joi, aprilie 25, 2024

Muzeul National de Istorie. Un caz

De cand n-ati mai fost la Muzeul National de Istorie? Sau ati fost vreodata? Recunosc, eu am fost o singura data, demult, prin 1998 sau 1999.

M-a contrariat insa un apel primit sambata in jurul pranzului. Mi s-a relatat o intamplare: pe ger si viscol, doua turiste englezoaice au vrut sa intre in Muzeu. Niste excentrice, probabil. Dornice de-o boare de cultura inaintea unui pranz pe cinste in Centrul Vechi.

Biletul de intrare costa 25 de lei. Femeile au vrut sa plateasca cu cardul. Alta bizarerie, probabil. Sa ceri “celui mai important muzeu al statului roman” (conform Wikipedia) sa ofere un serviciu civilizat, deloc utopic pentru secolul XXI, pare deja un scenariu de science fiction. Femeile au iesit inapoi afara in viscol, cautand un bancomat si mormaind, evident, nemultumite: “The National Museum of Romania do not accept credit cards? This is very sad for Romania.”

M-a bulversat cumva intamplarea si m-a facut sa vreau sa aflu mai multe despre Muzeu. L-am “googalit” si mi-am zis “hai sa vad cum le arata siteul, ce informatii ofera publicului”. Surpriza neplacuta si aici:  “site is offline for maintenance”. www.mnir.ro. Mesajele care apar insa pe homepage sunt delirante: intr-un colt apare textul “We have added two new features”, in alt colt apare “our site is down”. Ghinion de nesansa! Aceeasi Wikipedia imi spunea “institutia are un site cuprinzator, inclusiv o scurta fisa a istoriei proprii”… Sunt convins ca strainul extravagant care si-ar mai dori sa viziteze totusi muzeul dupa ce ii consulta site-ul, e fie vreun mare pasionat de istorie, fie vreun masochist teribil.

Curiozitatea mea prindea aripi. Am intrat pe www.tripadvisor.com, pentru cine nu il foloseste, resursa nr 1 cand vine vorba de planningul unor calatorii, culegerea de informatii utile despre hoteluri, muzee, obiective turistice, restaurante. L-am folosit cu sarg in ultimii 10 ani, inclusiv in a repera tot felul de pensiuni si locuri speciale de la noi din tara, mai putin expuse turismului de masa. MNIR este pe locul 48 intre cele 84 de “atractii” ale Bucurestiului, asa cum au fost votate de cititorii site-ului. Scurtele cronici scrise de englezi, americani, olandezi (sau chiar un tip de Noua Zeelanda) sunt insa la fel de dure cu muzeul. “Not worth a visit”, “The staff did not speak English”, “It needs more explanations, more exhibits and more attention to details”, “The museum misses the opportunity to present Romania’s history, and shows very limited exhibition objects”. Un alt vizitator, clujean de-al meu, a pus punctul pe i intr-o recenzie-blitz: “The capital city and with all the history of Romania and this is the best that is on offer, very poor, don’t bother going waste of time and money. Have a rest and a coffee instead. AVOID”. Am intrebat si pe altii si am primit raspunsuri mai prietenoase, zona unde se permite accesul publicului e ingrijita, nu ne facem deloc de ras, personalul e amabil, desi nu vorbeste engleza. Pacat insa ca oferta expozitionala e redusa, o mare parte din muzeu e in restaurare.

Auzisem de lucrarile de restaurare, dar nu mi-am inchipuit ca de vreo 12 ani la numar, 6.200 mp din cladire (din cei 8.000 mp utili ai muzeului) nu pot fi folositi in niciun fel.  Am gasit un reportaj cutremurator, recent, la Stirile ProTV. Veti vedea ca majoritatea spatiilor din muzeu sunt inchise si piese inestimabile sunt in pericol sa se distruga de la umezeala si igrasie. Si totul de la eternele litigii intre finantatorul lucrarilor de restaurare si constructor. Un scenariu des intalnit in toata Romania. Muzeul e paralizat si nimanui, acolo sus, nu ii pasa ca trebuie facut ceva. Urgent.

Am mers mai departe cu investigatia incercand sa depistez cati vizitatori trec pragul Muzeului, ce venituri se obtin din asta. In 2012 au fost 35.608 de intrari platite si alte 23.985 de bilete cu valoarea zero.  Mi-au rezultat aproximativ 100 de vizitatori platitori pe zi. Adica probabil 15 vizitatori pe ora. Mult, putin? Habar n-am, nu ma pricep. In 2013, o alta cifra gasita pe internet arata ca Muzeul a avut 46.000 de vizitatori. Spre comparatie, la Muzeul de Arta au venit 70.000 de oameni iar la MTR, 87.849 de vizitatori.

MNIR sta mult mai bine pe facebook. Sincer, nu ma asteptam. https://www.facebook.com/MNIRpage. Exista multe posturi si raspunsuri din partea muzeului la diferite intrebari, semn ca nu pasiunea si dedicarea celor care lucreaza in Muzeu e problema care doare. Tot pe pagina de FB  apare si un mesaj de scuze (doar in romana, din pacate) despre nefunctionarea temporara a site-ului.

Muzeul are, la fel ca toate marile institutii muzeale ale lumii, si o Asociatie de tip “Prietenii muzeului”. O veti gasi intrind pe pagina de web http://www.apmnir.ro. “Asociația noastră s-a format la jumătatea lunii martie a anului 2008, avand drept scop principal sprijinirea activităților muzeului și inițierea în parteneriat cu acesta de noi proiecte menite să crească vizibilitatea acestei instituții la nivel național și internațional și să amplifice rolul său în promovarea identității istorico-culturale românești.” Stimati prieteni ai Muzeului, daca tot vreti sa-l sprijiniti, incepeti de la baza. Nu fantazati gandind proiecte complicate, de anvergura panoceanica. Invatati-i cum sa ceara de la banca un terminal POS (culmea, nu costa nimic) si ajutati Muzeul sa devina mai vizibil si accesibil vizitatorilor straini. Faceti-l mai prietenos! Incepeti campanii de sensibilizare a mediului politic sau indemnati lumea sa se lege cu lanturi de coloanele de la intrare. Faceti ceva altfel o sa ne pomenim cu “Ruina Nationala de Istorie”.

Ma opresc din cercetare. Am un baiat de 6 ani si nu vreau altceva decat sa il invat sa creasca normal, intr-o tara, evident, anormala. Un semn de normalitate ar putea fi si existenta unor muzee atractive, unde copiii pot invata, se pot juca, se pot atasa de spiritul unui loc care e viu si in continua schimbare. M-am saturat sa ma bucur de vizita de la “Cite des sciences & de l‘industrie” din Paris si sa cred ca in tara mea nu va fi niciodata asa ceva posibil. Cu foarte putine exceptii, Muzeul e in Romania un loc prafuit, uitat, aproape gol tot timpul anului, un loc fara viata. Desi exista interesul, pasiunea si energia unor nebuni frumosi care (inca) se mai lupta cu birocratia, lipsa de bani si dezinteresul autoritatilor in a schimba ceva. Vorbim de politicieni, in mare majoritate bunici, tati si mame, care dau bani cu nemiluita, din toate directiile pentru implinirea faraonicei Catedrale a Neamului, dar care n-au mai calcat intr-un muzeu in Romania de ani de zile. Carora nu le pasa de cum va creste propriul copil sau nepot. M-am saturat sa-i aud dand vina pe predecesori si pe greaua mostenire. Sa iei puterea devine un raison d’etre. Sa vrei (sau sa stii) sa construiesti, sa lasi in urma cite ceva, sa ai viziune dar sa stii sa te apleci si spre detalii, ei bine, toate astea nu prea le ies.

Mircea Vasilescu avea dreptate vorbind despre demisii. Parc-am mai vrea…

Distribuie acest articol

39 COMENTARII

  1. „Sa iei puterea devine un raison d’etre. Sa vrei (sau sa stii) sa construiesti, sa lasi in urma cite ceva, sa ai viziune dar sa stii sa te apleci si spre detalii, ei bine, toate astea nu prea le ies.”

    Ati fost bland…jefuitorii/distrugatorii tarii ar merita un epitet mult mai grav.

      • Stimate Domnule Tudor Giurgiu,
        Constat cu tristețe că v-ați grăbit să dați verdicte pe baza unor „informații” găsite pe Internet… Poate ar fi fost mai cinstit să mergeți și până la muzeu… Sau să dați un telefon…
        Este drept, sunt multe de făcut. Însă sunt și multe care s-au făcut (și se mai fac). Cât se poate, cum se poate. Ați fi văzut, spre exemplu, două expoziții cum rar cred că s-au făcut în România: Aurul și Argintul Antic și Imaginând Balcanii. Ați fi constatat, poate cu surprindere, că personalul de specialitate este capabil să comunice măcar într-o limba străină. Însă Dvs. (și alții) confundați muzeografii cu supraveghetorii. Nu cred că au fost prea mulți cei care au trecut pe la muzeu și care nu au primit îndrumare de specialitate, atunci când au solicitat acest lucru.
        Dacă „googăleați” mai serios aflați că anul trecut s-a organizat la muzeu o altă expoziție-eveniment: Comorile Chinei. Că în 2013, muzeul a avut peste 100 000 de vizitatori. Că există niște proiecte foarte apreciate de public (vă indic doar două: imagoromaniae.ro și muzeulvirtual.ro). Că muzeul a deschis un număr foarte mare de expoziții temporare în ultimii ani. Că se scot cataloage de colecție. Că arheologii noștri fac descoperiri extraordinare… Toate astea le facem pentru că nu dorim altceva decât să suplinim starea nefericită în care se află clădirea și care ne împiedică să avem un muzeu și o expoziție de bază așa cum ne-am dori cu toții. Până când lucrurile vor sta mai bine ne luptăm cu frigul, cu infiltrațiile și cu „bunele intenții” (mai ales ale celor care n-au mai trecut pe la muzeu în ultimii 10 – 15 ani. Sau niciodată!).

        P.S. Ați auzit de Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei? Din Cluj… Oare mai există? Rugați-l pe vizitatorul „clujean de-al Dvs.” să-i facă o recenzie. Și dacă aveți și vreun prieten din Iași, rugați-l să se ducă până la Palatul Culturii. Și acolo ar trebui să găsească un muzeu național… Dacă nici clujeanul, nici ieșeanul nu or să găsească ceea ce caută, atunci poate o să realizați că lucrurile, cel puțin în acest domeniu (nu neapărat al muzeelor ci al identității naționale), stau mult mai rău… Și că trebuie să făcut ceva. Altceva. URGENT!

        • Domnule, cele doua expozitii temporare, Aurul si |maginand, sunt, fiecare dintre ele, extraordinare, ceeaq ce nu e de ici de colo, dar:
          1. Aurul nu poate fi vizualizata de copii si de persoane in carucior; pur si simplu layoutul expozitiei arata ca nu v-ati pus problema asta deloc. Totusi, recunosc efortul organizaric si , mai ales, recunosc priceperea curatorului care a facut selectie pieselor.
          2. Imaginand e o expozitie excelent inchegata, are un titlu, are concept, are un layout, dar nimic nu pare sa ne apartina noua…. ci prietenilor din balcani! Contributia romaneasca e aproape zero (zic aproape pt ca am observat un calup de filme de arhiva, care rulau fara nici o noima, puse doar „ca sa fie”…)
          3. Acelasi lucru il pot spune si despre montajul din porticul muzeului: o insailare de panouri absolut jenante, fara tema, fara cercetare, fara layout, fara nimic. Cand ai 2 expozitii foarte puternice inauntru, nu te faci de ras cu niste panouri atat de slabe incat par facute de Oprescu, in cadrul „activitatilor culturale” ale primariei, din Pasajului Universitatii. Zau!…

          Da, e actvitate in zona expozitiilor temporare. Nu, sunteti inca departe de ceea ce trebuie si daca va culcati pe-o ureche, atunci sunteti pe un drum gresit….

        • Ideea era ca, pentru ca sa fii „momit” sa iti pierzi timpul deplasandu-te pana la un muzeu, muzeul acela trebuie sa te ATRAGA prin ceva – respectiv, prin informatiile despre el, pe care le gasesti bine structurate si atractiv puse pe Internet, eventual pe la hoteluri samd…! N-ati fost in strainatate chiar NICIODATA, sa vedeti cum se promoveaza muzeele?

          Cat despre „starea muzeului”… poate ar fi interesant sa mergeti in vreo vizita pe la unii din directorii mai vechi (10 ani? ;) ), sa vedeti ce frumos le-au fost renovate locuintele >:)

          Oricum, cu 2 – 3 expozitii, in conditiile in care ai de-a face numai cu „supraveghetori”, n-as zice ca se face primavara, in fond, nu te atrage NIMIC sa mergi si o a doua oara – iar numarul de vizitatori e finit… DE CE nu exista „chioscuri de informare”? Sau DE CE nu sunt muzeografii pe acolo?
          De exemplu la Palatul Sutu pentru mine a fost chiar o PLACERE sa merg, ASA de incantati au fost muzeografii sa vina sa povesteasca, numai cand m-au vazut ca ma uit mai cu interes pe la vreo vitrina ;) ORICAND ma intorc cu placere acolo :)

          Mie, sincer, MNIR mi s-a parut cam „prafuit”…

      • Iata un comentariu pe deplin rizibil……o rusine de muzeu ……..ca angajat al muzeului spun asta! stiu f bine ce vorbesc!

  2. Da’ ce? Catedrala mintuirii neamului nu e muzeu deja?

    Lasind gluma amara la o parte, dracul nu e asa de negru, desi loc de mai bine este … Am fost anul trecut in muzeu, renovarea nu se mai termina, dar tot poti vizita tezaurul, care e absolut minunat.

  3. Un articol slab si tendentios. Am fost la muzeu de mai multe ori atat pentru expozitiile tematice gazduite cat si pentru expozitiile permanente. In plus. Muzeul a incheiat niste proiecte interesante (ex.cel privind istoria si educatia ref la bani si care a fost interesant pt copilul meu de 6 ani).

    • Muzeul este o rusine. Am avut invitati din vestul Europei care au insistat sa il vada si care la iesire m-au intrebat : si care e de fapt muzeul ?

    • Cristian

      Asta se citeşte în cheie tăricenistă, „economia duduie”, şi pontist-mitomanistă, „noi ne facem datoria pentru care oamenii ne-au ales”.

      Amîndouă s-au confirmat, se reconfirmă zilnic şi se vor tot reconfirma în următorii 15 ani de domnie roş-galbenă, uslamă.

      În timpul acesta, Gâdea va scrie romanul de succes, „Aşa s-a călit uslamul”, el va deveni obligatoriu in curicula scolară, iar 70% din 40% ne vor hotărî destinele, nouă şi copiilor noştri.
      ___________
      Să ne fie de bine, de la înălţimea plictiselii de a vota!

  4. Am fost recent, undeva in luna noiembrie, sa vizitez muzeul. Din pacate, sunt multe deficiente daca raportam la un muzeu din Vest. Nu exista explicatii suficiente nici macar in limba romana, limba engleza fiind un „lux”, este slab iluminat, zona de intrare se rezuma la o masa de plastica unde o doamna, foarte amabila de altfel, taie bilete.

    Sunt multe exponate, foarte multe, dar pentru un vizitator strain va fi imposibil sa inteleaga ceva. Nu am vazut nici ghiduri audio, sper sa nu ma insel, dar nu cred ca ai posibilitatea de a inchiria unul.. Pacat, mare pacat, Muzeul poate reprezenta un punct de reper intr-un eventual tur al Bucurestiului.

    Daca 10% din banii dati pe panselute ar fi investiti in muzee…

  5. mda, din pacate ai dreptate. frumos scris, interesanta documentare. macar daca ar avea ecou….
    dar de la cine? de la oameni numiti politic pe functii care asteapta doar urmatoarele alegeri sa se mobiliezeze? putini oameni care ‘sfintesc locul” gasim in romania.

    • Oameni care sfintesc locul exista in Romania. Problema este ca sunt dati la o parte cu brutalitate de protejatii clasei politice. Ex. : Horia Roman Patapievici indepartat de la conducerea Institutului Cultural Roman. Sau nu sunt indepartati, ci nu sunt lasati sa se apropie de locurile pe care ar putea sa le sfinteasca prin priceperea si daruirea lor.

  6. Din păcate, la noi în Balcani muzeele servesc adesea doar ca pretexte de plătit degeaba nişte oameni, în timp ce patrimoniul acestora este inaccesibil publicului şi se duce de râpă. Cu câteva excepţii notabile (Muzeul Satului sau Antipa de ex.).
    Să începem cu capra vecinului: mult lăudata Bulgarie. Am făcut o scurtă excursie la Veliko Târnovo, ocazie cu care am ajuns şi la Arbanasi. Este acolo o biserică-muzeu mult lăudată, Sf. Arhangheli Mihail si Gavril.
    Deşi funcţionează ca muzeu si am ajuns în timpul orelor de program, am dat bineţe la poarta încuiată pe care era prins un bileţel cu numărul de mobil la care să sunăm dacă dorim să vizităm. N-am dorit să-l deranjăm pe muzeograf, sau cine s-o fi ocupat de treaba asta.
    La fel am păţit pe plaiuri mioritice cu Muzeul CFR din Bucureşti, dar fără număr de telefon. Este ditamai căsoaia pe calea Griviţei, cu o intrare în Griviţa şi una, veşnic încuiată şi fără nimeni să deschidă, chiar în Gara de Nord. Mereu încuiat, dar cu ditamai firma. Mergeţi şi vedeţi, este pe ultimul peron spre Calea Griviţei.
    Cu vreo 2-3 ani în urmă, luându-mă după tâmpeniile de pe internet, m-am dus cu fiul meu, pasionat de trenuri (Thomas şi prietenii săi) să vedem muzeul.
    Am dat bineţe la bodyguard, care m-a informat că muzeul este în restaurare. Niciun anunţ, nimic.
    Am înţeles că de acest muzeu s-ar ocupa o instituţie din subordinea Ministerului Transporturilor, pe numele ei Cenafer.
    Păţit, anul trecut prin toamnă am încercat să-i contactez la telefon, să aflu care mai e situaţia muzeului.
    Nada. Nu răspunde nimeni, este o instituţie care la data la care i-am căutat nu putea fi contactată telefonic la telefonul de contact de pe site-ul propriu. Nu mai reţin dacă nu răspundea nimeni sau telefonul era nefuncţional.
    Aş fi curios câţi salariaţi sunt plătiţi să se ocupe de Muzeul CFR Bucureşti.
    Acest caz extrem lasă impresia unui muzeu care se apără cu înverşunare de eventuali vizitatori.
    Chiar şi la un muzeu de succes precum Antipa sunt destule de criticat.
    Acolo cred că succesul le-a sucit minţile, iar muzeul tinde să devină un spaţiu destinat expoziţiilor temporare (să nu spun ambulante), dacă se poate cât mai controversate, în dauna expoziţiei permanente a muzeului.
    De când s-a redeschis publicului, etajul muzeului a fost, în cea mai mare parte a timpului, inaccesibil publicului vizitator, datorită utilizării sale ca spaţiu pentru expoziţii temporare (eu n-am fost amator, aşa că nu am văzut cum se prezintă exponatele de la etaj pe durata găzduirii acestor expoziţii).
    După ce s-a terminat într-un târziu şi expoziţia de cadavre (human body), am sperat că etajul va fi redeschis publicului.
    Da’ de unde.
    La intrare, am fost informat fără explicaţii că etajul nu este accesibil, deşi „human body” se terminase de mult.
    Mulţumită acestor expoziţii ambulante, publicul nu mai are acces la 1/3 din expoziţia permanentă a muzeului, partea găzduită la etaj.
    De aici cred că a pornit şi ideea preluării clădirii MŢR de către Antipa.
    Într-adevăr nu au spaţiu suficient cei de la Antipa, dar nu pentru exponatele proprii ci pentru expoziţiile temporare găzduite. De asemenea, s-ar putea ca noua formulă expoziţională, mai atractivă, să fi necesitat mai mult spaţiu decât cea anterioară (dar poate trebuia să se gândească la asta înainte).
    Dacă într-adevăr i-ar preocupa spaţiul, nu ar mai găzdui mereu acele expoziţii temporare.
    Muzeul Militar Naţional are o problemă cu etichetarea (nu ştii niciodată dacă te uiţi la obiecte originale sau copii) şi cu starea tehnicii de lupta găzduite în curte.
    Muzeul Aviaţiei este interesant, gratuit (sau cel puţin era când am fost eu acolo) dar şi ei au o problemă cu starea de conservare a unor exponate din curte.
    MŢR pare a fi interesant pentru turişti străini (chiar erau destui când am vizitat). Mie nu mi-a plăcut din cale-afară, dar mă rog, chestie de gusturi. Personalul din muzeu este complet indiferent la nevoile vizitatorilor. Fiul meu mă întreba în gura mare ce e una sau alta, eu îi răspundeam că nu ştiu, iar angajata de lângă mine îşi vedea de … stat degeaba, iar asta în fiecare sală vizitată. Modul de prezentare al exponatelor (un fel de cataloage) nu mi se pare adecvat, este greoi. Cu fiul meu de 5 ani după mine, nu putut consulta cataloage.

    • Ce-i tot dai cu Balcanii ? Aia sunt la sud de Dunare ! Istorici romani seriosi (N.Iorga, C.C.Giurescu) au combatut intotdeauna idee asta, ca am fi in Balcani.
      Putem vorbi de proximitate, influente, mentalitati.. Doar atat !
      Ardealul si Banatul sunt pentru toti spatii ale Europei Centrale, Muntenia si Moldova ale Europei de Sud-Est. Ca sa fie clar !

    • Da’ de unde!
      Pur si simplu, madam Plumb pusese ochii pe cladirea Muzeului Taranului Roman – si voise sa puna si laba pe ea!
      Ca, daca tot fusese candva acolo Muzeul PCR… naaa…
      Poate se imagina madam in foisorul acela, trimitand bezele peste drum… de partea ailalta a Pietei Victoriei :P

  7. …jale, jale!… jale mare!… abia acum am gasit raspunsul la: de ce nu mi-am dus in ultimii 25 de ani copiii la MN, da nici scoala… nu stiam… realy… …

  8. Felicitari, ati pus punctul pe „i”! Din nefericire, cei care vor fi de acord cu dvs. nu sunt factori decizionali pentru ca birourile guvernamental-culturale sunt ocupate de tot felul de „Gigei”…

  9. Perfect adevarat! Pana sa implineasca sapte ani, copilul meu vizitase majoritatea muzeelor din Bucuresti si cam toate i-au placut, in top fiind Antipa, Muzeul Taranului Roman, Muzeul Satului si, mai tarziu, Muzeul National de Arta. SINGURUL care l-a plictisit a fost cel de la care aveam cele mai mari asteptari: Muzeul National de Istorie. Vitrine slab (sau, deloc) luminate, personal sastisit si un aer de mare tristete… E drept, au trecut destui ani (vreo 12) de la acele evenimente, asa ca nu vreau sa vorbesc cu pacat; dar, daca nu s-a schimbat nimic, poate e trimisa conducerea ori la specializare, ori la plimbare! Cat despre Cite de la Science, de la Paris, ma gandeam ca, (acum, cand toate tarile fac eforturi serioase sa atraga copii si tinerii spre stiinte) am putea accesa fonduri europene sa construim si noi asa ceva in afara Bucurestiului… Zic si eu…

  10. Traian in „pielea goala”, cu lupoaica in brate, postat fara nici o noima pe scarile ciobite ale muzeului nu reuseste sa provoace decat ridicari uimite din umeri. Desi este iarna, caloriferele sunt reci, astfel incat vizita la muzeu decurge asemenea unei plimbari pe strada, cu caciula pe cap, manusi si palton. Din loc in loc, apa condensata pe geamuri cade pe mulajele facute dupa Columna lui Traian. Unele transpirante s-au rupt si asa au ramas. Prezentarea exponatelor este foarte sumara si pe o hartie ingalbenita de vreme. Personalul, inmarmurit de frig, incearca morocanos sa puna la punct copiii, uneori prea mici pentru a intelege unde se afla.
    Si totusi…MNIR este singurul loc din lume unde poti „sa citesti” Columna lui Traian, lucru pe care in Forul lui Traian de la Roma nu il poti face, deoarece accesul langa aceasta si desfasurarea pe verticala a scenelor nu fac posibil acest lucru. Doar cei care au vizitat muzeul stiu ca mulajele, impreuna cu postamentul acestui edificiu impunator, sunt obiecte realizate in anii ’30, in perioada regimului lui Mussolini, si care au ajuns in Romania abia in anii ’60, reprezentand un „cadou” facut de statul italian tarii noastre.
    Alaturi de Muzeul monumentului triumfal de la Adamclisi, de Muzeul arheologic de la Histria, obiectele expuse in MNIR si toate explicatiile ce le insotesc sunt, pentru cei care doresc cu adevarat sa inteleaga trecutul, un bun prilej de reflectie.
    Desi se doreste ca, cultura sa fie un bun de larg consum, se pare ca acest lucru nu este totusi posibil. Poate ca, intr-adevar, toate motivele enumerate de dv. si aratate si de mine in introducerea acestui comentariu, pot fi o cauza a numarului mic de vizitatori ai acestui muzeu. O alta explicatie ar putea fi insa, faptul ca, in goana dupa facil, oamenii nu mai au rabdare sa piarda timpul in fata unor „pietre”.

    PS. Cand fiul meu avea sapte ani, undeva la inceputul anilor 2000, am facut prima vizita, impreuna cu el la MNIR. Am revenit apoi, de mai multe ori, cu ocazia unor expozitii temporare. In decursul celor patru ani de invatamant primar, si, mai tarziu, in invatamantul gimnazial si la liceu, scoala nu a organizat niciodata o vizita la MNIR. Cred ca asta spune tot.

  11. Nu am inteles daca au si intrat cele 2 turiste, insa facea toti banii .
    In alta ordine de idei, nu toata lumea gusta spectacolul scosului unui dop din cada, sau de la chiuveta, ori trasul apei la closet.
    Cristea Ovidiu (un foarte bun medievalist) a adus muzeul la standarde de excelenta. Poate nu are calitati de super manager, dar aranjarea logica si dupa o topica de expozare, cu gust a exponatelor, chiar indica o consiliere buna. In mod evident nu este ca la Liechtenstein Schloss din Viena sau Deutsche National Museum din Nurnberg, dar trebuie sa recunosc ca este un loc la fel de „vizitabil” ca si Pergamon Museum din Berlin.
    Faptul ca nu exista un bancomat, denota cultura romanilor in a plata cu cardul. Daca asa le place..

    Pentru comparatii vizitati Musée des beaux-arts de Dijon (nu incercati sa mergeti la WC – care este unisex)
    Acelasi sfat si pentru Palatul Rohan din Strasbourg. sau Musée Historique [Musées de Strasbourg] – unde marea atractie este proiectia holografica. Si nu vreau sa intru in amanunte de genul fataitul o ora prin Piata Catedralei ca sa afli ca Museul timbrelor si marcilor, de fapt nu exista in cladirea Postei,fiind mutat cu totul in Palatul Rohan.
    Poate sunteti in stare sa scrieti si un articol de promovare, … dar uitasem ca nu ati mai fost de aproape 16 ani

  12. Muzeele, filialele de biblioteci ale academiei, judeţene, etc. reprezintă de multe ori locuri numai bune de plasat o cunoştiinţă. Locuri căldicele, liniştite, fără prea mulţi bani, dar rezonabile pentru rude şi prieteni. Am vizitat de câteva ori tragicul muzeu din Gherla. E mort, îngheţat undeva în vulgata istorică a anilor 80. De ce mai e directorul director acolo? Habar n-am! Am văzut filiala bibliotecii academiei din Năsăud. Mai mult închisă, renovată vreo zece ani şi tot necesitând reparaţii. http://ligaoamenilordeculturabontideni.blogspot.ro/2012/04/ce-se-mai-gateste-la-academia-romana.html
    Cred că astfel de locuri unde se mai tin discursuri din cand in cand si se mai organizează excursii cu clasa, acoperă întreaga patrie oropsită şi obosită.

  13. Stimate Domnule Giurgiu,

    Aveti perfecta dreptate ca muzeele mai trebuie sa munceasca pana sa devina, in corpore, partenere valide in relatia cu publicul. Din pacate, exista unele impedimente care nu tin numai de muzee pentru a se moderniza. Legislatia actuala, in zona finantelor, ne tin in evul mediu cu sectorul muzeal. Sa ma explic. Conform legislatiei actuale, muzeele de stat nu pot avea cont decat in Trezorerie asa incat achizitioanrea unui POS si plata cu cardul este ceva imposibil. Muzeele si-ar dori acest lucru, credeti-ma, dar sunt neputincioase. Poate vom incerca o modificare legislativa deoarece cred ca in aceeasi situatie sunt si teatrele.

    Cu consideratie

    • O mica adaugare:

      Poate POS-ul se ofera gratuit, dar plata cu cardul nu este este gratuita pentru vanzator. Doar pentru cel ce plateste. Taxele pe care le percep bancile de la comercianti sunt destul de mari, procent (~2%) si suma fixa (~50 RON).

    • Cu asta nu pot decat sa fiu de acord!!
      Un muzeu care a insemnat ENORM, pentru mine, pe cand eram in liceu – mi-a dat vise, orientari, ambitii…

      L-am revazut in 2007 (sau 2008?) – e o JALEEEE…!!!

      Pe de alta parte, din cate stiu, au vrut sa-l si mute de acolo (desi totul fusese conceput SPECIAL pentru asa ceva, trebuia sa aiba spatiu expozitional si in exterior). „Se pare” ca… pusese cineva ochii pe terenul acela… >:

  14. Imi pare rau, dl. Tudor Giurgiu ca ati trecut prin asa experienta cu MNIR. Va marturisesc ca locuiesc chiar vis a vis de muzeu, si nu din patriotism local, va pot spune ca vizitez, cum mi se pare si normal, muzeul de cate ori pe an. Site-ul muzeului se pare ca a intrat in revizie tehnica recent, in general este destul de bine pus la punct, sigur ca ii mai lipseste o viziune „completa” a unor specialisti, dar se pot consulta expo temporare, cele permanente, precum si cele mai vechi. V-as sfatui sa mergeti sa vedeti „Aurul si argintul antic al Romaniei”, pana in aprilie, este o expozitie superba iar modul de amenajare face fata compartiei cu alte muzee din capitalele europene. Va spune o vizitatoare care a mai vazut si alte muzee de istorie sau de arta din Europa. Evident, e ceva local, dar in mod cert nu merita desconsiderate unele obiecte, sa faci asta inseamna in mod cert ignoranta. Cel mai apropiat POS de muzeu se afla undeva pe str. Lipscani, cam la 150 m mai sus de muzeu, deci daca doamnele straine ar fi putut comunica cu personalul muzeului, ar fi putut scoate si bani pt plata biletelor. E regretabil ca intr-adevar personalul nu este unul calificat, iar acest lucru ar trebui remediat de conducerea muzeului. Pe alta parte, POS nu exista nici la MNAR, un alt muzeu pe care il frecventez. E drept ca MNIR nu este exploatat la adevarata sa valoare, e nevoie de bani, multi bani, iar Ministerul Culturii nu-si face treaba (nici aici, ca sa nu mai vorbesc de Biblioteca Nationala unde nu sunt materiale pentru refacerea fondului de arhive, nici suficienti specialisti, asta e alta discutie). Dar sa dam crezare unor straini care oricum ne desconsidera ca popor (si nu vorbesc din patriotism, vorbesc pur si simplu obiectiv ca romanca), sa nu mergem sa vedem cu proprii nostri ochi, inseamna chiar a ne desconsidera. Va invit, dl. Tudor Giurgiu, sa mergeti la MNIR si sa priviti cu ochii dvs. exponatele si apoi sa judecati dvs daca este chiar asa cum spuneti. Desigur, va invit sa mai scrieti si un alt articol cu opinii de la fata locului.

    • Plouã…
      Plouã mocaneste, trist si plictisitor…
      Tu esti in hotel, intr-o tzara straina, nu poti sa bati stradutele dupa chestii dragute (ma rog! ca in Bucuresti nici nu prea ai multe „chestii dragute” sa vezi daca bati stradutele, multumim primarilor si „investitorilor” care au uratit orasul de nu se poate). E enervant…
      Iei un taxi, te duci – UNDE? intr-un loc „reprezentativ” – la MNIR ;)
      Intri si… afli ca nu poti sa platesti, ca mai tre’ sa te cari prin ploaie pe undevaaa… intr-un loc… dupa ceva coltz… :P
      Si NU sunt 150 m, pana la bancomatul de pe Lipscani!!

      Daca legea o fi prost facuta… de CATE ORI au protestat muzeografii, managerii muzeelor samd. impotriva ei??!!

  15. In Romania este o problema generala in ceea ce priveste muzeele, cand am fost la Antipa mi s-a spus ca nu mai au ghid-uri audio pentru ca toate sunt la incarcat, Muzeul de istorie este interesant daca poti vizita zona tezaurului, in aceasta cladire este si Muzeul National Filatelic, mi s-a parut destul de interesant.
    Probabil trebuie o strategie generala de imbunatatire a conditiilor oferite de muzee, in primul rand as elimina taxa foto care la noi este uriasa indiferent de muzeu, de cele mai multe ori depaseste pretul biletului.
    In Lisabona nu mi s-a impus taxa foto, am intrebat un ghid cum de nu taxeaza fotografiatul si mi s-a spus ca ei incurajeaza acest lucru pentru ca asa isi fac reclama gratuita, mai ales intre tinerii care fac poze cu telefonul si posteaza imaginile pe internet.
    Pentru situatia muzeelor romanesti este vinovat Ministru Turismului si al Culturii, si ne mai intrebam de ce turistii straini cheltuiesc putin cand vin in Bucuresti.

  16. Articolul lui Tudor Giurgiu este scris cu decenta si responsabilitate.Ceea ce incearca sa dreaga cei care sunt impotriva fondului articolului este izvorat din starea de frustrare in fata unui adevar crud.Giurgiu,spre meritul lui, nu face micuta apologie a ceea ce este bun, finit si eventual bine initiat, asa cum ar dori, de ex.,iau arbitrar din subsol, @Cornel C.Ilie.Muzeele in contextul lacasurilor de cultura din Ro. sunt cenusarese.Se investeste putin in ele,se mai si fura din asta,se tergiverseaza (zeci de) ani fiind „pe rol” reparatii necesare.Palatul Culturii de la Iasi e in aceeasi situatie.Se ignora necesitatile din cauza unei clase politice ignorante,grobiene si neparticipative,neimplicata pe un trend moral si,hai sa-i spunem, national-patriotic autentic si asumat. Persoane ca acel domn Ilie, citat ,nu vor sa vada ca paharul e pe trei sferturi gol si se umezesc de incantare citand si gustand multumiti din putinul oferit.In ideea unui scarbos „fereasca D-zeu de mai rau !”,atat de drag si la indemana romanului format si indoctrinat de secole cu „Fie painea cat de rea,Tot mai bine-n tara mea „,mai lasati-ne, dom’ Ilie, si altii ca d-vs. Puneti (daca puteti si vreti) ceva banuti deoparte si vizionati ceva muzee europene din vest . O sa vi se cam dezumfle pieptul de cocos impanat patriotard.

    • Ar fi foarte frumos din partea dumneavoastră să vizitați sau să fi vizitat expozițiile organizate de MNIR, în condițiile în care bugetul muzeelor nu este finanțat 100% de către statul român. Ar fi trebuit să urmăriți evoluția acestui muzeu în ultimii 2 ani, câte expoziții și programe au fost inițiate, cataloagele publicate de către muzeu, care le concurează cu succes pe cele apărute în Occident, faptul că s-a investit în vitrine și în reabilitarea spațiului expozițional (Tezaur și Lapidarium), dar și în reorganizarea depozitelor, pentru că, bineînțeles, este corect și bine să faci curățenie și în restul casei, nu doar la intrare. Un muzeu în România nu se poate schimba peste noapte, Muzeul Antipa fiind singurul exemplu fericit și care a avut norocul să dea peste o finanțare remarcabilă. Cu oameni ca domnul Cornel C. Ilie se reabilitează muzeele românești, cu oameni care muncesc mult și își dedică cea mai mare parte a timpului încercând să realizeze proiecte extraordinare și să se încadreze într-un buget rușinos. Dar de ce am sprijini asemenea eforturi? Totul este foarte ușor atunci când tastezi de acasă și critici fără a te informa. Este mai ușor să arunci cu pietre și să trimiți oameni să se plimbe în alte muzee europene, decât să vii într-un muzeu românesc și să te implici prin simplul fapt de a vizita măcar expozițiile temporare.

      • La banii ãia pe care i-a luat MNIR de la RMGC, pentru „studiile” (prost facute, de altfel!! cã din cauza lor s-au pierdut si niste procese :D ) de la Rosia Montana, ar fi trebuit sa fie poleit cu aur! :D Sau, macar, sa… aiba un site web SUPER (mai bun mi se pare site-ul apmnir, unde cel putin gasesti o harta BUNA a cladirilor de patrimoniu din zona ;) ).
        Sau… banii n-au mers la MNIR? au mers mai mult prin conturi personale? ;) :P

        Eu, sa fiu in locul RMGC (si sa fi pierdut procesele alea) as cere banii inapoi de la MNIR! :D

  17. Femeile au vrut sa plateasca cu cardul. Alta bizarerie, probabil. Sa ceri “celui mai important muzeu al statului roman” (conform Wikipedia) sa ofere un serviciu civilizat, deloc utopic pentru secolul XXI, pare deja un scenariu de science fiction.
    ====================================
    La muzeul national de arta (fostul palat regal) e la fel. :(

  18. De acord, este trist si enervant, dar nici nu trebuie exagerat sau generalizat. Tezaurul de la MNIR este fabulos, pot confirma in calitate de recent vizitator. De asemeni MNAR, MTR, Antipa si chiar MdGeologie sunt bine organizate si interesante.

  19. Tot din experienta recenta, se pot numara pe degete instalatiile expuse
    1.Tezaurul
    2.Columna lui Traian
    3.O expozitie de filatelie a Postei Romane parca, interesanta de altfel dar uitata intr un colt
    4. Sporadic, exponate/instalatii straine, anul asta armata de teracota (5 piese)
    5.Un spatiu vast placat cu marmura

  20. O singură remarcă: ce-ați găsit pe Wikipedia („institutia are un site cuprinzator, inclusiv o scurta fisa a istoriei proprii”)” era valabil până acum vreo 2 ani, când conducerea s-a gândit să… „îmbunătățească” site-ul :)

  21. felicitari pentru articol. este nevoie de un astfel de semnal de alarma. cine stie, poate ca cineva „cu greutate” va aude si aloca niste fonduri pentru renovarea muzeului. dincolo de fonduri este nevoie si de numirea / alegerea unei echipe de conducere competenta la muzeu (presupuand ca actuala echipa nu ar fi competenta – nu stiu). vorbirea limbii engleze (cel putin), pliante in limba engleza&franceza si plata cu cardul ar trebui sa faca parte din pachetul de start al oricarui muzeu national.

    pe de alta parte, aluzia ironica la noua catredrala mi se pare nepotrivita. nu cred ca ar trebui sa uitam faptul ca, daca vrem sa vorbim despre istoria romanilor, vom vorbi si despre istoria unui popor crestin. mai mult, crestinismul nu este numai istorie ci si actualitate pentru multi dintre romanii de astazi.

    putem sa ne punem in valoare istoria, avand deci grija si de muzee, iar pe de alta parte putem construi, de ce nu?, si o noua catedrala. cred ca cele doua sunt complementare si nu se exclud reciproc

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Tudor Giurgiu
Tudor Giurgiu
Regizor, Președinte al Societății Române de Televiziune (TVR), între anii 2005 - 2007. Pentru activitatea sa de producator si regizor: http://www.imdb.com/name/nm0321363/ Tudor Giurgiu și-a creat propria companie independentă de producție de film, Librafilm și a inițiat Festivalul Internațional de Film Transilvania, fiind președinte al acestuia.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro