Atacul din 5 septembrie, filmul din anul 2024 al regizorului Tim Fehlbaum, pe un scenariu nominalizat la Oscar scris de regizor împreună cu Moritz Binder și Alex David, este interesant din cel puțin două puncte de vedere.
Mai întâi fiindcă reface cu lux de amănunte succesiunea de evenimente sângeroase din dimineața zilei de 5 septembrie 1972. Atunci când, un comando terorist al organizației arabe Septembrie negru, a pătruns în Satul Olimpic de la München, în zona în care era cazată delegația israeliană. Erau opt membri ai respectivei organizații teroriste, îmbrăcați în treninguri negre și purtând sacoșe pline cu armament. Teroriștii au ucis sportivi în campus, pe alții i-au luat ostatici. S-au făcut că negociază cu autoritățile germane, au făcut-o de pe poziții de forță. Au negociat cu însuși ministrul de Externe german din acea vreme, legendarul Hans- Dietrich Genscher. În cele din urmă, sub presiunea timpului li s-au îndeplinit pretențiile, însă Poliția a încercat să îi elibereze pe ostatici. Operațiunea a eșuat și din cauza nepriceperii germane în domeniu, și din vina unor reglementări a căror origine se aflau în statutul de țară învinsă în al Doilea Război Mondial al Germaniei. Atacul s-a soldat în cele din urmă cu moartea a 11 sportivi, a unui polițist și a cinci dintre cei opt teroriști.
Spectatorii care, din felurite motive, nu știau, până la a vedea filmul, nimic sau mai nimic despre acest moment negru nu doar din istoria olimpismului modern ori a relațiilor israeliano-palestiniene, ci și din aceea Germaniei postbelice (care vedea în găzduirea JO o șansă pentru reabilitare și iertarea măcar în parte a vinovăției) și din cea a umanității au, grație excelenței scenariului scris de Tim Fehlbaum, Moritz Binder, Alex David, ocazia de a afla despre episodul cu pricina aproape totul.
Aceasta cu toate că acțiunea filmului se petrece predominant în sediul situat foarte aproape de Satul Olimpic al echipei de redactori și tehnicieni trimiși la München de abc, unul dintre cele mai mari posturi de televiziune din SUA. În condițiile progresului fără precedent al tehnicii televiziunii, ale apariției transmisiilor prin satelit, concurența dintre posturi era acerbă. Important era să transmiți primul o știre, un eveniment, însă și să o faci respectând deontologia. Verificând tot ceea ce se primește pe surse, având grijă la alegerea cuvintelor, a imaginilor, știind că orice greșeală se plătește. Tensiunea devenise încă și mai mare căci ABC a fost singurul care a avut o vreme acces la satelit. Tot ceea ce se petrecea la München ajungea în timp real pe ecranele televizoarelor din SUA și de acolo în întreaga lume. Informațiile, imaginile lansate în eter de ABC erau urmărite de toată lumea, erau preluate de toate posturile, puteau fi văzute inclusiv de teroriști.
Filmul lui Tim Fehlbaum reface pasionant atmosfera din redacție, discuțiile contradictorii asupra a ceea ce transmitem și cum. De unde o serie întreagă de întrebări esențiale. Ce facem spre a obține cât mai multe informații și cum ne asigurăm că respectivele informații sunt corecte? Ce facem spre a avea și imagini, căci fără imagini televiziunea nu înseamnă nimic? Nu cumva imaginile și informațiile îi pot ajuta și pe teroriști? Patru producători și redactori cu totul remarcabil interpretați de Peter Sarsgaard, John Magaro, Ben Chaplin și Leonie Benesch au în spate o perfect antrenată echipă de tehnicieni. Efectul de real pe care mizează filmul este potențat de faptul că, în economia producției, sunt integrate imagini de arhivă (începerea negocierilor, sosirea lui Genscher, pertractările acestuia cu șeful teroriștilor) care conțin și momente din intervențiile live ale prezentatorului american Jim McCay. Și vorbele lui profetice.
Cum se simt acei producători, redactori, tehnicieni când după o transmisiune exemplară, cu mari, cu infinite șanse de a intra în istoria televiziunii (a și intrat ca atare), lucrurile se prăbușesc pe neașteptate? Aceasta fiindcă se dovedește că știrea venită de la surse autorizate privind reușita acțiunii poliției și salvarea ostaticilor, dată cu entuziasm pe post, după o seamă de reticențe, sărbătorită ca atare, este infirmată. Despre ce e, la urma urmei, vorba? Despre victorie sau înfrângere jurnalistică si umană? Apreciabil finalul cu actorul John Magaro.
BerghausWöbke Filmproduktion, Projected Picture Works, Constantin Film
ATACUL DIN 5 SEPTEMBRIE (SEPTEMBER 5)
Regia: Tim Fehlbaum
Scenariul: Tim Fehlbaum, Moritz Binder, Alex David
Producători: Mark Nolting, John Ira Palma, Sean Penn,Philipp Trauer, John Wildermuth, Thomas Wöbke
Imaginea: Markus Förder
Design de producție: Julian R. Wagner
Costume: Leonie Zykan
Coloana sonoră: Lorenz Dangel
Cu: Peter Sarsgaard (Roone Arledge), Ben Chaplin (Marvin Binder), Leonie Benesch (Mariane Gebhardt),Zinedine Soualem (Jacques Lesgards), John Magaro (Geofrey Mason),Georgina Rich (Gladys), Corey Johnson (Hank Hanson)
Aikido cu mintea si corpul coordonate. Invatati cum sa va relaxati si cum sa va pastrati calmul in conditii de stress. 
Multumim pentru prezentarea acestui nou film! Uneori imi vine sa citesc doar articolele dumneavoastra si sa las la o parte orice alta analiza politica. Sunteti un autor unic si un excelent critic de film si teatru!
A mai existat un film realizat in 2005 („Munich”), regizat de Steven Spielberg, cu Eric Banadinovici in rol principal, din cate stiu. Un film care te tine cu sufletul la gura si in care acest agent Mossad are misiunea de a-i captura si ucide in diverse locuri din lume pe cei care i-au ajutat pe teroristi in atac. Uneori se pare ca singura solutie pentru a face dreptate nu se afla in justitie, ci chiar in astfel de misiuni organizate de un serviciu secret.