vineri, octombrie 15, 2021

Ne ajută la ceva faptul că doamna Dăncilă este o persoană religioasă?

Am fost informaţi în spaţiul public că persoana propusă de PSD ca prim ministru este o persoană religioasă. Observăm aici două fapte: primul – că doamna Dăncilă ar fi o persoană religioasă, al doilea – că partidul care a propus-o a făcut public acest lucru.

Primul fapt o ajută pe dânsa în viaţa sa personală, ceea ce nu priveşte pe nimeni din punct de vedere public. Al doilea fapt arată că religiozitatea dumneaei nu ne va ajuta în funcţionarea statului.

De ce nu ne va ajuta ? Pentru că este un fapt ce arată clar asumarea de catre partid a unei ideologii prin care se foloseşte o morală relevantă pentru viaţa ca întreg într-o problemă locală din punct de vedere existenţial, anume cea a funcţionării unei demoraţii liberale, a statului secular România. Se trage cu tunul după muşte.

Trebuie spus că acest tip de discurs public nu e practicat doar de putere. Nu e bună nici argumentarea publică a acțiunii împotriva corupției, plagiatului, imposturii, cu citate biblice, pentru că se va găsi repede cineva să preia mingea si să fie violent pe această bază, dată fiind heterogenitatea grupului celor îşi asumă morala creştină. Asta a fost schema legionarismului, e cea a talibanismului, e a oricărui fundamentalism.

În ambele cazuri poziţionarea moralei creştine ca centrală în spaţiul public de către formatori de opinie ca soluție pentru rezolvarea problemelor de funcţionare a statului creează condiţii de mediu propice pentru dezvoltarea extremiştilor, prin selecţie culturală. Aceştia se simt legitimaţi, devin mai vocali, dobândesc mai multă putere şi elimină prin competiţie vocile rezonabile.

Morala ancorată în transcendent nu poate fi folosită pentru argumente bune la scara mică existențială a problemelor organizaționale, nici când eşti la putere, nici când eşti în opoziţie. Dacă îi dai acest rol, care nu îi este propriu, ea va scufunda strategic democraţia liberală pregătind condiţiile de trecere către un sistem iliberal.

Şi reciproc, ridicarea pistolaşelor morale asociate eticelor seculare la rang de arme strategice, bazarea acestor etici pe valori intrinseci, care nu depind de agent, poate fi eficientă pe termen scurt, dar este ineficace pe termen lung, ratează scopul strategic. Nimic cu valoare intrinsecă nu poate fi creat de un om sau de un grup fără a fi mai devreme sau mai târziu pus în discuţie, tratat ca relativ, ca fiind specific unei „standpoint perspective”. Nu poate fi folosită pentru argumente bune, la scara mare existențială. o morală care a evoluat şi funcţionează bine la scară mică.

Utilitatea acestor observaţii este independentă de faptul dacă cineva crede în Dumnezeu sau nu crede. Şi într-o abordare care tratează religia ca un produs al evoluţiei culturale / a instituţiilor, chiar şi într-o abordare biologizantă, este un fapt că moralele şi eticile subiacente folosite de oameni sunt potrivite în spaţiul public la scări diferite de acţiune.

Astfel, în ce priveşte morala religioasă e util public faptul că ea mobilizează în sensul unor fapte corecte pe cel ce încearcă să o practice şi că oferă ţării un fond de capital social produs prin procese foarte lungi, de secole, în bună măsură la scară spaţială supra-naţională, a civilizaţiei europene.

În ce priveşte modele de morală inventate de om în mod explicit, fără nici o pretenţie de ancorare în transcendent, ele permit formularea de argumente publice folositoare la scara acţiunii politice efective, a ciclurilor electorale şi a planificărilor strategice pe câteva decenii. Astfel de argumente sunt cele asociate funcționării unui stat de drept, domniei legii, obligației puterii de a fi in serviciul contribuabililor. Aici intră si ce rezultă din eticile locale, profesionale, seculare, nereligioase, controlabile managerial in comunități profesionale.

Exponenţii abordărilor religioase autoritarişti forţează o coborâre la scară (down-scaling), cei seculari o ridicare la scară (up-scaling).

Exponenţii abodărilor seculare democraţi liberali îşi pot autolimita domeniul de aplicare dacă înţeleg procesele de evoluţie culturală şi instituţională (pe linia teoriilor lui F. A. Hayek, D. C. North şi a economiei instituţionaliste actuale), scările lor specifice de acţiune şi felul în care procese caracterizate de scări diferite se cuplează în situaţii decizionale practice prezente. Statul de drept este un produs cultural evoluat într-un mediu de capital social de bună calitate evoluat pe termen foarte lung, a unor reguli morale asumate în viaţa privată de oameni independent de statul de drept.

Exponenţii abordărilor religioase pot avea două căi de acţiune funcţionale într-o democraţie liberală, care să nu ducă la distrugerea ei. Prima este relaţia personală, fără caracter public, cu persoanele religioase care sunt în funcţii înalte, ca de la duhovnic la ucenic. A doua este relaţia instituţională cu statul care are interes în menţinerea unei instituţii care produce valori sociale de care depinde însăşi supravieţuirea sa pe termen lung.

În competiţia geopolitică o astfel de soluţie de echilibru instuţional şi diviziune a responsabilităţilor este avantajoasă strategic atât în faţa sistemelor autoritariste fundamentate religios sau care elimină viaţa religiosă din societate, cât şi în faţa statelor de drept care îşi trag singure de sub picioare preşul, fundalul social al valorilor religioase. Primele nu sunt productive comparativ cu democraţiile liberale, cele din urmă nu sunt stabile comparativ cu statele autoritariste.

Schiţa de mai sus e o simplificare a peisajului din literatura de specialitate la un nivel care să poate fi înțeles de persoanele instruite. În linii mari cele de mai sus sunt îndoielnice în aceeaşi măsură în care cunoaşterea ştiinţifică despre evoluţia culturală de care dispunem la ora actuală este îndoielnică.

Ceea ce e caracteristic unei democraţii liberale funcţionale şi stabile este a fi rezonabil.

Distribuie acest articol

19 COMENTARII

  1. Argumentul este din pachetul de promovare nationalist, n-are legatura cu credinta.

    O doamna din Videle, intr-un reportaj filmat, era evident mandra de faptul ca cineva din „satul” ei a fost numita prim ministru (parerea generala a celor intervievati este ca „trebuie sa aiba niste merite, altfel nu ajungea acolo”, dar nu cunosteau niciunul, concret si nici nu indrazneau, de la nivelul lor umil sa cerceteze) si se entuziasma pana la lacrimi:
    „Si cand o vad imbracata in costum national !!!!!!!”

  2. „În ambele cazuri poziţionarea moralei creştine ca centrală în spaţiul public de către formatori de opinie ca soluție pentru rezolvarea problemelor de funcţionare a statului creează condiţii de mediu propice pentru dezvoltarea extremiştilor, prin selecţie culturală.”

    Se caută, după opinia mea, o modalitate de a legitima suplimentar pe d-na Dăncilă, după legitimarea prin recomandarea „decentă, neconflictuală etc.” făcută de dl Dragnea, șeful celui mai mare partid, al Camerei, al coaliției de guvernare șamd. Au considerat că nu este suficient pentru a fi acceptată și îndrăgită (că, doar, suntem un popor emoțional) de către cetățeni.

    De ce era nevoie de asta?! Pentru că în România funcțiile publice sunt extrem de personalizate. Pe mine NU ar trebui să mă intereseze cine ocupă funcția de prim-ministru, ori alte funcții publice. În calitate de contribuabil, plătesc niște funcționari (pe care periodic îi desemnez prin vot) să administreze averea mea și a conaționalilor mei. Să ne servească, adică.

    Doar că în România, cu un sistem de guvernare kleptocratic, cetățenii au sentimentul sclavi care au libertatea să-și aleagă periodic stăpânii. Iar politicienii se comportă precum stăpânii. Or, în condițiile în care orice revoltă cetățenească este privită foarte ostil (a se vedea reacțiile reprezentanților Puterii la manifestațiile recente în favoarea Justiției și principiilor statului de drept), prim-ministrul desemnat, d-na Dăncilă, ori altcineva, trebuie să fie agreabil. Nu neapărat competent. Aceasta este una dintre condițiile succesului politicilor populiste, iar personalizarea funcției devine în aceste condiții un eficient instrument de acțiune.

    • What about …?
      Ce mai reactioneaza unii la triggere. Ce spune autorul (si dumneavostra ratati complet) e ca religiozitatea doamnei e total irelevanta pentru functia pe care urmeaza sa o ocupe, iar apelul la religie pentru a demonstra calitatile doamnei e de asemenea pe langa subiect. Doamna nu candideaza la functia de patriarh (matriarh?) BOR.

    • In Mein Kampf, Hitler spune :
      „Această lume a noastră ar fi de neconceput fără existența practică a unei credințe religioase (…) Și fondatorul creștinismului nu a făcut niciun secret cu privire la estimările sale despre poporul evreu. Când a considerat necesar, El ia dus pe acei dușmani ai rasei umane din Templul lui Dumnezeu (…) De aceea astăzi cred că eu acționez în conformitate cu voința Celui Atotputernic Creator: prin lupta mea împotriva evreului, mă lupt pentru lucrarea Domnului.”

      sau „Eu sunt un instrument al lui Dumnezeu.”
      sau
      „Fiecare individ este nimic. Fiecare va muri…
      Asta ne face introspectivi şi umili în faţa lui Dumnezeu.”conversaţie cu Michael Faulhaber
      …etc
      Ca multi altii … a interpretat Biblia in sensul in care i-a convenit .

  3. Doamna Viorica Dancila NU poate fi o persoana religioasa ,atata timp cat si-a dovedit capacitatile de a minti la Bruxelles. Un om religios este acela ce are constiinta crestina si stie ca este raspunzator de faptele sale doar in fata lui Dumnezeu ! Doamna in cauza nici nu are frica de Dumnezeu , atata timp cat nu numai ca se raporteaza la „tatucul Dragnea” ci ii si sustine gandurile , cu ardoare ! Se poate spune ,atat despre ea cat si despre cealalta, Firea (cu cruce atatnata de gat ,cu minciuna in gura si cu trufia in ochi )ca sunt din categoria ‘mare-i gradina lui Dumnezeu „!

    • „PSD este un munte politic în România. Fără PSD nu se poate face nimic în România…”, spunea condamnatul decorat, caruia i s-a cantat si „vrednic este”.
      Nici un Dumnezeu, asta au comunistii, „decat” credinta de partid, cultura de partid si toate cele noua trasaturi mostenite: „răutate, înşelăciune, incitare, dezlănţuirea drojdiei societăţii, pândă, jaf, luptă, eliminare şi control”.
      Harpia rosie, dupa cum ii e firea, cu crucea-i mare la gat, (daca va uitati habar nu au niciunul cum se face corect semnul Sfintei Cruci, ci invart acolo pe burta o pentagrama ceva, deh ii incurca decoratiile), saboteaza la greu cultura traditionala romaneasca.

      Madam kati, care da cu cartile de pamant, alta mare „credincioasa”, educata si formata de partid, spunea acum ceva timp: „Putem fi credinciosi, putem fi atei, din punctul meu de vedere…” credem in tatuc si in partidul caruia i-am jurat credinta caci „suntem asa cum am fost crescuti, cum am fost educati.”

  4. O fi doamna Dancila religioasa, dar oare la ce religie adera?

    Presupunind ca e vorba de crestinism, ma intreb cum poti sa iti iubesti aproapele ca pe tine insuti si sa ai, in acelasi timp, doza de egoism si cinism necesara pentru a fii om de nadejde al lui Liviu Dragnea/capetenie pesedista.

    Ma tem ca e mai usor sa treaca o camila prin urechile acului decit sa gasesti un lider PSD care a intrat in politica pentru binele public, iar nu exclusiv pentru capatuiala personala.

  5. Excelent !
    „Statul de drept este un produs cultural evoluat intr-un mediu de capital social de buna calitate (…), al unor reguli morale asumate in viata privata…”
    Foarte bine spus !
    Acum, sper sa nu credeti ca incerc sa trag totul in derizoriu daca glumesc si eu putin…dar…cred ca ne-ar fi ajutat daca d-na Dancila ar fi fost, intr-adevar, o persoana religioasa. In sensul ca n-ar fi intrat in PSD.
    Zau, ma uluieste posibilitatea ca o persoana sa fie si religioasa pe bune, cu respectul moralei crestine, si membra PSD !

  6. Religiozitatea i-ar putea ajuta distinsei doamne să înalţe rugăciuni, cerând Domnului ca s-o ferească de prea multe boroboaţe la palatul Victoria şi ca mandatul ei de premier să fie ceva mai lung decât al predecesorielor ei

  7. Daca d-na Dancila este o „persoana foarte religioasa ‘ faptic si nu doar declarativ ,
    asta inseamna ca nu a furat , nu a mintiti , nu va fura , nu va minti , nu va permite
    subalternilor ei din guvern sa fure si sa minta , sa fie corupti ?
    Asta ca sa amintesc doar doua din calitatile morale pe care ar trebui sa le pretindem .
    Faptul ca ea si partidul au vrut sa specifice si asta ne da un criteriu suplimentar de a-i
    urmari activitatea .

    • Este o intrebare foarte complicata. Pe de o parte, „religios” nu inseamna neaparat crestin. Poate insemna aderarea la unele ritualuri fara nici un fond. Poate insemna, de exemplu, ca in cazul lui Trump sau imparatului Constantin, simpatie fata de doleantele dreptei crestine. „Crestin”, iar este un termen complicat. Richard Dawkins si Anders Brejvik ambii s-au declarant „crestini culturali”, pentru ca le plac colindele de Craciun. Anumite secte protestante sunt de parere ca un crestin nu pacatuieste: cand ai pacatuit, ai incetat sa fii crestin pana te pocaiesti. Altii sunt adeptii ideii lui Luther „simil justus et peccator”. Intre cele doua, catolicii ar spune ca a fi crestin inseamna a fi fost botezat, si esti un bun crestin in masura in care te conformezi la morala crestina. Crestinii sunt deseori acuzati de ipocrizie, ca nu practica ceea ce predica, dar o doctrina de baza e cea a pacatului originar, conform careia crestinii sunt primii care se recunosc pacatosi.

  8. Ati deschis subiectul meu preferat! Chiar ma gandeam zilele astea ce tampenie ne-a mai lovit.
    As muri si as învia sa o vad pe d-na Dăncila facandu-si cruce înainte de a da o OUG pe justiție în stilul PSD, sau înainte si dupa ședința de guvern.

  9. Nu se spune nimic despre competenţa doamnei Dăncilă. Poate nu posedă?

    Despre vastele sale cunoştinţele ne-a convins doamna Dăncilă însăşi, când ne-a spus că Iranul şi Pakistanul se găsesc în Europa (nici iranienii şi pakistanezii nu ştiau asta),

  10. Dna Dăncilă nu este o persoană religioasă, iar dacă este, atunci e o mare farisee, de vreme ce a votat raportul pro-avort Estrela în Parlamentul european

Dă-i un răspuns lui Cristian Renunțați la răspuns

Please enter your comment!
Please enter your name here

Prin adaugarea unui comentariu sunteti de acord cu Termenii si Conditiile site-ului Contributors.ro

Autor

Virgil Iordache
Virgil Iordache cercetează și predă la Facultatea de Biologie a Universităţii din Bucureşti. Domenii principale de preocupări: ecologie şi filosofia biologiei. Cărţi şi articole în domeniile ecologiei și filosofiei, eseuri filosofice în reviste de cultură. Comentariile si opiniile publicate aici sunt ale mele si nu reprezinta o opinie a Univesităţii din Bucureşti.

Carte recomandată

 

Sorin Ioniță: Anul 2021 a început sub spectrul acestor incertitudini: va rezista democraţia liberală în Est, cu tot cu incipientul său stat de drept, dacă ea îşi pierde busola în Vest sub asalturi populiste? Cât de atractive sunt exemplele de proastă guvernare din jurul României, în state mici şi mari, membre UE sau doar cu aspiraţii de aderare? O vor apuca partidele româneşti pe căi alternative la proiectul european clasic al „Europei tot mai integrate“? Ce rol joacă în regiune ţările nou-membre, ca România: călăuzim noi pe vecinii noştri nemembri înspre modelul universalist european, ori ne schimbă ei pe noi, trăgându-ne la loc în zona gri a practicilor obscure de care ne-am desprins cu greu în tranziţie, sub tutelajul strict al UE şi NATO? Dar există şi o versiune optimistă a poveştii: nu cumva odată cu anul 2020 s-a încheiat de fapt „Deceniul furiei şi indignării“?

 

 

Carte recomandată

“Să nu apună soarele peste mînia noastră. Un psiholog clinician despre suferința psihică” – Andrada Ilisan

”Berdiaev spune că la Dostoievski singura afacere, cea mai serioasă, cea mai adîncă e omul. Singura afacere de care sînt preocupați toți în Adolescentul e să dezlege taina lui Versilov, misterul personalității sale, a destinului său straniu. Dar la fel e și cu prințul din Idiotul, la fel e și cu Frații Karamazov, la fel e și cu Stavroghin în Demonii. Nu există afaceri de altă natură. Omul este deasupra oricărei afaceri, el este singura afacere. Tot omul e și-n centrul acestei cărți. Și lipsa lui de speranță.” Continuare…

 

 

 

Carte recomandată

”Incursiunile în culisele puterii lui Vladimir Putin îi oferă cititorului panorama plină de nuanţe, paradoxuri şi simulacre a unui regim autocratic unic în felul său. Analizele lui Armand Goşu sînt articulate elegant şi se inspiră din monitorizarea directă a evenimentelor, ceea ce ne permite să traversăm nevătămaţi labirintul slav întins între Sankt-Petersburg şi Vladivostok.” (Teodor Baconschi)

Cumpara cartea, 39.95 RON

Daca doriti un exemplar cu autograf accesati linkul acesta

 

Esential HotNews

Top articole

Va ieși sau nu Polonia din Uniunea Europeană? Ultima decizie a Tribunalul Constituțional din Polonia reanimă această dezbatere

,,Nu există o tiranie mai crudă decât cea care se exercită la umbra legilor și cu culorile dreptății” Montesquieu

Cum tac universitățile din România despre vaccinare

Vaccinarea anti-COVID reduce de ~5 ori riscul de a transmite boala și de ~10 ori riscul de simptome grave sau de deces....

Interviu cu soprana Angela Gheorghiu. „În România am învățat o falsă istorie a muzicii, fabricată și comandată.”

Angela Gheorghiu este acum cel mai cunoscut artist român din lume. Notorietate cuantificabilă, clară, neîndoielnică. Prestigiul ei...

Ce înseamnă AUKUS?

Pentru a înţelege contextul semnării pactului AUKUS, este necesar a înţelege contextul relaţiilor dintre Australia şi China. În 2020 relaţiile dintre cele...

Pseudodemocraţie locală, iliberalism şi feudalism politic. Raport anual dintr-un fief PSD

Cu puţin mai bine de un an mă hotăram să fac pasul în politică (într-un micuţ partid local, PACT pentru Galaţi) după...

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro

MIHAI MACI – Cel de-al doilea volum din Colectia Contributors.ro

„Atunci când abdică de la menirea ei, școala nu e o simplă instituție inerțială, ci una deformatoare. Și nu deformează doar spatele copiilor, ci, în primul rând, sufletele lor. Elevul care învață că poate obține note mari cu referate de pe internet e adultul de mâine care va plagia fără remușcări, cel care-și copiază temele în pauză va alege întotdeauna scurtătura, iar cel care promovează cu intervenții va ști că la baza reușitei stă nu cunoașterea, ci cunoștințele. Luate indi­vidual, lucrurile acestea pot părea mărunte, însă cumulate, ele dau măsura deformării lumii în care trăim și aruncă o umbră grea asupra viitorului pe care ni-l dorim altfel.” – Mihai Maci Comanda cartea cu autograful autorului. Editie limitata.