De Craciun, Romania pensiilor mici si a oamenilor amarati, inzapezita nitel si televizata excesiv, se transforma cu o uluitoare viteza in Romania magazinelor ticsite de oameni care gonesc printre raioane, “spargand” sume impresionante si ciocnindu-se in carucioare. Puhoiul de oameni cumpara marfa de pe raft de parca nu ar mai fi si o zi de maine, pentru ca, nu e asa, “asa se cade”, “asa se cuvine”, “asa e obiceiul”. Obiceiul stramosesc spune clar, inca din vremea comunismului, ca frigiderul trebuie obligatoriu burdusit pana crapa. Motivul? “Sa avem si noi ce pune pe masa de Craciun”. Asta de parca ati vazut vreodata un roman care sa puna pe celebra masa de Craciun doar vaza cu flori din sufragerie. De aceea, orice strain care se nimereste in Romania la acea masa pleaca acasa cu trei-patru kilograme in plus si o indigestie zdravana. Ceea ce, desigur, nu ii va impiedica pe romanii nostrii care se intorc dupa sarbatori sa ticseasca in portbagaj carnati, jumari si cartabos.
Suplimentar, in fiecare an, de Craciun, se sparge conducta cu pomeni. Politicieni locali care au mers de mana cu noii parlamentari alesi au impartit cu spor ulei, zahar si paine. Auzisem intr-un loc si de pui congelati. Casele de ajutor reciproc prezinta televiziunilor de stiri cozile la care stau batranii pentru a prinde si ei cateva franzele gratis. Casele de copii si de batrani sunt vizitate cu regularitate de binefacatori care vor sa isi mai spele din multele pacate de peste an. Vedete TV de doi bani isi acopera non-activitatea de peste ani cu mult ruj si niscaiva cadouri date vreunui orferlinat. Noi toti avem atat de multe alimente cumparate din veniturile putine pe care le avem incat exista suficient si pentru vecini si pentru vizitatori, neamuri si colindatori. Sa ne reamintim insa obligatoriu sa ne plangem constant de cat de prost o ducem cu banii si cat de oropsiti suntem, daca se poate in timp ce mestecam agale bucati de cartabos, carnati si sorici.
Chiar daca nu exista intordeauna bani de atata risipa – iar oameni amarati nu fac stirile zilei, in Romania e obligatoriu sa te imprumuti ca sa contribui la nebunia generala. Pensionari se imprumuta de la casele de ajutor reciproc – imprumuturile cresc aproximativ cu 40% in aceasta perioada. Salariatii imprumuta cu descoperire de la banci – dupa ce se vor ghiftui bine in decembrie, vor strange cureaua in ianuarie. Ideea generala este ca ospatul de Craciun sa depaseasca pe cel din toata prima saptamana din ianuarie.
Guvernul, ca un Mos Craciun autentic, a promis din nou ca o sa dea. Ministrul de interne va da norma de hrana si de echipament, ministrul educatiei va da bani suplimentari pentru invatamant, guvernul va da bani suplimentari tuturor pentru ca vor scadea taxele din 2016. Ascunsi de ochii lumii, birocrati din ministere se vor transforma si ei in Mosi Craciuni pentru clientela abonata la bani publici – pentru ca oricine stie ca spre sfarsitul anului acea osanza raspandita prin diversele conturi ale institutiilor publice, neutilizata, poate fi “pulverizata rapid” – mai usor ca un fulg de nea maturat de vant. Acesti oameni fac, atentie, un act patriotic, responsabil, “pentru a nu pierde banii din buget”, deoarece orice suma neutilizata se returneaza Trezoreriei iar banul dumneavoastra trebuie tocat atent si maruntit pana la ultima firmitura, precum patrunjelul care ajunge in mancarea de pe foc.
O alta preferinta simpatica este pentru achizitii publice cu incredintare directa, trantite intre Craciun si Anul Nou. Tin minte ca mi-am dat seama, uluit, de cele 13 privatizari petrecute la AVAS intr-un an dupa Craciun si inainte de 8 ianuarie – evident, nu in mandatul meu. Votarea bugetului poate insa asteapta pomana porcului, nu ar fi corect ca alesii neamului sa revina dupa Craciun si sa treaca bugetul inainte de inceputul anului la care se refera – ei trebuie sa nu fie tulburati, sa se bucure de caldura caminului si mai ales de semineul vilei de la munte. In cazul domnului Mitrea, de pilda, al unui munte din Austria.
In fine, ultima preferinta in materie de Craciun este traditionalul cos. Cand eram la Palatul Victoria, am produs o rumoare – chiar un soc – prin returnarea tuturor cadourilor, a cosurilor doldora de cozonaci, a vinurilor scumpe, a cognacurilor fine, a bijuteriilor de birou, a pixurilor Mont Blanc, a gadgeturilor electronice etc.. Le-am considerat pe toate inutile si excesive – am pastrat, simbolic, doar felicitarile insotitoare si am intors restul. O intreaga extravaganta bazata pe scuza ca “este un mic simbol de Sarbatori pentru dumneavoastra” – de fapt, primul pas catre coruptie intr-o tara vesela. Eu, unul, stiam ca de fapt cosurile nu imi erau adresate mie, ci functiei mele de la acea vreme.
In plus, cineva mi-a spus ca pe vremea lui Ceausescu cei din provincie mergeau catre cei de la centru cu portbagajul burdusit – cei din zona Timis, de pilda, umpleau tovarasii de la centru cu pantofi Guban si alte lucruri de prin zona. Forfota cadourilor din decembrie ca pas pregatitor pentru contractele din februarie….De altfel, as vrea sa ajungem sa petrecem macar un Craciun fara a mai reveni obsesiv la povestea cu Ceausescu – nu spun sa o uitam, e interesanta pentru oricand altcandva in timpul anului. Poate vom reusi sa progresam un pic, dupa atatia ani…
As vrea sa traiesc sa apuc si ziua in care bunastarea in Romania nu se va mai masura in frigidere burdusite – ci in conturi la banca, acces la creditare pentru cat mai multi oameni si acces la cultura si traditie cu banii astfel rezultati. As vrea sa traiesc intr-o Romanie in care mancatul sanatos devine un fel de-a fi si nu o rusine sau ceva tolerat la marginea societatii, ca o ciudatenie profunda. As vrea sa traiesc suficient si sa vad portbagajele burdusite de Craciun si cosurile doldora ale grohaitorilor pe bani publici pedepsite ca odioase fapte de coruptie, nu tratate cu o dragalasa ingaduinta.
Nu mai pomenesc ce li se intampla in aceste zile adevaratilor grohaitori de Craciun pentru a nu strica veselia difuza care ne invaluie pe toti in aceste zile. Nu va amintesc nimic nici de normele europene de gazare obligatorie a porcului, pentru a nu va plictisi… De altfel, a existat un cetean acum cativa ani care dupa zisa gazare, care e noua – sa procedeze la arderea cu paie, care e traditionala… Cu mic, cu mare – cu globulete, colinde si o tuica fiarta… a mai trecut un an…am mai ales o data….Craciun Fericit si La Multi Ani!
UPDATE:
Apropo de Craciun si de brad, o sceneta nemuritoare din vremurile de alta data – vezi link aici
P.S. Cum am uitat sa adaug un cuvant despre ghirlandele luminoase din orasele patriei? In general, cu cat sunt mai cu sclipici, cu atat e mai corupt primarul. Ganditi-va, deci, cu blandete la aceste decoratiuni.
P.P.S. Acest sezon este si sezonul lui Stefan Hrusca, expatul nostru preferat, de sarbatori. Ziurel de Ziurel si Leru-i ler – atata vreme cat ne vine din Toronto, Canada. Hai inca o data La Multi Ani, neamule!
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Felicitari d-le. Orasanu. De aceasta data ati facut o radiografie cum nu se poate mai bine a societatii romanesti. O societate in care marea masa a populatiei traieste dupa principii arhaice si invechite. O societate inchistata cu comportament ipocrit si fanariot. Ma mira uneori sa vad competitia si invidia care domina aceste pregatiri pentru sarbatori.
Cat despre resursele celor care fac in aceste zile marile magazine neincapatoare haideti sa va dau eu niste indicii: muncitorii din privat care sunt platiti cu salariul minim in acte si cu inca o suma de bani la negru. Pensionarii care au primit apartamente pe vremea lui Ceausescu isi iau tineri si studenti in gazda si astfel fac un ban in plus. Functionarii de stat indiferent ca vorbim de primarii sau regii autonome precum RAR si altele iau spagi. Nu mai spun de medici. Sau de profesorii care dau meditatii. Asa e Romania. IPOCRITA. Toti se plang ca n-au bani dar exact cum ati spus dvs. toti inghesuie magazinele ca sa-si burduseasca frigiderul de sarbatori urmand un instinct mostenit/invatat dar complet ciudat si nerational.
Cum s-ar putea schimba starea asta de lucruri? Numai prin educarea noilor generatii. Generatiile actuale care se comporta asa nu pot fi schimbate. In schimb copii si tinerii care se formeaza acum da. Sistemul de invatamant e cheia. Pt ca in loc sa le predam fel de fel de prostii pe modelul invatamantului sovietic din anii 50 si sa-i punem sa-si foloseasca doar memoria ar trebui sa-i invatam sa-si foloseasca gandirea si sa invete cum sa manance sanatos, cum sa se fereasca de boli, cum sa aiba bune maniere si cum sa-si construiasca o cariera de succes chiar si in meserii de baza precum tamplar sau mecanic auto. Dar cine vreti sa reformeze sistemul de invatamant? USL si ministri ei plagiatori. Hai sa fim seriosi! Din pacate datorita clasei politice pe care o avem Romania va arata la fel si peste alti 20 de ani.
Sa n-am parte de Craciun, ca romanas ce sunt, dac-am vazut undeva mai multe elucubratii in perioada asta! V-as invita sa ne iluminati pe noi, astia, pui de comunisti si fesenisti, cum a reformat crucial sistemul de invatamant un Miclea, care stim ce facea pe hartile de istorie/geografie, un Hardau ametit sau clovnul agramat si cinic-esuat Funeriu. Cu acesti ilustri si prodigiosi domni s-a reformat imens sistemul educational… pe dracu!
Din pacate romanii mereu dau vina pe clasa politica. Asta cand ei uita ca aceasta clasa politica e exponentul oricarui element inerent lor. Tot ce uraste romanul la clasa politica, regaseste din plin, doar dac-ar cauta putin, in sine. Romania se va schimba atunci cand romanii vor refuza sa arunce vina in carca politicii si a birocratiei, cand nu se vor mai victimiza si cand vor pune osul la treaba serios, nu la bine-cunoscuta mica ciupeala. Romania va arata asa si peste 200 de ani – daca va mai exista atat – daca romanii nu vor constientiza ca in ei e schimbarea si e strict interzis s-o astepte de la terti.
Hai, sta-v-ar caltabosu’-n gat, v-am pupat!
Niste zile anuale de nebunie generala sint absolut necesare. Frigiderele burdusite de carne se vor mai rari abia dupa ce majoritatea va fi simtit, citiva ani buni, siguranta zilei de miine. Nici macar atunci nu va disparea nebunia. Goana dupa mincare va fi inlocuita cu alta nebunie. Iar mania cumparaturilor n-are cum disparea atit de simplu.
Scheletul ideologic al lumii este forjat pe nicovala consumului si ascutit pe scara ascensiunii sociale. Coliba noastra mentala zboara greu de la un eveniment la altul. Ne stringem cu dificultate catrafusele pentru a ne misca intre munca, saracie, concepte, progres si liniste. Sintem programati genetic ca dupa pace sa ne pregatim de razboi. Cei mai multi nu avem brevet de zbor cu mintea, ci doar carnet de tirit prin viata.
Ce sa facem?! Ne criticam unii pe altii, dar nu e suficient. Trebuie sa asteptam rabdatori urmatorul macel mondial. Sau poate vreo catastrofa mai semnificativa. Pina atunci, permiteti-mi sa impodobesc pomul de Craciun si sa ascult colinde pina dupa anul nou, cu frigiderul plin de riscuri hepatice si diabetice. Sint perimat, dar sinuciderea lenta e ceea ce indragesc cel mai mult la tribul meu de romani. Nu stiu alta viata si nici nu mai am putere sa visez la zbor. Preocuparea mea principala e sa-i impiedic pe altii sa zboare.
O radiografie foarte buna a actualitatii, chiar daca din „unghiul” invers. Multumesc.
Simţi o anumită satisfacţie, citeşti mai implicat, un material care îţi confirmă până la detaliu propriile opinii şi atitudini. Până şi tonul mai familar, de o veselă ironie, probează o oarecare resemnare în ceea ce priveşte pornirile patriotice ale „boborului strămăşesc” – Deh, ce să-i faci; Ăştia suntem, aşa ne-a lăsat Dumnezeu, aşa defilăm!
Felicitări şi pentru gestul cu coşurile de mici atenţii; într-adevăr ele sunt degetul cu care se încearcă disponibilitatea la înţelegeri mai importante, neoficiale. Altfel, încă o drăguţă radiografie, corectă şi bine articulată, a ceea ce se întâmplă pe la noi. Sarbatori fericite si autorului!
PS: Mi-a plăcut ortografia pentru cartaboş; poate e ceva ce ţine de diferitele regiuni ale ţării dar în ultima vreme s-a impus nenaturalul şi mai lipsit de robusteţe „caltaboş”.
DOmnule Orasanu,
Prezentarea dumneavoastra partial adevarata, incrimineaza la maxim poporul roman, ca si cum el ar fi inventat aceste lucruri. Nimic mai fals.
Ca traitor in pe alte meleaguri va pot spune ca atmosfera de sarbatoare si de nebunie a cumparaturilor, de reduceri ce nu prea sunt reduceri, de telefoane ce ofera carti de credit si altele a inceput de la Halloween. Imediat ce a trecut Halloween-ul magazinele si-au schimbat decoaratiunile pentru Craciun. Si pe aci au inceput sa exagereze (sa fim corecti) si spunem sarbatori de iarna (ce mi-era Mos Gerila si pomul de anul nou, ce mi-e sarbatorile de iarna).
Iar nebunia si mai mare si agresivitatea in reclame, devine si mai mare dupa Thanksgiving day.
In acea vineri e faimosul Black friday (vinerea neagra – care are ceva pozitiv, fiindca contabilii incep sa scrie cu creionul negru bilantul, fiindca e pozitiv), importat si in Romania, o saptamina mai tirziu e parada lui Mos Craciun.
Si si aici incep marile perioade de donatii, cind se string bani ba pentru nu stiu ce spital, ba pentru o cauza nobila, ba alimente si alte produse (jucarii, haine…) pentru familii in dificultate.
In materie de mincare e la fel, oferta mare, diversa. SIgur, nu atita porc, sorici, si preparate din el, dar sunt curcani, pui, creveti… O nebunie in materie de ciocolate, de podoabe pentru pomi de craciun. In toate magazinele mari este cite un Mos Craciun, si tot felul de alte chestii pentru copii, dar cu bataie spre parinti.
Este practic imposibil sa intri intr-un magazin si sa iesi neatins la buzunar. Toate sunt prezentate frumos, aranjate sa-ti ia ochii, toti sar pe tine sa te serveasca. In cele alimentare la tot pasul dai de standuri amenajate pentru a gusta una sau alta si daca-ti place imediat esti indemnat sa cumperi „ca e special acum, numai X,99”. Vrei sa faci economie stai acasa, altfel….
Este perioada petrecerilor de Craciun ale companiilor.
Si inca nu s-a terminat, ca vine Boxing day (26 decembrie), generalizata acum si la o saptamina citeodata.
Risipa de decoratii pentru case, citeodata ai impresia ca sunt adevarate concursuri intre vecini privind decorarea caselor de Craciun, dupa concursul decorarilor de Halloween.
SI se termina asta si vine St Valentin, apoi Pastele (unde iar e campanie de donat, dar mai putin intensa).
Da, aveti dreptate in privinta cosurilor si portbagajelor spre ministere, sefi si sefuti de care depinde un contract, un pret, un credit, o investitie.
Dar nu se comporta romanii altfel decit alti oameni de pe alte meridiane.
Sa aveti un Craciun fericit!
Corect ! Asta, din cauza impamantenirii acestui obicei neromanesc al „schpagii”, „ciubuk”-ului, … etc. .
Si daca ar fi un om documentat dl. Orasanu ar citi „Istoria diplomatiei romanesti perioada 1840-1945” editia limitata de 1000 ex. (o editura din Focsani), in care este interesant comportamentul, conduita conducatorilor Germaniei, Austriei si mai ales al ambasadorului Angliei. Nu ca am fi noi niste sfinti, dar cand ne uitam in jur, prindem curaj … . Nebun
Pai cum asa, an de an, la fiecare 6 luni, cateva (nu toate) landuri din Germaniei cumpara cate o discheta si brusc, a II-a zi cate 13-15000 de cetateni (numai din Baden Wurtenburg) se duc sa isi declare veniturile nedecalarate de cateva zeci de ani.
Si in Germania ministrii plagiaza.
Si in Germania Helmut Kohl deturnase in anii 1990 vreo 1 mil de marci.
Si in Germania ministreasa Turismului a plecat in concediu in Spania cu Maybachul cu GPS si cu 3 bodyguarzi din dotare.
Si in SUA , Mercedesul a platit circa 800 mil de euro pentru ca autoritatile americane sa isi retraga plangerile cu privire asupra unor neregularitati (la limita penalului), … etc. .
PS Mi-l aduc aminte pe dl. Orasanu pe holurile Curtii de Apel Bv cu avocatul sau, intr-un ianuarie dupa un Craciun (cand sa fi fost? )… Ehee ! Pe unde sunt zapezile de altadat’
Iata cum un Ianculet Mandrulet toarna niste minciuni la foc automat pe-aici…..nu am avut in viata mea treaba cu vreo Curte de Apel Brasov…dar P.S.-urile insinuante sunt la mare cautare, evident. Asa ca m-am gandit la o replica pe masasura, mai jos.
P.S. Mai cauta!
P.P.S. Mai cauta-te!
Inainte de 1989 am a fost o perioada de cateva saptamani cand nu s-au gasit becuri la magazine. Cum becul din camera de la mine s-a ars, la camara si hol la fel, am cam fost nevoit sa invat la lumina lumanarii o saptamana (eram la liceul cu cea mai mare rata de tocilari/profesori exigenti pe metru patran din oras, nu ma jucam cu studiul individual). Peste vreo 20 de ani am descoperit de ce in permanenta am 10 sau 20 de becuri rezerva: piticul de pe creier imi aminteste de frustrarea de atunci de fiecare data cand vad becuri de vanzare. Pentru cei care observa fenomenul cu carnataria (& porcaria) de Craciun, e bine sa intrebe un psiholog, vor afla lucruri relevante. Probabil frustrarile de dinainte de 1989 (carne si mancare in general la ratie, dulciuri la cozi uriase) intetite de reclamele societatii de consum (la noi e doar o simulare de consum, cum tot simulare de progres a fost si in comunism, si cum tot simulam si acum ca suntem democratie si stat capitalist (corect ar fi sa recunoastem ca Romania e tara socialista cu organizatie mafiota de stat, la fel ca Rusia).
Concluzia: este o porcarie…dar cine face curat ?
Sarbatori Fericite si numai bine domnule Orasanu! Sa fiti sanatos, ca la anu’ e mult tare de munca! Mang si Dumitrasca or sa par mici copii…incepe sa iasa la suprafata pe linga impostura pur-academica, partea penala…sifonarile „destepte” prin granturi de cercetare…
Oricum inca o data toate cele bune si un an nou prosper…sunt cu ochii pe dv :-)..
Cum mai spuneam si alte dati, omul este ca harponul. Inainte il poti impinge
dar inapoi nu se mai lasa tras (cu nici un chip)
Peretele (stancii) pe care s-a urcat nu este cel pe care trebuia sa urce, dar ….
ca sa o iei de la capat, desi in teorie merge…., practica este o alta poveste
practica inseamna „parcurgere” iar ca sa-si reparcurga fiecare propria-i
„ecuatie” de acolo de unde a gresit-o, in plan real nu ii mai ajunge Timpul.
Asa ca … cauta fiecare sa …se duca cu presul, sa se amageasca (socotind
ca amagind pe ceilalti este egal cu a pacali in (plan real) Timpul.
Timpul insa nu se castiga, nu se fura, nu se poate pacali etc … pentru simplul
motiv ca …. nu exista.
Exista doar pentru ca exista mintea noastra (cea umana). Altfel, Natura nu are
nevoie de unitati de masura.
Exista doar pentru ca noi (oamenii) am avut nevoie sa evaluam durata
parcurgerii uneia sau alteia dintre distante (indiferent … planul (optica)).
Ma uit spre tembelizor si simt acea stare pe care o simte omul atunci
cand ii vine sa se rasteasca (vezi „Ogio- san”) la proprii-i bocanci.
Asa multa lume se preface ca traieste incat iti provoaca rusine tocmai
faptul de „a trai”.
Totul se cumpara ( sau, cel putin, se crede ca se poate cumpara).
Una e sa fii Robinson Crusoe si alta e sa joci rolul.
Una e sa fii Tarzan si alta e sa fii sa ii joci rolul.
Una este sa fii tu insuti si alta este ca, cu bani, sa iti joci ca actor,
propria-ti viata, dupa un confectionat de tine insuti, scenariu.
Viata-i Viata …. banu-i … ban.
Cate fiinte umane mai au … curajul omului … de a trai?
Dle Razvan Orasanu, exista vreo legatura, si care-i aceea, daca e, intre dvs si Tiberiu Orasanu, care mai comenteaza din cand in cand pe copaculdinpadure.com? Scuze de offtopic. Altfel, Craciun fericit+un an nou mai bun si mai fericit decat 2012, si dvs, si familiei dvs!
Cele bune!
:) Nu – nicio legatura, nici nu stiu cine este.
Nu am nicio legatura.