miercuri, ianuarie 27, 2021

Moțiunea și lupta corp la corp Orban-Ciolacu

Cum-necum, reușita sau eșecul moțiunii de cenzură, fapt ce se va decide azi în Parlamentul României, trebuie privite în primul rând din perspectivă electorală.

O victorie a PSD, concretizată prin căderea guvernului condus de dl. Ludovic Orban, va reprezenta pentru social-democrați un indiciu că încă mai au forță și că încă ar putea să spere că lucrurile nu vor sta chiar foarte prost la alegerile parlamentare ce ar trebui să aibă loc în decembrie. Or, asta înseamnă că toți parlamentarii partidului ar avea toate motivele să voteze, adică să nu defecteze ori să nu se facă că au uitat că azi e ziua votului. Indubitabil, mulți dintre ei știu că nu prea mai au mari șanse să dobândească locuri eligibile pe viitoarea listă a candidaților partidului, însă o dezertare, indiferent de formă, le va interzice orice speranță pentru încă patru ani de privilegii petrecuți sub cupola Parlamentului.  Ca și pentru cine știe ce prime de consolare, adică pentru vreo șefie bine plătită în cine știe ce instituție a Statului, în vreun consiliu de administrație care, într-un fel sau altul, vor rămâne sub controlul PSD, chiar dacă în decembrie PNL va câștiga alegerile.

La fel și liberalii și cei din USR-PLUS au toate motivele să facă astfel încât guvernul să supraviețuiască. Ei trebuie să dea electoratului un semnal de unitate, fie și numai din perspectiva competiției pentru Primăria Bucureștiului. O victorie sau un eșec în 27 septembrie poate să însemne multe pentru ceea ce se va întâmpla în alegerile parlamentare din decembrie. Pentru cum va fi viitorul Parlament și în ce formulă se va guverna după alegeri.

Înainte de începutul week-endului, calculul hârtiei nu dădea prea mari șanse de supraviețuire Executivului aflat în funcție. PSD și aliații aveau deja, măcar teoretic, asigurate 232 de voturi, iar aceasta însemna că nu le-ar mai trebui decât unul  pentru a umili guvernul Orban.  Fiindcă în primul rând despre umilință este vorba, pesediștii știind foarte bine că nu au nici cea mai mică garanție că reușita moțiunii va duce obligatoriu la evacuarea din Palatul Victoria a actualului Executiv. Se prea poate ca PSD să nu-și dorească preluarea guvernării, ci doar să se mulțumească cu restrângerea posibilităților de acțiune ale liberalilor în condițiile în care aceștia vor avea doar un guvern interimar. Iar asta înseamnă pentru “urmașii Brătienilor” motiv de umilință.

Astăzi vom asista însă și la o luptă dură între domnii Marcel Ciolacu și Ludovic Orban. O luptă corp la corp, una cu miză mare, al cărei final va întări sau șubrezi pozițiile celor doi în fruntea partidelor ai căror președinți sunt.

Nu știu cât de reale sunt zvonurile în conformitate cu care dl. Ludovic Orban ar fi pierdut sprijinul președintelui Iohannis. Care, spun unii, mai toți recrutați din acea parte a presei intens cultivată ori chiar în siajul PSD, de abia ar aștepta să aibă o ocazie de a-l îndepărta de la șefia Executivului. Știu doar că multe dintre acțiunile și vorbele recente ale mai marelui liberalilor au provocat nemulțumiri în teritoriu. Iar pierderea guvernării, chiar și transformarea ei într-un interimat prelungit, va duce la amplificarea acestora. Pe lângă faptul că dl. Orban își va pierde și mai mult din aura de negociator de succes (aură dobândită îndeosebi cu ocazia izbânzii moțiunii de cenzură împotriva guvernului Dăncila și întărită atunci când s-a obținut, în noiembrie, învestirea primului Executiv), e clar că se va amplifica vocea celor nemulțumiți de traseismul politic ridicat la rangul de politică de partid și de buna primire de care au avut parte la venirea în partid cam prea mulți fugiți din PSD. Sau a celor care tocmai din cauza traseismului nu au mai prins ori nu mai au mari șanse de a mai prinde vreun loc eligibil pe cine știe listă ori vreo dregătorie mai de Doamne-ajută!

