joi, martie 28, 2024

MRU si soarta dreptei democratice din Romania: Les jeux ne sont pas faits…

Pe incitantul „Monitor Neoficial” de pe platforma „In linie dreapta” citesc un pertinent si percutant comentariu de Cristian Campeanu aparut in „Romania Libera”. Intr-adevar, este vorba, in urmatoarele luni, nu doar de soarta cabinetului Ungureanu, ci de un pariu care angajeaza viitorul dreptei democratice romanesti. Cei care scrisesera de-acum necrologul proiectului Basescu, cititorii in bobi, in scrum de tigara si in carti de joc peneliste si pesediste, inclusiv intelectualii uslasi, marturisiti sau nu, s-au cam grabit.

Cand premierul desemnat (intre timp investit) a spus ca are consecvente convingeri de dreapta, nu a fost vorba de o declaratie conjuncturala, ci de afirmarea unui crez politic si filosofic. O dreapta atlantista, europeana, rationala si moderna. Romania secolului al XXI-lea nu poate fi nici pastorala, nici marxista. Poate fi, are dreptul sa fie o tara moderna, emancipata de prejudecatile trecutului, dar atasata traditiilor patriotismului luminat, capabila sa ofere clasei de mijloc oportunitatile pe care le asteapta. Un mare sociolog, Daniel Bell, scria ca societatea civila este numele politic al economiei de piata. Bell nu a fost un om de dreapta, dar a fost un om de o admirabila inteligenta morala si politica. Un intelectual critic in sensul veritabil al cuvantului, asemeni unor Daniel Patrick Moynihan, Jeane Kirkpatrick, Raymond Aron, Irving Kristol, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Isaiah Berlin, Sidney Hook, Tony Judt, Jean-Francois Revel, Leszek Kolakowski, Andrei Plesu, Thomas Sowell, Ana Blandiana, H.-R. Patapievici, N. Manolescu, Gabriel Liiceanu, Mircea Cartarescu, Mircea Mihaies, Marcel Gauchet, Pierre Manent, Teodor Baconsky, Cristian Preda, Ivan Krastev (exemplific deliberat cu voci care adeseori nu au fost la unison).

Daca m-ar intreba cineva cum as defini optiunea filosofica a lui Mihai Razvan Ungureanu, as spune fara ezitare ca este un lovinescian. Un spirit care respinge extremele si detesta extremismele. Un liberal conservator. Blogurile de subterana si subteranele de bloguri au dat gres in previziunile lor apocaliptice. Au exultat prea devreme. Lupta nu s-a incheiat. Les jeux ne sont pas faits…

Cristian Câmpeanu: Ungureanu, spionii şi principiile

Alegerea lui Mihai Răzvan Ungureanu pentru funcţia de premier reprezintă cel mai important pariu politic al lui Traian Băsescu dar şi al lui Ungureanu. Sarcina care îi stă în faţă – restaurarea credibilităţii dreptei politice – pare aproape imposibilă în acest moment dar nu lipsită de speranţă. Nu există însă, decât o singură cale de reuşită: Să rămână întotdeauna loial principiilor.

Te tăvăleşti de râs atunci când Crin Antonescu şi măscăricii lui Voiculescu rag pe la Antene că”Ne conduce Securitatea” şi aproape că îl numesc pe Mihai Răzvan Ungureanu “securist”!

Fie că habar nu au cum funcţionează Serviciul de Informaţii Externe şi cu ce se ocupă directorul său şi atunci nu fac altceva decât să-şi proiecteze propria experienţă de securişti atât asupra SIE cât şi asupra directorului, ceea ce spune mai multe despre cei care lansează acuzaţiile decât despre ţintele lor, fie că ştiu foarte bine ce face SIE şi atunci nu fac decât să-şi exhibe în modul cel mai obscen ticăloşia.

A, şi mai e povestea aceea cu funia în casa spânzuratului, care e de tot hazul.

La televizor ni se spune că spionii României – că asta este SIE, serviciu de spionaj EXTERN ca CIA – se ocupă cu spionarea adversarilor politici ai lui Traian Băsescu şi că Mihai Răzvan Ungureanu este un fel de Stăpân al Dosarelor trimis să terorizeze paşnica şi simpatica naţie de hobbiţi usl-işti.

Poate ca DIE să fi făcut asta pe vremea lui Voiculescu, dar acum SIE se ocupă de cu totul şi cu totul altceva, de multe ori în strânsă colaborare cu CIA, ca să dăm numai un indiciu.

Tot la televizor am auzit că MRU ar fi o floare intelectuală plăpândă şi naivă care mai întâi ar fi aterizat graţios, dar inadecvat în grădina SIE, unde ar fi fost manipulat fără milă de spioni, iar apoi ar fi aterizat la fel de graţios şi de inadecvat în grădina politică a lui Băsescu, unde fie va accepta un rol decorativ, fie va fi smuls, sfâşiat şi aruncat cât colo.

Toţi aceşti oameni vor fi surprinşi.

Spionii sunt o specie deosebită, atât din punct de vedere moral cât şi din punct de vedere – să ne fie scuzat termenul – epistemologic: al modului în care percep, analizează şi raţionalizează lumea.

Pe scurt, spionii sunt prin definiţie fiinţe pragmatice.

[…]

Problema este că pe drumul către atingerea scopului, spionul trebuie să treacă de multe ori peste o linie roşie morală pe care noi, restul muritorilor, o considerăm de netrecut: aproape întotdeauna este obligat să mintă, să corupă, să trădeze încrederea altora şi poate uneori să ucidă, totul în numele unui bine superior: misiunea.

Acest zig-zag moral poate întări caractere sau le poate slăbi, dar, cu siguranţă, aduce cu sine o trăsătură comună tuturor spionilor: cinismul – de aici şi nenumăratele romane cu agenţi dubli, cârtiţe şi trădări mai mult sau mai puţin spectaculoase.

Or, cinismul şi principiile sunt ireconciliabile.

[…]

cinci ani petrecuţi printre spioni te schimbă şi deja aceste schimbări se văd. Prin 2006, deşi Ministerul de Externe era angrenat în câteva acţiuni incitante, ministrul avea darul să le facă cenuşii şi total neinteresante. Ca să vorbim în termenii lui Ungureanu de pe vremea aceea, discursul său era prolix, fastidios şi soporific.

[…]

Ei bine, după câţiva ani am întâlnit un cu totul alt om. Sigur pe el, uşor autoritar, vorbind “la concret”, fără farafastâcuri inutile. Un om concentrat asupra slujbei sale, care a învăţat din mers să controleze instituţia pe care a fost desemnat să o conducă dar şi să se controleze mai bine pe sine însuşi. Scurtul discurs de luni seară este o probă în acest sens. Un om pragmatic.

Or, tocmai aici este problema. Dacă Băsescu ar fi vrut anticipate, ar fi nominalizat un anonim care ne-ar fi dus la anticipate şi pe care toată lumea l-ar fi uitat după o lună.

Dar nominalizându-l pe Mihai Răzvan Ungureanu, Băsescu a ridicat miza. De fapt, a ridicat-o atât de mult încât a pus din nou totul pe o singură carte. Ungureanu premier înseamnă zece luni de guvernare, deci adio anticipate – ceea ce explică furia stângii usl-iste – dar mai înseamnă ceva mult mai important.

Cu guvernul Ungureanu Băsescu pune în joc soarta dreptei politice în România. Dreapta a eşuat politic cu CDR, a eşuat cu Alianţa DA şi acum este pe cale să eşueze cu PDL. Practic, Ungureanu devine ultima şansă a dreptei de a-şi redresa cursul şi de aceea prestaţia lui MRU în aceste luni este esenţială.

[…]

Ieri, în ziua nominalizării lui Ungureanu, s-au împlinit 101 ani de la naşterea lui Ronald Reagan, un preşedinte american care a ajuns să fie respectat ca nimeni altul pentru că şi-a respectat principiile până când boala i-a răpit judecata. Noul prim-ministru ar trebui să îşi amintească acest exemplu pe tot parcursul mandatului acesta şi al celor viitoare.

Pentru că dacă ceva a subminat credibilitatea guvernului Boc, nu au fost măsurile de austeritate şi nici sporadicele proteste de stradă, ci impresia de slăbiciune perpetuă, de veşnic compromis şi cedări, în care Emil Boc – istoria probabil îl va răzbuna – era obligat să înghită manevrele şi ţâfnele lui Blaga, jocurile de culise reptilinii ale lui Udrea sau corupţia unor baroni utili. Dar mai ales impresia insuportabila că PDL şi preşedintele Băsescu şi-au negociat principiile pentru mărunte avantaje conjuncturale.

http://inliniedreapta.net/monitorul-neoficial/cristian-campeanu-ungureanu-spionii-si-principiile/

Distribuie acest articol

26 COMENTARII

  1. Din pacate acum nu e vorba doar de soarta dreptei, e vorba de viitorul democratic si european al Romaniei. Pentru ca da, acum este prima data cand avem o democratie reala, cand PDL lasa justita sa functioneze si nu o blocheaza, cand oricine poate sa stea oricat vrea in strada fara nici o autorizatie si sa strige ce vrea. Cand a fost asa ceva acceptabil pana acum cand puterea era in mainile PSD sau PNL?! Si daca or sa ajunga din nou sa preia Romania, nici nu o sa se mai intample pentru ca vor avea grija sa dea shut down la democratia care i-ar impiedica pe ei sa fure.

    Pana atunci interesant este ca si germanii remarca ce se intampla in Romania, sil considera pe Boc ca unul dintre cei mai buni Premieri din Europa:

    http://www.dw.de/dw/article/0,,15726387,00.html

    • Sa-l ia ei, daca-i asa de bun!!
      A-propos, TB nu l-a luat niciodata pe Boc la Brussells, crezi ca-l va lua pe MRU ??!!
      Oare, de ce una sau alta ??!!!!

  2. Cateva observatii:

    In mod fals se reitereaza in prim plan problema marii lupte dreapta-stanga. De fiecare data inainte de alegeri apar si aceste mesaje, din partea ambelor parti, prin care se demonizeaza partea adversa.
    In aceste tiruri pline de patos si elemente ideologice se uita ca toate guvernarile indiferent de doctrina lor au aplicat masuri si de stanga si de dreapta si, se uita ca nu diversele masuri de stanga ori dreapta sunt cel mai vinovate de dezastrul economic al tarii ci faptul ca toate partidele care au fost si sunt la guvernare au promovat ori tolerat incompetenta si coruptia.
    Lupta intre „dreapta” si „stanga” (le mentionez in ghilimele deoarece sunt adesea doar niste etichete) pana acum a dus doar la beneficii pentru combatanti si predominant neajunsuri pentru tara si restul populatiei.
    Inca se pierde foarte mult timp cu lupta dintre diversele grupuri care doresc puterea pentru a avea acces la beneficii de grup ori personale si se lasa in plan secund interesul national.

    Pentru cineva caruia i s-a intrerupt cariera politica (undeva, se spunea ca voluntara) in UTC doar din cauza evenimentelor din `89 cred ca este hazardat sa enuntam ca atunci cand premierul desemnat a spus ca are consecvente convingeri de dreapta era vorba de afirmarea unui crez politic si filosofic.
    Este doar o opinie asupra unor declaratii si inca nu s-au adus nici un fel de argumente obiective pentru sustinerea ei.

    Articolul domnului Crisitan Campeanu este departe de a fi „pertinent si percutant”.
    Este parte din maculatura propagandistica cu care combatantii politici isi lauda proprii membrii/aliati si ii denigreaza pe adversari. Este predominant o suma de opinii si interpretari partizane. Argumentele obiective prezentate logic lipsesc cu desavarsire.
    Aprecierile asupra spionilor ca „specie deosebita” si argumentatia adusa este hilara. Excluzand posibilitatea de a fi avut o motivatie pentru a face respectivele aprecieri, singurele scuze ale autorului ar putea fi inocenta ori ignoranta. Lasam la aprecierea cititorilor sa evalueze care ar fi cea mai probabila varianta.

    • D’accord!

      „Dreapta” si „stanga” in politica din Romania sunt vorbe goale, cu unicul scop de a mai mobiliza pe nefericitii care mai cred in ele. In Romania, coordonatele politicii sunt „mai hot” – „mai putin hot”, „pro-european” – „pro-american” si cam atat.

  3. dupa cum activitatea din ultimii 5 ani a lui mru nu poate fi asemuita celei a unui micut James Bond, nici pdl-ul nu are nimic comun cu dreapta romaneasca.

  4. În politică, inclusiv cea de dreapta, sunt niște valori, principii esențiale, la care nu se poate renunța. În schimb alte idei și toate persoanele pot fi abandonate în orice moment.

    Sub acest aspect politica de dreapta din România construită în jurul unei persoane este profund vulnerabilă și e sigur că va avea de suferit.

    Ceva asemănător era gata să se întâmple cu cei din jurul lui Ceaușescu, dacă nu era geniul diabolic al lui Iliescu.

  5. Domnule Tismaneanu, totul este o chestie de perceptie. Il faut que tout change en Roumanie pour qu’il n’y a rien qui change. Normalitatea se castiga prin experienta. Ori in Romania nu exista decat un cerc vicios. Schimbul de generatii este un cerc vicios.
    etc etc

    • Un mare ganditor, Albert Hirschman, a scris o carte care se cheama „The Rhetoric of Reaction” in care examineaza argumentele impotriva schimbarii, intre care zadarnicia (futility), efectele perverse (perversity) si primejdiile pe care le genereaza (jeopardy). Nu neaga ca aceste obiectii pot fi legitime in anumite conditii, insa ele nu anuleaza necesitatea de a incerca schimbari, reforme si chiar, in conditii de puternica opresiune, revolutii (precum cele din 1989). La inceputul anilor 90, N. Manolescu si-a strans intr-un volum excelentele comentarii politice din „Romania Literara”. Aparut la editura Litera, avea titlul „Dreptul la normalitate”. Regimul comunist se pretindea normal, dar a propus o normalitate apocrifa, falsa. Noua normalitate, cea democratica, poate fi adeseori frustranta, dar este bazata pe recunoasterea drepturilor umane si pe reguli, pe proceduri, nu pe arbitrariu si samavolnicie. Pe scurt. cercul vicios nu este o fatalitate. Ganduri bune.

  6. si totusi…….nu e prea mult,sa pui pe umerii unui singur om,,soarta dreptei din romania,,?oricat ar fi de valoros ca individ si ca profesionist,cu o floare nu se face primavara,never.
    daca nu are colaboratori ca lumea,daca nu are,vorba populara,,loc de intors,,sa-si poata manifesta competentzele,daca se va incerca dirijarea lui de catre unii si altii,mai mari sau mai avutzi,s-a zis!!poate sa fie poleit cu aur de 24k,degeaba…tot nimic nu va realiza.la ora asta ,,dreapta,,romaneasca este reprezentata de ,,il presidente,,si catziva barosani (la propriu si la figurat)care au facut averi…..numai ei stiu cum.ca de intrebat nu i-a intrebat nimeni. restul,sunt amarati ,platitori de cotizatii.si atunci……merita salvata aceasta dreapta?
    zic si eu….

  7. Ce stie primul ministru despre situatia din tara ?
    A mincat salam de soia ca mine si „Iliescu” ?
    Specialitatea lui este sa stie ce lapt praf a-ti baut si ce creioane folositi si in ce scop.
    Ce stie el despre baronii politici si economici din judetul din creierii muntilor ?
    Il intelege pe iliescu si clonii lui ?
    Are constiinta de Romania este o tara FSN ?
    ( nu imi apartine expresia )

    O va putea moderniza ?

    Fara indoiala primul ministru are misiune imposibila cu rol de lupta cu clasa politica feudalo-baroniala.
    El trebuie sa lupte cu o clasa politica si economica agresiva care isi vede sfirsitul in ochiii lui R. si T.

    • costica , costica : fa lampa ( lui ion ilici iliescu ) mai … mica ! sobolanii rosii au primit o maciuca ( mru ) in moalele capului , dar ” jocurile ” , intradevar , nu sunt facute . traim vremuri grele cu sperante mari ! franarii progreselor , in reformarea reala a statului democratic roman , sunt in alerta maxima . a se vedea reactia „grevistilor parlamentari ” usl . domnule profesor vladimir tismanenu , cu respect , va rog sa primiti stima si admiratia pe care o port unui analist politic veritabil ! un simplu cetatean roman cu convingeri politice de drepta .

  8. Domnule Tismaneanu,

    Spuneti, citez: „Dreapta a eşuat politic cu CDR, a eşuat cu Alianţa DA şi acum este pe cale să eşueze cu PDL.”

    Perfect de acord. Dar trebuie sa fiti de acord ca primul esec cu CDR a fost cauzat tocmai de Traian Basescu daca va aduceti aminte, care a dinamitat permanent ceea ce era numita o „alianta contra firii”, asta fiindca Traian Basescu era de stanga si nu de dreapta, nu? Doar era in Internationala Socialista pe atunci si ducea cu multa bravura lupta de clasa!

