marți, mai 24, 2022

NATO: mai putini dragoni, mai multi serpi

Acesta este titlul unui articol publicat in  “The Economist”( Fewer dragons, more snakes), articol care incearca sa prezica viitoarea evolutie a Aliantei Nord Atlantice.  Cred ca autorul articolului reuseste sa surprinda exact situatia in timp, desi nu am aceleasi pareri in ceea ce se poate intampla si probabil ca se va intampla in viitorul acestei aliantei, opiniile prezentate sunt plauzibile si corect formulate. Cred ca prezentul este clar tuturor si ca tranzitia de la  “lumea bipolara” care a caracterizat perioada postbelica de dupa cel de al-II-lea razboi mondial spre o “lume multipolara” pe care o traim astazi, a fost completata de evenimente experimentate in ultimul deceniu. Dupa o perioada de un deceniu, care parea a fi apogeul american si lumea a devenit unipolara, au inteles cu totii ca Pax Americana a fost un fenomen temporar si de scurta durata.

America care a transformat Doctrina Monroe, un act dintre cele mai nobile posibile in secolul al XIX, in  principalul indemn al interventionalismului american, trebuia sa se schimbe. Desi America a fost principalul pivot al eliberarii Europei de Est si prabusirea Uniunii Sovietice, eliberare de care s-au bucurat milioane de oameni, din nefericire nu a reusit sa se limiteze in a fi un bastion al libertati si a incercat printr-o politica gresita si unilaterala sa  exporte “democratia de interese” in locuri in care ea nu putea supravietui.

Aparenta unor pierderi ale fortei militare si economice reprezentate de rezultatele din Irak si Afganistan si de criza economica au declansat niste sentimente anti-americane justificate sau nu, cam peste tot, inclusiv in Europa. Trebuie sa amintesc tuturor celor care se bucura sau care jelesc America puternica ca s-au mai intamplat  in ultimele decenii evenimente similare. Dupa “criza petrolului” din anii ’70 si un Presedinte slab ca Jimmy Carter, America se trezeste cu o inflatie de aproape 20% si cu o infrangere rusinoasa in Iran (ostatecii ambasadei si un fiasco militar in incercarea de a-i elibera in forta). Pana la urma lucrurile s-au aranjat, America si-a revenit. Reagan a devenit  al 40-lea Presedinte al SUA si toti am simtit rezultatele presedintiei lui. Se va intampla si dupa presedintia celui de al 44-lea Presedinte? Chiar nu stiu, exista insa mai mult decat o vaga posibilitate. Tandemul Obama-Biden s-a dovedit ineficient pentru perioada in care traim, dar a creat si o posibilitate unica pentru Europa de a-si regandi politica economica si militara.

Pentru Romania si pentru romani existenta si prosperitatea Uniunii Europene si a Aliantei Atlantice sunt fundamentale. Viitorul statului si a natiuni sunt major dependente de aceasta axioma politica. Daca vom fi suficient de intelepti vom reusi sa ne creem si alte oportunitati prin aliante cu vecinii nostri din nord si sud in genul descris de mult “hulitul” George Friedman de la STRATFOR. O alianta “intermarum” este mai mult decat esentiala pentru noi ca “Borderland”.  Un aspect important ar fi si “umplerea cu esenta” a unei relatii cu adevarat bi-laterale cu Statele Unite. Din nefericire, momentan, diplomatia-ciobaneasca, practicata de unii din diplomatii nostri acreditati in occident (suficient sa vizitezi cateva ambasade romanesti ca sa-i localizezi)  nu poate sustine astfel de demersuri, sper ca lucrurile se vor schimba. Cu cat mai repede, cu atat mai bine!

Pana la inchiderea sesiunii NATO, astazi nu putem analiza mai bine ceea ce s-a intamplat si sa incercam sa intrezarim un viitor mai apropiat sau mai indepartat. Voi reveni cu completari.

Cred ca este oportun sa-l citez  pe autorul articolului din “The Economist”  mai sus mentionat :

In the 20 years since the end of the cold war NATO’s obituary has been written many times, so far always prematurely. In a world of fewer dragons but a great many more snakes, it can look clumsy. Yet it carries on, attempting, as next week, to reinvent itself a little every decade or so. NATO has more members than ever and other countries wish to join it. Even the most critical Americans admit they would miss it if it was not there. And whatever its failings, most of NATO’s members still see it as the cornerstone of their security and the irreplaceable bond that joins America to Europe. After 61 years, the alliance shows signs of wear and tear, but it endures.

Pentru cei care nu pot accesa articolul in linkul de mai sus, aveti o copie a lui aici: Dragons and snakes.

Distribuie acest articol

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Theophylehttp://politeia.org.ro/
Teophyle este autorul blogului Politeía (http://politeia.org.ro/).

Carte recomandată

Anexarea, în 1812, a Moldovei cuprinse între Prut și Nistru a fost, argumentează cunoscutul istoric Armand Goșu, specializat în spațiul ex-sovietic, mai curând rezultatul contextului internațional decât al negocierilor dintre delegațiile otomană și rusă la conferințele de pace de la Giurgiu și de la București. Sprijinindu-și concluziile pe documente inedite, cele mai importante dintre acestea provenind din arhivele rusești, autorul ne dezvăluie culisele diplomatice ale unor evenimente cu consecințe majore din istoria diplomației europene, de la formarea celei de-a treia coaliții antinapoleoniene și negocierea alianței ruso-otomane din 1805 până la pacea de la București, cu anexarea Basarabiei și invazia lui Napoleon în Rusia. Agenți secreți francezi călătorind de la Paris la Stambul, Damasc și Teheran; ofițeri ruși purtând mesaje confidențiale la Londra sau la Înalta Poartă; dregători otomani corupți deveniți agenți de influență ai unor puteri străine; familiile fanariote aflate în competiție spre a intra în grațiile Rusiei și a ocupa tronurile de la București și Iași – o relatare captivantă despre vremurile agitate de la începutul secolului al XIX-lea, ce au modelat traiectoria unor state pentru totdeauna și au schimbat configurația frontierelor europene. Vezi pret

 

 

 

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Esential HotNews

Top articole

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro