marți, septembrie 28, 2021

Muntenegru, la răscruce de vânturi (II)

Este sezonul concediilor. În Muntenegru, plajele și orașele vechi din Budva, Kotor și Perast sunt pline iar de turiști ruși. Plaja splendidă de la Miločer e deschisă marelui public pentru prima dată, de la înființarea parcului natural omonim în anii ’30 ai secolului trecut, ca reședință de vară a familiei regale iugoslave[1]. Plajele de la Sveti Stefan, altă dată rezervate de regimul titoist exclusiv pentru oaspeți celebri, precum Iuri Gagarin, Sofia Loren, Andre Malraux sau Kirk Douglas, sunt și ele accesibile acum pentru oamenii obișnuiți.

Plajă Milocer

Noul guvern de la Podgorița a decis să liberalizeze accesul în aceste locuri, ca  măsură de stimulare economică după pandemia de Covid-19 de anul trecut, care a privat economia muntenegreană de încasările aduse de turism. În mod normal, Muntenegru găzduiește anual circa 2-2,5 milioane de turiști, un număr de depășește de trei ori propria-i populație[2] și având o pondere de 22% din PIB[3]. Dincolo de argumentul economic, a contat și imperativul politic de a da un semnal că lucrurile se schimbă în țară, ceea ce au cerut muntenegrenii prin votul dat la alegerile parlamentare din vara anului 2020.

Uniunea Europeană a aruncat un colac de salvare pentru bugetul de stat muntenegrean și a intermediat un acord de hedging pe 14 ani între noul guvern și un consorțiu de patru bănci internaționale[4], care a permis Muntenegrului să înceapă rambursarea împrumutului de aproape un miliard de dolari contractat de la China Exim Bank, pentru construcția autostrăzii Bar – Boljare. Acesta face parte din coridorul paneuropean XI, menit să facă legătura între portul italian Bari și București, cu tranzit rutier și maritim prin Belgrad și portul muntenegrean Bar[5].

În ce privește stadiul relațiilor dintre Muntenegru și România, expresia lor cea mai concretă o dau autoturismele produse la Mioveni și ajunse pe șoselele muntenegrene, în ordinea preferințelor pieței: cu precădere, Duster și Sandero. În rest,  reperele de cooperare se circumscriu perspectivei de aderare la Uniunea Europeană, în care Podgorița mizează pe sprijin și asistență tehnică din partea Bucureștiului.

Scurt inventar al relaţiei cu România

La 15 iunie a.c., s-au împlinit cincisprezece ani de când România a recunoscut Muntenegru[6], la mai puțin de două săptămâni după ce Adunarea Parlamentară de la Podgorica a validat referendumul care a dat câștig de cauză independenței față de Serbia. Din păcate, au mai trecut 8 ani până când a fost deschisă o ambasadă muntenegreană la București, factorii ce au întârziat concretizarea în acest mod a relațiilor bilaterale fiind deficitul de diplomați cu experiență și de resurse financiare cu care s-a confruntat tânărul stat în primii săi ani.

Din fericire, cel dintâi ambasador muntenegrean în România a fost un diplomat de carieră, Milan Begović, format în școala diplomației iugoslave și care avusese premergător funcții importante, precum cea de ambasador la Geneva[7], ca șef al misiunii permanente a Muntenegrului la Organizația Mondială a Comerțului sau cea de ministru-adjunct la Podgorica[8]. În a doua jumătate a mandatului său la București, a fost secondat de un alt diplomat de carieră, tânărul Đorđe Radulović, cel care ocupă acum funcția de ministru al Afacerilor Externe[9] la Podgorica. Din anul 2018, ambasador al Muntenegrului în România este Goran Poleksić[10], anterior șef al Departamentului de Informații Militare și Afaceri de Securitate din cadrul Ministerului Apărării[11].

Un numitor comun în declarațiile făcute de-a lungul timpului de cei doi ambasadori, Milan Begović[12] și Goran Poleksić[13], e observația privind nivelul scăzut al relațiilor economice cu România, spre deosebire de cooperarea politică, apreciată de amândoi ca fiind la nivel înalt. Datele statistice privind volumul schimburilor comerciale bilaterale confirmă această apreciere: vârful a fost în anul 2019, când România a avut exporturi de 33,3 milioane euro și importuri de 0,8 milioane euro, fiind însă o pondere foarte scăzută în portofoliul de relații economice externe al ambelor state și fără să reprezinte o creștere semnificativă față de anul 2014, când exporturile românești au fost de 21,7 milioane euro, iar importurile de 0,5 milioane euro[14]. De altfel, concluzia exprimată de Ministerul român al Afacerilor Externe la finalul anului 2020 a coincis cu observațiile făcute de cei doi ambasadori muntenegreni și cu progresul minor înregistrat în intervalul de cinci ani menționat: „volumul comerțului bilateral nu se ridică la potențialul de cooperare economică dintre cele două state”[15].

Așadar, deficitul de cooperare economică este conștientizat de ambele părți și există intenția declarativă de îmbunătățire a situației. Evoluția schimburilor comerciale a rămas în mod constant modestă, România situându-se la un nivel de circa 0,5% din totalul importurilor realizate anual de Muntenegru[16], înainte ca pandemia de Covid-19 să determine un recul puternic în cererea generală de produse de import de pe piața muntenegreană. Cum se explică ponderea extrem de redusă a exporturilor românești în coșul de importuri realizat de Muntenegru, în pofida unui dialog guvernamental relativ consistent?

Paradoxal, explicația are legătură tot cu dimensiunea politică a cooperării bilaterale, mai precis cu lipsa elementelor distincte pe care le-ar putea identifica și valorifica ambele părți. O excepție de la caracterul general al relaționării dintre cele două state a fost consemnată în anul 2016, fiind un eveniment de ordin cultural-istoric: dezvelirea bustului Ieromonahului Macarie[17] la Mănăstirea Dealu, de lângă Târgoviște, în prezența ambasadorului Milan Begović. A fost atunci unul dintre rarele momente când s-a făcut auzită precizarea că cel dintâi tipograf de pe pământurile românești a fost călugăr muntenegrean din Cetinje, nu sârb.

Bucureștiul nu are cu Podgorița o abordare de politică externă particularizată, ci una pusă în pachetul de relații bilaterale cu statele ex-iugoslave, în care a prevalat constant Serbia, respectiv una subsumată Strategiei pentru Balcanii de Vest a Uniunii Europene[18]. La rândul ei, Podgorica percepe Bucureștiul ca fiind strict un partener în cooperarea internă din cadrul NATO și un suporter al perspectivei muntenegrene de aderare la familia europeană, important mai ales prin faptul că România e cel mai mare stat membru al Uniunii Europene din regiunea balcanică.

În rezumat, cei cincisprezece ani care au trecut arată o relație bilaterală care a stat sub semnul potențialului, fără a se reuși extragerea de beneficii reciproce pornind de la o examinare atentă a oportunităților și a necesităților existente de fiecare parte, o relație bilaterală rămasă în stadiul de „bunăvoință lipsită de mijloace reale”[19].

Un suflu nou, în paradigmă veche

În registrul mijloacelor mai-sus menționate, ambasadorii pe care îi are România în Muntenegru și celelalte state balcanice reprezintă cea dintâi întruchipare a politicilor externe promovate de la București, însă performanța lor e condiționată de instrucțiunile primite și abia apoi de talentul și preocupare cu care fiecare își îndeplinește mandatul.

Contextul actual pare fericit: noul ambasador român la Podgorița, Matei Viorel Ardeleanu, face parte dintr-o serie[20] de diplomați de carieră numiți în toamna anului trecut la conducerea ambasadelor noastre din Balcani și îi are alături pe Silvia Davidoiu la Belgrad, Anton Păcurețu la Sarajevo, Monica Adela Axinte la Skopje, Octavian Șerban la Tirana, Brândușa Predescu la Sofia[21]. Practic, România are noi ambasadori în Serbia, Albania, Bosnia și Herțegovina, trei dintre cele cinci state cu care se învecinează Muntenegru, la care se adaugă Bulgaria. Excepții sunt Kosovo – nerecunoscut oficial la București, la Priștina nu există o ambasadă română și Croația – unde există același ambasador din 2016, Constantin Mihail Grigorie[22], necalibrat profesional cu ceilalți și probabil aflat la final de mandat.

Pentru ca România să evite surprizele strategice pe care și le face singură, este de amintit momentul neinspirat din anul 2018, când președintele Klaus Iohannis s-a oferit să acționeze ca mediator pe relația dintre Belgrad și Priștina. Propunerea i-a fost declinată, ferm și la scurt timp, de autoritățile kosovare[23]. A fost un eșec previzibil, întrucât inițiativa nu a ținut cont de aspecte evidente: Kosovo nu avea cum să accepte mediere din partea unui stat care nu îi recunoaște statalitatea, faptul că diplomația românească nu mai are expertiză în zone de conflict și nu are o implicare în nume propriu în Balcani. Câteva luni mai târziu, și premierul de atunci, Viorica Dăncilă, avea să dea involuntar măsura politicii externe proiectate de statul român în Balcani, confundând Podgorica cu Priștina[24].

Ulterior, respingerea din start de către Bulgaria a unor proiecte militare propuse sau susținute de România, precum constituirea unei forțe navale comune în Marea Neagră[25] și asumarea  conceptului de poliție aeriană întărită[26] pe flancul estic al NATO, au dovedit că Bucureștiul nu are suficientă vigoare pentru a emana la nivel regional astfel de inițiative de cooperare. Paradigmatic, este consecința neasumării de politici proprii și particularizate în raport cu statele din Balcani. Faptic, reflectă absența “bocancilor pe pământ”, desigur, în accepțiune civilă: comercial, cultural, educațional.  

La București persistă și o optică eronată asupra contextului regional, sintetizată în afirmația făcută de președintele român tot în 2018, cu prilejul întâlnirii cu omologul sârb, Alexandar Vučić, anume că Serbia este „principalul partener” al României în Balcani. Nu, nu este. Serbia nu e deloc un „partener” al României, iar de „principal” nu poate fi vorba. Teritoriul sârbesc reprezintă o zonă de oportunitate pentru Rusia, China și alți actori statali relevanți, așa cum e Ungaria. Spre deosebire de România, Ungaria are o influență semnificativă la Belgrad și la Podgorica, deoarece are o politică externă activă și constantă, are proiecte economice ambițioase și un proiect ideologic[27] la nivelul întregii regiuni ex-iugoslave.

Pentru a reda corect proporțiile, avem la îndemână un exemplu de proiect reușit:  clusterul de interconectare a transportului de energie electrică România – Serbia și Muntenegru – Italia[28], realizat în intervalul 2018 – 2019. Astfel, cablul italian a fost întins pe sub Marea Adriatică pe o lungime de 423 km, la o adâncime de peste 1000 metri și la un cost de 1,15 miliarde euro[29], în timp ce linia electrică aeriană construită de partea română între Reșița și Pancevo are o lungime de 63 km și a avut un cost de 81,5 milioane lei[30]. Diferența de proporții nu este, însă, insurmontabilă.

La Podgorița, ambasadorul Matei Viorel Ardeleanu pare că și-a început în forță mandatul, iar seria de întâlniri pe care le-a avut cu oficialii muntenegreni a relevat numeroase zone de oportunitate pentru cooperarea bilaterală. Dar, valorificarea lor necesită mai întâi o bună colaborare internă, între instituțiile publice și mediul privat din România, una așezată pe temelii oneste, în care să nu se manifeste privilegierea unora, în detrimentul altora.

Ratko Mitrović, ministru al Ecologiei, Urbanismului și Planificării Spațiale, a indicat preocuparea țării sale pentru un schimb de experiență cu experți români în domenii precum protecția mediului, dezvoltarea durabilă, managementul apelor uzate și al deșeurilor, precum și domeniul construcțiilor. Oficialul muntenegrean a menționat chiar faptul că gropile de gunoi ilegale constituie o problemă acută în Muntenegru[31]. Aceeași situație se constată lesne și în România, în proximitatea capitalei și nu numai, iar reticența autorităților locale în a aplica sancțiunile prevăzute de lege este cunoscută opiniei publice. Prin urmare, există aici capacitatea de a se înțelege fenomenul în complexitatea sa, inclusiv prin prisma dificultății „politice” de a numi în funcții de decizie persoane hotărâte să contribuie la eradicarea problemei.

Putem livra la export o astfel de expertiză, după testarea ei cu succes în context autohton, și nu doar în Muntenegru. Gropi de gunoi ilegale decorează nefast peisajul montan atât muntenegrean, cât și cel sârbesc, inclusiv sub aspectul practicii incendierii lor, ca și în România. Faimoasa stațiune Budva, perla litoralului din Muntenegru, este departe de a avea un management adecvat al deșeurilor, iar reciclarea apelor uzate nici nu intră în discuție, deși întreg necesarul de apă îi vine prin conducte de la sute de kilometri, din Bosnia și Croația.

Un mesaj similar a venit din partea ministrului Agriculturii, Pădurilor și Apelor, Alexandar Stijlovic, cu prilejul întâlnirii avute cu ambasadorul român, la finalul lunii iunie a.c[32]. Oficialul muntenegrean și-a exprimat dorința realizării unui schimb de experiență pe linia cooperativelor din agricultura și zootehnia românească, precum și intenția de a prezenta vinurile țării sale la târgurile de profil organizate în România.

De reținut din declarațiile făcute de Alexandar Stijlovic este intenția semnării unui acord de cooperare bilaterală în domeniul agriculturii – până când aceasta se va materializa, ar fi util ca producătorii români de mașini și echipamente cu destinație agricolă să fie convinși de oportunitatea accederii pe piața din Balcani. Orice călător român ajuns pe drumurile din Serbia și Muntenegru poate lesne observa vârsta înaintată a parcului tehnologic care deservește agricultura celor două state, prin urmare nevoia de înnoire există. Niciodată nu va fi întâmpinată de companiile din România în condițiile în care, de exemplu, un mare producător de tractoare, IRUM Reghin, nu are nicio reprezentanță în Serbia, în Muntenegru, în Albania, în Macedonia sau în Croația. În fapt, cel mai apropiat dealer cu care colaborează producătorul român se află la 800 km depărtare de Podgorița, tocmai în Slovenia[33], de unde teoretic acoperă și piața muntenegreană.

Suflul altora

Un comportament diametral opus în manifestă în Muntenegru companiile din Turcia, de pildă prin expansiunea lor la Podgorița, în domeniile retail și cel imobiliar: magazinul deschis aici de LC Waikiki[34]  impresionează prin dimensiuni, vizibil mai mari decât oricare alt magazin din București al acestui brand turcesc, deși piața locală e  mult mai redusă. În cifre, numărul firmelor înregistrate în Muntenegru care au cel puțin un cetățean turc[35] în acționariat a crescut de la 29 în anul 2015, la 972 în anul 2018. Numai în domeniul imobiliar și în același interval de timp, investițiile turcești au avut o creștere spectaculoasă, de 2,015%(!), iar în ansamblu Turcia a ajuns pe locul 5 în topul statelor care realizează investiții directe străine în Muntenegru[36]. Desigur, operatorul aerian Turkish Airlines este și el prezent, cu două curse directe pe zi către aeroporturile muntenegrene.

În anul 2012, când acest avans economic al Turciei era incipient, ambasadorul turc Mehmet Niyazi Tanilir afirma în dialog cu premierul muntenegrean „hotărârea țării sale de a încuraja companiile conaționale să investească” în Muntenegru, la pachet cu oferirea de asistență în domeniul securității, în special prin programe de pregătire a forțelor de poliție locale[37]. În anul 2019, erau deja înființate trei filiale ale Ziraat Bank și una a Institutului cultural Yunus Emre. Acesta din urmă organiza la Podgorița „Zilele Turciei”, în colaborare cu secția comercială din cadrul misiunii diplomatice[38], prilej cu care noul ambasador turc, doamna Songül Ozan, făcea un inventar cuprinzător al investițiilor realizate de Turcia în Muntenegru, pe care l-a repetat de mai multe ori ulterior pentru mass-media de la Istanbul.

Ministerul român al Economiei a publicat în anul 2020 un îndrumar de afaceri pe relația cu Muntenegru[39], chiar dacă niciun reprezentant al acestei instituții nu era prezent la post în cadrul ambasadei românești de la Podgorița[40] și în pofida faptului că  ambasada muntenegreană de la București estima, cu un an înainte, că numărul turiștilor români care vizitau această țară ajunsese, înainte de pandemia de Covid-19, la circa 30.000, „majoritatea călătorind individual”[41]. Sunt elemente care, împreună cu cele expuse premergător denotă fără echivoc existența unui decalaj între potențialul bilateral și reacția instituțională la acesta, pe care nu îl poate compensa apetitul de călătorie pe cont propriu în Muntenegru al atâtor cetățeni români.

Iulian Mareș


[1] https://wsimag.com/travel/6602-sveti-stefan-and-milocer

[2] https://www.nytimes.com/2018/08/22/travel/montenegro.html

[3] https://knoema.com/atlas/Montenegro/topics/Tourism/Travel-and-Tourism-Total-Contribution-to-GDP/Contribution-of-travel-and-tourism-to-GDP-percent-of-GDP

[4] https://www.digi24.ro/stiri/externe/cu-ajutorul-ue-muntenegru-a-inceput-sa-ramburseze-imprumutul-luat-de-la-china-pentru-cea-mai-scumpa-autostrada-din-lume-1607427

[5] https://seenews.com/news/chinas-crbc-to-complete-first-section-of-bar-boljare-motorway-by-end-nov-govt-official-747245

[6] https://www.mae.ro/bilateral-relations/4526#829

[7] https://www.wto.org/english/thewto_e/acc_e/cgr_e/meetings/CGR-DEL-LIST-1WPM.pdf

[8] https://www.ceu.edu/article/2011-03-25/western-balkans-realm-2011-hungarian-eu-presidency-way-forward

[9] https://www.gov.me/en/article/dorde-radulovic

[10] https://www.presidency.ro/ro/media/comunicate-de-presa/primirea-cu-ocazia-prezentarii-scrisorilor-de-acreditare-a-unor-ambasadori1539181566

[11] https://www.vijesti.me/vijesti/drustvo/284029/poleksic-predlozen-za-nacelnika-u-ministarstvu-odbrane

[12] https://www.bursa.ro/muntenegru-de-la-federatia-iugoslava-in-drum-spre-uniunea-europeana-27159721

[13] https://www.digi24.ro/stiri/externe/ce-a-facut-muntenegru-cu-cetatenii-sai-radicalizati-1196443

[14] https://podgorica.mae.ro/node/168

[15] https://podgorica.mae.ro/node/168

[16] https://www.contributors.ro/rou-mne-o-fereastra-de-oportunitate-reciproca/

[17] https://basilica.ro/eveniment-cultural-la-targoviste-a-fost-dezvelit-bustul-ieromonahului-macarie-de-la-manastirea-dealu/

[18] https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/168/balcanii-de-vest

[19] https://www.dw.com/ro/rela%C8%9Bia-cu-serbia-o-frumoas%C4%83-legend%C4%83/a-42890947

[20] https://adevarul.ro/news/politica/ce-cv-uri-cei-31-ambasadori-mai-mare-numar-femei-varsta-sefilor-misiune-scazut-10-ani-1_5f66fedd5163ec42712656f3/index.html

[21] https://adevarul.ro/news/politica/ce-cv-uri-cei-31-ambasadori-mai-mare-numar-femei-varsta-sefilor-misiune-scazut-10-ani-1_5f66fedd5163ec42712656f3/index.html

[22] https://zagreb.mae.ro/en/node/386

[23] https://www.mediafax.ro/externe/kosovo-refuza-oferta-romaniei-de-mediere-a-relatiilor-intre-belgrad-si-pristina-oficial-kosovar-17056068

[24] https://www.g4media.ro/video-gafa-impardonabila-facuta-de-viorica-dancila-a-confundat-capitala-muntenegrului-podgorica-unde-se-afla-in-vizita-cu-pristina-capitala-kosovo.html

[25] https://cursdeguvernare.ro/securitatea-la-marea-neagra-bulgaria-refuza-modul-de-organizare-al-fortei-navale-comune-propus-de-romania-administratia-prezidentiala-spera-in-clarificarea-problemelor-in-vreme-ce.html

[26] https://www.profit.ro/povesti-cu-profit/vecini/bulgaria-interzice-avioanelor-militare-romanesti-si-din-alte-state-nato-sa-deschida-focul-asupra-celor-rusesti-in-spatiul-ei-aerian-19950091

[27] https://www.dw.com/ro/rela%C8%9Bia-cu-serbia-o-frumoas%C4%83-legend%C4%83/a-42890947

[28] file:///C:/Users/julia/AppData/Local/Temp/RA_2018.pdf

[29] https://balkaninsight.com/2019/11/15/montenegro-italy-turn-on-undersea-power-cable/

[30] https://www.transelectrica.ro/en/-/comunicat-de-presa-inaugurare-lea-400-kv-de-interconexiune-resita-pancevo

[31] http://podgorica.mae.ro/en/local-news/1155

[32] http://podgorica.mae.ro/en/local-news/1189

[33] https://www.irum.ro/dealeri-forestieri/#_

[34] https://www.istairport.com/en/passenger/food-beverage-and-shopping/lcw

[35] https://www.dw.com/en/turkish-delights-in-montenegro-entice-entrepreneurs/a-45453965

[36] https://www.dailysabah.com/real-estate/2019/09/28/turkish-residential-investments-in-montenegro-up-22-fold

[37] https://www.gov.me/en/article/117226–ambassador-tanilir-turkish-government-to-encourage-further-investments-in-montenegro

[38] https://yee.org.tr/en/news/turkey-days-montenegro

[39] http://www.imm.gov.ro/adaugare_fisiere_imm/2018/11/INDRUMAR-DE-AFACERI-MUNTENEGRU-iunie-2020.pdf

[40] https://podgorica.mae.ro/node/435

[41] https://ccir.ro/2019/02/13/ambasadorul-muntenegru-la-bucuresti-vizita-la-ccir/

Distribuie acest articol

13 COMENTARII

  1. Un articol foarte bun, dar care omite mențiunea, esențială, că relația dintre Muntenegru și Serbia a devenit, din 2016, extrem de tensionată. De aceea, nu este oportună preferarea nici măcar în treacăt a Serbiei, cu atât mai mult cu cât a început să devină un partener de nădejde pentru Rusia, mai ales prin intermediul bisericii și a politicii religioase a acesteia, de stat în stat, cu precizarea că este politica unui stat (străin) într-un stat laic devenit independent. Muntenegru nu scapă de această biserică sârbă ortodoxă, care face ravagii în plan politic. Biserica nu doar că nu s-a partajat, odată cu funcțiile laice ale noului stat, dar mai și caută să readucă Muntenegrul înapoi în brațele ”frățești” ale Serbiei. Cu forța. Vorbim, în plus, despre o biserică toxică în sine, chiar și pentru Serbia, o biserică ai cărei primi capi au ascuns criminali de război, i-au decorat, au fost fotografiați cu arme în mâini în timpul războiului din Bosnia etc. Or, Muntenegru s-a dezis de mult timp de asemenea politici.
    Noi, România, jucăm după regulile BOR, care vede Muntenegru -și biserica muntenegreană, nevoită să se organizeze ca ONG, având un conducător uns de un patriarh bulgar, excomunicat la rândul lui din rândul clerului bulgar- ca pe o schismă. L-au și excomunicat pe Președintele Muntenegrului, Djukanovic. Da, exact ca în Evul Mediu. Noi cu sârbii suntem parteneri religioși, are dreptate Iohannis. Într-un mod foarte păgubos pentru noi și pentru Muntenegru, deopotrivă.
    Cât privește plaja Miločer, ea este aferentă palatului care a aparținut familiei regale. Palatul este revendicat, azi, de fosta familie regală a Serbiei, un pic și cu exemplul și sprijinul moral al presupusei ”Case Regale” a României, cu care descendentul ex-prinț sârb se înrudește. Autoritățile române ar face bine să mai tempereze fluxul de finanțe care curge înspre instituția regală românească, care la un anumit moment era gata să fie declarată, prin lege, instituție de interes public. Legea a fost retrasă din Parlament. Fusese inițiată pe vremea când PSD era condus de Dragnea. Dar, chiar și fără această calitate, primește fonduri (încurajatoare și pentru alte rude, iată), deși nu este nici măcar persoană juridică, fiind înființată printr-un act sub semnătura privată a lui Mihai. Muntenegru a retrocedat proprietăți descendenților fostei lor dinastii. Pe Karagheorghevici nu îi au la inimă, chit că regele muntenegrean era bunicul regelui sârb (și poate tocmai de aceea, fiind un nepot care a trădat). Dar, se pare că autoritățile muntenegrene joacă, în materie de retrocedări, după reguli sârbești, din ce în ce mai îndrăznețe.
    Articolul spune că România i-ar putea susține economic pe muntenegreni și are mare dreptate. Mai ales că sunt oportunități acolo. E posibil ca infuzia de capital unguresc, turcesc, rusesc, chinezesc și mai puțin românesc, în Muntenegru, să se datoreze noului guvern, de orientare pro-sârbă, ceea ce leagă posibilitățile românești, și dacă ar exista, de mâini și de picioare. Dar nu există. România nu doar că nu face lobby acestui stat, care dorește să se descotorosească de spiritul medieval sârbesc, dar nici nu îi dă prin cap că muntenegrenii ar avea nevoie de asemenea lobby sau că l-ar cere. România gafează pur și simplu, din neștiință și proastă informare, aliindu-se cu fratele mai mare, sârb, crezând că muntenegrenii se consideră în continuare înfrățiți cu sârbii, precum românii cu moldovenii. Greșit. Dacă se considerau, nu se separau, chiar dacă unii încă mai speră (iarăși, cu sprijin perfid din partea bisericii). Problema este lipsa de informație din partea conducătorilor români în ceea ce privește substratul relației dintre cele două țări, cândva unite, definitiv separate. Ca să existe o apropiere economică, trebuie să se cunoască regulile casei, mai ales când în casă mai există și o funie de spânzurat.
    De menționat că donația către Mănăstirea Dealu, Târgoviște, a fost făcută de o instituție laică muntenegreană. Altfel, nu afla nimeni despre Cetjinie, ca loc de obârșie a Ieromonahului Macarie.
    .

    • Ma declar absolut impresionat de observatiile dvs. Va multumesc pt ele si va rog sa imi dati timp sa le raspund pe rând. Mi-ar face placere sa ne continuam dialogul pe subiect.

  2. Poate ca relatiile dintre Romania si Muntenegru ar fi mult mai dezvoltate daca Romania ar fabrica la nivel competitiv si la scara si altceva in afara de Dacii. Cu tot respectul pentru IRUM Reghin, una dintre putinele firme care se incapataneaza sa faca si productie (chiar si un pic de cercetare), dar cu o cifra de afaceri de 20 de milioane de euro nici vorba sa fie mare producator (mai ales ca fabrica mai mult sub licenta, si inca din Belarus). Marele producator de tractoare e acum mall, doar ca mall-urile nu pot fi exportate. In rest ce sa exporte Romania? Electrocasnice? E mai simplu sa le iei din China sau Turcia, la noi oricum sunt mai mult asamblate decat produse. Plastic? Am ajuns sa importam din tari cu mare traditie in petrochimie, precum Grecia si Ungaria. Textile, incaltaminte? Industrie grea?
    Trebuie tinut cont de faptul ca puterea de cumparare in Muntenegru este sub cea din Romania, iar asta inseamna ca produsele romanesti sunt scumpe, doar cele fabricate in serii mari pot fi competitive. Or in afara de Dacia nicio firma din Romania nu se poate lauda cu asa ceva. Putinele firme care fac productie in loc de import, o fac in serii mici, pentru piata locala sau pentru cele occidentale, cu putere de cumparare mai mare.
    Aici e adevarata problema, ca sa castigi piete, mai ales pe cele mici, e nevoie de strategie. Ori Romania, daca nu era Constantin Stroe (ar merita o statuie si un bulevard central) probabil ar fi fost o tara fara nicio ramura industriala importanta.

    • Aveti dreptate. Eu vad doua posibilitati pt a surmonta obstacolele: producatorii romani sa se asocieze pt a intra pe piata muntenegreana si concomitent statul roman sa colaboreze cu companiile straine din Romania pe aceeasi directie. Oportunitati de piata exista, nu depinde neaparat de puterea de cumparare a muntenegrenilor, ci mai degraba de aducerea produselor importate din Romania in proiecte realizare in Muntenegru de investitori straini sau autohtoni. Stiu ca e aproape utopic ce zic, dar e singura cale. Sa invatam sa colaboram intre noi mai intai.

    • Raspunsul cel mai la indemana pe care vi-l pot da ar fi: Damen sau SNC. Ideea exportului de nave a fost discutata deja, a ramas in expectativa. Poate si Ruris ar putea vinde, nu am cercetat in detaliu un portofoliu de produse. Oricum, tot in asociere trebuie abordata piata muntenegreana, cum fac toate celelalte state (companii & banci & operator aerian). Nu vad insa Romania capabila de asa ceva.

  3. IRUM Reghin asamblează tractoare bieloruse din kit-uri venite direct din Belarus și pune pe ele motoare motoare Diesel Fiat ce respectă normele de emisii ale UE.

    Cam același lucru îl face și compania sârbească Agropanonka cu vreo 3000 de tractoare pe an, cu diferența că ei pun pe tractoarele alea motoare bieloruse mult mai ieftine ce însă sunt sub nivelul normlelor de poluare ale UE.

    Cine ar avea interesul în Muntenegru, Serbia, sau Macedonia să cumpere același tractor bielorus de la Reghin, mult mai scump ca cel cumpărat de la sârbi și care mai are nevoie ca pe lângă motorină să fie alimentat și cu uree pentru a satiface normele UE?! Nu mai vorbim de puzderia de senzori & softuri cu potențial de defectare necesitate de motoarele ce îndeplinesc normele UE. Sau de faptul că dacă ți-a picat un senzor de poluare, s-a terminat ureea, sa defectat ceva la circuitul de uree ce e foarte corzivăm sau ai ceva la soft de meisii îți moare tractorul în câmp și nu-l mai poți urni. Producătorii de moatoare sunt oblighați de normele psihedelice ale UE să blocheze funcitonarea motoarelor dacă ceva la EGR sau DEF (sistemele de reducerea a emisiilor) nu funcționează, chiar dacă restul motorului e perfect funcțional. De exemplu ambulanța sau mașina de pompieri mor în mijlocul drumului și nu le mai urnește nimeni dacă se întămplă așa ceva. Faptul că asemenea imbecilități pot omorâ oameni sau pot provoca pagube însemnate desigur că nu impresionează autișitii de la ghidonul UE.

    Asta e explicația simplă a faptului că IRUM nu are niciun dealer în spațiul postyugoslav afară de Slovenia. trebuie să fii o companie mjult prea mare ca să-ți permiți să faci afaceri atât în spațiul UE cât și în afara sa.

  4. Din articolul ăsta lung nu am înțeles totuși care ar fi intersul României să investească ceva în Muntenegru? Merg acolo în vcanță 30000 de români. Probabil că tot atâția merg și în Maldive sau îb Baleare. Ar însemna ca România trebuie să investească în Maldive & Baleare? :) Dacă România chiar are bani în exces, probabil că e mult mai util să-i investească în Republica Moldova ca care măcar are afinități naționale și culturale.

    N-am reușit de asemenea să înțeleg de ce oferta lui Iohannis de meiere a conflcutului dintre Serbia și kosovo a fost „neinspirată”? Președintele României a făcut o ofertă, iar albanezii au refuzat-o. Să le fie de bine. Cu ce afectrează asta România?! E ca povestea cu cerșetorul căruia îi oferi 1 leu și el îți cere cu obrăzicie 10, după care se alege cu nimic. Dacă albanezii de acolo chiar au interesul să adere vreodată la UE vor trebui să lei. înduplece cumva cele 5 țări UE care refuză să recunoască Kosovo (printre care și România). Deci interesul e exclisiv al lor și nicidecum invers.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Iulian Mares
Iulian Mareș este jurnalist independent, specializat în economie și relații internaționale.

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

“Discriminarea” în vremea holerei. Sau ce ne spune manipularea cuvintelor în pandemie

Acum vreo săptămână explicam într-o emisiune TV că a te considera “discriminat” dacă ţi se impun restricţii pentru că n-ai vrut să...

Când oamenii mici lasă umbre mari înseamnă că soarele e la asfințit

                                                 Una din acele istorii care se vor adevărate, deşi nimeni nu ştie cât sunt de exacte,...

Nimicul la putere

            Ceea ce vedem acum pe scena publică nu e nimic altceva decât consecința faptului că niște oameni fără nici o consistență...

Speranța de viață a românilor

1.Vârsta medie la deces2.Nevoia unei abordări noi. Ce ne spun datele din alte țări și pe care noi nu le avem3. Revenind...

Cine smântânește borcanul cu energie?

ANRE este un "organism de reglementare și supraveghere (care) doar ține de șase pentru ca șmecherii din domeniul...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.