    Trebuie sa fiti de acord ca si cel de-al doilea esec cu Alianta DA il are ca autor moral tot pe Traian Basescu care s-a folosit de liberali pana a considerat ca se poate debarasa de ei… va aduceti aminte de atitudinea populista a lui TB cand cu greva cadrelor didactice, demonizand refuzul lui Tariceanu in an electoral sa creasca salariile acestora? Tariceanu a facut ce a trebuit si a platit costul electoral… vine vremea cand si Traian Basescu va plati pentru ce a facut, nu ma indoiesc.

    Esecul cu PD-L e deja batut in cuie si alegerile urmatoare or sa arate acest lucru. Oricata imagine ar avea MRU, guvernul de Boculeti nu-l va ajuta sa ridice PD-L in sondaje. O sa vedem si asta la vremea potrivita.

    Adevarul este ca singurul lucru care ar putea slava dreapta romaneasca este iesirea lui Traian Basescu de pe scena politica. PCR-FSN-PD-PD-L – nu credeti ca e prea mult pentru un traseist ca sa mai inspire incredere electoratului de dreapta?

    • Daca tot discutati despre dreapta si stanga as dori sa nominalizati care partid din Romania are o doctrina de dreapta?? interesant o sa fie raspunsul domnilor forumisti ,caci toti vor spune ca PNL ,dar se inseala doctrina PNL este de centru staga, Rosetti cand a conceput doctrina „prin tine insuti”era doctrina viitoarei clase sociale a burgheziei in formare,care se califica prin sine insusi,prin munca in primul rand si prin lumea noua care se forma.

      • Foarte interesant punct de vedere… deci clasificati PNL dupa cel care a scris doctrina pe vremea lui Pasvante Chioru… pai atunci si MRU este comunist fiindca la inceputuri a fost in conducerea nationala a Uniunii Tineretului Comunist… deci bazele lui doctrinare sunt marxiste.

    • Și noul prim-ministru înțelege că e necesar să plece Băsescu. Cred că de-aia se înțelege cu Ponta, i-a promis șefului PSD că viitorul președinte va fi stabilit la alegeri prezidențiale anticipate (aproape sigur Antonescu). Ponta i-a promis în schimb un relativ calm social, început cu discursul de azi din Parlament, esențial pentru ca Ungureanu să ajungă un politician de succes (important este să nu se împiedice). Antonescu încă nu s-a prins că are un spion în guvern. Ungureanu va face o dreaptă românească mai penelistă, fără excese americanoide. Glumind puțin, mă îndoiesc că un ungurean care știe ceva maghiară ar fi agent american, chiar dacă e evreu. Poate german, s-au mai văzu cazuri. După ce a intrat în politică a studiat la Oberammergau și Garmisch-Partenkirchen. Știu că Tăriceanu care l-a făcut ministru de externe nu era mare filoamerican. E adevărat că Ungureanu nu a fost ascultător, dintr-un simplu motiv că Tăriceanu a exagerat de-a dreptul prostește. Acum va fi neascultător în sens invers.

      Soarta PDL? Treaba lor. Nu cred că mai pot să-l dea jos pe Ungureanu.

      Noul duumvirat la României nu agrează stilul lui Băsescu. Oricum nu mai este loc pentru Băsescu.

  9. Regimul Băsescu a eșuat. Niciodată statul de drept nu a fost mai periclitat decât este astăzi. Niciodată nu am avut un guvern mai prost, niciodată românilor nu le-a fost periclitată mai mult existența materială.

    • Daca s-ar dori ca realitatea sa fie promovata,s-ar putea observa ca toata societatea romaneasca post 89 a fost un esec atat politic dar mai ales social si economic,cauza?? aduceti-va aminte de” duminica orbului” acum sa nu spuneti ca domnia voastra a votat ..bla..bla,si atunci ati putea sa reganditi o realitate pe care ati crezut ca o stapaniti.Pe scurt societatea capitalista romaneasca s-a construit pe „transferul” sa spunem a fondurilor bugetare in mainile „baietilor destepti „promovati de catre „capetenia” politica instaurata cu acordul votantilor romani dupa 1990.

