joi, martie 28, 2024

#NATO70, #ROMANIA15

Concluziile dezbaterii: #NATO70, #ROMANIA15

Centrul de Studii Globale, Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu

04 aprilie 2019 (16:30-18:30)

În data de 4 aprilie 2019, Centrul de Studii Globale al Universității Lucian Blaga din Sibiu a organizat dezbaterea aniversară #NATO70, #ROMANIA15, cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la înființarea Organizației Tratatului Atlanticului de Nord și 15 ani ai României ca membră a NATO. În dezbatere au fost implicați 8 interni ai Centrului de Studii Globale, studenți la specializările Științe Politice, Relații Internaționale și Studii Europene, Studii de Securitate și de la programele de masterat. Textul de mai jos reprezintă o sinteză a ideilor exprimate în cadrul evenimentului.

Preambul

În cei șaptezeci de ani de la fondarea sa în aprilie 1949, Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) rămâne singurul contribuitor important la securitate, stabilitate și pace în Europa și America de Nord. NATO oferă un cadru de apărare în fața atacurilor convenționale și, mai nou, hibride pentru stabilitatea geopolitică a celor două mari economii ale lumii – Uniunea Europeană și Statele Unite al Americii. Alianța nu este doar relevantă, ci mai ales vitală pentru cei peste 900 de milioane de europeni și nord-americani care beneficiază de eforturile sale1.

Cu provocări interne și dincolo de frontierele Alianței, diferențele de viziune asupra angajamentelor și proiectarea unui leadership atipic din partea unor membri NATO, testează capacitatea de coeziune a Alianței.

Abordarea economică competitivă a Președintelui Trump în detrimentul celei parteneriale față de Uniunea Europeană a declanșat scepticism și un vid exploatat de curentele propagandiste antidemocratice, fără precedent în istoria Alianței, cu scopul de a submina și discredita organizația.2 Aparte declarațiilor președintelui Trump, eforturile Congresului American pentru stabilitatea Balcanilor de Vest, a spațiului Mării Negre, Georgiei și Ucrainei au înregistrat o susținere constant ascendentă.

În același timp, retorica asupra contribuțiilor individuale în cadrul NATO a condus la conștientizarea unei implicări mai responsabile a aliaților europeni pentru consolidarea unității Alianței și a sporirii capacităților sale defensive.

Amenințările la adresa Alianței și lecția istoriei

Alianța s-a confruntat cu incapacitatea de a previziona, la finele Războiului Rece, probabilitatea revenirii Federației Ruse prin exercitarea vechilor sale tendințe globale, cât și reacția acesteia la politica de extindere a NATO. Puseele violente ale Rusiei au devenit evidente în cazul războaielor declanșate împotriva Georgiei (2008) și Ucrainei (2014). Amenințările crescânde din partea Rusiei reprezintă provocarea externă majoră a Alianței, iar evenimentele recente au determinat NATO să-și concentreze atenția asupra flancului estic.

Mediul de securitate din Regiunea Extinsă a Mării Negre, respectiv din Vecinătatea Estică a NATO și a Uniunii Europene, este supus tensiunilor dintre Occident și Rusia. Climatul complex al Mării Negre include conflicte înghețate, interese divergente pentru exploatare și tranzit energetic, criminalitate organizată și fluxuri migratorii. Adăugând contextul crizei din Ucraina, strategia NATO trebuie să dispună un efort sporit pentru gestionarea amenințărilor din Regiunea Extinsă a Marii Negre. Riscurile din această zonă sunt concentrate de Rusia în Republica Moldova (Grupul Operativ de Trupe Ruse, fosta armată a 14-a rusească de pe teritoriul Transnistriei), Georgia (ocuparea Abhaziei și Osetiei de Sud), Ucraina (anexarea Crimeii și Conflictul din Donbass). Cele 3 state fac parte din Parteneriatul pentru Pace al NATO (PfP) și participă la misiuni ale Alianței.

La nivel mai extins, terorismul aflat în strânsă legătură cu fenomenul migrației și războiul informațional rămân o provocare pentru NATO, precum și securitatea energetică a unor aliați dependenți de resursele Rusiei.

Pentru a gestiona cu succes amenințările din plan extern, relansarea unui dialog NATO-Rusia este condiționat de revenirea la normele dreptului internațional încălcate de Federația Rusă. O măsură necesară poate consta în restabilirea relațiilor dintre NATO și Federația Rusă pe baza Acordului încheiat în 1997. Crearea unei misiuni de sprijin în Siria este necesară pentru ca refugiații din Orientul Mijlociu să poată reveni în teritoriile lor de origine.

Provocări interne

Alianța se luptă și cu provocări interne nocive; Polonia, Ungaria și Turcia și-au subminat propriile democrații, în diferite grade, prin suprimarea libertății de exprimare și a presei libere, precum și prin limitarea independenței instanțelor. În cercurile de reflecție ale Alianței este analizată oportunitatea aplicării măsurilor corective pentru membrii care intră în derapaj democratic. Ignorarea principiilor democratice subminează convingerile fundamentale care au dat naștere NATO cu șaptezeci de ani în urmă.

Pe harta celor 25 de indicatori ai democrației evaluați de Freedom House, tendința descendentă a aliaților NATO din Europa Centrală și de Est, în ultimul deceniu, este destul de puternică.3 Principalii vectori ai derapajelor democratice îi constituie obstrucționarea mass-media, a sistemului judiciar și a unor instituții democratice naționale.

Funcția politico-diplomatică primează celei militare, însă, în mod fericit, de-a lungul istoriei aliații au avut, în cele din urmă, capacitatea de a lua decizii critice prin consens. Cu toate acestea, funcțiile Secretarului General sunt limitate și se impune mai multă putere operațională pentru realizarea problemelor administrative și proiectarea resurselor.

Opțiuni relaționale ale Alianței

Inițiativele UE trebuie să fie complementare cu NATO, nu competitive. Pe măsură ce cheltuielile europene de apărare cresc, aliații europeni ar trebui să se preocupe de responsabilitate strategică, și nu de autonomie strategică în detrimentul apărării colective.

Astfel, este imperios necesar să existe continuitate în domeniile de cooperare dintre cele două organizații pe temele stabilite în 2018: mobilitate militară, securitate cibernetică, amenințări hibride, combaterea terorismului și securitate.

Pentru apărarea colectivă a continentului, în special împotriva agresiunii rusești, Statele Unite trebuie să rămână puternic angajate, iar prin acordul părților, însăși această asumare reprezintă pilonul de forță al NATO.

În vecinătatea sa vestică, Rusia se folosește de atacuri cibernetice, subversiune politică și operații informaționale agresive cu efecte în procesele gândirii și alegerilor colective ale cetățenilor NATO și UE.

În urma încălcării dreptului internațional de către Rusia și ocuparea teritoriului Ucrainei, opțiunile „ofensive” ale membrilor NATO constau în măsuri coercitive de tip economic și legal.

Mecanisme precum asigurarea prin rotație a prezenței navale permanente NATO în Marea Neagră și misiuni de poliție aeriană, instituirea unor instrumente de răspuns la agresiunile hibride și la atacurile cibernetice trebuie să devină capabile pentru gestionarea și descurajarea amenințărilor de acest fel.

Un dialog cu Moscova este necesar pentru a evita posibile escaladări ce pot surveni în urma încălcării teritoriului suveran al Ucrainei de către Rusia, a Tratatului privind Forțele Nucleare Intermediate (INF), în urma manevrelor rusești aeriene și maritime periculoase din regiunile Mării Baltice și Mării Negre.

Relația NATO – Rusia poate întruni două dimensiuni simultan: descurajare și dialog. Descurajare în ceea ce privește războiul convențional și hibrid, și dialog pentru a aborda măsurile de reducere a riscurilor, asigurarea transparenței în ceea ce privește exercițiile militare și schimb de opinii cu privire la teme politice stringente.

Perspective geostrategice

Zonele de vecinătate ale NATO sunt marcate de instabilitate, ceea ce justifică menținerea unui parteneriat cu 41 de state din afara Alianței, gestionând totodată o tipologie diversă a partenerilor din punct de vedere politic și militar. Dictonul NATO „împreună suntem puternici” face trimitere la principiile „need to know” și „need to share” care conduc pe diverse scale la un câștig în eficiență pentru aliați. Cooperarea militară a NATO cu statele periferice Alianței poate să atragă beneficii pentru cel mai important partener strategic al său – Uniunea Europeană. Alianța trebuie să rămână deschisă la primirea de noi membri și să transmită un mesaj ferm de interzicere a interferențelor externe ce au scopul de a influența veto-ul membrilor săi, iar obiectivele statelor aspirante pentru a-și defini liber propria strategie și politică externă trebuiesc susținute necondiționat de toți membrii Alianței. Totodată, securitatea flancurilor NATO poate fi îmbunătățită cu noi aliați în regiunea nordică și în Balcanii de Vest.

Provocări de securitate

Tiparul conflictelor va fi puternic marcat de existența noilor tehnologii precum inteligență artificială, un spațiu cibernetic mai rafinat, calculatoare cuantice și biotehnologie. În acest nou peisaj, membrii Alianței sunt nevoiți să investească pentru ajustarea patrimoniului tehnologic noilor provocări, în vederea asigurării unui nivel de interoperabilitate performant.

Un nou Concept Strategic NATO trebuie să confere mai multă putere de acțiune Secretarului General și să faciliteze coeziunea membrilor Alianței. NATO, la fel ca orice altă organizație internațională este departe de a fi perfectă și se impune o introspecție responsabilă în primul rând la nivelul fiecărui aliat în parte. NATO trebuie să continue campaniile informare în rândul populației din statele membre pentru a preveni manipularea acesteia și pentru a transmite un mesaj coerent societăților cu privire la misiunea și rolul său.

Un mic exercițiu de imaginație

Astăzi, Europa fără NATO ar fi arătat cu siguranță diferit și s-ar fi confruntat cel mai probabil cu nevoia de a construi o alianță în același scop. Un scenariu negativ ce include Europa de Vest, fără 70 de ani NATO, ar fi prezentat o expunere a bătrânului continent la expansiunea comunistă până la Atlantic, considerând totodată simpatiile politice de stânga din țări occidentale, precum Franța și Italia postbelice. Într-un astfel de scenariu, anii `90 nu ar mai fi fost caracterizați de o distincție calitativ ideologică între Europa de Est și Europa de Vest.

Un alt scenariu, însă mai puțin probabil, ar fi inclus SUA pasive în raport cu realitățile postbelice din Europa, iar statele vest-europene, sub amenințarea expansiunii sovietice, să fi permis remilitarizarea Germaniei de Vest, situație care ar fi precipitat estul, cu șanse mari de a declanșa un nou conflict „fierbinte” în Europa.

Mesaj pentru guvernanții români

Valori precum solidaritatea, pacea, democrația, cooperarea multinațională și multisectorială, apărarea colectivă, cooperarea în domeniul intelligence denotă relevanța și atuurile unei organizații vitale pentru securitatea spațiului transatlantic și securitatea națională, iar prezența Alianței în această arie geografică reprezintă o contrabalanță însemnată și necesară.

Apartenența la NATO reprezintă un pilon fundamental al politicii externe românești, Alianța fiind garantul principal al apărării și securității României. În consecință, relația transatlantică reprezintă liantul ce conferă coerență și consistență strategică. România, prin poziția sa geopolitică, are nevoie de un nivel sporit de securitate, iar absența NATO ar fi plasat România într-o zonă vulnerabilă în fața amenințărilor venite dinspre est. 15 ani ai României în NATO ne permit luxul de a refuza să acceptăm că într-un alt scenariu, România putea să parcurgă un drum similar Georgiei sau Ucrainei. Cu toate că elita românească autentică ar fi fost orientată către Occident, așa cum a demonstrat-o de-a lungul istoriei, realitățile regiunii ar fi împiedicat-o să atingă scopuri naționale mai înalte, România devenind cel mult un stat tampon.

Investițiile în infrastructura rutieră, feroviară, maritimă și telecomunicații aduc un dublu câștig României: economic și militar-strategic prin creșterea nivelului de interoperabilitate NATO, respectiv creșterea capacității comune de reacție în situații de criză.

România trebuie să dovedească în continuare că este un membru de încredere și să își respecte angajamentele asumate, rămânând fidelă aliaților. Respectul pentru instituțiile democratice și buna guvernare sunt esențiale pentru un stat membru NATO și UE, iar nevoia de a beneficia de capacități performante de apărare are un preț. Fiecare stat membru are obligația de contribui economic la apărarea comună pentru a construi o alianță mai puternică.

Interesul pe termen lung al României și viitorul generației tinere nu este negociabil! Eforturile României pentru consolidarea poziției sale în cadrul NATO, în Uniunea Europeană și întărirea Parteneriatului Strategic cu SUA reprezintă piatra de temelie a afirmării aspirațiilor naționale. Păstrarea și cultivarea patrimoniului democratic sunt vitale pentru supraviețuirea României, alături de un sistem de educație performant, o presă corectă și o justiție independentă.

Guvernanții români sunt îndemnați să rememoreze istoria acestui neam încercat! Ne amintim cum bunicii și străbunicii noștri vedeau, cu decade în urmă, un avion pe cer și spuneau cu o undă de speranță „Uite, vin americanii!” Din păcate, unii dintre ai au apus sub vântul rece al comunismului… Să respectăm și să onorăm ceea ce România a câștigat în decembrie 1989!

La mulți ani NATO, la aniversarea de 70 de ani! La mulți ani România, la împlinirea a 15 ani în NATO!

Coordonatorii proiectului

Conf. univ. dr. Silviu NATE – director, Centrul de Studii Globale, ULBS

Asist. univ. dr. Marius ȘPECHEA – coordonator Program Internship, Centrul de Studii Globale, ULBS

Participanți la dezbatere (interni în cadrul Centrului de Studii Globale, ULBS)

Alexandra SILEA

Alexandra ANTON

Andi BERNAT

Andreea ADAM

Mihai MELINTEI

Nicoleta CIOBANU

Robert MERCUREAN

Ștefan POPA

1 NATO Countries: Statistical Profile, 2018, “US Population,” U.S. Census Bureau, 3 ianuarie 2019, https://www.census.gov/popclock.

2 Angelique Chrisafis, Europe can no longer rely on US for security, says Emmanuel Macron, The Guardian, 27 august 2018, https://www.theguardian.com/world/2018/aug/27/europe-can-no-longer-rely-on-us-for-security-says-emmanuel-macron ; Michael Birnbaum and Rick Noack, Following Trump’s trip, Merkel says Europe can’t rely on ‘others.’ She means the US, The Washington Post, 28 mai 2017, https://www.washingtonpost.com/world/following-trumps-trip-merkel-says-europecant-rely-on-us-anymore/2017/05/28/4c6b92cc-43c1-11e7-8de1-cec59a9bf4b1_story.html .

3 Michael J. Abramowitz, Freedom in the World, 2018 (Washington, DC: Freedom House, 2018), https://freedomhouse.org/sites/default/files/FH_NationsInTransit_Web_PDF_FINAL_2018_03_16.pdf .

Distribuie acest articol

7 COMENTARII

  1. Wertegemeinschaft

    Cea ce descrie corect autorul e folosit la Bonn/Berlin de mult timp sub denumirea de „Wertegemeinschaft“ (principii normative), de multe ori în momentul când apare cererea din SUA (B. Obama, D.Trump) de a respecta convențiile comune ale partenerilor NATO. Principiile normative NATO sunt de multe ori “îndoite” când e vorba de Turcia (statul de drept, libertatea presei, democrația, etc) sau la alți membrii (Macedonia de Nord?). RFG refuză de mult timp convenția cu 2 % BIP pentru apărare.

    …“… Alianța se luptă și cu provocări interne nocive; Polonia, Ungaria și Turcia și-au subminat propriile democrații, în diferite grade, prin suprimarea libertății de exprimare și a presei libere, precum și prin limitarea independenței instanțelor. În cercurile de reflecție ale Alianței este analizată oportunitatea aplicării măsurilor corective pentru membrii care intră în derapaj democratic. Ignorarea principiilor democratice subminează convingerile fundamentale care au dat naștere NATO cu șaptezeci de ani în urmă…. „….

    Problemele interne din statele membre NATO sunt problemele care slăbesc Alianța Nordatlantică de Apărare. Acum D.T/SUA cere insistent la Bruessel alocarea celor 2 % BIP pentru apărare de la toți partenerii. In RFG stânga (SPD, Linke, Grüne) refuză permanent aceasta convenție, impiedică în coaliția CDU/SPD îndeplinirea acestei obligații. La conferința de securitate de la München 2019 domnul Irschinger a amintit de această problemă la Berlin (numai 1.3 % BIP pentru apărare) .

    UE.27 nu are scut nuclear nici azi, nici peste 15 ani. UE.27 este acel „vierme militar” care fără NATO/SUA nu are apărare europeană.

    Unde se aliază știul 2019- 2023 după alegerile PE din Mai 2019? In tabăra „iliberalilor” izolaționiști- suveraniști? SUA are o bază militară mare în Kosovo. Bucureștiul se aliază cu Serbia și nu recunoaște Kosovo ca stat. Conflictele de interese …..

  2. NATO este subminata mai rau din interior decit dinafara.
    Lasaind la o parte Turcia, care a luat-o razna din cauza de Erdogan, atitudinea Frantei, care a mai iesit vreo doua decenii din comandamentul NATO, zic, atitudinea Frantei si Germaniei nu sint de bun augur.
    Aspectele astea sint cam evitate.
    Cind te impotrivesti contributiei de 2% pentru NATO, ori cind declari ca e nevoie de o armata a UE pentyru a te apara contra Rsiei, a Chinei si chiar a SUA, ceva e putred.
    Cele 4 litere, „NATO”, nu sint o sperietoare pentru nimeni , fara contributii banesti pentru pregatirea militara.
    Poate ar fi mai simplu sa ne aliniem celor ce dau toata vina pe Trump; hapsinul, ne cere bani :D

    • @victor L

      Nu despre hapsanul-Trump este vorba (un personaj controversat care vindea studentilor diplome dee la o universitate Fake), ci despre trumpistul-Trump si ai sai emisari, cei care trambiteaza:

      1) Ideea ca UE si piata unica (sau „colhozul” cum ii spun ei) trebuie dezintegrata, abandonarea valorilor UE in favoarea nationalismului primitiv de grota, samd. UE este un adversar (chiar asa?)

      2) Punerea Articolului 5 sub semnul intrebarii (Why should my son go to Montenegro to defend it from attack?) Esti convins ca Ucraina sau Georgia de exempliu mai aspira la aderarea Aliantei atata timp cat o mare parte din americani aplauda astfel de idei si argumente? Vezi ce spune presedintele SUA la minutul 1:20? https://www.youtube.com/watch?v=OXoVv2cGRoI

      3) Retragerea SUA de pe scena globala, folosind termeni de genul „SUA – putere singulara”). Aici doresc sa mentionez modalitatea retragerii SUA din Siria, fara a se consulta cu Aliatii (dupa Motto: interesul SUA pe primul si pe ultimul loc, restul nu ne intereseaza)

      Sorry, atata timp cat tot mai multi republicani americani subscriu la „trumpism”, nu pot decat sa aplaud speach-ul lui Macron. Citez: „We cannot blindly entrust what Europe represents, on the other side of the Atlantic or on the edges of Asia. It is our responsibility to defend it and build it within the context of globalization.” „In the area of defence, our aim needs to be ensuring Europe’s autonomous operating capabilities, in complement to NATO” etc, etc, etc. Aici intregul transcript in engleza (vezi la subiect alin. 19-25) http://international.blogs.ouest-france.fr/archive/2017/09/29/macron-sorbonne-verbatim-europe-18583.html

      P.S si care a fost reactia presedintelui SUA si a mediei trumpiste (paleolibertarians in combinatie cu „rednecks” anglosaxoni)? Minciuni si distorsionari crase gen Macron planifica o armata pan-europeana sa apere UE de America? Putem sa ne incredintam soarta si viitorul pe mana unor patetici aroganti care afirma ca suntem „adversari” si asteapta sa ne facem pres in fata lor? (boah) https://www.youtube.com/watch?v=zNShleaeVKY

  3. D-le Nate,
    care ar fi problema dacă UE s-ar preocupa de autonomia strategică?!!? Care e chestia?!?
    Trebuie să depindă in perpetuitate de aliatul sine qua non?!!?
    D-le Nate, istoria ne arată că cine, ever, a mizat pe externalizarea, perpetuă, a apărării/securității întotdeauna a pierdut. Evident că pe termen mediu și lung.

    • Domnule JB,

      din anul 1500 și până în prezent Europa a beneficiat doar de 70 de ani de pace curați, doar 70 de ani! Rivalitățile din interioriul continentului au dat naștere la două războaie mondiale. Probabil îmi veți spune că Europa are un alt profil astăzi și în parte sunt de acord cu dvs. Însă, aprox. 80%, geografic și politic, Europa este în NATO și nu în afara sa, în consecință Europa este NATO (extrapolând puțin pentru că am înglobat și membrii neafiliați) așa cum și România este NATO, iar NATO nu reprezintă o „externalizare” ci un angajament mutual. Apoi, Uniunea Europeană nu s-a născut ca o organizație cu rațiuni militare.
      În ceea ce privește autonomia strategică, SUA, Canada, Turcia și în curând UK – nu au statut de membrii UE și dețin peste 80% din capacitatea de apărare a NATO. Vă întreb, cum poate UE, doar cu 20% capacitate militară să descurajeze prin autonomie strategică, care a dat dovadă de lipsă de asumare și anagajament în cazul Ucrainei? Cu ce capabilități când nu sunt asumați cei 2% din PIB pentru apărare? „Care ar fi problema”, spuneați? Vă puteți da singur răspunsuri dacă UE s-ar ocupa de autonomie strategică.
      Prezența americană, cu bune sau rele, a contribuit la evitarea unui potențial război de proporții în Europa. Cele două războaie mondiale nu cred că le traduceți ca exemple de bune practici – și astfel s-a marșat pe principiul: „keep the Russians out, the Americans in, and the Germans down”.
      Insă dacă militați pentru relații mai strânse cu estul, desigur, autonomia strategică este cheia, însă ce va deschide această cheie, vă las pe dvs. să descoperiți.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Silviu Nate
Silviu Nate
Silviu Nate a urmat mai multe programe de formare academică în țară și străinătate, are pregătire în domeniile științe politice, relații internaționale și studii de securitate. Este conferențiar universitar dr. la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, fiind totodată directorul Centrului de Studii Globale din cadrul aceleiași universități și coordonatorul programului de licență Studii de securitate. Preocupările sale directe vizează elaborarea analizelor și construcția documentelor de recomandări strategice dedicate spațiului Mării Negre și securității euroatlantice.

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro