luni, septembrie 21, 2020

Motive de îngrijorare pentru dl. Liviu Dragnea

Nu e în intenția însemnărilor mele de astăzi de a deplânge trista soartă de care au avut parte la Congresul extraordinar al PSD de duminica trecută doamna Ecaterina Andronescu și dl. Nicu Bănicioiu. Nu cred că aș avea motive să le plâng de milă ori să regret faptul că ambii au fost umiliți de președintele partidului, dl. Liviu Dragnea care nici măcar nu le-a dat dreptul de a-și susține candidaturile la funcția de președinte executiv al PSD.

Și unul, și celălalt, membri cu vechime ai partidului, știu că nu spiritul democratic este definitoriu pentru social-democrații din România. Ambii erau conștienți de faptul că se angajează într-o bătălie de dinainte pierdută. Atât doamnei Andronescu cât și domnului Bănicioiu le era bine cunoscut detaliul că se află în gena comunistoidă a PSD tentația de a-i goni, de a-i îndepărta, de a-i arunca la goș pe acei militanți ai partidului care nu mai sunt pe placul celor care au ajuns să dețină puterea.

Doamna Ecaterina Andronescu și-a început cariera politică încă de pe vremea când legea în PSD o făcea Ion Iliescu. Era cunoscută ca o apropiată a acestuia și după ce bătrânul bolșevic a ieșit din prim-planul vieții publice și e aproape un miracol că fostul ministru al Educației a reușit să supraviețuiască politic și să dețină pe mai departe funcții importante până duminica trecută.

Doamna Andronescu a avut parte de dregătorii fie în forurile de conducere în PSD, fie chiar în guvern în perioadele în care la conducere s-au aflat Adrian Năstase, Mircea Geoană, Victor Ponta, chiar și Liviu Dragnea. Pe acesta din urmă doamna Andronescu l-a slujit în calitate de comunicator de vază al partidului, dându-se mult prea adesea și uneori chiar penibil de ceasul morții spre a-i justifica deciziile care mai de care mai absurde, mai neconforme regulilor și spiritului democrației.

Dincolo de deciziile greșite, controversate ori cu dedicație, menite să-i salveze pe colegii cu mare influență în partid prinși cu cioara vopsită, ba cu o diplomă luată pe nemerit, ba cu plagiat incontestabil, decizii pe care doamna Andronescu le-a luat în calitate de ministru al Educației, fostului vicepreședinte al PSD i se poate imputa disponibilitatea de a scuza slaba calitate a celor care din ianuarie 2017 au primit posturi guvernamentale.

Steaua doamnei Andronescu a început să apună în ianuarie anul acesta, atunci când s-a succedat deziluzie după deziluzie. Mai întâi nu și-a văzut îndeplinită dorința de a redeveni ministru al Educației, fiindu-i preferat un agramat de provinicie cu mic stagiu în partid, la scurtă vreme după aceea a pierdut președinția Comisiei de specialitate din Senat în favoarea altui ins cu mari probleme la capitolul exprimare corectă în limba română . E vorba despre inenarabilul domn Liviu Pop. O enigmă cum a obținut acesta diploma de bacalaureat, cu atât mai mult aceea de licențiat în Matematică al Universității “Babeș-Bolyai”. Cu toate acestea Popa și Pop, Tanda și Manda, au surclasat-o pe doamna Ecaterina Andronescu numai și numai fiindcă așa a dispus regele Teleormăniei.
Dl. Nicu Bănicioiu, ajuns ministru al Sănătății cu binecuvântarea și cu protecția d-lui Victor Ponta, socotit și astăzi un apropiat al acestuia deși încă tânărul ex- prim-ministru a fost de ceva vreme exclus din partidul pe care l-a condus o anumită bucată de vreme, are pe conștiință proasta managerizare și minciunile în cascadă din zilele de foc și de tristețe din toamna anului 2015.E vorba despre nenumărate victime, persoane prost tratate după incendiul de la clubul Colectiv ale căror suferințe au fost amplificate de fanfaronada și iresponsabilitatea d-lui Bănicioiu. De altminteri, o minimă doză de bun simț s-ar fi cuvenit să îl determine pe dl. Nicolae Bănicioiu să prefere anonimatul. Numai că bunul simț nu prea face parte din dotarea unui membru al PSD.

Nu faptul că atât d-na Andronescu cât și dl. Bănicioiu sunt de sâmbătă încoace simpli membri de partid, nu mărirea și decăderea lor mă interesează. Și unul, și altul nu sunt decât niște pioni, niște inși fără importanță, niște oameni care s-au simțit bine în ipostaza de oameni de curte, de curtezani ai mai-marilor partidului. Chiar dacă pentru aceasta au trebuit să își sacrifice propria demnitate. Interesant e că, în pofida ordinului de zi pe unitate emis împotriva lor de dl. Liviu Dragnea (acesta i-a dat la începutul lucrărilor Congresului d-nei Andronescu chiar sărutul Iudei, cei doi au izbutit să totalizeze împreună aproximativ o treime din voturile valabil exprimate. Cele mai bine de 800 de voturi adunate de doamna Ecaterina Andronescu și de dl. Nicolae Bănicioiu în defavoarea d-nei Viorica Vasilica Dăncilă arată că în PSD există o anumită disidență sau măcar o frustrare evidentă la adresa felului autocratic, stalinist de-a dreptul în care înțelege să conducă partidul dl. Liviu Nicolae Dragnea.

Nu le-a căzut multora dintre militanții partidului bine să o vadă cocoțată în același rând cu doamnele Andronescu, Firea, Dăncilă pe tinerica logodnică a lui El Lider Maximo. Destui au mai văzut în această vitrinizare a duduii încă o sfidare impardonabilă, un semn că dl. Dragnea se consideră un nou Nicolae Ceaușescu.

Cele 800 de voturi primite împreună de doamna Andronescu și de dl. Bănicioiu s-ar cuveni să îi dea fiori reci pe șira spinării d-lui Dragnea. Lunile care urmează nu se anunță din cale afară de calme și de prietenoase pentru mai marele social-democraților români. Se așteaptă sentințe care nu e defel exclus să nu îi fie tocmai favorabile. Însăși această săptămână nu se arată una dintre cele mai fericite din viața tomnatecului logodnic cu o Lolită în dotare.

Chiar dacă dl. Dragnea a convocat Congresul extraordinar al partidului numai din dorința de a-și securiza încă și mai bine funcția, de a avea un BPN total subordonat voinței domniei-sale oricând defecțiunile sunt posibile.

Aceasta fiindcă, după cum se știe, în partidele de esență bolșevică niciodată nu sunt excluse surprizele neplăcute.

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Aşadar sunt şanse, ca sistemul să se distrugă din interior. Că altele nu prea se arată. Se tot face politică „nouă”, de aproape treizeci de ani, dar tot partid unic şi Mare Adunare Naţională iese.

  2. Cel mai trist este faptul ca, dupa atatia zeci de ani, parintii si bunicii nostri n-au inteles nici acum de ce au iesit oamenii aceia in strada de peste un an de zile. Este clar ca, au fost formati in comunism si educati in acele vremuri, iar acum le este greu sa treaca „in cealalta tabara” si sa inteleaga conceptul de democratie veritabila si stat de drept. Din pacate, concluzia care se desprinde este aceea ca, pentru marea majoritate a romanilor, sistemul socialist inca li se potriveste perfect si ma indoiesc ca libertatea, libera gandire, statul de drept adevarat vor putea fi implementate vreodata la noi.

    • Eu nu stiu ce nu au inteles parintii si buncii tai, dar nu le arunca in spate si altora „intelegerea lor”.
      Cu PSD-ul au votat si alte categorii, mult mai multi, decit parintii si batrinii tai.
      Ascunzindu-te dupa acuze nefondate nu rezolvi nimic.
      PSD-ul are un bazin larg de intreprinzatori si intelectuali, pe linga majoritatea bugetarilor. Care numai batrini nu sint.
      Daca nu iti cunosti adversarul, te lupti cu morile de vint.
      NB,
      par egzamplu, cei 44 de rectori numai batrinni dispretuiti nu sint :P

      • Pai, textul asta e din ’90. Vad ca nu se mai schimba parca ar fi un hit Gica Petrescu.
        Numai ca pensionarii de acum aveau 30-40 de ani atunci – practic varsta cea mai tare.
        Aia normali, vreau sa zic, finca aia extraordinari erau atunci sub 20 de ani iar acum sunt in floarea varstei.

      • Nu ma refeream la parintii mei, ci la oameni trecuti de 50 de ani, in general. Stiu ca au votat si oameni de la care aveam asteptari, insa asta este realitatea daca vrei s-o vezi. Daca nu, asta este. Degeaba regreta unii acum, raul a fost facut. Dar nu despre vot este vorba aici, ci despre mentalitatea oamenilor.

  3. Este clar ca Dragnea se duce si la vale pe tobpganul istoriei care, in cazul lui, se indreapta spre locul unde se depoziteaza pubele. Nu stiu totusi daca analistii de buna credinta procedeaza totusi corect atragandu-i atentia asupra situatiei sale cu totul fragile. Ar trebui poate lasat sa se imbete cu propriile ”succesuri” pentru ca ulterior, cand va da cu capul de luminita de la capatul tunelului cu atat sa-i mai mare sa-i fie tristetea.

  4. De acord cu ce spuneti cu o singura observatie dar una importanta .
    Scrieti: dvs…”Chiar dacă pentru aceasta au trebuit să își sacrifice propria demnitate. ”

    Spun eu: Care demnitate ? Au acesti politruci asa ceva ? O au ei intr-o masura mai mare decat Dragnea? Nici vorba, toti sunt niste ticlosi gretosi veniti din menajeria PCRista creata de Ion Iliescu si continuata si dupa ce acest criminal, acuzat (deocamdata) de crime contra umanitatii a iesit din scena vizibila.

    In rest vorba lui NCM: sa auzim numai de bine :)

Lasă un răspuns la Adam Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Colectia Contributors.ro

Carte recomandata

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Carti recomandate de Contributors.ro

 

 

 

Top articole

CV de parlamentar. De la greață la oroare

Mi-am luat inima în dinți și am citit pe pagina de Facebook a lui Valeriu Nicolae toate postările despre CV-urile parlamentarilor români....

Cuvintele care ucid şi zidurile din noi

“Şcoala noastră e o şcoală unilaterală intelectualistă, iar nu o şcoală educativă, în sens larg. Ea nu ţine seama nici de...

Soluție: Trenuri la Aeroportul Otopeni la cadență de 10′

Un proaspăt comunicat al CFR Călători ne spune că în urma analizei graficelor de circulație împreună cu CFR Infrastructură s-a ajuns la...

Modernizarea societății românești și formele fără fond: Academia Română, Curtea Constituțională și altele

Incompatibilitatea dintre formele de import și fondul românesc. Teoria formelor fără fond ”Inainte de a avea o umbră...

Isus al meu: o cronică şi două scrisori

Am citit cu interes şi multă curiozitate intelectuală volumul Isus al meu al lui Gabriel Liiceanu şi pentru că sunt un cititor...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.