vineri, martie 24, 2023

Nabucco : un vis aproape de realizare – implicatii pentru Romania

Cuprinsi in viltoarea tumultoasei noastre vieti publice interne si europene, aproape ca nici nu am observant, ieri, anuntul consortiului Shah Deniz II (British Petroleum, Socar, StatoilHydro) privind decizia de a alege proiectul Nabucco, in noul sau concept, drept ruta de transport catre Europa pentru gazul ce urmeaza sa fie produs in Azerbaijdan.

Decizia luata este un mare pas inainte catre realizarea Nabucco deoarece investitorii in proiect au acum o doza mare de certitudine ca exista gaz ce poate fi transportat prin aceasta conducta.

Proiectul Nabucco reprezinta mai mult decat un simplu proiect de infrastructura energetica. El reprezinta un adevarat simbol al dorintelor europenilor de independenta si securitate energetica, asa cum opera lui Verdi cu acelasi nume a reprezentat, in secolul XIX, un simbol al luptei popoarelor pentru libertate.

Ce inseamna decizia de ieri si acest proiect de gazoduct pentru Romania?

Se deschide, in primul rand, posibilitatea accesului la noi surse de gaz pentru piata romaneasca cu un efect benefic pentru functionarea pietei de gaz romanesti intr-o maniera cat mai concurentiala, benefica consumatorilor romani.

Proiectul Nabucco inseamna, de asemenea, posibilitatea unor investitii semnificative in Romania. Peste un milliard de euro vor fi investiti la noi in tara tinand cont de faptul 470 km (mai mult de un sfert) din lungimea proiectului sunt pe teritoriu romanesc, cu noi locuri de munca create de aceste investitii si efecte indirecte pozitive asupra economiei romanesti.

Inseamna si un succes al diplomatiei romanesti care a sustinut Nabucco sincer, deschis si constant, fara ambiguitati si jocuri duble, a diplomatiei care crezut si evaluat corect sansele de realizare a acestui proiect.

In plus, nu este de neglijat nici faptul ca o tara strabatuta de astfel de proiecte majore in domeniul infrastructurii isi intareste pozitia geostrategica si rolul sau in regiune.

Ministerul Afacerilor Externe a performat in legatura cu acest proiect, ramane insa ca si alte institutii publice sa se implice mai activ in continuare. Abia astept, de exemplu, sa vad cum va fi rezolvata problema expropierilor terenurilor si daca pentru Nabucco expropierile vor dura tot atat de mult si vor fi la fel de costisitoare ca si in cazul faimoaselor noastre autostrazi a caror finalizare pare tot mai indepartata.

Distribuie acest articol

12 COMENTARII

  1. Articolul asta trebuie scris in ziua cand se inaugureaza gazoductul.

    Mai e mult pana departe, dar oricum felicitari pt pasul inainte…

  2. Ma bucur ca ati atins subiectul. Punctul fierbinte este, in fapt, Nabucco vs South Stream. Ne puteti oferi o perspectiva paralela? Ultima data cand m-am documentat South Stream avea un avans important in ceea ce priveste studiile de fezabilitate, avizele si contractarea (inclusiv pentru tronsonul Bulgaresc), fiind pregatit sa inceapa lucrul la sol in decembrie 2012.

    • 1. Nu sunt sigur daca cele doua proiecte sunt intr-o competitie.
      2. Niciodata South Stream nu a fost mai avansat in ceea ce priveste partea tehnica….poate doar mediatic :)
      3. South Stream este un proiect cu o capacitate mult mai mare, gandit sa traverseze Marea Neagra….Mult mai costisitor deci….Vom vedea ce se va intampla…

  3. Astept cu nerabdare niscai comentarii idioate despre cum prin conducta asta ne vor incaleca si exploata (si, eventual, polua) monstrii capitalisti din occident. Hai GAZPROM, nu dormi, activeaza-ti agentii de influenta.

  4. Doar ca si observatie, 1300 de km are doar partea europeana a gazoductului. In total, de la Caspica la Viena trebuie sa fie in jur de 3500 km.

  5. ‘Un lucru inceput e pe jumatate terminat’ spune o vorba romanesca.
    Independenta energetica fata de Rusia este, poate, cel mai important deziderat al diplomatiei romanesti. Eu il vad ca un proiect extrem de important pentru Romania, fie si din perspectiva politica.

  6. Un succes adevărat. Insa mă astept ca de acum inainte, in cazul câștigării alegerilor de către USL, sa vedem o concesionarea a gazoductului ce traversează România către Gazprom. Si tot nu vom avea independența dorita. Din păcate. O sa urmăresc acest subiect cu interes.

    • Te inseli. Noul Nabucco West va avea 1300km si va strabate Europa intre Turcia si Austria prin Bulgaria, Romania si Ungaria. In Turcia va fi legat de un alt gazoduct care leaga Turcia de Azerbaijan

  7. As avea urmatoarele intrebari-dileme:
    1. Azerbaidjanul este un producator de petrol, asta nu inseamna ca este si un producator de gaze naturale, asta la talia la care sa poata pompa pe Nabucco. Pentru a avea succes proiectul trebuie sa intre in calcul un alt mare, cu adevarat, producator de gaze naturale, respectiv Turkmenistanul. Dar: a) Turkmenistanul vinde deja in China inca din 2009: b) este tinut strict sub control, cu toata bresa chineza, de Gazprom, c) nu exista inca o conducta occidentala care sa lege Turkmenistanul de Azerbaidjan, astfel ca ambele sa furnizeze gaze naturale pe conducta Nabucco.
    2. Care va atunci, sursa de aprovizionare a noului Nabucco, pt ca proiectul vechi era o splendida conducta (in devenire) goala….? Atat noul cat si vechiul Nabucco, pleaca din Turcia, ori Turcia este dependenta de gazul a doi „prieteni”: Rusia (Bluestream) si Iran. Turci nu este producator de gaze naturale, ci doar o tara de tranzit si consumator in acelasi timp.
    3. Vechiul Nabucco se lega de singura alternativa occidentala existenta: Erzurum (gazoductul construit cu sprijinul SUA: Baku-Tbilisi-Erzurum, ce dubleaza oleoductul BTC). Raman aceleasi probleme de la punctele 1 si 2.
    4. Pt ca s-a amintit mai sus, as sublinia: Gazoductul South Stream al Rusiei este un gazoduct de tip „preemtive” (ca si razboiul bushist). Are un singur scop, contracararea proiectului occidental Nabucco. Pana acum realitatea a fost ruseasca in aceasta privinta. Sa ne reamintim primul joc castigat de Rusia, la fel, in cadrul a doua proiecte mai vechi care sa alimenteze Turcia: gazoductul transcaspic (occidental, care sa aduca gaze din Turkmenistan) vs. gazoductul Bluestream (rusesc). Teza ruseasca a fost: cele doua gazoducte nu sunt competitoare, ci complementare. Numai ca Blue Stream s-a construit, a invadat piata Turciei, iar versiunea occidentala a ramas inca proiect….. Este aceeasi situatie cu Nabucco vs. South Stream.

    Pentru mai multe detalii a se vedea: http://rrgp.uoradea.ro/art/2009-2/17_OK_Negut.pdf si http://rrgp.uoradea.ro/art/2010-1/03_OK_Neacsu+Negut.pdf

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Razvan Eugen Nicolescu
Razvan Nicolescu este consultant in cadrul Deloitte. In trecut a fost Președinte al Agenției Europene de Reglementare in Energie, iar in 2014 a fost ministrul roman al energiei

Carti noi

Revoluția Greacă de la 1821 pe teritoriul Moldovei și Țării Românești

 

Carti noi

„Jurnalul de doliu scris de Ioan Stanomir impresionează prin intensitatea pe care o imprimă literei, o intensitate care consumă și îl consumă, într-un intangibil orizont al unei nostalgii dizolvante. Biografia mamei, autobiografia autorului, atât de strâns legate, alcătuiesc textul unei declarații de dragoste d’outre-tombe, punctând, în marginea unor momente care au devenit inefabile, notele simfoniei unei iremediabile tristeți… vezi amanunte despre carte
 „Serhii Plokhy este unul dintre cei mai însemnați experți contemporani în istoria Rusiei și a Războiului Rece.” – Anne Applebaum
În toamna anului 1961, asasinul KGB-ist Bogdan Stașinski dezerta în Germania de Vest. După ce a dezvăluit agenților CIA secretele pe care le deținea, Stașinski a fost judecat în ceea ce avea să fie cel mai mediatizat caz de asasinat din întregul Război Rece. Publicitatea iscată în jurul cazului Stașinski a determinat KGB-ul să își schimbe modul de operare în străinătate și a contribuit la sfârșitul carierei lui Aleksandr Șelepin, unul dintre cei mai ambițioși și periculoși conducători sovietici. Mai multe…
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro