Mult zgomot pentru nimic

Cu teama că aduc o ofensă titlului uneia dintre cele mai frumoase și mai jucate piese shakespeariene, cam în termenii aceștia- mult zgomot pentru nimic– aș defini ceea ce s-a întâmplat în cursul zilei de ieri. Înainte, în timpul și după încheierea ședinței Comitetului Executiv Național al PSD.
Totul a început cu două demisii deloc eroice. Gabriela Firea a abandonat șefia organizației municipale București, Mihai Fifor a dat bir cu fugiții de pe câmpul de bătălie al Ministerului Apărării Naționale. Ambele intervenite cu numai câteva minute înainte ca sus-numiții să fie concediați de Liviu Dragnea&co.
Filmul zilei a continuat cu certuri zdravene la capătul cărora a avut câștig de cauză același greu de ucis Dragnea și cu o remaniere de guvern care, la urma urmei, nu interesează, în mod real, pe nimeni. Pentru simplul motiv că nu contează deloc dacă Olguța Vasilescu pleacă de la Muncă și se duce la Transporturi ( cu siguranță, nu se va îmbunătăți nici cu un metru de șină nici măcar calea ferată pe relația București-Craiova și retur), dacă locul lui Paul Stănescu la Ministerul Dezvoltării, va fi preluat de fotomodelul Ilan Laufer, dacă în locul actorului George Ivașcu la Cultură vine matematicianul Daniel Breaz, la rându-i corigent la Limba română ca și Nicolae Bădălău, de altfel, care se va ocupa de acum înainte de Economia românească poate mai vorbăreț decât a făcut-o timidul Dănuț Andrușcă.
Important este doar faptul că, în cei aproape doi ani de când PSD a obținut victoria în alegerile legislative, România a făcut un cutremurător salt înapoi. Totul, la nivel politic, se petrece exact cum se petrecea înainte de 22 decembrie 1989. Comitetul Politic Executiv al PCR se întrunea într-o ședință la capătul căreia erau anunțate ceea ce pe vremea aceea se numeau „eliberări din funcție”. Sau “rotiri de cadre”. Semn clar că „rotitul” a ieșit din grațiile celui mai iubit fiu al poporului. Și chiar dacă nimeni nu avea nici un motiv să regrete plecarea „eliberatului” era mai mult ca sigur că locul urmează să îi fie luat de cineva cu o pregătire inferioară. Ca și acum cuvântul competență era exclus din dicționarul, din fondul principal de cuvinte al decidenților politici.
Nu avea ea duduia Lia Olguța Vasilescu nici cea mai mică urmă de competență în domeniul muncii și salarizării. De doi de când și-a omorât plictisul apărând fiecare seară pe ecranele televizoarelor și făcând promisiuni referitoare la creșterea reală a veniturilor nici un român nu a dus-o nici măcar o singură zi mai bine. Din contră. Buzunarele și cardurile s-au golit mai repede fiindcă creșterile de venituri au fost urmate instantaneu de scumpiri în cascadă ori de incapacitatea reală a instituțiilor de a ține pasul cu măririle operate de pixul fostului primar al Craiovei.
Nu i-a păsat deloc actorului George Ivașcu de jalea din cultură, a fost complet insensibil dl. ministru chiar și la blocajul în care se află de vreo câteva luni de zile mai toate Teatrele Naționale care de abia dacă mai au bani să mai plătească salariile pe luna decembrie, de ce ar fi mai preocupat de problemă dl. Breaz? Pariez doar că respectivul ins, recompensat astfel pentru slugărnicia arătată față de Liviu Nicolae Dragnea și zelul dovedit în operațiunea de supraviețuire politică a acestuia, se va plimba ceva mai țanțoș la festivitățile de la 1 decembrie de la Alba Iulia. Cert e că începând de azi la Ministerul Culturii și Identității Naționale se joacă spectacolul cu piesa Zece hohote de râs, iar oamenii de cultură mai primesc o palmă din partea unui partid iresponsabil.
În ianuarie 2017, atunci când și-a intrat în pâine primul guvern al alianței PSD-ALDE, guvern condus de formă de dl. Sorin Grindeanu, dl. Liviu Nicolae Dragnea ne dădea asigurări că programul de guvernare este sfânt. Că nimănui nu îi va fi îngăduit să nu îl respecte. Că cine nu o va face va pleca imediat acasă. Tot dl. Dragnea ne spunea că, la ora respectivă, doar ilustra lui persoană cunoaște în detaliu conținutul programului cu pricina.
Astăzi îl știm cu toții. Pe propria piele și în propriile buzunare. În realitate, guvernul nu are decât o singură misiune. Sacrosanctă. Trebuie să facă astfel încât inculpatul de rang înalt Dragnea Nicolae Liviu să nu ajungă la închisoare. Unicul obiectiv obligatoriu, nenegociabil al guvernării PSD-ALDE. Nu de alta dar dl. Dragnea se pregătește de însurătoare. Nu o fi dat el, dl. Tudorel Toader, legea amnistiei și grațierii, dar a mazilit-o, cu complicitatea Curții Constituționale, pe d-na Laura Codruța Köveși. Ieri respingătorul Toader și-a continuat acțiunea ticăloasă împotriva procurorului general, dl. Augustin Lazăr. Cine știe ce a mai promis rectorul ieșean ca să nu fie trimis acasă. Probabil s-a angajat să recupereze timpul pierdut. Pentru majoritatea parlamentară PSD-ALDE, Dragnea contează. România, nu!
Text apărut concomitent pe site-ul contributors. ro și pe blogurile adevărul.ro