    • Cum sa ma simt jignit cand este vorba de Cornel Ban, fostul meu doctorand la Universitatea Maryland, acum assistant professor la Boston University si director asociat al unui important program la Brown University, autor al unui excelent studiu despre social-democratia europeana dupa revolutiile din 1989 care va apare anul acesta intr-un volum editat de mine si de Bogdan Cristian Iacob la CEU Press? Este cat se poate de normal ca profesorul si fostii ori actualii studenti sa vada unele lucruri in chip diferit. Importante sunt dialogul, urbanitatea, civilitatea, respectul mutual. Ganduri bune.

      • Eei, bineinteles ca a fost doar o provocare din partea mea… :)
        Aceleasi ganduri bune si un ‘cadou’ off-topic pe care il gandesc de mult:

        Unul dintre cei pe care i-ai mentionat in episoadele tale despre trecute vieti de tovi si tovarase, mi-a povestit o ‘faza’ nemaipomenita, cred eu: Multi ani dupa ce tatal sau, ages ago un ilustru lider pus in paine de tovarasii sovietici, murise, o mostenire de pret a familiiei, un bust al lui V.I. Lenin, a cazut si ea incet in dizgratie pana cand a ajuns sa fie adapostita in baia familiei. Numai ca, nici aici tovarasul Lenin nu a avut parte de respectul cuvenit (sau din contra!, cine poate spune?), pentru ca soacra celui ce mi-a spus povestea, era o persoana foarte pudica si de fiecare data cand facea baie, se rusina de tovarasul Lenin si ii acoperea bustul cu un prosop… Ce zici, ce scena ar ‘scoate’ Nae Caranfil din asta?

        • Chiar azi vorbesc despre radicalism si voluntarism la Lenin, in cadrul cursului „Rise and Fall of Communism”. Ce mi-ati scris imi aminteste de faimosul banc cu vechiul bolsevic Ivan Ivanovici Ivanov povestind pionierilor despre intalnirile sale cu Vladimir Ilici (la baie in Siberia, la Smolnaii etc) :)
          All the best.

  10. Nu cred ca are importanta numele sub care s-a prezentat in Romania liberalismul economic si politac pe care Dvoastra vad ca-l numiti” Dreapta” ( eu am oarecare retineri la tot soiul de etichete). Daca incercarea actuala reuseste e un mare progres si o binefacere pentru romani. Eu nu l-as acuza pe Basescu de esecurile anterioare : e un „animal politic” foarte dotat, venit din sistemul comunist care l-a creeat si educat (cat a putut), intrat in disputa fara nici un fel de pregatire ideologica. Evolutia gandirii lui politice este totusi (in mare) remarcabila, in contrast cu imobilismul lui Iliescu (singurul care are o credinta, ceilalti doar mimeaza). Poate face trecerea la alta generatie de politicieni romani, ca M.R.Ungureanu dar nu numai) care sa schimbe fata Romaniei.
    Sunt excesiv de optimist ? naiv chiar ? Poate dar altfel nu se poate inainta !

    • Nici nu va dati seama cat de bine ati nimerit-o! Diferenta dintre Ion Iliescu si Traian Basescu este aceea dintre un om politic si un animal politic. Omul politic Ion Iliescu, ale carui valori NU le-am apreciat NICIODATA, are tot respectul meu fiindca este fidel idealurilor sale. E un bolshevic batran, asa cum l-a numit Tariceanu, s-a nascut bolshevic, a trait ca un bolshevic, s-a mai cizelat si s-a mai europenizat fortat de vremuri, a reusit sa dea la pace cu regele Mihai intr-un mod pe care nu l-as fi anticipat vreodata, dar va muri ca un bolshevic. Cand stai de vorba cu el stii cu adevarat cine iti este interlocutorul. Spre deosebire de omul politic Ion Iliescu, animalul politic Traian Basescu e un tip viclean si periculos, care nu stii cand te va lovi pe la spate. Nu stii niciodata ce gandeste cu adevarat si nu ai idee care ar fi valorile lui, daca ar avea asa ceva. El i-a tradat pe toti cei care l-au ridicat si care au parteneriat cu el: Ion Iliescu, Adrian Nastase, Petre Roman, Emil Constantinescu, Victor Ciorbea, Tariceanu, etc. Ca lumea in care traim sa devina mai buna, societatea trebuie protejata de asemenea indivizi.

  11. Aveti dreptate d-le Tismaneanu, lupta nu s-a incheiat, lupta abia incepe. Salut investirea noului guvern si sper ca ziua de azi sa reprezinte intr-adevar o cotitura majora in viata politica din Romania, cu reflexii directe in viata fiecaruia dintre noi. Regret faptul ca unul din liderii opozitiei nu a inteles importanta momentului, si a reactionat total deplasat. Asta arata ca nu e capabil sa se ridice la inaltimea functiei catre care tinde, dar asta e problema dumnealui, nu a mea. E interesant de observat cum multi dintre politicienii cu vechi state de plata nu inteleg efectiv ce se intampla. Nu inteleg ca pasul facut azi, prin venirea la palatul Victoria a domnului Mihai Razvan Ungureanu, inseamna, inainte de toate, inceputul sfarsitului pentru modul balcanic de a face politica de pana acum. Ce-i cu adevarat demn de consemnat, e, cum chiar „marele om politic Traian Basescu”, nu realizeaza catusi de putin c-a fost tras pe linie moarta. Salut democratiile occidentale, si ma inchin cu plecaciune in fata Statelor Unite ale Americii!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Vladimir Tismaneanu
Vladimir Tismaneanuhttp://tismaneanu.wordpress.com/
Vladimir Tismaneanu locuieste la Washington, este profesor de stiinte politice la Universitatea Maryland. Este autorul a numeroase carti intre care "The Devil in History: Communism, Fascism, and Some Lessons of the Twentieth Century" (University of California Press, 2012), "Lumea secreta a nomenclaturii" (Humanitas, 2012), "Despre comunism. Destinul unei religii politice", "Arheologia terorii", "Irepetabilul trecut", "Naufragiul Utopiei", "Stalinism pentru eternitate. O istorie politica a comunismului romanesc", "Fantasmele salvarii", "Fantoma lui Gheorghiu-Dej", "Democratie si memorie" si "Reinventarea politicului. Europa de Est de la Stalin la Havel". Este editor a numeroase volume intre care "Stalinism Revisited", "The Promises of 1968", "Revolutiile din 1989" si "Anatomia resentimentului". Coordonator al colectiilor "Zeitgeist" (Humanitas) si "Constelatii" (Curtea Veche). Co-editor, impreuna cu Dorin Dobrincu si Cristian Vasile, al "Raportului Final al Comisiei Prezidentiale pentru analiza dictaturiii comuniste din Romania" (Humanitas, 2007). Co-editor, impreuna cu Bogdan Cristian Iacob, al volumului "The End and the Beginning: The Revolutions of 1989 and the Resurgence of History" (Central European University Press, 2012). Co-autor, impreuna cu Mircea Mihaies, al volumelor "Vecinii lui Franz Kafka", "Balul mascat", "Incet, spre Europa", "Schelete in dulap", "Cortina de ceata" si "O tranzitie mai lunga decat veacul. Romania dupa Ceausescu". Editor, intre 1998 si 2004, al trimestrialului "East European Politics and Societies" (in prezent membru al Comitetului Editorial). Articolele si studiile sale au aparut in "International Affairs" (Chatham House), "Wall Street Journal", "Wolrld Affairs", "Society", "Orbis", "Telos", "Partisan Review", "Agora", "East European Reporter", "Kontinent", "The New Republic", "New York Times", "Times Literary Supplement", "Philadelphia Inquirer", "Gazeta Wyborcza", "Rzeczpospolita", "Contemporary European History", "Dilema Veche", "Orizont", "Apostrof", "Idei in Dialog" , "22", "Washington Post", "Verso", "Journal of Democracy", "Human Rights Review", "Kritika", "Village Literary Supplement" etc. Din 2006, detine o rubrica saptamanala in cadrul Senatului "Evenimentului Zilei". Colaborator permanent, incepand din 1983, al postului de radio "Europa Libera" si al altor radiouri occidentale. Director al Centrului pentru Studierea Societatilor Post-comuniste la Universitatea Maryland. In 2006 a fost presedintele Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania. Intre februarie 2010 si mai 2012, Presedinte al Consiliului Stiintific al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc (IICCMER). Doctor Honoris Causa al Universitatii de Vest din Timisoara si al SNSPA. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Universitatii Maryland.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro