează tehnica, și tot ei creează și ideile.

    Doar fizicii și mecanicii puri, Becquerel, Herz, Maxwell, Röntgen și nu mai știu care, au făcut posibilă toată tehnica radiografică, și radiofonică; iar nu contramaiștrii care supravegheau turnarea șurupurilor, nici bancherii care finanțează negustoria cu raze și unde. Financiarii și contramaiștrii sunt inocenți cu desăvârșire de orice inventivitate, prin urmare de evoluția producției, în înțeles nedemagogic al cuvântului… Intelectualii au fabricat oricând religia și politica. Ei au făcut budismul, creștinismul, socialismul – ei și numai ei. Cine dracul avea să le facă dacă nu ei? Nimic nu poate fi fapt istoric dacă nu trecea prin capul intelectualului și, fără această lămurire intelectuală, viața societății n-ar avea alt nivel și altă semnificație decât o bătaie între doi țărani de la o piatră de hotar.

    Toată lumea are aerul să știe acestea. Oricare prostănac zâmbește de asemenea lucruri – de la sine înțelese, fiindcă dobitocul nu-i în stare să-și clarifice că nimic din ce crede el că știe nu i-ar fi dat în gând lui singur, nici milioanelor de semeni stereotipi ai săi.”

  16. Nu am pe cine sa votez!
    Cred sincer ca daca am selecta primele 32 de persoane de pe strada am obtine mai putini suspecti de fraude (diverse), mai putini patati de istoricul comunist si, oricum, mai multi competenti in a ne reprezenta in Parlamentul European.
    Deci, n-au decat sa se legimizeze cu 25% din voturi, daca doresc: eu unul nu le voi acorda votul meu! Desigur, sunt convins ca nu se vor incurca intr-un astfel de „detaliu” insa atata timp cat legea electorala este cea cere este (practic, asigura un cartel al partidelor politice) consider ca participarea mea la aceasta mascarada este inutila!

    • Dar sunteti dispus sa faceti mai mult de atat? Sunteti dispus sa protestati impotriva acestei cartelizari? Fiindca asta e poblema noastra, pasivitatea. Nu ne lasam pacaliti, dar stam in casa sau ne vedem de ale noastre. Eu imi voi anula votul, in speranta ca se vor aduna multe voturi nule care sa poata constitui un semnal de protest si voi iesi apoi in strada.

      • Asta e o aiureala. chiar daca se vor anula 95% din voturi alegerile vor fi valide si nimeni nu v-a iesi in strada. Mai rationati un pic subiectul, se poate mai bine :)

    • @iosiP.
      A. poate ai pe cine sa NU votezi si astfel, prin eliminare….
      B. daca nu votezi, careva se bucura. Adica acela care cu faina/ulei a cumparat votul lui Aripel.
      C. ce drept de a critica ceea ce vom avea, daca tu ai cedat dreptul tau de vot lui Aripel?

      Cum se zice la un mariaj englez: „cine are ceva de spus impotriva sa o spuna acum, sau daca nu sa taca pentru totdeauna”.

      Deci, iosi???

  17. „Dacă acceptăm să privim mai atent partidele, vom găsi deosebiri în destule privințe.” Eu cred ca gasim diferente acolo unde nu avem de ce sa le cautam. In opinia mea, exista cateva asemanari de o importanta capitala: interesul propriu (individual) al membrilor dincolo (sau in lipsa) interesului public, lipsa unei strategii clare pe termen lung (vitala noua ca natiune), lipsa unor orientari ideologice clare, promovarea incompetentei si oportunismului. Si ar mai fi. Asta ii aseamana pe toti!
    Eu unul nu voi vota! Si va rog sa nu numiti actiunea mea „boicot”. Boicot presupune ceva organizat (cam ceea ce a facut TB acum 2 ani). Nu este cazul.
    Sincer, v-am citit articolul incercand sa gasesc argumente care sa ma determine sa merg la vot. Slabe.
    Cred ca pana la urma, va fi o lupta intre structurile organizatorice ale partidelor. Cel mai bine organizat si cu structuri mai solide va castiga. Va conta si mesajul media insa eu unul nu ii dau o pondere prea mare. Vor vota membrii, simpatizantii, plictisitii si naivii.
    Participarea (atat cat va fi de redusa ca numar) se va constitui intr-un esantion suficient pentru a considera rezultatele reprezentative (din punct de vedere procentual).
    Si va rog sa acceptati ideea ca indiferent de prezenta sau lipsa mea la vot – am tot dreptul sa ii laud sau sa ii critic pe cei care ne vor reprezenta. Presupunand ca as avea pe cine!

  18. Absolut corect! Și mai trebuie spus ceva: oamenii trebuie să meargă și să voteze ceva, altfel votul nu e luat în considerare! Dacă sunt nemulțumiți de primele 6 partide, nu-i nimic, să dea pagina și să voteze ce semn electoral li se pare mai interesant dintre următoarele, dar să voteze, ca să li se ia în considerare votul și să scadă astfel voturile PSD.

  19. Parca ar merita asumat riscul de boicot masiv acum in mai, pentru a le arata cât de putini si singuri sunt. Sa se vadă parasiti. Sa se mobilizeze apoi cu adevarat. As risca acum, ca sa nu riscam de-a binelea in decembrie.

    • Boicotul la vot are sens doar daca este insotit de iesire in strada. Iar iesirea in strada trebuie sa fie atat de extinsa, masiva si hotarata incat sa poata pune intr-un impas real trupele militarizate ale Jandarmeriei Romane ce numara cateva zeci de mii de luptatori. Te bagi si la asta?

      • N-ar fi prima data cand as ieși in strada, începând cu ’89, 2012 si 2013. Nu duc lipsa de antrenament, insa de data asta cred ca un absenteism, masiv intr-adevăr, ar face mult mai mult decat iesitul in strada.

  20. Câtă dreptate aveți, dragă domnule Zografi! Adevărul (amar…) este că tentația de a boicota alegerile e mare. Ar merita cu prisosință această lecție usturătoare clica de cabotini care domnește peste o societate „analfabetă civic și dezorientată” (dezorientați, dar mulți, aș adăuga…). Dar ar învăța ceva din ea? Din „sacrificiul” nostru?
    Oricum, în momentul de față, singurii care au certitudini par să fie „morții lui Dragnea”. (Cicikov s-ar îngălbeni de invidie… :) )

  21. a boicota alegerile ar avea sens daca ar fi cvorum. in rest, vorbarie, nicaieri nu o sa se omoare lumea cu votul (afara de belgia, italia, altfel platesc amenda),
    change it, love it, or leave it.
    ce atata filozofie?
    PS: am optat change (altfel n-as pierde vremea pe aici), deci votez

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vlad Zografi
Vlad Zografi
De formatie fizician, Vlad Zografi este scriitor si dramaturg. In 1994 si-a susținut teza de doctorat în fizică la Universitatea Paris XI (Orsay). A publicat articole de fizică atomică teoretică în Physical Review, Physics Reports, Surface Science. A publicat volume de povestiri si a scris teatru, cu mare succes de public. Este coordonatorul colectiilor de stiinta ale editurii Humanitas.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro