marți, iulie 27, 2021

Nadia Comăneci, între memorie și istorie

„Nadia a fost cel mai mare boom din istoria gimnasticii. Şi nu atât prin faptul ca a făcut de râs computerul de la Montreal, care nu prevăzuse decarii ei de glorie, cât pentru alura ei de prinţesă. Cu Nadia se încheie «epoca prinţesei»”, scria Ioan Chirilă în deschiderea cărții sale despre Nadia Comăneci[1]. Cu fiecare an ce trece de la prima notă de 10 obținută de ea la Jocurile Olimpice (s-au făcut 45), avem tendința să elogiem tot mai mult performanțele Nadiei și să lăsăm în plan secund sacrificiile ei, presiunea la care a fost supusă și mecanismul de securitate care a înconjurat-o.

Momentul de uimire generat de afișarea notei de către tabela „Swiss timing” a rămas în istorie, iar acel 10 de la paralele a fost urmat de alte șase performanțe similare. Despre valoarea Nadiei și locul său în gimnastică s-a scris destul de mult, din perspective multiple, astfel că mi-am propus să amintesc câteva dintre aceste lucrări pentru a vedea cum contribuie fiecare la conturarea imaginii Nadiei Comăneci.

Chiar înainte de a merge în Canada, la Jocurile Olimpice, la Bacău apărea volumul „Nadia Comăneci și echipa de aur”. Sub semnătura lui Dumitru Dimitriu, cartea a fost publicată după evoluția spectaculoasă a gimnastelor din România la Campionatele Europene de la Skien (Norvegia) din 1975[2]. De acolo, Nadia Comăneci s-a întors cu patru medalii de aur și una de argint, iar Alina Goreac cu două medalii de bronz. Lucrarea amintită lasă să se înțeleagă că rezultatele se datorează unui cumul de factori, precum dezvoltarea „orașului petrochimiștilor de pe Trotuș”, ambițiile politicienilor locali, priceperea antrenorilor și munca sportivelor. Punctul forte al cărții este însă numărul mare de ilustrații, care o înfățișează pe Nadia în tot felul de ipostaze, dar nu le neglijează nici pe colegele sale, antrenori sau oficialitățile locale.

Așadar, Nadia confirmase deja la 13 ani că este un fenomen al gimnasticii, cucerind „33 de titluri RSR și 37 de titluri și medalii la concursurile internaționale”[3]. În acest context, ea atrăsese deja atenția pe plan extern (fusese votată sportiva anului 1975) și era printre favoritele la medalii la Jocurile Olimpice. Însă rezultatele au depășit orice așteptări și au recalibrat gimnastica la cel mai înalt nivel.

Reușita Nadiei de la Montreal este un moment de cotitură, privit prin filtrul conceptual al lui Jaime Schulz[4]. Din acel moment, istoria gimnasticii s-a împărțit în două epoci, pre și post Nadia. O astfel de delimitare poate fi identificată în cartea scrisă de Dvora Meyers, „De la Nadia până azi”[5]. Autoarea este o bună cunoscătoare a gimnasticii și explică impactul Nadiei asupra acestui sport, prin faptul că a schimbat tiparul gimnastei de succes. Věra Čáslavská, Liudmila Turișceva și Olga Korbut, cu figurile lor aproape mature, au fost înlocuite de conduita lejeră a Nadiei, o gimnastă de doar 14 ani, a cărei expresie serioasă transmitea o concentrare permanentă.

Imaginea sa rezervată a rămas întipărită în mentalul colectiv. De altfel, după succesul de la Montreal, numeroși artiști, mai mult sau mai puțin talentați, fani ai gimnastei, au creionat-o spre a scoate în evidență figura sobră a sportivei. Scriitoare franceză Lola Lafon a întărit această impresie prin romanul intitulat sugestiv „La Petite Communiste qui ne souriait jamais” (Micuța comunistă care nu zâmbea niciodată), apărut în 2014 și vândut în peste 100 000 de exemplare[6].

Nadia Comăneci prin ochii artistului spaniol Roi Pardo

Înfățișarea sobră păstrată în memoria colectivă contrastează cu imaginile livrate de cărțile apărute imediat după succesul gimnastei în Canada. Spre exemplu, coperta cărții „Nadia” a lui Ioan Chirilă, publicată în 1977, ne impune o figură zâmbitoare a sportivei. La fel de radioasă este prezentată și pe coperta cărții lui Cliff Temple, care a publicat în același an o lucrare despre noua senzație a gimnasticii mondiale[7]. Publicul a văzut însă dincolo de zâmbetul forțat de la finalul exercițiilor.

De aceea găsesc foarte sugestivă mina aleasă de istoricul Stejărel Olaru pentru coperta volumului „Nadia și Securitatea”[8]. Expresia gimnastei mă trimite cu gândul la Gioconda lui Leonardo Da Vinci. Chipul enigmatic al Nadiei îndeamnă cititorul să afle ce se găsește în spatele său, adică în paginile cărții.

Coperta cărții Nadia și Securitatea

„Nadia și Securitatea” este cea mai recentă apariție despre campioana de la Montreal. Lucrul cu documentele Securității este delicat, dar Stejărel Olaru a reușit să îmbine cu pricepere rapoartele secrete cu alte surse prețioase, mai mult sau mai puțin cunoscute. Rezultatul este valoros, deoarece autorul reconstituie un puzzle fascinant, în care se folosește de informații care vin din mai multe direcții: de la gimnastă (autobiografia sportivei)[9], din partea staffului tehnic (cum sunt memoriile lui Bela Karolyi[10]), de la diverși oficiali ai federației de specialitate și nu doar din documentele redactate de oamenii Securității.

Cartea se deschide și se închide cu fuga Nadiei Comăneci din România ceaușistă, în 1989. În prima parte a lucrării este descris „Marele Dans”, așa cum Stejărel Olaru denumește concursul de gimnastică de la Jocurile Olimpice, preluând o sintagmă lansată de antrenorul Bela Karolyi. Odată făcută această introducere, prin cele două momente de cotitură din viața Nadiei Comăneci, istoricul aduce pe scena narațiunii Securitatea.

Aflăm cine și ce „turna” la Securitate, care erau numele de cod ale apropiaților gimnastei, totul pentru a institui un control strict asupra celei care devenise un bun al poporului. Descoperim cu amuzament cazul unor tineri care puseseră la cale, în 1977, un plan de a o răpi pe Nadia pentru răscumpărare. De la pagină la pagină ni se dezvăluie tot mai limpede caracterul abuziv al antrenorului Bela Karolyi[11] și relația tensionată cu gimnasta.

Așadar, istoricul caută să recompună atmosfera de la antrenamente, relațiile dintre sportive și antrenori, folosind documentele oficiale dublate de mărturiile celor care au trăit acele vremuri, regăsite în interviuri și memorii publicate după 1989. Încordarea și neîncrederea sunt stările care caracterizează cel mai bine derularea evenimentelor. Autorul surprinde intrigile existente în gimnastica românească, dar mai ales conturarea sferelor de influență la nivel internațional. Observăm cum în culisele concursurilor sportive se fac și se desfac alianțe, ceea ce îngrijorează autoritățile de la București.

Lucrarea urmărește provocările cu care se confruntă Nadia, cauzate de mediul de lucru apăsător, cu restricții alimentare crunte, abuzuri verbale și fizice sau știri negative apărute în presa internațională. Într-un astfel de context este publicată în 1981, la Londra, cartea „Nadia. My own story”, sub semnătura lui Graham Buxton Smither, un jurnalist englez, căruia i s-a permis să stea de vorbă cu gimnasta. Același personaj revine în centrul atenției din postura de consultant pentru filmul Nadia, regizat de Jim McGinn. Pelicula a fost prezentată în 1984 la Festivalul de la Cannes, dar a fost filmată în Iugoslavia și nu a fost bine primită la București.

Statul român a încercat să controleze întreaga producție video care o privea pe Nadia, dar nu a fost suficient de eficient, observă și Mihaela Andra Wood[12]. Aceasta din urmă a documentat o teză de doctorat care radiografiază într-o manieră echilibrată gimnastica românească în perioada comunistă, iar momentului Montreal 1976 îi alocă un capitol special. Wood arată că documentarul „Nadia. From Romania with love”, o producție româno-americană, difuzată în 1976 de către CBS, nu a avut succes la public din cauza lipsei de substanță a materialului și a caracterului propagandistic evident.

Alături de teza de doctorat a Mihaelei Andra Wood și de cartea lui Stejărel Olaru ar mai trebui luată în considerare o lucrare cu caracter istoric care abordează subiectul Nadia Comăneci în context socio-politic. Cercetătorul Valentin Vasile a publicat în 2020 volumul „Printre sportivi. Acțiunile Securității în problema «Sport»”, în care oferă o imagine de ansamblu lămuritoare, foarte bine documentată, a întregului peisaj sportiv românesc în raport cu poliția secretă[13]. Cea supranumită „zeița de la Montreal” a avut parte de o atenție specială din partea Securității, după cum explică și Valentin Vasile, care cataloghează ca agasantă prezența ofițerilor de securitate în preajma marilor sportivi.

Coperta cărții „Printre sportivi. Acțiunile Securității în problema «Sport»”

Consider că lucrarea lui Valentin Vasile se completează excelent cu cea a lui Stejărel Olaru. Prima oferă cadrul general, a doua vine cu studiul de caz aprofundat, iar istoriografia sportivă românească avea nevoie de aceste demersuri pentru a înțelege problema relației sportiv-Securitate. Cele două cărți nu diminuează cu nimic valoarea unor lucrări precum „Nadia” a lui Ioan Chirilă, care a fost reperul, vreme de decenii, pentru a o înțelege pe gimnastă și povestea ei. Până la urmă, comparația lui Chirilă, care a asemănat-o pe Nadia cu o prințesă poate fi extrapolată. Știm din basme că prințesele sunt captive în castelul lor și au nevoie de un prinț să le salveze. Din cărțile lui Stejărel Olaru și Valentin Vasile înțelegem că Securitatea a construit un castel cu ziduri groase în jurul Nadiei Comăneci, cu paznici vizibili și invizibili, cu scopul de a controla viața prințesei. Din fericire, aceasta s-a eliberat, și-a găsit prințul și s-a împăcat cu trecutul tulbure, trăindu-și gloria cu mulțumire.

NOTE________


[1] Ioan Chirilă, Nadia, Editura Gazeta Sporturilor, București, 2009.

[2] Dumitru Dimitriu, Nadia Comăneci și echipa de aur, Întreprinderea Poligrafică Bacău, Bacău, 1975.

[3] Ibidem, p. 165.

[4] Jaime Schultz, Qualifying Times: Points of Change in US Women’s Sport History, University of Illinois Press, Urbana, 2014, p. 8.

[5] Dvora Meyers, De la Nadia până azi : apariția și dispariția zecelui perfect în gimnastică, Publica, București, 2016.

[6] Lola Lafon, La Petite Communiste qui ne souriait jamais, Actes Sud, Arles, 2014.

[7] Cliff Temple, Nadia Comăneci. The Enchanting Story of Little Miss Perfect, Everest Books, Londra, 1977.

[8] Stejărel Olaru, Nadia și Securitatea, Epica Fiction & History, București, 2021.

[9] Nadia Comăneci, Scrisori către o tânără gimnastă, Humanitas, București, 2012.

[10] Bela Karolyi, Nancy Ann Richardson, Fără teamă. Putere, pasiune, politică în gimnastică, Editura Olimp, București, 1995.

[11] În acest sens recomand documentarul „Athlete A” (în limba română „Scandal în gimnastica americană”), disponibil pe Netflix, care face o incursiune în metodele de pregătire ale soților Karolyi, cu trimitere și la gimnastica românească în comunism.

[12] Mihaela Andra Wood, Superpower: Romanian women’s gymnastics during the Cold War, teză de doctorat, University of Illinois, Urbana, 2010, p. 170-171.

[13] Valentin Vasile, Printre sportivi. Acțiunile Securității în problema «Sport», Eikon, Cluj-Napoca, 2020.

Distribuie acest articol

9 COMENTARII

  1. Frumos.
    Mi-amintesc perfect momentul cind am ramasa inmarmurit vazind pe ecranul pe care se afisau notele, 1. Citeva clipe, caci adevaratul „inmarmurit” era computerul invatat sa noteze doar pina la 9. Pe mai vechea zicala „zecele e al profesorului.”

  2. Trebuie menționat minunatul interviu din 2017 la marginea Campionatelor Europene de la Cluj făcut de Andreea Esca vizionabil pe YouTube. Nadia demonstrează ca a fost și este o sportiva adevărată, angajata în promovarea sportului, benefic oricărui copil. Știm cu toții în ce sistem politic s-a dezvoltat ea, dar succesele ei s-au născut în pofida sistemului și nu datorita acestuia. Interviul ar trebui sa fie obligatoriu pentru toți responsabili cu educația din România de azi, și nu doar din România.

  3. A fost o nota data lui Ceaska, Canada promovand inversunat razboiul rece si premiind anti-sovietismul lui Ceausescu ; gimnastele sovietice nu se aflau acolo, toate medaliile ar fi mers la ele dar URSS era boicotata.

    • O, daaa, toata lumea boicota minunata URSS. Chiar si azi e boicotata Rusia; altfel ar lua toate medaliile.
      Ca motiv de boicot rusii sint acuzati de dopaj institutionalizat in mai toate sporturile. Ceea ce nu e adevarat.

    • Cred ca faceti o confuzie. U.R.S.S. -ul a boicotat olimpiada de la Los Angeles din 1984. La olimpiada de la Montreal, echipa feminina de gimnastica a U.R.S.S.-ului a castigat aurul pe echipe, iar Romania a castigat argintul. Nadia, a castigat la individual, urmata de catre Nelli Kim si Turischeva ambele din echipe U.R.S.S.-ului. Mai mult, U.R.S.S. a castigat locul 1 pe natiuni, la numarul de medalii cucerite.

  4. Nadia este unica si va fi unica prin ce a facut in sportul gimnasticii! Dar numai atat. Ca si caracter, empatie si bun simt…. mai putin.

  5. ..da, o poză cât o mie de cuvinte.. Cea de pe coperta lui Olaru ne arată chipul obosit și maturizat înainte de vreme al unui copil, pentru care „vârsta fără de griji” a fost poate o metaforă nereușită..

    Nadia singură știe cât de mare a fost sacrificiul și dacă a meritat. Toți ceilalți speculează și profită de numele și cariera ei, dacă nu au acordul Nadiei și informațiile de la sursă..

    Aștept așadar o carte de memorii scrisă chiar de ea în colaborare cu cineva de meserie, evident..

  6. Printesa NC a avut in spate o familie – mai ales mama -, care a colaborat foarte bine cu Regimul, in subsidiar cu Securitatea. Toate marile performante le-a obtinut inainte de a deveni majora, deci tot ceea ce s-a petrecut intre ea si: antrenori, autoritati administrativ/politice locale, autoritati centrale administrativ/politice, dar si Securitatea si Partidul au fost acceptate/asumate/uneori solicitate de Familie, pana la majoratul NC!

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Pompiliu Nicolae Constantinhttp://contributors
Istoric și jurnalist. Doctor în istorie (Universitatea din București) și în științe politice (Université Libre de Bruxelles), Pompiliu-Nicolae Constantin este cercetător asociat al CEREFREA – Universitatea din București, comentator TV la Dolce Sport și colaborator permanent al revistei Magazin Istoric. A urmat cursurile Școlii Doctorale Francofone în Științe Sociale și a susținut o teză de doctorat în limba franceză, Identité,altérité et sport dans la Roumanie communiste : la star minoritaire comme héros national. Proiectele sale de cercetare vizează istoria sportului și aspectele socio-politice ale sportului în Europa de Est, istoria orală și istoria minorităților etnice.

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

 

 

Recomandare Contributors.ro - Musica Ricercata Festival Op.3

https://www.hotnews.ro/stiri-cultura-24929744-23-iulie-incepe-musica-ricercata-3-festival-despre-muzici-pierdute-regasite.htm

Intre 23 si 25 iulie, la Sibiu, va avea loc un festival foarte interesant, Musica Ricercata Festival Op.3. Titlul este un joc de cuvinte care pornește chiar de la crezul proiectelor Musica Ricercata: aducerea la lumină a unor muzici pierdute în biblioteci și arhive. Descoperirea lui Joseph Haydn (denumit și “părintele simfoniei”) dintr-o perspectivă a Transilvaniei este punctul de pornire a periplului, muzica devenind o mașină a timpului prin care reușim să pătrundem din perspectiva culturii transilvănene în centrul Europei. Vezi programul festivalului in articol.

 

Esential HotNews

E randul tau

Observ cu uimire că invocați, ca reper intelectual creștin, cartea lui Noica, „Rugaţi-vă pentru fratele Alexandru”. Și cumva indirect îi reproșați lui Gabriel Liiceanu un soi de trădare a acestui crez ( „am neplăcuta senzaţie că mă aflu ȋn faţa unui tată care şi-a abandonat, simbolic, copiii”). Mă tem că tocmai această carte a lui Noica este o trădare a suferinței victimelor de: Cristina Cioaba la Dincolo de Isus. Gabriel Liiceanu şi portretul României religioase

Top articole

În ultimii 40 ani, temperatura medie anuală din România a crescut cu circa 2°C

În baza de date întreținută de NASA la Goddard Institute for Space Studies (NASA GISS), care funcționează în New York, pe lângă...

Libertatea, statul şi politica prudenţei: o pledoarie modestă

Ceea ce criza sanitară a impus, în mod dramatic şi poate ireversibil, este politica fricii.  Creşterea fără precedent a controlului statal, invadarea...

O întrebare pentru „colegii de la Academie”

Una dintre sculpturile prin care Christophe Gabriel Allegrain (1710-1795) a atras atenția (cea a lui Diderot e notabilă) și a devenit dezirabil...

Energie și Geopolitica – Pe unde este România în relațiile energetice cu Moldova și Ucraina?

În ultimile zile s-au petrecut două evenimente care ar putea influența situația energetică regională. Prima și cea mai importantă...

Nikita Hruşciov dixit: „În România socialismul nu poate fi construit fără mămăligă”

Într-o şedinţă desfăşurată la Moscova, la 8 iulie 1953 – în cursul căreia câţiva politicieni sovietici au discutat despre un plan de...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.

Carti recomandate de Contributors.ro

 

„Pierre Hadot aduce filosofia antica in zilele noastre. Ce s-a spus candva redevine actual, urmand modelul exercitiului spiritual, mai exact al intelepciunii care este, inainte de orice, o optiune de a fi.” – Pascal Bruckner

 

 

 

Cumpara cartea de pe GiftBooks.ro