joi, martie 28, 2024

Multiculturalism, tribalism, cenzură și terorism

Politicile identității și diferenței culturale s-au dovedit problematice în Europa, așa cum au recunoscut în ultima vreme doi lideri europeni, David Cameron și Angela Merkel. Recunoașterea  ”eșecului multiculturalismului” de către liderii unor țări europene cu politici multiculturaliste asumate a oferit o temă de reflecție și scriitorului britanic de origine indiană Kenan Malik, autorul cunoscutei lucrări De la Fatwa la Jihad, frecvent găzduit și în paginile unor ziare ca New York Times, The Guardian, Financial Times, The Independent, Sunday Times, Sunday Telegraph etc. Malik dedică analizei eșecurilor multiculturalismului european cîteva articole recente din Foreign Affairs, în care opune imaginea unor societăți europene fragmentate, compusă din comunități paralele, în care au fost aplicate politicile multiculturaliste, cu o societate civilă în care valorile universale ale Iluminismului european sînt reafirmate ca un patrimoniu comun al tuturor cetățenilor, priviți în lumina egalității, și nu a diferenței dintre ei.

O problemă a comunităților etnice instituționalizate prin multiculturalism este, în viziunea lui Malik, aceea că definesc ”identitatea” printr-un numitor comun abstract al unei ”categorii” de cetățeni (musulmani, negri din Caraibe, asiatici etc.). Aceasta conduce de multe ori, așa cum s-a întîmplat în Marea Britanie, la efecte adverse de genul asimilării forțate a membrilor acelor comunități cu o identitate colectivă omogenă – tribală – care le restrînge autonomia individuală (definirea identității individuale altfel decît prin categoriile grupului), pe de o parte, și accentuează diviziunile identitare cu alte grupuri etnice, pe de alta. O altă problemă este că, pe fundalul instituționalizării diversității, membrii comunităților minoritare continuă să fie discriminați și să se simtă, în consecință, alienați de majoritate. Altfel spus, multiculturalismul ar ajunge să producă paradoxal aceleași tip de efecte ca și rasismul. În plus, conform politicilor multiculturaliste, resursele sînt împărțite prin intermediul reprezentanților acestor comunități minoritare, ceea ce ar produce de facto, cel puțin în Marea Britanie,  niște fiefuri etnice și culturale aflate în competiție.

Malik crede că alienarea produsă de înlocuirea noțiunii universale de ”cetățenie egală” cu aceea de ”membru al unei comunități culturale diferite” duce la resentimente care, împreună cu alți factori favorizanți, pot susține aderența unor cetățeni minoritari la idei și organizații teroriste. Dar el contestă interpretarea convențională a ”zelului religios” din aceste comunități care ar genera radicalizare și extremism. În fapt, constată el, o parte din tinerii care aderă la terorism provin dintr-un fel de no manˊs land cultural și religios – ei sînt înstrăinați deopotrivă de practicile religioase ale predecesorilor lor și de secularismul culturii occidentale, ale cărui baze liberale și progresiste le sînt, de multe ori, indiferente. Ca un efect, unii dintre aceștia aderă la islamism, și o parte din ei ajung să-și exprime furia resentimentară prin violența de tip jihadist – fără însă ca toți teroriștii să fie fundamentaliști sau practicanți musulmani zeloși.

În societățile fracturate care au fost rodul instituționalizării identităților culturale, alienarea de politica de mainstream și refugiul în tribalism sînt de multe ori evidente – observă Malik. Este, într-adevăr, suficient să ne uităm la ce se întîmplă în cartierul Molenbeek din Bruxelles sau în cartierele limitrofe ale Parisului. Sporește, pe acest fundal, și ostilitatea majorității cetățenilor față de imigranții musulmani care ajung să fie priviți monolitic ca un ”grup identitar diferit” (ceea ce nu face decît să exprime, o dată în plus, o logică tribală). Comunitățile ”periferice” se simt excluse și își interpretează marginalizarea cu ajutorul categoriilor multiculturalismului și ale politicilor diferenței, adică în termeni etnici, culturali și religioși. Astfel, politicile europene ale multiculturalismului au efectul că îi fac pe minoritari să-și exprime frustrările rezultate din discriminare în termenii identității culturale și religioase – și nu, așa cum făceau bunicii sau părinții lor, în termeni economici și sociali. Nu este de mirare că unii din acești minoritari care se simt excluși fiindcă sînt ”musulmani” sau ”imigranți” articulează un răspuns extremist (de obicei, islamist) față de cultura majoritară.

Toate acestea nu înseamnă, desigur, că în sine multiculturalismul european ar cauza terorismul de tip home-grown. Dar el contribuie la crearea unui spațiu, în cadrul comunităților musulmane din Occident, pentru militantismul islamic și influența liderilor religioși ultra-conservatori. Dacă musulmanii din țările europene, în loc de a fi priviți ca niște cetățeni egali, au fost plasați într-o ”cutie identitară” separată de majoritate și într-o sub-cultură de periferie, nu este de mirare că unii din ei au ajuns să adere la o contra-cultură și să organizeze atacuri teroriste. Politicile multiculturaliste ce produc comunități paralele, excluse și marginalizate, par să favorizeze – susține Malik – canalizarea frustrărilor minoritarilor spre idei extremiste și masacre de felul celui din noiembrie 2015, de la Paris. Aceleași politici explică, în ultimă instanță, exodul către Statul Islamic al miilor de tineri europeni proveniți, în marea lor parte, chiar din aceste comunități periferice frustrate și marginalizate.

Aceeași plasare lipsită de nuanțe a identităților în categorii imobile face dificilă, nu numai din perspectiva fundamentaliștilor islamici, ci și din cea a radicalilor stîngii politice occidentale, acceptarea criticilor la adresa Islamului. În noiembrie 2015, așa cum amintește același Kenan Malik într-un articol din New York Times, Maryam Namazie, o feministă iraniană care trăiește în exil și este unul din criticii cei mai virulenți ai Islamului în lumina egalității în drepturi, a întîmpinat opoziție cînd a fost invitată să țină o prelegere la Universitatea din Londra, nu numai din partea Societății Islamice a unui colegiu din universitate, ci și din partea activiștilor LGBT și a feminiștilor. Aceștia din urmă au afirmat că ”a găzdui islamofobi cunoscuți în universitatea noastră crează un climat de ură”. Evident, cum observă Malik, straniile distorsiuni ale radicalismului timpului nostru explică de ce o critică rațională și progresistă a Islamului ajunge să fie confundată cu ura bigotă împotriva Islamului chiar de către liberalii și progresiștii occidentali.

Implicația ar fi aceea că toți musulmanii formează o comunitate omogenă, care trebuie să vorbească pe un singur glas. Vocile musulmane progresiste nu ar reprezenta o parte a comunității musulmane – numai cele conservatoare ar fi legitime și autentice. Malik relatează, în același sens, o discuție între un musulman secular, Naser Khader, membru al Parlamentului danez, și Toger Seidenfaden, redactor al ziarului de stînga Politiken. ”Caricaturile [daneze din 2006 – n.m.] i-au insultat pe toți musulmanii”, afirma Seidenfaden. ”Eu nu mă simt insultat” – i-a răspuns Khader. ”Dar atunci nu sunteți un musulman adevărat”, a sosit răspunsul. Prin definiție, așadar, a fi musulman înseamnă a fi ultra-conservator și a te simți ofensat de caricaturile la adresa lui Mahomed. Și asta nu pentru un reprezentant al dreptei conservatoare precum Donald Trump, pentru care toți musulmanii sînt teroriști, ci pentru un liberal și un anti-rasist de stînga. Omogenizarea ”identităților culturale”, care este o parte a politicii multiculturaliste (”a stîngii”) conduce, se pare, la asemenea anomalii: nu numai ”dreapta”, ci și ”stînga” din Occident ajung să cultive așteptarea ca întreaga ”comunitate musulmană” să fie omogenă, ultra-practicantă și alergică la cea mai mică umbră de deriziune la adresa propriilor ”simboluri culturale”. În loc de a se încuraja o dezbatere în care vocile extremiste pot fi contestate public din partea unor membri ai aceleiași comunități, sînt preferate cenzura și tăcerea. Cu efectul că, atunci cînd conflictele de idei și valori intra- sau inter-culturale sau religioase nu mai sînt discursive și nu mai au debușee publice, extremiștii de la periferie încep să detoneze centuri sinucigașe și să împuște orbește pe străzi ”pentru cauza lui Allah”.

După ce, în februarie 1989, Ayatollahul Khomeini a emis fatwa condamnîndu-l la moarte pe scriitorul britanic Salman Rushdie, autorul Versetelor satanice, reacția mai multor guverne occidentale a fost să critice răspicat acest gest, pe temeiul încălcării drepturilor omului. Dar, întrucît reacția minorităților musulmane din diaspora occidentală a fost la rîndul ei radicală și apropiată de spiritul lui Khomeini, fiind urmată de tot mai multe cazuri de ”radicalizare”, liberalii din Occident au ajuns să prefere cenzura oricărei critici a Islamului în spațiul public. Malik construiește, pornind de la aceste repere, drumul Occidentului de la tolerarea unei fatwa la condamnarea de către progresiștii seculari de stînga a criticilor musulmane la adresa Islamului. O stranie evoluție, desigur: această ”internalizare” a condamnării abuzive a lui Khomeini (chiar în raport cu jurisprudența islamică, conform căreia o fatwa trebuie precedată de un proces în care acuzatul are dreptul la apărare) de către liberalii progresiști occidentali. Firește însă, toate au o logică internă, în acest caz fiind vorba de frica de noi reacții ”radicale” din partea musulmanilor conservatori alergici la orice critică la adresa Islamului.

Rămîne totuși bizară această ambiție politică de omogenizare culturală, care este rezultatul politicilor identității, și confirm căreia ”adevărații musulmani sînt conservatori”, evident implicînd ”inautenticitatea” musulmanilor progresiști sau liberali. Dacă am aplica o logică similară asupra ”europenilor creștini”, ce ar fi încastrați în aceeași ”cultură” sau ”identitate”, firește că ar părea o etichetare inacceptabilă. Este aproape la fel ca dictonul, de obicei considerat ultra-naționalist și fascist, al unui faimos intelectual român din perioada interbelică: ”a fi român înseamnă a fi ortodox”…

Distribuie acest articol

37 COMENTARII

  1. Ideologia „Multiculturalismul” a fost adoptata la nivel de discurs politic de catre elitele politice europene pentru a facilita imigratia, pentru a suprima reactiile normale de aparare a natiunilor europene in fata colonizarii tarilor lor cu populatii straine din ultimii 25 de ani. Nu exista, si nu a existat niciodata o ratiune (istorica, sociologica sau antropologica) sa crezi in aceasta ideologie. Toata experienta istorica argumenteaza exact opusul.

        • Mai tensionată decât imediat după Războiul de Secesiune nu cred că e :P

          Multiculturalismul există și funcționează, indiferent de idiosincraziile românilor. Taximetriștii musulmani din Leicester și Nottingham nu au nicio problemă când li se urcă în mașină englezoaicele cu fuste cât batista. În timpul ăsta, englezii nu sunt obligați să meargă la moschee și nici musulmanii nu merg la bisericile anglicane.

          Dacă pakistanezul care deține un oficiu poștal se duce vineri la amiază la moschee, asta nu înseamnă că oficiul se închide, angajatele englezoaice sunt acolo. Iar duminica, în timp ce ele sunt acasă, la oficiul poștal e chiar pakistanezul, eventual împreună cu fiul lui, astfel încât oficiul poștal e deschis 7 zile din 7.

          Toată Anglia funcționează așa și sunt convins că și în State e practic la fel. Dar românul tipic, crescut cu rasismul lui față de țigani, nu poate rata ocazia să-și extindă ideile la nivel european. Sau chiar dincolo de Atlantic, după cum se vede :)

          • Nu înțelegeți deloc sistemul american. Aici multiculturalismul practic nu există. Marea masă a emigranților provin din America Latină, China, Europa de Est și India. Toți aceștia doresc cu disperare să se integreze cât mai bine și să devină cât mai rapid „americani”. Dacă prima generație nu reușeste, copiii lor vor fi cu certitudine americani 100%. Cu excepția descendenților europenilor nimeni nu păstrează legături afective cu țara de origine. Adică e plin de tricouri, căni de cafea, stickere cu ”proud to be Irish”, ”proud to be German”, ”proud to be Czech”, ”proud to be Romanian”, ”proud to be Hungarian”, ”proud to be Swedish”, etc. dar n-am văzut niciodată ceva cu ”proud to be Chinese”, ”proud to be Mexican”, „proud to be Lebanese”, sau ”proud to be Indian”.

            În cazul europenilor mândria aparteneței (fără a submina americanismul) rămâne și la a 4-a sau a 5-a generație și capătă aspecte uneori hilare. De exemplu un vecin slovac (stră-străbunicul său a ajuns aici prin 1920) are steagul slovac arborat în fața casei, stiker cu steagul slovac pe mașină, etc. si-a exprimat la bere bucuria că poporul slovac a scăpat de sub „asuprirea” cehească odată cu disoluția Cehoslovaciei de acum mai bine de 20 de ani. Era ferm convins că capitala Slovaciei e la Praga și a avut un șoc când i-am spus că de fapt e Bratislava, iar Praga e capitala „cotropitorilor” cehi :-) :-) :-) Până a tunci nu avusese nici măcar curiozitatea de a atudia o hartă.

            Majoritate zdrobitoare a școlilor au o educație axată pe valorile creștine. TOATE școlile bune au ore obligatorii de religie creștină. Chinezii și indienii par a nu avea nici o problemă cu asta. În cazul musulmanilor (foarte puțini, sub 1%) e însă un deal braker. Asta împreună cu sistemul asociațiilor de proprietari care îi condamnaă la școlile de getto și excluziune socială.

            • Cel puțin de la Dvs.mă așteptam să înțelegeți mai multe. Chiar credeți că 3 milioane de musulmani din Anglia umblă cu șișurile scoase pe străzi?

            • @Harald: Ideea era urmatoarea: multiculturalismul (in sensul initial al cuvantului, creat de canadieni, sensul unei anumite viziuni fata de emigranti, si nu in sensul de „societate multietnica si multiconfesionala”) este deseori un dezastru pentru emigrantii proveniti din societati opresive (in general musulmanii), in primul rand pentru ca multiculturalismul pune semnul egalitatii intre valorile tuturor culturilor lumii si il incurajeaza pe emigrant sa isi cultive valorile societatii sale de origine. Ori, in cazul emigrantilor proveniti din societati opresive, sunt exact valorile de care incearca sa scape. Spre exemplu, in Canada, la fabrica in care lucram, aveam un bun amic din Mali, care era foarte ofticat ca virgula colegii canadieni „de souche”, buni „progresisti”, ii explicau cat de bun e Islamul, cand saracul om de asta fugise din tara lui.

              Punerea semnului de egalitate intre toate culturile lumii de catre multiculturalism este si problema principala a Europei actuale in cazul „invaziei” emigrantilor: faptul ca Vestul abdica de la valorile pe bazele carora s-au dezvoltat intreaga civilizatie si prosperitate occidentala: egalitatea in fata legii, etica muncii, egalitatea sexelor, etc etc.

            • @ George Coman – ceea ce contează sunt faptele, nu ideile. Dacă musulmanul se trezește la 3 dimineața și se duce la moschee, e treaba lui. Dacă vrea să-și omoare nevasta cu pietre, nu mai e treaba lui, devine treaba autorităților. As simple as that.

              Dacă nevastă-sa vrea să meargă pe stradă cu fața complet acoperită, e treaba ei. Dacă o obligă soțul sau restul familiei să meargă pe stradă cu fața complet acoperită, iar ea nu vrea, devine treaba autorităților. Ele trebuie să o protejeze de familia abuzivă. As simple as that.

              Nu am întâlnit nicio situație în care obiceiurile musulmanului cu care am avut de-a face să intre conflict cu ceea ce am avut eu de făcut. Indiferent că era frizer, taximetrist, șofer la o companie de curierat, vânzător în magazin, angajat al unei bănci etc.

            • @Harald: Cred ca v-am pierdut pe parcurs, sau m-ati pierdut dvs. pe mine, pt ca am senzatia ca vorbim in paralel de aceleasi lucru.

              Eu nu am nimic cu musulmanul sau cu extraterestrul, n-au decat sa faca ce le dicteaza constiinta… eu cu autoritatile am o problema; ca sa pastrez exemplele date de dvs., nu vi se pare ca, de cand cu glorificarea multiculturalismului si a PC si chiar a valului actual de emigranti, autoritatile nu mai sunt atat de sigure ca trebuie sa intervina cand nenea din exemplul dvs. vrea sa isi lapideze sotia? Nu vi se pare ca europenii nu mai sunt atat de siguri ca e cazul sa il pedepseasca pe nenea cand acesta o obliga pe sotie sa se imbrace cum vrea el? Mie mi se pare, dar as fi fericit sa ma insel.

              Ok, poate ca teoria mea nu se aplica perfect celor 2 exemple ale dvs., dar sensul ramane: spre exemplu, recomandarea autoritatilor germane din nu-mai-stiu-care mare oras german catre controlorii de pe transportul in comun de a trece cu vederea faptul ca emigrantii nou-veniti nu au bilete de transport nu vi se pare ca sapa la baza valorilor societatii occidentale? Si stiti bine ca sunt zeci de astfel de exemple in care omul occidental face rabat de la propria constiinta, ca tot vorbeati de relativismul moral in alt comentariu…

        • Nu stim; au inceput americanii sa omoare piei rosii si negri?
          Doamne, bine ca ne-ai spus: e ca un ecou de la nostalgicele lectii politice din vremi apuse :P

  2. Excelent articolul.
    „liberalii din Occident au ajuns să prefere cenzura oricărei critici a Islamului în spațiul public.” – iată un exemplu revoltător: Uniunea Naţională a Studenţilor din Marea Britanie a respins o moţiune de condamnare a atrocităţilor ISIS şi de solidaritate cu poporul iraqian, considerând că adoptarea moţiunii ar fi însemnat un act de islamofobie.
    http://www.dailymail.co.uk/news/article-2794183/national-union-students-refuses-condemn-isis-fears-islamophobic.html

    • Progresismul britanic nu e neaparat la prima isprava de genul asta. In 1933 floarea ‘telectualitatii britone de la Oxford adopta celebra motiune: „This House would not in any circumstances fight for King and Country”.

      https://www.chu.cam.ac.uk/archives/education/exercises/appeasement/king-country-debate/

      Din randul acestor deseuri umane marxiste (ce coincidenta! :-) Si aia de azi tot marxisti sunt) au rasarit dejectii desavarsite ca si Kim Philby, Donald McLean, Burgess, Blunt, etc. Creaturi penibile ce au facut cat de mult rau puteau face lumii civilizate punanadu-se in slujba raului absolut. Care rau aboslut i-a inghitit precum nisipurile miscatoare. Spionii comunisti britanici fugiti la Moscova au crapat inecati de alcolism, in mizerie, disperare si profund deziluzionati de monstruozitatea in slujba careia s-au pus. Nici noua garnitura de idioti utili nu va avea o soarta diferita. Sa speram ca vor apuca sa se bucure pe deplin de toate deliciile civilizatiei islamice: lapidarea, spanzurare de macarale, etc.

  3. Tot răul spre bine. Până la urmă cu sau fără multiculturalism (și toate relele generate de acesta) radicalizarea musulmanilor și accenturarea frontierelor ce despart migratorii musumani de societățile în care s-au infiltrat e pozitiva. În definitiv prima condiție a succesului e identificarea clară a inamicului :-) A trecut de mult vremea în care cineva cât de cât întreg la minte mai putea spera în integrare și armonie. Ca bonus establisment-ul socialist nu pare să realizeze deloc apropierea conflictului pustiitor și rămâne la atitutdinea găinii ce continuă să-și ciugulească veselă grăunțele ignorând vulpea ce o să o înfulece în secundele următoare.

    Treaba e relativ simplă: isteria și agresivitatea musulmanior provoacă contrareacție. E de preferat ca și ciocnirea finală să se defășoare cât mai curând. Dacă Europa civilizată va supravieșui sau nu acestui cataclism e discutail. Singura chestie pozitivă e că indiferent de rezultat așa numita „elită liberală” (adică haitele de noemarxiști), de la care pleacă cea mai mare parte a cataclismelor ce lovesc civilizația noastra, va fi stârpită. Pentur câteva generații daca musulmanii sunt învinși sau pentru cteva secole daca înving ei.

  4. Există o subcultură europeană pe care articolul îi numește ”liberali și progresiști”, dar care în realitate nu sunt nici liberali și nici progresiști. A promova promiscuitatea sexuală în numele ”dreptului la autodeterminare sexuală” sau a promova (mai recent) chiar și pedofilia nu este nici liberalism, nici progresism. Sunt persoane cu probleme psihologice destul de serioase, în unele cazuri chiar psihiatrice. Starea de confuzie în ce privește propria identitate culturală, etnică și sexuală nu înseamnă liberalism și nici progresism. Degenerarea nu reprezintă în niciun fel vreun progres.

  5. „chiar în raport cu jurisprudența islamică, conform căreia o fatwa trebuie precedată de un proces în care acuzatul are dreptul la apărare”

    Ma scuzati, dar in umila mea opinie, dumneavoastra nu cunoasteti nici jurisprudenta islamica, nici definitia si sfera de aplicare a Fatwa. Nici eu nu cunosc jurisprudenta islamica, dar am invatat cate ceva despre sistemul judiciar bazat pe Sharia, suficient cat sa va anunt ca Fatwa NU este o sentinta judecatoreasca, nu in sensul dreptului european. Pentru detalii, studiati va rog acest text:

    http://www.oxfordislamicstudies.com/article/opr/t236/e0243

    Asupra chestiunii ridicate de articol, cu MuCu pe post generator de enclave etno-religioase: desi anuntati din capul locului ca MuCu a esuat [in ce?], pe parcurs insistati asupra efectelor negative pe care le’a produs asupra mintii bietilor oameni, atat bastinasi, cat si imigranti. In fapt, singurul grup social afectat de acest virus este cel compus din politicieni si ideologii lor, ei sunt cei ce au crezut in egalitarismul cultural, restul, in tot acest timp, au ignorat nobilele idealuri ale elitei. Ba mai mult: nici astazi majoritatea populatiei nu stie ce inseamna MuCu, de unde vine si la ce ar trebui sa foloseasca. Imigrantii, islamici sau altfel, habar n’au de MuCu, nu sunt nicicum atinsi de politicile MuCu, iar criteriile de coagulare sociala sunt mai mult sau mai putin tribale fara nicio legatura cu MuCu. De altfel, daca e sa privim in istorie, vom constata ca orice migratie masiva produce comunitati mai mult sau mai putin segregate/izolate si ca nucleul dur al tribalismului a fost dintotdeauna religios: italienii si irlandezi catolici in US, amishii si in general sectele menonite in America, evreii ortodocsi de pretutindeni dar remarcabili in fundamentalismul lor izolationist tocmai in Israel etc. Mai observam si ca aceste comunitati refractare la „integrare” nu ales in mod obligatoriu calea violentei pentru pastrarea identitatii si ca, in unele situatii, s’au transformat in cetateni loiali desi identitatea lor culturala este izbitor de contrastanta cu cea a majoritatii. Deci nu o biata doctrina expirata e de vina pentru segregare ori pentru exacerbarea sentimentelor tribale, ci altceva, mult mai profund si mai uman. Desigur, ar trebui sa existe o discutie chiar despre integrare, in ce consta si cat de buna e. Daca MuCu ar fi trebuit sa serveasca procesului etatist de uniformizare educationala/culturala -si nu este deloc elucidat/asumat public acest aspect- si cineva -un politruc adept- declara ritos ca nu a functionat, noi ar trebui sa privim cu mare circumspectie marturisirile jenante ale demagogului caci acesta nu a admis si ca MuCu este o mare prostie, si ca atare, s-ar putea sa nu fi renuntat la crezul elitei din care face parte.

  6. Eu am o problema cu sintagmele „progresist”, „liberal” vs „extremisti”, „rasisti”, „xenofobi”. Este o ticalosie sa fie folosite expresii manipulatoare, este o ticalosie din partea unor grupuri de oameni extrem de limitati si iubitori de cenzura sa ocupe cu forta centrul unei dezbateri si sa se erijeze in arbitri, numindu-i pe oponenti „extremisti”, in timp ce ei se autointituleaza „progresisti”.
    In fond, problema nu este de extremism/non-extremism. Problema este ca ei iau niste decizii stupide in numele unor idealuri inalte, dupa care toata lumea este pusa in fata unei situatii dezastruoase pt. care nimeni nu-si asuma responsabilitatea. Inca nu am auzit ca Angela Merkel sa isi imparta locuintele pe care le detine cu cateva familii de musulmani invitati de ea in Europa. Nici Hollande. Nici multi alti asemenea indivizi detestabili. Mai mult, nimeni dintre acesti asa-zisi lideri nu-si asuma responsabilitatea pt. situatia dezastruoasa in care se afla emigrantii in taberele care adapostesc fiecare mii de indivizi.

    • Cel mai bun comentariu.
      Felicitari!!!
      In loc de etichetari tendentioase ar trebui sa se treaca pe terenul realitatilor….

    • @ RazvanM – nu e vorba de niciun fel de idealuri înalte și nu sunt decizii stupide. Pur și simplu e vorba de economie, este nevoie de oameni care să facă munci necalificate pe salarii ridicole. Localnicii nu le fac, în anii ’90 le mai făceau est-europenii, dar acum nu le mai fac nici ei.

      • Daca ar fi asa cum sustineti dvs. atunci dna Merkel ar lua toti migrantii la ea si nu ar insista pentru cotele obligatorii de relocare, inclusiv in tarile cu somaj destul de ridicat.
        De fapt in cercurile de la Bruxeles se doreste remodelarea Europei, prin diluarea statelor nationale cu zeci, sute si milioane de oameni fara identitate nationala; iar ulterior dupa ce statele nationale devin istorie se va crea statul Europa, cu o birocratie gata formata in centrele importante ale continentului(Berlin, Paris si Londra). Nu este de neglijat ca si SUA este interesat de acest lucru, pentru simplificarea relatiilor internationale(tratezi cu unul in loc de 28) si pentru a schimba Europa pe modelul american(adunatura de oameni fara radacini forte adanci).
        Toate etichetarile cu care se opereaza la adresa tarilor care incearca sa se opuna, toate referirile la valorile europene(care sunt valabile la Bruxeles doar duminica, cand nu este summit) sunt pentru aburirea publicului si stigmatizarea celor care nu se alinieaza.

        • Crearea unui super-stat european este practic în avantajul cetățeanului. Cu cât un stat e mai mare, cu-atât trebuie să se bazeze mai mult pe lege și pe proceduri, nu pe relații personale și cumetrii. Chiar și Uniunea Sovietică avea un Birou Politic și niște legi, nu era o satrapie cum ajunsese România lui Ceaușescu. Iar în Uniunea Sovietică era exclusă o dinastie comunistă la conducere, în timp ce României nu i-a lipsit mult să ajungă asemenea Siriei sau Coreii de Nord, o ”republică” moștenită din tată-n fiu.

          Separat de asta, niciunul dintre statele euopene actuale nu va putea face față într-o lume cu India, China sau chiar Brazilia în rolurile principale. Singura soluție e o Europă Unită, care peste 50 de ani să fie una dintre cele 5-6 puteri mondiale. Dacă rămân independente, statele europene vor ajunge nesemnificative în secolul XXII, la fel ca statele africane de azi.

          Poate Germania ar fi capabilă să susțină de una singură o civilizație proprie, cam ca Africa de Sud astăzi. Însă România nu va fi capabilă, o Românie independentă ar fi la nivelul Gabonului sau Ciadului de astăzi. Tocmai naționaliștii ăștia mici și isterici (românii, ungurii, sârbii) vor beneficia de pe urma unei Europe Unite, fiindcă pe cont propriu nu ar fi capabili să susțină o civilizație, s-ar masacra între ei până la ultimul.

          Merkel nu poate lua toți migranții la ea pentru că i-au depășit așteptările. Dacă putea prelua 500.000 și au venit 800.000, asta este, trebuie găsite soluții. Și nu vă faceți griji, în anii următori tot în Germania vor ajunge și cei eventual redistribuiți acum. Iar dacă show-ul ăsta împotriva redistribuirii mai durează câteva luni, la vara viitoare Germania deja se va descurca cu ei, nu va mai nevoie de nicio redistribuire. Germania nu a ajuns degeaba acolo unde e. O fi având ea multe păcate, dar la capitolul organizare dă clasă oricui.

          • Glumiti???? Sper! Un super stat european cu un guvern neo-Marxist ar fi o calamitate, este deja o calamitate. Un guvern cu multa putere devine totalitarian, defapt este deja. Ei decid ce trebuie sa ne placa si ce nu, ce putem vorbi si ce nu, se ocupa cu mare grija de barbari si ignora vinovat genocidul crestinilor din Orientul Mijlociu, ascund prin presa pe care o finanteaza violurile,crimele, care au devenit zilnice in Europa, nu vorbesc onest despre problema muzulmana si ce va deveni Europa daca nebunia multicultista continua. Dimpotriva, socialistii se aliaza si sustin mai mult sau mai putin deschis muzulmanii, dar se distanteaza tocmai de ex-muzulmanii pe care ar trebuie sa ii sustina – gen Ayan Hirsi Ali, Waffa Sultan, Raymond Ibrahim,etc. Avem nevoie de simtul realitatii si onestitate cu carul. Eu stiu despre mine am un instinct al vietii dezvoltat si ca nu mai voi da batuta; spun ce gandesc. Dealtfel, Darwin sustinea ca nu cel mai inteligent si nu cel mai puternic fizic supravietuieste, ci acela capabil sa dezvolte strategii de supravietuire. Pt a dezvolta asa ceva, avem nevoie in primul rand de simtul realitatii.

            • Jurisdicția unui stat se rezumă la propriul teritoriu. Dacă ați ajuns deja la ”genocidul creștinilor din Orientul Mijlociu”, e clar că unele lucruri de bază v-au cam scăpat :)

  7. Cu observatia ca „multiculturalism: nu este identic cu „multireligios”

    Si cu mentiunea (nu de nuanta) ca islamul nu e (deloc) unitar,

    Ma infioara gandul ca rasismul a cunoscut o raspandire destul de mare in lumea occidentala INAINTE de nazism (care nu e deloc acelasi lucru cu fascismul, cel putin nu din acest punct de vedere) – oare nu cumva…

    • La momentul de față nu e vorba de așa ceva. Nu se adoptă legi rasiste în Occident și nici oamenii de pe stradă nu dau foc la magazinele musulmanilor, nici la Paris, nici la Londra.

      La momentul de față e vorba doar de rasismul est-europenilor care înainte de 1989 nu s-ar fi manifestat, dar a găsit acum ”libertatea” să o facă. Generațiile născute după 1990 nu vor mai avea problema asta, dar deocamdată mai sunt în activitate mulți dintre cei formați înainte de 1989 și aceia vor continua să fie rasiști pentru că altceva nu știu.

      • Rasismul a apartut in Vest pe la inceptutul sec. XX dar s-a concretizat in legi de abia dupa 1930. Societatea Thule s-a format in 1918 iar primele legi rasiste au aparut prin 1930 iar inflamarea s-a produs in doar cativaq ani.

        Istoria e foarte ciudata, vorbesc de istoria reala, nu de minunatiile de prin manualele noastre de istorie.

        Mertita sa studiezi aceaq perioada, pentru a evita repetarea si a intgelege pericolul cand este la inceput, nu cand e prea tarziu.
        =====

        Nu sunt ferm convins ca noile generatii nu sunt afectate de rasism. Privit prin prisma comentariilor despre rromi, multe venite de la tanara geeratie pare altcumva. La fel, Golden Down e plin de tienri cu viziuni extremist. Si in general, in Europea miscarile cu acest iz gasesc multi adepti in randul tinerilor.

        • Condițiile economice de după Primul Război au fost extrem de severe, apariția și promovarea rasismului a fost explicabilă, în încercarea politicienilor de a canaliza nemulțumirea populară spre o țintă vizibilă. La momentul de față rasismul e doar circ, dificultățile economice se manifestă în special în mediul rural, unde e greu de dat vina pe musulmani.

          Pentru explozii sociale care s-ar putea îndrepta spre rasism e nevoie de mulțimi de oameni săraci în marile orașe. La momentul de față, săracii din marile orașe sunt tocmai imigranții, nu localnicii, deci nu există ingredientele necesare pentru soluții bazate pe politici rasiste și legislație rasistă. Nu te oprimă musulmanul cu taxiul, musulmanul cu oficiul poștal sau musulmanul cu magazinul de la colțul străzii :)

          Plus că distribuția imigranților de alte rase este relativ echilibrată, există și taximetriști indieni, proprietari indieni de oficiii poștale și proprietari indieni de magazine de la colțul străzii. Se vede clar că supremația economică în societate este deținută de white-british. La nivel local nu se poate da vina nici pe musulmani, nici pe indieni pentru situația economică, indiferent ce comentarii se pot vedea pe forumurile românești. Iar situația economică în sine nu e deloc rea, nu se poate compara cu cea de după Primul Război.

          • Revenirea crizei va duce la ceva asemanator situatiei de dupa I razboi. Iar situatia nu e deloc roza in Grecia, Spania, Italia.

            • Atunci înseamnă că nu aveți idee cum arătau lucrurile după Primul Război, dacă puteți crede că o criză economică poate duce lucrurile la același nivel.

          • @ Harald (butonul de raspuns nu merge)

            Germania dupa WWI
            a) system parlamentar pervertit si inefficient
            b) tinerii cei mai capabili morti in razboi (evident, sistemul de recrutare prin voluntariat a avut mare parte din vina, ca si incompetnta generalilor)
            c) neincredere totala in clasa politica
            d) system de invatamant pravbusit, cu accent pe o eruditie rupta de realitate
            e) criza economica cu afectartea vietii
            f) criza morala (prostitutie etc.)

            Romania anilor 2000:
            a) parlamentari arestati sau ineficienti
            b) tinerii cpaabili plecati in strainatate pe termen lung
            d) neincredere in partidele politice (vezi guvernul technocrat)
            e) un system de invatamant prtabusit (nu e cazul de prea multe argumente aici…)
            f) saracie si analfabetism
            g) criza valorilor

            Din ce;e doua liste, doar punctele f) si g) sunt diferite, sub aspectul intensitatii.

            Nu este de asteptat ca situatia actuala sa o reproduca fidel pe cea din Germania anilor 1920, sunt alte timpuri. Dar conditiile sunt ingrijorator de similar, in esenta lor.

        • Rasism, sau ura fata de celalalt exista de cand lumea, oamenii au facut si fac diferente intre ei pe diferite criterii. Se mai numeste si bias pozitiv fata propriul grup si negativ fata de un alt grup cu care de obicei exista competitie pt teritoriu sau putere. Sovieticii au inceput sa foloseasca termenul extensiv (prin Trotsky cel viteaz) ca sa suprime pe cei considerati „dusmanii de clasa” numiti si „dusmanii poporului”. Acelasi termen a fost preluat de zelotii din SUA care luptau pt libertati civile si se vede unde s-a ajuns: „Black Lives Matter”. Chiar si multi Afro-Americani critica aceasta miscare finantata de cine altcineva decat d-l de extrema stanga Soros.
          Mai nou, „rasism” a devenit parte a limbajului de lemn al stangii, care are o nevoie compulsiva de a gasi vinovati ca sa isi promoveze ideologia prin „divide et impera.”
          Douglas Murphy, comentator conservator din Marea Britanie, spune cu umor ca „nu sunt atati rasisti cati are nevoie industria rasismului”. Profesorul distins Afro American Thomas Sowell, vorbeste si el critic despre „industria rasismului” care in loc sa ne angajeze in discutii sincere despre grupuri, eticheteaza salbatic pe baza de ideologie. Esti „majoritar” musai ca esti rasist, homophob, xenophob,etc. Esti minoritar, esti victima din start orice faci.
          Rromii – defapt tiganii, ca Rrom este inventia tovarasului Soros, din pacate nu respecta legea, nu stiu cum se face ca ei se considera deasupra ei. Evident ca in timp, oamenii invata sa ii evite, ca nimeni nu tine mortis sa fie furat, lovit, violat, omorat.
          „Extrema dreapta”, tapul ispasitor al stangistilor din EU si nu numai, este o paiata. Cei din stanga nu se obosesc sa citeasca niste concepte de baza de politica filozofica ca sa vada ca stanga „contine”: comunismul, socialismul, nazismul si fascismul. Dreapta politica considera individualitatea ca importanta contrar stangii care e colectivista; pretuieste antreprenoriatul, proprietatea privata, libertatea de exprimare, statulmic, domnia legii dar nu un guvern care impune si dirijeaza viata oamenilor. Frica falsa a stangistilor arata lipsa lor de onestitate, mint de ingheata apele, ca sa se promoveze si inainteze glorios sub stindardul socialisto-comunist.

          • Sunt blond cu ochi albaștri și am avut prieteni țigani de când mă știu, încă dinainte de a intra la școală. Până și părinții râdeau de mine pe tema asta. Calitatea omului nu stă în culoarea pielii, iar dacă unii țigani fură, slavă Domnului că nici românii nu sunt mai prejos la capitolul ăsta :P

            Culoarea pielii te mai poate face mai frumos în proprii ochi, dar nu te face cu nimic mai bun. Diferența o dă educația. Rasismul este într-adevăr natural, dar se manifestă la oamenii lipsiți de educație. O persoană de calitate inferioară, conștientă de propria inferioritate, începe să-și găsească false motive de superioritate pe criterii de rasă, etnie, sex, religie etc. Prin urmare, rasismul nu e doar lipsă de educație, e și dovada propriei lipse de valoare.

            Există atitudini rasiste și la negri și la japonezi și sunt la fel de criticabile, rasismul nu e doar apanajul albilor.

            • Experienta ta personala nu poate anula experienta mea si a altora. E adevarat ca generalizarile nu sunt bune, dar e numai normal ca dupa ce am avut experiente negative cu 99% din oamenii dintr-o anumita etnie sa fiu precaut in relatiile cu ei sau sa ii evit, pentru ca nu-mi permit sa ma „ard” de fiecare data, iar si iar. Nu ii persecut, nu le restrang „drepturile”, dar sunt precaut. A numi asta „rasism” si „lipsa de educatie”, se numeste fie prostie, fie alienare mintala, fie minciuna.

              Calitatea omului nu sta in culoarea pielii, dar problema e ca in cazul tiganilor, sub pielea respectiva se gaseste de cele mai multe ori un om cu un anumit comportament, cu un anumit stil de viata si cu anumite valori (de fapt cu lipsa lor). Culoarea pielii e doar un indicator, nu e motivul principal pentru atitudinea fata de ei.

              Sigur, asta nu inseamna ca orice tigan nu are sansa sa-mi dovedeasca ca prejudecatile mele sunt nefondate IN CAZUL LUI, personal. Si cand numarul de astfel de cazuri de tigani cinstiti, muncitori si cumsecade o sa depaseasca o anumita masa critica, prejudecatile se vor micsora de la sine. Asta e singurul mod in care societatea poate fi „educata”: prin dovezi ca prejudecatile sunt nefondate, nu prin indesarea pe gat cu forta a unei ideologii aberante sau prin intimidare psihologica de doi bani („dovada propriei lipse de valoare”-aceeasi tehnica penibila folosita pentru a combate „homofobia”).

              Sigur, tu ai in continuare „dreptul” sa-ti alegi prietenii dupa criteriile tale (valoricomune?) si sa te simti superior pentru asta.

  8. Analiza este interesanta doar ca ea se aplica cu greu in cazul Frantei. Franta nu a avut niciodata un model multicultural, dimpotriva orice aducea a „comunitarism” a fost intotdeauna combatut. Modelul de integrare vizat a fost asimilarea iar dorinta de uniformizare lingvistica si culturala a fost intotdeauna asumata.

  9. El multicultralismul es o idee utopica aplicata grotesc mai ales ca in occident este trufata cu marxism cultural. Elitistii isi imagineaza ca daca controleaza limbajul dialectic au si dreptate in viata reala. Experimentul nu avea cum sa reuseasca mai ales ca procesul a fost dus la capat de catre marxisti, astia oriunde au actionat au facut tampenii, de moment dezastrul este la inceput, un fel de repetitie, nu trebuie sa fii savant sa vezi cu ochii mintii ce probleme va avea europa prin anii 2050- 2100. Multiculturalismul a constat in a pune pe locul doi autohtonii si cetatenii valorosi iar pe locul numarul unu au fost strainii si rebuturile sociale. Toti romanii au fost surprinsi prin anii 90, cant tiganii primeau subventii si cazare in germania si in schimb furau cat se putea, ceva de nenteles pt. bunul simt al omului simplu. Islamismul pare a fi noua vaca sacra a progresistilor.

  10. Ar trebui ca in Bucuresti sa se construiasca cea mai mare moschee din Europa cu o singura conditie: Catedrala Sfanta Sofia din Istanbul sa fie redata crestinilor (dupa 5 secole) iar romanii sa aiba o prezenta oficiala permanenta in acest lacas istoric pentru crestinism.

  11. Fapt e că invazia coloniștilor musulmani continuă, pierderea de teritoriu și resurse în fața islamului continuă.

    Nici o țară non-albă nu oferă statut de minoritate protejată albilor, dimpotrivă, albii de pe alte continente au fost izgoniți sau sunt discriminați până la purificare etnică (vezi Zimbabwe sau Africa de Sud) .

    Nu mai vorbesc că ideea că un musulman pakistanez care se mută într-o țară europeană merită statut de minoritar protejat de parcă vine dintr-o cultură pe cale de dispariție sau merită subvenționat mai mult decât proprii cetățeni e contrară egalității și bunului simț. Doar pakistanezii sunt peste 150 de milioane pe Pământ, au superioritate numerică față de orice țară din Europa. Dacă pleci din țara ta nu devii minoritar.

    Adevărații minoritari în lumea asta sunt albii, singurii care sunt în pericol să ajungă minoritari în țările lor.

    Sistemul de spălare pe creier al multiculturalismului durează de 30-40 de ani și are o inerție prea mare ca niște mii de morți, niște zeci de mii de violuri, mii de zone islamice interzise sau chiar perspectiva înlocuirii demografice pe banii tăi și a pierderii majorității în țara ta într-o singură generație să-l oprească.

    Politicienii vor continua să mintă, mass media va minimiza orice pierdere și va cânta osanale toleranței pentru intoleranți, din ce în ce mai mult teritoriu european va deveni zonă interzisă, din ce în ce mai mulți bani de la buget vor fi consumați pentru a crește copiii altora în loc de a crește copiii europenilor.

    Simplul fapt că s-a ajuns la situația în care e un merit să accepți înlocuirea culturii și rasei tale în țara ta e dovada falimentului moral al sistemului de educație și al societății în general.

    La fel ca în Iugoslavia, războaiele etnice sunt viitorul Europei. Pregătiți-vă pentru ele.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tereza-Brindusa Palade
Tereza-Brindusa Palade
Profesoară de Etică Politică la Facultatea de Științe Politice a SNSPA, București. Eseistă, publicistă și poetă. Membră a Grupului pentru Dialog Social. Autoare a numeroase cărți de eseistică filosofică și teologică, printre care amintim: Noaptea gîndirii metafizice (2008), Fragilitatea Europei (2009), Castelul libertății interioare (2010), Chemarea înțelepciunii (2011), Infinitul fără nume (2013). Autoare a zeci de articole științifice în limbi străine, dintre care unele publicate în reviste de prestigiu ca Annalecta Husserliana, Persona, European Journal of Science and Theology. Autoare a sute de articole apărute în presa culturală și de opinie din România. Autoare a două volume de versuri și a unor serii de poeme publicate în revistele literare Familia, Viața Românească și Discobolul.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro