joi, martie 28, 2024

Ne aflăm oare într-o situație fără ieșire?

Cu o decalaj de exact 30 de ore de la momentul emiterii, guvernul României, cel mai prost, mai ineficient și mai ticălos nu doar din istoria post-decembristă, ci din întreg secolul al XX lea (numita Dăncilă Viorica Vasilica se dovedește chiar mai pernicioasă decât a fost la vremea lui sluga comunistă Constantin Dăscălescu) a publicat în Monitorul Oficial al României textul Ordonanței de Urgență care, de fapt, nu unifică și nu armonizează nimic, așa cum în cel mai mincinos chip cu putință a declarat sus-numita cetățeană, ci doar îi face pe plac lui Dragnea Nicolae Liviu.
Speriat de perspectiva remanierii, numitul Toader Tudorel, care tinde să devină cel mai detestat, mai detestabil și mai penibil profesor universitar din România (ciudată, incalificabilă tăcerea vinovată a corpului profesoral al Universității ieșene, pe care dl. Toader o compromite cu fiecare nouă zi ce trece), a îndeplinit militărește, cu o disciplină de caporal care nu gândește toate ordinele președintelui penal al PSD. A făcut în așa fel încât, printr-un text de o ambiguitate bizară, Liviu Dragnea să poată fi scăpat de o procuroare incomodă, mai mult, prin prevederile iresponsabile, anti-justiție, însă atent gândite spre a fi în beneficiul infractorilor, să fie paralizată activitatea DNA. De fapt, întreg corpul profesional al procurorilor primește o cruntă lovitură din cauză slugărniciei malefice a sus-numitului domn Toader. Precizările de miercuri nu sunt nici ele garantate căci oricând garanțiile date de dl. Toader ar putea fi retrase.
Munca la un număr considerabil de dosare s-ar duce pe apa Sâmbetei, totul ar trebui luat de la capăt într-un orizont de timp care, la această oră, nu poate fi precizat de nimeni din cauza meandrelor și ambiguităților ce se insinuează în întreg conținutul Ordonanței. Bunul plac al interpretării devine, odată cu emiterea Ordonanței, regulă în justiție, magistrații mai puțin, însă procurorii sunt ori ar fi transformați în marionete mânuite în viitor conformitate cu ordinele politice primite de la șefii lui ierarhici de ministrul Toader Tudorel. Care se înscrie astfel în galeria siluitorilor justiției, alături de un Avram Bunaciu, Alexandra Sidorovici sau Alexandru Voitinovici.
Începând de marți seara încoace, adică din momentul în care Ordonanța a apărut în Monitorul Oficial al României, specialiștii în Drept nu prididesc să dezvăluie noi și noi încălcări ale legilor și Constituției pe care și le-a permis dl. Toader Tudorel. Care s-a dovedit încă și mai malefic, dar și mai lipsit de coloană vertebrală decât predecesorul lui în funcție, Florin Iordache. Ordonanța 13 de la finele lunii ianuarie 2017 a revenit în actualitate odată cu Ordonanța dată luni de guvernul Dăncilă, elefanții despre care vorbea la începutul guvernării PSD-ALDE președintele Iohannis se plimbă liber prin întreaga României.
Nimeni nu așteaptă nimic bun din partea cameleonicului Avocat al poporului Ciorbea Victor căruia majoritatea parlamentară i-a făcut, tot la începutul săptămânii, un cadou de natură să îi închidă gura, nu că până atunci același domn Ciorbea ar fi fost un model de implicare, de activism ori de moralitate. Iar începând de miercuri dl. Ciorbea, unitate de măsură a oportunismului și lașității, a găsit de cuviință să plece în concediu.
O decizie a ÎCCJ, devenită publică tot la începutul săptămânii, limitează dreptul românilor la proteste, iar inși cu funcții bine plătite, însă cu proastă reputație și cu dezonorant trecut în aparatul comunist, iar după decembrie 1989 notorii traseiști politici, demnitari fără demnitate, așa cum sunt numiții Nicolai Norica și Nicolicea Eugen exultă la auzul înmulțirii atacurilor la adresa Statului de drept pe care și le îngăduie puterea politică din România.
Se amplifică în spațiul public vocile care afirmă că unica soluție ar fi nesupunerea civică. La rându-i o formă de protest, extrem de radicală, care ar putea avea drept rezultat chiar alegeri anticipate. Mă întreb însă cât de pregătită este Opoziția să preia puterea în cazul unei victorii. PNL este condus spre dezastru de incompetenta conducere a lui Ludovic Orban, PMP-ul este în extincție, Mișcarea România Împreună nu este lăsată de tot felul de piedici juridice inventate să se înscrie ca partid politic, singura cu poziție fermă este USR.
Oare ajunge? Ne aflăm chiar într-o situație fără ieșire?

Distribuie acest articol

10 COMENTARII

  1. Eu cred ca putem avea sperante rezonabile in privinta USR-ului, de altfel nu avem alta solutie decat sa-i sprijinim pe acesti tineri idealisti, dar nu mai putin competenti si integri!
    Daca ar fi manifestatii de amploare duminica, si de luni s-ar decide alegeri anticipate, sunt convinsa ca Ciolos&co, ca si multi alti politicieni progresisti si responsabili(!) azi in PNL sau PMP, ar stii sa depaseasca clivajele (artificiale) partinice, si s-ar alatura USR-ului.
    Ar face treaba buna impreuna.
    pe de alta parte, mai prost ca acum e chiar complicat sa faca cineva…

  2. Eu zic ca da.
    As mai putea avea o speranta, daca:
    – ANAF in vanatoarea sa de nunti, ultima gaselnita in materie de stors bani, i-ar fi trimis o somatie+declaratie si lui Dragnea Jr., care a avut nunta anului in Romania;
    – Avocatul Poporului lasa nesimtirea de tip Ciorbea deoparte si se intoarce mai repede sin America pentru a-si face jobul si a sesiza CCR;
    – romanii incep din nou sa iasa in strada;
    – PSD isi debarca liderii corupti si viciosi;
    – Tariceanu ia aminte la mintea cea de pe urma si la valorile europene pe care le reclama ca fiind si ale sale si rupe alianta cu nocivul Dragnea;
    – Vantu primeste o replica de la PSD de tipul: „ne schimbam liderul, dar numai pentru ca vrem unul care nu isi doreste amnistie pentru voi, cei care ati saracit tara furandu-ne pe fata”.
    Asa ca, repet, suntem indreptatiti sa credem ca nu mai avem nicio speranta.

    • @ Cristian Felea

      Cu tot respectul, nu va împartasesc amara deziluzie. Ea provine din lipsa unor repere de care „puterea” ne priveaza cu grija impostorului ce nu se vrea desconspirat. „Împaratul e gol !”, dar cine mai crede ca acest adevar ne mai poate servi la ceva ?

      • Speranţa este un compromis între un misticism mimetic şi inculcat (orbeşte) de generaţii anterioare resemnate şi rezoluţia defensivă a unui psihism agresat şi ignorant.
      • Speranţa este un artefact societal ce ni se leaga de picioare, asemeni unei pedepse, de către ursitoare închipuite, nici ele prea ajutorate.
      • Nu exista speranţă ci doar viaţa reală, cu legi ce trebuie repede decodate dacă vrem să fim cât de cât „fericiţi”.
      • Cei ce-ar trebui să ne înveţe viaţa, atunci când încă mai este posibil, nu sunt calificaţi nicicum în a ne preda legi de bun simţ despre cum să ne conducem barca prin meandrele acestei lumi.

      Şi atunci ? Ce-i de făcut ?

      • Păi daca aveţi noroc, Viaţa va va învăţa ea însăşi regulile primejdioase ale navigaţiei. Cu câteva cucuie si multe posibile lacrimi (?), logica câstigătorului- necâstigător, va fi asimilată. Sau poate nu, într-o continuare fatidică a istoriei noastre, a istoriei umanităţii.

      Între utopia SF pe care ne-o promiteţi (sau pe care, eventual, o sugeraţi) şi logica unei realităţi ce ne blochează concret iniţiativele „democratice”, disperarea celor mai puţin versaţi în filozofiile non-violenţei, nu va găsi soluţie decât în gesturile unui extremism rău prevestitor sau în resemnarea în domeniul căreia suntem deja meşteri priceputi.

      Deci soluţii ar exista. Important ar fi să putem defini, împreună şi constructiv, care ar fi cea bună.

      Nu voi formula aici truisme imbecile şi roase pe la coate de atâta purtat, dar soluţii există, chiar şi în haosul suprarealist al RSR actuale. Nu voi sugera nici „elucubraţiile” ce-mi trec prin minte. „Pragul critic” (atât de „la modă” în România lipsită de inspiraţie în a găsi ieşirea către serenitate) nu a fost încă întrunit, ba el a fost chiar năruit de cei „interesati”.

      Ele, soluţiile, vor ieşi la suprafaţă din mojarul alchimist al necesităţii.
      O sugestie?…
      Adevărul „soluţiei”este în noi, si, nu!, nu sunt nici un habotnic îndrăgostit de „miracole”, nici un visător plin de…speranţe.
      Sunt un realist care a văzut în alte părţi ale acestei lumi, că „soluţia” pe care o căutăm există.
      Ba, mai mult chiar !, am trăit o parte a acestei „soluţii” în chiar această ţară…
      Singura problemă a re-trăirii… „soluţiei” ar fi daca vom mai fi încă membrii ai acestei lumi minunate atunci când ea (solutia) va deveni efectivă…

  3. Nu ne aflam intr-o situatie fara iesire. E grea, dar nu fara iesire. Daca – asa cum bine ati sesizat in articol – singura formatiune din opozitie care se mentine ferma, se lupta „pe bune” cu mijloacele ce le are la dispozitie si care nu are in rândul ei ori corupti notoriu ori dinozauri politici prafuiti si palizi este USR, nu ar fi de bun simt ca tocmai ei sa fie sustinuti de fortele anti-PSD din tara asta? Nu tuturor le place de USR: Este normal. E un partid, nu o zi insorira de primavara. Sa zicem tu ai un dusman feroce care te distruge pas cu pas si il ai pe Ion, Vasile si Gheorghe de partea ta. Gheorghe ti-e prieten bun, dar e cam nevolnic. Vasile este simpatic, dar e asa, mai prostut de felul lui. De Ion nu-ti place de nicio culoare din cauza faptului ca foloseste un parfum care tie nu-ti place (profund motiv). Numai ca Ion, fără a fi perfect, este totusi un luptător de felul lui, ii merge mintea si in plus chiar pune suflet in toata chestia. In conditiile astea pe cine vei alege?

    • Daca „singura formatiune din opozitie” credibila este USR-ul, atunci sintem putini, foarte putini si sa ne pregatim de o guvernare pesedista lunga.

  4. Nu, Ciorbea NU ESTE AVOCATUL POPORULUI pentru simplu motiv ca nu Poporul l-a angajat. Este un viciu in Constitutie dupa parerea mea.
    El este angajat tocmai de cei impotriva carora (a eventualelor lor abuzuri) Poporul trebuie aparat. Vorba aceea: cine plateste lautarii comanda muzica. El se comporta firesc in raport cu ce i s-a comandat. De altfel, aproape ca nu face nimic. Cred ca, lasand rusinea/dezonoarea la o parte, sunt banii cel mai usor castigati.
    Ciorbea este doar un paravan, avand menirea sa blocheze o eventuala cale de atac legal impotriva abuzurilor puterii.
    In schimb Toader este un avocat activ al organizatiei infractorilor. El ii consiliaza cum sa ocoleasca legile, ce cai de aparare sa gaseasca si, acolo unde nu se mai poate cu legile existente, sare iute in banca legiuitorilor si livreaza legi favorabile.
    Ca pentru orice avocat misiunea de a-si apara clientii indiferent ce crime au savarsit este o obligatie. Numai ca, in niciun sistem de justitie (atata cat am putut eu sa vad) nu exista situatia in care avocatul sa intervina in elaborarea legilor cu care sunt anchetati, judecati urmaritii penali/inculpatii.
    El este la ambele capete ale lantului legal: si autor si beneficiar.
    Situatia asta cred ca trebuie schimbata printr-un act de vointa al presedintelui. Daca are vointa.
    Sunt convins ca sprijin va gasi.

  5. Lasa ca ne rezolva Iohannis cand se intoarce din Italia. Sunt convins ca a vizitat, pe langa obiective turistice, si cateva buticuri Armani…sau Versace….Prada. Cica Armani face niste costume faine pentru barbati. Lasa ca data viitoare la sumitul Consiliului Klaus o sa apara intr-un costum negru D&G. Daca-l vede Mutti ne baga-n Schengen a doua zi.

  6. Oho, „guvernul României, cel mai prost, mai ineficient și mai ticălos nu doar din istoria post-decembristă, ci din întreg secolul al XX lea”…De ce nu, din istoria omenirii in absolut ?
    N-ati cam luat-o pe aratura domnu´ autor ? Sa va amintesc ca daca ati fi scris un asemenea text in regimul „de trista amintire” v-ar fi taiat Ceausescu degetele, unul cate unul in ipoteza fericita pentru dvs. (cititorii n-ar fi ratat mare lucru) in care ar fi depasit cenzura ?

    • Aveti vreun indiciu ca nu ne indreptam intr-acolo? Ar face-o cu placere gasca psd-alde insa nu au destula putere, decamdata.
      Dar se straduiesc. Nici nu se sinchisesc sa ascunda lucrul asta; urmariti declaratiile lor – ce le-ar face astora daca nu ar fi lumea cu ochii pe noi…
      Ce ziceti despre dreptul de a protesta anuntat cu 3 zile inainte, ca sa aiba timp cu doua zile inainte sa ti-l interzica?
      Sau, dat cu gaze la nimereala intr-o multime de +100000 de persoane (nu mai zic ca femei, copii, oameni neviolenti in proportie covarsitoare) si apoi intrat cu tunurile cu apa (oprite doar de defectiune tehnica) si cu cai si bastonare la nimereala. Nu credeti ca scopul este reducera la tacere?
      Degetel taiate? exista si metode mai practice dar daca pe astea le preferati…
      Oricum multumim din inima partidului ca inca nu vi s-au pus la dispozitie mijloace sa va indepliniti fanteziile sadice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Mircea Morariu
Mircea Morariu
Critic de teatru. Doctor în filologie din 1994 cu teza „L’effet de spectacle de Diderot à Ionesco” şi, în prezent, profesor universitar de Literatură franceză la Facultatea de Litere a Universităţii din Oradea. Dublu laureat al Premiului UNITER pentru critică de teatru (2009 şi 2013)

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro