Margaret Thacher poseda ceea ce nici un alt prim- ministru britanic nu mai avusese, de la Winston Churchill încoace: curajul de a afirma vocaţia libertăţii, chiar şi atunci când totul în jur părea să descurajeze această reafirmare a dreptului omului de a-şi făuri destinul, dincolo de protecţia unui stat hipetrofiat şi dincolo de tentaţia tiraniei.
De aici, unicitatea timbrului şi acţiunii ei politice, pe fundalul Occidentului ce–şi înfrunta ezitările, ca şi ameninţarea sovietică. Conservatoare, Margaret Thatcher este, alături de Ronald Reagan, cea care a redat libertăţii poziţia de reper în jurul căruia se organizează cetatea. Apărarea libertăţii, prin tenacitatea cu care s-a opus dominaţiei Statului, apărarea libertăţii prin încăpăţânarea cu care a refuzat acomodarea mediocră şi laşă cu comunismul, apărarea libertăţii prin angajarea vizionară în efortul de a elibera individul de sub dominaţia planificării şi a colectivismului.
În istoria secolului XX, Margaret Thatcher înseamnă alianţa, formidabilă şi exemplară, dintre încrederea în autonomia personală şi credinţa în utilitatea matricei comunitare care să îi reunească pe membrii societăţii. Liberalismul conservator al lui Margaret Thatcher recuperează o linie intelectuală care urcă până la Edmund Burke. Decenţa, guvernarea moderată şi limitarea statului sunt temele fără de care energia lui Margaret Thatcher ar fi fost de negândit.
Margaret Thatcher lasă ca moştenire, celor de azi şi celor de mâine, acest ataşament nobil şi temerar faţă de crezul libertăţii. În clipele în care suntem încercaţi de îndoială, în clipe în care suntem copleşiţi de conjuraţia radicalismelor şi a tiraniei, evocarea amintirii şi a faptelor sale poate servi ca un antidot şi ca o cale de ieşire din labirint, către lumină. Căci nimic nu este mai preţios decât libertatea- cariera lui Margaret Thatcher este un îndreptar şi un punct de plecare.
Aparut pe LaPunkt
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
N-o sa inteleg niciodata admiratia pentru Margaret Thatcher sau Ronald Reagan atat de raspandita prin SUA si prin Balcani dar mai putin existenta in restul Europei. A vedea o virtute speciala in cat de mult ar fi iubit ei libertatea e pueril. De parca nu toti liderii responsabili din lumea democratica ar impartasi aceeasi valoare. Articolul da impresia ca avioanele sovietice survolau spatiul vestic, comunistii preluau puterea in toata europa mai putin in Marea Britanie unde Thatcher a infruntat situatia cu curaj. In realitate atat Thatcher cat si Reagan au avut sansa sa fie contemporani cu Gorbaciov cel care a pornit dezmembrarea imperiului sovietic din interior pt ca a fost un om rational nu pt ca Reagan l-ar fi educat despre liberate sau pt ca s-ar fi speriat de discursul tifnos al lui Thatcher. Subscriu la expresia „doamna de fier” dar nu vad in asta o femeie curajoasa ci mai degraba un lider rigid cu o intelegere limitata a problemelor globale, sociale sau ecologice.
Fiecare cu opinia sa:
http://www.weeklystandard.com/blogs/twenty-five-year-anniversary-reagans-brandenburg-gate_647159.html
n-ai inteles nimic si se pare ca nici sanse nu prea ai, concluzia fiind ca orice argumeni ti s-ar aduce ar fi pierdere de timp. Sa fii sanatos.
Foarte frumos acest omagiu. In revista „The Weekly Standard”, William Kristol scrie despre cei trei care au salvat Vestul, dar si Estul. Cine crede ca fenomenul Gorbaciov ar fi fost posibil in absenta presiunilor exercitate de Margaret Thatcher, Ronald Reagan si Ioan Paul al II-lea, nu prea si-a facut lectia la istorie contemporana. Prabusirea Imperiului Rosu a avut, evident, mai mult decat o singura cauza. Dar a nega rolul Vestului ar fi o mare eroare.
La un ceas al descumpanirii, cand mare parte a elitelor vestice pareau dispuse sa mearga pe linia unui suicidar appeasement, cand un Jean-Francois Revel scria cartea-avertisment despre felul cum pier democratiile, aceste trei personalitati au reafirmat vointa de libertate si de adevar:
http://www.weeklystandard.com/blogs/three-who-saved-west_714663.html
Mostenirea libertatii? – as pune-o mai degraba pe seama acordului Helsinki si a lui Gorbatchov .
Ioan Paul si restul mai degraba o consecinta.
Reagan sau Margaret Thatcher? Nimeni nu le neaga competenta dar parca ne-au mai eliberat si Stalin, Churchill, etc.
Incep sa cred ca este preferabil un agresor onest ca Germania unor eliberatori ca Anglia si Rusia.
Se pare ca nu mi-am facut temele dar poate imi explica domnul Tismaneanu de ce este posibil sa ne delecteze Urban Outfitters cu tricouri cu secera si ciocanul – colectia iarna 2011-2012 . Si de ce condamnarea comunismului nu este posibila.
Daca lectia de istorie contemporana era tinuata de dvs as fi avut multe de invatat desi sunt subiecte precum cel de fata unde suntem in dezacord. Dar daca lectia era predata de William Kristol ma bucur ca am lipsit. A argumenta despre meritele lui Thatcher prin cuvintele lui WK e ca si cum am spune ca Hugo Chavez a fost un mare lider citatand din Fidel Castro. Raman la opinia ca atat Reagan cat si Thatcher au fost niste personaje pitoresti cu intelect mediu si discurs taios pe placul conservatorilor de pe un mal sau altul al Atlanticului. Insa a crede ca aceste discursuri, pe alocuri ilare, au contribuit in mod semnificativ la caderea cortinei de fier e naiv. Vad ca unii ii pun pe cei doi si pe Papa pe podiumul pacii si, culmea nerusinarii, il imping in decor pe Gorbaciov, vizionarul si faptuitorul pacii est-vest.
Da, ideea unică a cetății asediate de hoardele de liberali, laburiști, oameni ai sovieticilor și a conspirației comuniste mondiale…madam Teacher (Dumnezeu s-o ierte, are nevoie pentru crimele făcute- vezi Bobby Sands) a dus Anglia la ruină și a condus la isteria anticomunistă atunci când nu mai exista comunism de mult…
” când nu mai exista comunism de mult…”, ba da, comunismul inca exista, matale si andra si restul sinteti dovada vie. Atita puteti, atita faceti. Sa va fie de bine.
Sa operationalizam un pic ideea asta abstracta de libertate. Ce fel de libertate? Cu ce cost? Si pentru cine? Intr-o tara in care un bilet de tren costa cat unul de avion, in care doar familiile cu un anumit venit isi permit sa trimita copilul la cresa si in care stii salariul unei persoane dupa engleza pe care o vorbeste, ar fi bine sa ne uitam la consecintele principiilor nobile. Omagiile de tipul acesta nu ajuta prea mult pentru a intelege complexitatea mostenirii Dnei Thatcher. Toata ziua media a vorbit de „a woman of conviction”. O fi oare un eufemism pentru orbire ideologica si dogmatism in ciuda consecintelor dezastruoase pentru largi paturi sociale? Sa ne alegem modelele cu grija.
@Immigrant in GB: va gasesc adeptul statului-doica si va place egalitarismul de unde si ideile vehiculate: numai unii isi pot trimite copiii la cresa, pot calatori cu trenul, etc. Absolut natural ca va diplac politicile economice ale PM-ului Thatcher. Am avut o cunostinta care venita de doi ani in SUA mi se plangea de faptul ca nu exista gradinite/crese pentru copii in regim public (de stat). I-am explicat ca isi poate gasi de lucru si la randul ei poate angaja o doica pentru copil daca nu are dorinta sa il creasca singura, cu familia. Cum asa? Ea venita din Romania (fara o zi de munca in America!!!) sa nu primeasca asistenta sociala si sa nu isi poate trimita copilul la gradinita? Ce fel de tara e asta? Pur si simplu nu accepta idea ca Guvernul nu ofera decat suport social limitat (numai atunci cand ai lucrat si ai platit taxe ceva vreme, si numai timp de 6 luni la vremea cand avea loc discutia) dupa care esti pe cont propriu.
In realitate este foarte greu cu romanii…timp de generatii intregi le-a fost inoculata idea ca li se cuvine totul, ca statul trebuie sa le gestioneze vietile. Ca trebuie sa li se dea. In limbaj casual comunismul a format pomanagii de prima mana. Epopea continua si in zilele noastre, dupa 23 de ani de libertate, a se vedea cati adepti are populismul in Romania si nu numai. Este foarte firesc ca multi nu se pot adapta in tarile de adoptie cu asa mentalitati. Am intalnit nenumarate cazuri de acest gen, povestioarea mea nu este o exceptie.
Mie mi se pare foarte normal sa cunosti foarte bine limba tarii de adoptie pentru a fi remunerat pe masura. Tine de abilitatea individului de a comunica. Unde este problema? Cum vreti sa comunicati cu britanicii? Gesto-dacica ajuta dar nu suplineste in intregime limba lui Shakespeare. Solutia pentru cei care au probleme cu integrarea, pozeaza victime si critica este reintoarcerea in Romania lui Cacarau, Ponta si Basescu. E timp si spatiu suficient pentru toti, pentru monden, prosteala si politica de mahala. Cu bine.
Nu văd nici o problemă, pur și simplu dvs vă alegeți modelele conform valorilor prioritare pentru dvs iar cei care au ca prioritare libertatea personală și responsabilitatea personală alerg oameni ca Burke, Hayek, Thatcher, papa Ioan Paul al II-lea. Într-o democrație trebuie să existe tolerarea valorilor (fie ele și total opuse), adică tolerarea oamenilor care le au.
Portofoliul de modele umane dintr-o societate poate (eng. can) să acopere o gamă de valori destul de largă, singura condiție pentru a putea (eng. may) fi acceptate social mi se pare a fi să fie autentice și să nu fie ale unor persoane intolerante. În rest e vorba pur și simplu de competiția între modele de viață.
Ideea că trebuie să avem un unic tip de model toți ține de un mod de gândire totalitar. În atitudinea religioasă creștină există ontologic și normativ libertatea de a alege dacă îl vrei pe Hristos ca model sau nu. Fără libertatea de a alege nu există om. În acest sens poziția oamenilor ca Thatcher este în mod esențial creștină.
E și meritul dnei Thatcher că acum nu mai este acceptabilă social o viață cu libertatea restrânsă la minim în Ro și că nu mai suntem prelucrați în sedință de partid deoarece mergem la biserică.
O zi bună,
@ Lupul Monarhist
Nu vorbesc din punctul de vedere a situatiei mele ca imigrant. Din fericire am salariu care imi permite sa trimit doi copii la cresa si sa beneficiez de servicii medicale private si sa iau si trenul de doua ori pe saptamana. Nu vorbesc de conditia imigrantului roman cu preferinte statiste.
Vorbesc de modul in care bogatia este distribuita in societatea engleza, de polarizarea extrema intre saraci si bogati. Este usor sa iti fauresti destinul in mod liber si responsabil daca parintii tai isi permit sa te trimita la o scoala privata buna care va determina la ce universitate intri. E usor sa fii cetatean responsabil si intreprinzator daca parintii isi permit sa plateasca cele 9,000 de lire pe an numai in taxe de scolarizare pentru ca tu sa mergi la universitate. Dar daca te nasti intr-o familie defavorizata – de parinti fara studii superioare si cu venituri modeste – in care mama renunta la serviciu definitiv pentru a avea grija de copii caci nu are bani de cresa – cu repercusiuni clare asupra veniturilor familiei – care nu isi permite scoli particulare, care nu isi permite sa te tina in universitate, atunci: good luck to you and your freedom! In alte cuvinte, libertate fara ceva resurse nu inseamna nimic. Una e sa ai libertate pe hartie, si alta e sa o poti exersa intr-un mod satisfacator!
Romanii sunt inamorati de ideea asta de libertate si responsabilitate absoluta si uita ca au mers la scoli si facultati GRATIS, ca au sistem de sanatate aproape totalmente GRATIS, ca au subsidii de stat pentru transport s.a.m.d. Mai degraba un copil nascut din parinti fara studii superioare face facultate in Romania decat in GB. Faptul ca critic mostenirea Thatcherista nu inseamna ca imbratisez totalitarismul stalinist. Sariti cam repede la concluzii! Nu e alba ori neagra! Va atasati prea repede de un model problematic de capitalism, care de altfel, nu este unicul model de capitalism. Ar fi cazul sa invatam lectia crizei economice din care nu mai iesim.
@Virgil Iordache
Nu am spus ca doar un singur model este valabil. Ma delcar pluralist! Dar, daca acceptam normele dialogului democratic, am dreptul sa critic, in mod respectuos, modelele pe care le aleg interlocutorii mei. Critica este sufletul dezbaterii democratice. Gresesc?
@Immigrant in GB – Citind argumentele dvs. sustin in continuare ce am scris anterior. Nu sar la concluzii. Faptul ca iti trimiti copilul la scoala privata si costurile sunt in jur de 9000 de pounds pe an nu inseamna neaparat bogatie. Poate bunastare. Exista sistem public de invatamant pentru toata lumea, exista invatamant universitar excelent la costuri decente (incomparabil mai mici decat la universitatile americane spre exemplu). Nu inteleg de ce va deranjeaza bogatia unora, in cele mai multe randuri este rezultatul muncii si stradaniei multor generatii.
Dar daca te nasti intr-o familie defavorizata – de parinti fara studii superioare si cu venituri modeste – in care mama renunta la serviciu definitiv pentru a avea grija de copii caci nu are bani de cresa – cu repercusiuni clare asupra veniturilor familiei – care nu isi permite scoli particulare, care nu isi permite sa te tina in universitate, atunci: good luck to you and your freedom! In alte cuvinte, libertate fara ceva resurse nu inseamna nimic. Una e sa ai libertate pe hartie, si alta e sa o poti exersa intr-un mod satisfacator!
Ma scuzati, aici am inceput sa rad. In Regatul Unit exista sistem public de invatamant bun, fiecare are access la educatie si in functie de cat te duce mintea si vointa poti absolvi o forma de invatamant superior chiar daca faci parte dintr-o familie cu venituri modeste (nu imi place termenul defavorizat). Exista sistemul de burse, exista sistemul imprumuturilor pentru studii universitare (student loans), etc. Repet, poti absolvi o facultate daca doresti neaparat acest lucru si esti dispus sa muncesti. In acelasi timp NU toata lumea trebuie sa faca facultatea.
Societatea in care ati plonjat venit fiind din Romania este una asezata, una din cele mai avansate si dinamice ale actualei omeniri. Cine nu poate trai in libertate, cel care nu se poate adapta la inceritudinea adusa de cotidian, cel care asteapta ca viata sa ii fie gestionata de guvern si totul sa fie gratis sau ieftin, trebuie sa se gandeasca serios la reintoarcerea in tara de origine. Cu bine!
Nu cred ca m-ati inteles bine: traiesc visul capitalist al libertatii. Dar asta nu inseamna ca, o data ajuns in societatea asta asezata cum ziceti dumneavoastra, o data ce am acces la bunastare, imi suspend simtul critic si nu vad ce se intampla in jurul meu. Nu inseamna ca sunt nostalgic dupa Roamania. Si clar nu sar la concluzia ca cei ce nu isi permit sa trimita copiii la facultate – cum pot eu – nu au muncit destul, sunt lenesi, nu isi doresc destul, etc. Astea sunt speculatii de la distanta, care nu iau in considerare faptul ca saracia, ca si bogatia, se mosteneste si se reproduce peste generatii.
Imbratisarea asta completa si fara reflectie a ideii de GB da dovada a necunoasterii problemelor sistemice cu care se confrunta societatea asta. Romantarea bunastarii si egalitatii de sanse in GB se bazeaza pe o iluzie, nu pe o realitate. O democratie in care mare parte a populatiei este abrutizata si chiar demonizata de politicieni nu poate fi o democratie adevarata.
Nu am zis nicaieri ca totul sa fie gratis si ieftin. Am zis doar ca, daca vorbim de libertate, sa nu uitam ca fara mijloace, libertatea nu valoreaza mai nimic.
Locuiti in patria liberalismului, John Locke a fost englez. Nimeni nu cere sa va suspendati simtul critic odata cu bunastarea de orice natura. Din contra, societatile liberale incurajeaza critica. Atunci cand e bine articulata si cand cel care critica propune solutii, alternative la starea de facto. Din nefericire, comentariile dvs. sunt critice (le gasesc chiar nefondate) si propun nimic. Imi scuzati franchetea. Ma repet, faceti parte -in opinia mea- din cea mai avansata si dinamica societate europeana. Ca oriunde in lumea libera, sistemul nu este perfect -din simplu motiv ca natura umana nu este perfecta- dar ofera parghii pentru a se perfecta. Sunteti liber sa faceti alegeri, sa ganditi si sa planuiti la bunastarea personala si a familiei. Acces la educatie si asistenta medicala de buna calitate. Probabil sunteti o persoana tanara. Si cu timpul chestiile cu cei care nu au bani sa isi plateasca biletul de tren vs. „bogatii” care isi trimit copiii la scoli private, etc. se vor estompa si veti deveni mai pragmatic. In plus, sper sa apreciati intr-o buna zi, din perspectiva istoriei, ce au facut pentru milioane de oameni politicieni de talia lui Thatcher, Reagan, Kohl. Sau personalitati precum Papa Paul al II-lea. Succes.
Unul dintre marile pacate ale lui Miss Thatcher a fost acela ca a pus in practica o ideologie economica fascistoida, a ultralibertinismului (zis si neoliberalism) scolii din Chicago, propovaduita de Friedman si de Hayek, ideologie care a distrus echilibrul lui Maynard Keynes si care a adus lumea in situatia de azi, instaurand SCLAVIA MODERNA.
Cu atat mai mult ii revine responsabilitatea, impreuna cu Reagan, cu cat ei au internationalizat aceasta ideologie distructiva, care nu redistribuie bogatia unei natiuni, produsa prin contributia salariatilor mai mult decat prin cea a detinatorilor de capital, ci o concentreaza in buzunarele/conturile ultimilor, lasandu-i pe primii in situatia de a supravietui. Ideologia ultralibertina a distrus in acelasi timp administratia de stat, capabila sa-i reconverteasca pe somerii de care firmele nu doresc sa se ocupe, aruncandu-i ca pe gunoaie, si clasa de mijloc, care aducea un echilibru social. Din cauza acestor evolutii e nevoie de extindere, de acaparare de resurse si noi piete, pt. a produce atat cat trebuie sa le asigure supravietuirea si cetatenilor care se puteau intretine singuri intr-un regim economic keynesian. Asadar, din motivele de mai sus, nu pot sa o regret pe Miss Thatcher. E de dorit ca efectele politicii ei sa fie sterse cat mai repede, ca o pata devianta in istorie
Poate ca masurile economice ale d-nei Thatcher au fost benefice pe termen scurt (pentru PLUTOCRATIA aflata atunci la putere si care, evident, sustinea un partid de dreapta!) , dar pe termen lung au contribuit la semnarea sentintei cu moartea a Marii Britanii.
Astazi Marea Britaniei este dictatura „politicaly correctness”-ului, in care este foarte usor permisa orice insulta la adresa unui membru al rasei albe – dar doamne fereste sa te iei chiar si in gluma de cei mai inchisi la culoare sau cu alta orientare sexuala, ca infunzi jail-ul. Asta duce desigur la situatii tragi-comice, precum faptul ca toate ura asupra imigrantilor se revarsa asupra imigrantilor perceputi drept albi. Imigrantii romani si bulgari sunt facuti cu ou si cu otet pentru simplu fapt ca sunt albi, in timp ce celor cu adevarat problematici li se ofera concesii peste concesii (Sharia-controlled zones and so on….).
Thatcher putea foarte bine sa inchida granitele Marii Britanii, dar neoliberalismul din ea si din partenerii ei de drum a obligat-o practic sa pastreze fluxul de imigranti – nu care cumva marii afaceristi si CEO sa nu aiba mana de lucru ieftina si fie nevoiti sa creasca salariile britanicilor albi prea mult. ASA S-A INSTAURAT SCLAVIA MODERNA propovaduita de NEOLIBERALISMUL d-nei Thatcher, ASA S-A CONSOLIDAT PRAPASTIA DINTRE BOGATI (MINORITARI) SI SARACI (MAJORITARI). Sigur, conservatorii erau pe cai mari atunci…si, nu-i asa, luptau impotriva comunismului din Est. Pe cale de consecinta, la acea vreme, sindicatele erau varful de lance al comunismului si, evident, trebuiau zdrobite! Wrong, pentru ca ceea ce a zdrobit Miss Thacher prin aceasta politica a fost TOCMAI ELEMENTUL DE ECHILIBRU AL DEMOCRATIEI – ADICA CELEBRA „CLASA DE MIJLOC”. Sad, isn’t it?
Paradoxal, insa politizarea celei mai penibile fraude intelectuale si morale pe care Occidentul a dat-o in ultimii cel putin 100 de ani -ma refer la isteria „global warming” – a inceput cu Miss Thatcher! Detalii aici:
http://www.youtube.com/watch?v=YtevF4B4RtQ
Spun paradoxal pentru ca, in fond, cei care duc (INCA) steagul luptei anticapitaliste prin aceasta escrocherie planetara sunt neo-comunistii (rebotezati, resapati si recolorati in „ecologisti”) In timp ce conservatorii doamnei Thatcher sunt, in principiu, o miscare politica de dreapta! Bizar, anyway…
In scurt timp pe scara istorica, Marea Britanie va fi impartita intre negri, indieni si musulmani, iar poporul lui Darwin, Shakespeare sau Newton va fi minoritar in propria tara. Margaret Thatcher are si ea partea ei de vina.
How sad, how true!
Citesc acum pe contributors. ro comentarii atat de variate…
Situatia de acum din UK – @immigrant in GB – nu are legatura cu „Doamna de Fier” pentru ca au trecut niste ani, cred ca vreo 12, marcati de o guvernare laborista. Cum poti sa fii atat de orb incat sa nu vezi de unde s-a plecat si unde s-a ajuns si cate obstacole au fost depasite de MT…Pana si motivul demisiei se razbuna acum pe UE! A fost prea dura atunci? Poate, dar este bine ca cineva sa gandeasca la consecinte asa cum o facea doamna Thatcher!
Da, @Red, este vorba despre Libertate, pentru ca asa se cheama aceea stare in care poti sa iti alegi destinul, sa faci alegeri si sa nu depinzi de ajutoarele sociale. Esti LIBER!!!!
Ma rog, poate puteti sa imi dati un exemplu cand in comunism ati fost liber? Desigur, ati avut posibilitatea sa faceti alegeri intre asa si tot asa, va rog acolo nu se putea altfel, se strica linia generala, impusa, evident…Si poate cel mai bun exemplu este chiar experienta domnului Tismaneanu care a incercat sa fie altfel…
Ce sansa a fost ca in anii 80′ lideri politici importanti, la care s-a adaugat si Papa Ioan Paul al II -lea, sa reuseasca sa gaseasca un limbaj comun. Cat de greu a fost sa convinga un lider german sa accepte un joc care cumva slabea dar in acelasi timp reunea doua parti nedrept despartite de un zid! Toti acesti oameni au fost tinta unor atentate/atacuri – oare de ce? Daca erau asa de neimportanti oare avea rost sa se complotezi impotriva lor???
Mai exista un moment de maxima incordare cand iarasi, este drept, pentru o prea scurta perioada, liderii importanti s-au inteles si au hotarat sa lupte impotriva terorismului – dupa 11 septembrie 2001 – atunci Bush, Blair, Putin au hotarat sa fie uniti in fata unui atac fara precent..
Poate ca in timp se va intelege ca libertate nu se poate sustine cand ai de a face cu fanaticii – fie ei comunisti, nazisti sau islamisti!
Doamna Thatcher a fost prima doamna in politica internationala, dar urmata repede de alte doamne Albright, Rice, Clinton. Rolului jucat de fostul PM insa a depasit in amplitudine orice alta personalitate politica feminina de pana acum, in opinia mea!
De acord. Cum zicea un comentator astazi: Cea mai mare realizare a MT este Tony Blair. Corect dar trist.
Discursul doamnei MT a fost intotdeauna clar si nu a lasat loc la alte interpretari. Tocmai de aceea nu a fost usor dialogul cu domnia sa, si, va place sau nu va place, de cele mai multe ori reusea sa castige duelurile…What a woman….
http://www.youtube.com/watch?v=U2f8nYMCO2I
Cred ca Tony Blair s-ar supara pe Dvs. daca v-ar cunoaste parerea.
Este o minte extrem de ascutita si a reusit sa se impuna prin propria sa capacitate.
TB si MT nu sunt corelati, apartin unor doctrine diferite,
TB a surprins in prima sa victoria, si pe adversari dar si pe membrii din propriu partid.
Am aflat de la un fost colaborator, roman aflat in UK, neimplicat politic, care a urmarit indeaproape, as spune si obiectiv, evenimentele care au precedat numirii TB ca PM in UK,
Daca Reagan a fost cel care a reusit sa puna la punct acordul SALT I, TB, in opinia mea, a jucat un rol extrem de important in coalitia internationala anti-terorism, si de aceea am facut trimitere la un anume moment..
Lumea ar fi mult mai linistita daca nu ar mai exista teroristi si lideri iresponsabili care isi lasa oamenii sa moara de foame, dar fac rachete…
Jos palaria si eterna recunostinta triunghiului Thatcher-Reagan-Kohl. Acum 25 de ani multi dintre noi nu indrazneam sa visam ca vom cunoaste ce este aceea libertate. Nicusor Ceausescu ni se parea alternativa fericita si fireasca pe linia comunismului dinastic de neclintit. Nu glumesc. Nu puteai gandi altfel cand stai zgribulit in propria casa, aprtament, birou, sala de clasa, cand gazele si alimentele sunt rationalizate, cand traiesti intr-o tara-inchisoare, total izolat de lumea libera, cand aparti unui popor care se complace in mizerie materiala si morala timp de decade intregi. Din fericire, destinele noastre nu s-au jucat la Bucuresti, ci prin alte locuri. La televiziunea lui Ceausescu, M.T. era „doamna” care punea botnita grevelor minerilor si oamenilor muncii din Wales sau ii paruia strasnic pe separatistii irlandezi din Ulster. Asa cum si Reagan era baiatul malitios care avea tupeul sa ii puna pe lenesi lazy bums la munca si sa puna frana ajutoarelor sociale. Evident realitatea a fost alta si timpul a aseazat lucrurile la locul potrivit. Oameni mari care au riscat si au facut mult bine. Pentru milioane de oameni.
Ne-am ales deja modelele. Noi i-am ales pe Margaret Thatcher, Churchil, Reagan si Ioan Paul al II si stim ca am facut alegerea buna. Dupa esenta comentariilor, presupun ca voi i-ati ales pe Che Guevara, Fidel castro, Lenin, poate presedintele defunct al venezuelei (iertare, alti „mari”politicieni de varf ai stangii nu cunosc, dar cred ca poti sa-l arunci si pe obama intre ei, chiar stalin, brejnev, polpot, kim irsen si altii la fel de destepti). Daca e asa, atunci voi ati ales prost. Si mie mila si demine ca s-ar putea sa fiti multi, vorba lui lapusneanu.
Intre Thatcher si Guevara e un spectru destul de larg in care mai gasiti modele remarcabile. Nu e ori una ori alta. Gandirea asta Manicheista nu ajuta la nimic!
N-ati inteles! Cumva ceream sa mi-i spuneti daca acestia exista si sunt alti. Care sunt ei, acei straluciti oameni politici pe care vi i-ati ales ca model si in fata carora oameni ca Thatcher palesc?
Prietene, Margaret Who ??? Dacă o să ai curiozitatea să parcurgi oarece lucrări de referință vei vedea că pentru marea majoritate a istoricilor britanici- oameni serioși, oxfordieni, fără cea mai mică bănuială de comunism (nu poți ști însă niciodată, nu ?) dna. T. este la fel de ”lame” ca jenantul de Neville Chamberlain- ceea ce înseamnă cel mai prost prim-ministru de după 1933. Cât despre exemple, eu m-aș mândri cu un De Gaulle, Mitterand, Willy Brandt, Sau Olof Palme. L-aș mai adăuga pe Zapatero. Asta așa, ca să ai doar cu ce să-ți dezvolți intelectul- pentru că dacă nu l-ai menționat pe De Gaulle probabil că ai nevoie de lecturi masive.
Revizuind un pic, dna. Thatcher a dus Marea Britanie la unul din cele mai jalnice standarde de viață întâlnite vreodată în UK- luând-o din perioada wilsoniană încoace. Dacă nu apărea măgăria din Argentina- care să ațâțe naționalismul britanic- n-am mai fi auzit de dna. T. mai mult decât de fostul premier Sir Alec Douglas-Home. Criza bancară care s-a manifestat plenar acuma își are rădăcinile în reaganism și thatcherism.
Ca prim-ministru dna. T are mâinile pătate de sângele martirilor irlandezi (de Bobby Sands parcă am mai pomenit) și de mânăriile făcute propriului popor- a se vedea greva minierilor din anii 80 și modul în care s-au purtat forțele de represiune cu ei- mineriada din 1990 fiind un mic joc de copii ca și referință. Pe planul politicii externe- de la sprijinirea talibanilor și până la politica anti-europeană dna. T. n-are nici un fel de bilă albă.
Singura vagă idee- cea a anticomunismului care a provocat căderea URSS- este mult exagerată. URSS-ul a căzut pentru că nu era o structură viabilă în absența unui pumn de fier- pe care l-a avut doar Stalin.
Sa adaugam prietenia cu Pinochet si caracterizarea ANC-ului drept „teroristi.”
Prietene „cititor masiv”, de Gaulle a fost conservator si om politic de dreapta. Poate ar trebui sa te mai opresti din cand in cand ca sa si intelegi, nu doar sa lecturezi masiv.
Prietene, pentru a înțelege trebuie să ai o bază- care văd că la tine lipsește. Exemplele pe care ți le-am dat eu își aveau sursa în . ”Care sunt ei, acei straluciti oameni politici pe care vi i-ati ales ca model si in fata carora oameni ca Thatcher palesc?” .Și ai avut suficiente exemple, sper. Ca să vezi că defuncta dnă. T a fost un moment jenant în istoria UK, în care spiritul jingoist (citește la http://en.wikipedia.org/wiki/Jingoism) s-a manifestat prea plenar ]n fa’a bunului simt.