La rândul său, dl. Marcel Ciolacu a dobândit în ziua de 22 august șefia partidului pe baza unei moțiuni care a fost adoptată de Congresul PSD aproape fără luptă. Numai că asta nu înseamnă deloc că dl. Ciolacu chiar controlează cu mână de fier partidul și că toți mai marii pesediști, toți baronii certificați ai partidului de abia așteaptă să treacă la modernizarea,  europenizarea și reconstrucția PSD, lepădându-se de Dragnea și de „învățătura” lui. Adevăratele lupte care îl așteaptă pe dl. Ciolacu vor fi la alegerile din 27 septembrie și în orele și zilele de după aflarea rezultatelor, dar și la cele din decembrie. Moțiunea și reușita ei au valoare de prolog la toate aceste lupte din interiorul PSD. Dar și pentru viitorul politic al liderilor celor două mari partide din România.

Din cele scrise mai sus cred că rezultă cu limpezime că nu mi se pare deloc demnă de luat în calcul ipoteza blatului. Ea nu poate fi decât efectul unei insolații de care am toate motivele să cred că a fost lovit ieri atât de gureșul domn Victor Viorel Ponta.

Distribuie acest articol

3 COMENTARII

  1. O motiune ce se vrea provocatoare de iluzii . O motiune ce nu este binevenita, mai degraba total inoportuna ,in acest greu moment pandemic pentru noi toti . O motiune depusa intr-un moment in care peste 120 de primari PSD au plecat din structurile de partid si exodul continua , intr-un moment in care parlamentari PSD parasesc si ei partidul si se dezic de actuala conducere a PSD si de modelul politic asumat de aceasta . Motiunea si daca trece si daca nu trece are un singur perdant si numim pe initiatorul acesteia . Asa cum cetatenii inteleg ca PNL-ORBAN este singurul partid ce se poate opune in alegeri PSD (multe partidulete nu vor mai intra in viitorul parlament ) , tot asa cetatenii inteleg si motivatiile din spatele aparitiei MOTIUNII. Dincolo de neconstitutionalitatea demersului este evident ca nu va exista cvorum in parlament .Aceasta gaselnita este ideala mai pentru toata lumea in contextul in care dupa trecerea in uitare a declansarii motiunii , nimeni nu va ataca ,in media , pe nimeni .Totul va ramane in uitare .Daca prin absurd se realizeza cvorum si motiunea va trece ,intreaga responsabilitate pentru nerealizarile guvernului interimar , pina in alegeri, va fi pusa pe seama PSD.

  2. „…dl. Ludovic Orban ar fi pierdut sprijinul președintelui Iohannis”

    Am auzit și eu vorbindu-se în presă despre existența unor zvonuri…
    Nu am aflat, însă, despre existența vreunui argument. În cele mai recente conferințe de presă, Președintele Republicii a spus că sprijină guvernul d-lui Orban.

    Or, în absența unor argumente care să susțină zvonurile despre care se vorbește că ar exista, probabil că este vorba mai degrabă a unui „wishful thinking” al PSD, colportat de țuțerii săi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Contributors.ro propune autorilor săi, acum, la sfârșit de an, trei întrebări despre anul 2020 si perspectivele României în viitorul apropiat. Cele trei întrebari sunt:

1. Care este evenimentul anului 2020 cel mai pe nedrept trecut cu vederea de media și de opinia publică? 

2. Care este cea mai interesantă idee a anului 2020?

3. Care e cea mai mare temere pe care o aveți pentru viitorul României si care e cea mai mare speranță? 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

Occidentul și Sfânta Imbecilitate

Nu sunt un expert nici în economie și nici în politică, dar unul din lucrurile pe care cred că le înțeleg din...

Democrația este pentru zei. Nu trebuie să ne surprindă faptul că oamenii nu o pot menține

„De ce eșuează democrațiile?” Am auzit această întrebare de multe ori în ultimii ani, în cărți, în paginile de...

Parada dascălilor

Prin 2004 – 2005 mergeam mult pe munte cu un amic care se credea foarte deștept. Poate și era; poate. Eu tot...

Despre ceea ce este firesc și necesar. Cazul Sorin Lavric

Într-o însemnare din ultimul său jurnal publicat (2001-2002), Monica Lovinescu observa una dintre trăsăturile definitorii ale presei autohtone: Ziua și știrea. Nimic...

Când moașa, chirurgul, șamanul și psihiatrul împărtășesc aceleași temeri asupra vaccinului…

”Într-o țară în care prevalența vaccinării este ridicată - scria undeva C.A. Siegrist, un renumit pediatru și vaccinolog elvețian- e dificil să...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.