vineri, martie 29, 2024

„Ne batem ca dihorii într-un sac”. Lupta pentru buget, momentul adevărului în UE-27

Puncte cheie:

  • Recentul summit de la Bruxelles a eşuat categoric (în sensul că a fost departe de orice şansă de reuşită) în a găsi consensul politic între contributorii neți şi beneficiarii neți din Uniunea Europeană. Deşi se discută cel puţin din timpul Preşedinţiei Române a Consiliului UE, cu continuare în preşedinţia finlandeză şi apoi în cea croată actuală, tema Cadrului Financiar Multianual 2021-2027 abia acum dă semne că devine o problemă acută, luată în serios de liderii europeni. Vorbim de o sumă orientativă de circa 1100 miliarde de Euro, care poate varia cu 50-70 de miliarde în sus sau în jos;
  • Nu s-a găsit deocamdată formula unanim acceptabilă pentru adoptarea CFM, practic „Constituţia financiară” a Uniunii în următorii şapte ani, fără de care funcţionarea blocului european devine imposibilă. După cât de îndepărtate au fost unele de altele discursurile politice de la Bruxelles zilele trecute, criza bugetului va fi lungă iar negocierile decisive par că se vor desfăşura, de fapt, în noiembrie-decembrie, ca de obicei în ceasul al doisprezecelea. Soluţia va apărea, în opinia mea, abia spre finalul preşedinţiei germane;
  • În esenţă, cei care primesc tradițional mai mult decât contribuie, grupați sub denumirea “Prietenii coeziunii” (17 state, din care 15 au semnat o declarație comună pe 1 februarie în Portugalia), doresc creşterea bugetului UE-27 pe seama creşterii contribuţiilor statelor membre la un nivel care să compenseze golul de circa 75 de miliarde de Euro de după ieşirea Marii Britanii. Propunerea beneficiarilor neţi este ca nivelul contribuţiei să fie de minim 1,1% din venitul naţional brut, în timp ce patru contributori neţi (grupul „Frugal Four”) doresc scăderea nivelului contribuţiei statelor membre la 1% din VNB, adică o abordare austeră, care i-ar dezavantaja bineînţeles în primul rând pe cei din prima categorie și cărora le-ar scădea în ansamblu fondurile alocate, faţă de perioada 2014-2020;
  • Germania și Franța încearcă – deocamdată fără succes – să medieze între „Prietenii coeziunii” și „Cumpătați”, fără să debordeze de entuziasm pentru creșterea bugetului (fiind ele însele net contributoare) dar în acelaşi timp, ca puteri politice de frunte ale Europei integrate, având totuși interesul de păstrare a unei Uniuni funcționale și articulate. Comisia Europeană a propus 1,11%, mizând probabil pe un 1,1% la finalul negocierilor între state, iar Parlamentul European, cel mai generos dintre toate structurile europene (neavând responsabilităţi executive), a propus un nerealist 1,3%;
  • Încercând un compromis între cele două opțiuni divergente, Președintele Consiliului European, belgianul Charles Michel a propus 1,074% (1094 miliarde de Euro), propunere respinsă însă de ambele grupări, fiind considerată prea mare de către „cumpătați” și prea mică de către „prietenii coeziunii”;
  • Dincolo de aceste cifre, care îşi au relevanţa lor (limitată), mult mai importantă pare a fi acum confruntarea patognomică între bogaţii şi „săracii” UE, desolidarizarea statelor dezvoltate din nord-vestul continentului (până la Austria inclusiv) de economiile postcomuniste aflate la periferia răsăriteană a Uniunii şi de cele tradiţional asistate din sudul Europei, de la Portugalia până la Grecia;
  • Practic, asistăm la o „deconstrucţie” cultural-politică a UE pe aliniamentele şi decalajele istorice de dezvoltare Nord-Sud şi Vest-Est, şi la observaţia destul de descumpănitoare că deceniile de integrare europeană tot nu au reuşit să şteargă diferenţele între naţiunile performante şi cele cu rezultate slabe şi mediocre. O analiză recentă arăta că, după aproape 40 de ani de la aderarea Greciei şi cu toate sumele fabuloase primite de Atena, decalajele între țara mediteraneeană şi Olanda au rămas (aproximativ) la fel de mari, convergențele fiind parțiale și doar pe câteva aspecte punctuale, ca să nu mai vorbim de falimentul mascat al statului elen în 2011-2012;
  • Totul e relativ, ar spune însă reprezentanţii unor state cu adevărat sărace de pe alte continente, cărora gâlceava unor ţări cu niveluri atât de înalte de bunăstare economico-socială li se pare un moft faţă de problemele majore ale naţiunilor din Africa, Asia-Oceania sau America de Sud. Sunt, într-adevăr, lumi diferite, dar asta nu înseamnă că dezacordurile celor din lumea bogată nu sunt reale şi nu pot pune probleme serioase pentru continuarea Proiectului European, având în vedere pretenţiile tot mai înalte ale europenilor, instalarea unui climat de nesiguranţă care favorizează egoismul statelor membre şi mai ales impactul nociv al populismelor naţionale din spaţiul occidental;
  • Pentru UE, se întâmplă ca negocierea internă a bugetului 2021-2027 să se suprapună cu negocierea externă a Acordului post-Brexit cu Marea Britanie, două teme extrem de dificile la Bruxelles, cu mari consecinţe financiare şi politice pentru viitorul Uniunii. Berlinul şi Parisul, componentele esenţiale ale motorului Proiectului European, încearcă să intermedieze între cele două opţiuni divergente din UE (structurate în două grupuri rivale bine definite) dar în acelaşi timp să gestioneze eficient discuţiile dure cu Londra. Este un an cu adevărat crucial pe agenda diplomatică de la Bruxelles;
  • Pentru România, aflată bineînţeles în grupul celor care doresc creşterea bugetului, impasul UE nu este deloc de bun augur, arătând cât de fragilă este până la urmă perspectiva de continuare a coeziunii europene şi bunăstării pentru toate cele 27 de ţări rămase în formula integrată. Integrarea europeană a apărut ca un proiect al păcii, pe ruinele războiului şi din teama repetării conflictelor devastatoare între statele de pe continent. Cât timp au trăit supravieţuitorii războiului şi amintirile lor, UE nu a avut nicio problemă în a se legitima. Odată uitată motivaţia fundamentală a Proiectului European de către generaţiile lipsite de memoria războiului şi de dimensiunea istorică a culturii politice, captive în bule isterice de pe Facebook şi esenţialmente inculte, vechile falii civilizaţionale, politice, economice şi culturale de pe continent par nu numai că au supravieţuit politicilor de integrare, coeziune și dezvoltare regională ale UE dar reapar acum la suprafaţă, mai ascuţite, mai tranşante şi mai agresive ca oricând. Populismele naţionale din prezent sunt expresia mizerabilă a manipulării electorale a amneziei istorice şi inculturii politice crase a unor largi segmente ale populaţiei, care refuză să mai citească (evident, ne referim la cărţi, nu la Facebook şi alte reţele sociale), complăcându-se într-un confort material superficial şi limitându-şi gândirea politică la clişee naţionaliste de doi bani. Şi în Vest, şi în Est.

„Ne batem ca dihorii într-un sac” (1), declară un diplomat european sub protecţia anonimatului, sugerând atmosfera deloc onorabilă în care se discută acoperirea golului de aproximativ 75 de miliarde de Euro de după Brexit. Pentru cine are un minim simţ cultural-politic al Europei, dincolo de informaţiile economice statistice, împărţirea statelor UE în cele două opţiuni divergente în raport cu adoptarea bugetului 2021-2027 este mai mult decât sugestivă, anunţând totodată principala provocare la adresa Proiectului European pe termen mediu și lung: desolidarizarea ţărilor bogate de cele mai puţin dezvoltate, care nu ţin pasul și au nevoie de asistența primelor. Anticipez că problema se va accentua odată cu generaţiile politice următoare și la un moment dat ar putea să se dovedească fatală Uniunii Europene, dacă nu se va găsi o soluţie pentru restrângerea populismelor naţionale.

Pe de o parte, grupul „Frugal Four” (Cumpătaţii), adică Olanda, Suedia, Danemarca şi Austria, promovând o viziune austeră asupra bugetului UE, nu sunt de acord cu creşterea contribuţiilor celor 27 de state rămase după plecarea Marii Britanii, pledând pentru (doar) 1% din venitul naţional brut. Într-o scrisoare publicată în Financial Times în zilele summitului, cancelarul austriac Sebastian Kurz afirmă că, în ritmul de până acum, „se va ajunge curând ca 75% din plăţile nete spre bugetul UE (n.a.: diferenţa între contribuţiile totale şi beneficiile totale) să fie suportat de cele patru ţări ale noastre plus Germania.” (2) Întâmplător sau nu, cele patru state favorabile austerităţii bugetare europene sunt şi cele care au exprimat de-a lungul anilor rezervele politice cele mai mari faţă de acceptarea României şi Bulgariei în nucleul central al UE, fie că ne referim la Spaţiul Schengen, fie la alte formate ale economiilor dezvoltate. Nu este greu să observăm că este vorba de ţări cu niveluri foarte înalte de viaţă, în care au apărut şi s-au dezvoltat politic în ultimii ani platforme naţionaliste şi populiste, care au promis alegătorilor mai mult protecţionism economic şi reducerea influxului de străini pe teritoriul lor.

Pe de altă parte, lista grupului Prietenii coeziunii ne spune, şi ea, multe despre faliile Europei, căci ce altceva dacă nu mulţimea ţărilor periferice din sud şi est, care au avut de la momentul aderării nevoie şi au şi în prezent nevoie să fie asistate, o reprezintă asocierea guvernelor Bulgariei, Cehiei, Ciprului, Croației, Estoniei, Greciei, Ungariei, Letoniei, Lituaniei, Maltei, Poloniei, Portugaliei, României, Slovaciei şi Sloveniei?

Spania şi Italia, deşi formal membre ale grupului (într-un format iniţial de 17), au refuzat să facă şi să semneze în această lună declaraţii de solidaritate pentru creşterea bugetului UE alături de celelalte 15 state, deşi Madridul şi Roma sunt tradiţional mai apropiate politic de Prietenii coeziunii decât de Frugali, aflându-se în general pe media europeană şi într-un relativ echilibru între contribuţii şi beneficii. Motivul pentru care Italia şi Spania nu au semnat alături de cei 15 este, se pare, teama că datoria publică uriaşă pe care o au (mult peste nivelul propriului GDP) s-ar putea să le facă dependente curând de ajutorul Germaniei şi al „frugalilor”, dar nu neapărat pentru fonduri de coeziune, de care nu mai sunt atât de interesate ca în urmă cu 20-30 de ani, ci pentru o (re)finanţare masivă a datoriilor pe care le au. Alte state membre, precum Belgia, Finlanda, Republica Irlanda etc., care au beneficiat masiv în trecut de fonduri europene dar în prezent sunt cuprinse de „febra protecţionismului” din politica internă, au preferat să nu adere la niciun grup.

Poziția comună a Germaniei și Franței va conta mult în decizia finală. Franța nu este interesată de fondurile de coeziune dar este interesată de fondurile pentru agricultură. Având în vedere că preconizata reducere de 90 de miliarde include, la pachet, fondurile de coeziune și fondurile pentru agricultură, nu va fi acceptată de nucleul franco-german. Încercarea de atragere a Poloniei în nucleul central al UE, pentru a facilita adoptarea altor reforme de interes pentru Paris şi Berlin, anunţată recent de preşedintele Macron, îi va determina pe francezi şi germani să ţină cont de opoziţia puternică a Varşoviei faţă de austeritatea bugetară europeană.

Cel mai probabil, criza bugetului 2021-2027 va fi rezolvată în ultimul moment, printr-un compromis situat între 1 și 1,1% (se pare, undeva spre 1,05-1,06%), care nici nu va mulțumi pe deplin vreunul dintre grupuri dar nici nu va crea sentimentul că cineva a pierdut complet bătălia. Se va încerca apoi să se dea satisfacţie ţărilor nemulţumite de CFM prin finanţări crescute pe domenii sensibile pentru ţara respectivă, pentru ca liderii naţionali din Consiliul European să poată totuşi să „livreze” un succes pe plan intern.

UE va supravieţui şi acestei crize, chiar dacă faliile vor fi mai adânci ca oricând de la începutul integrării europene. Dar soluția va fi temporară, dacă tendințele politice din ultimii ani se vor menține. A devenit cât se poate de limpede că motivaţia fundamentală a păcii, libertăţii şi dezvoltării, care a întemeiat Proiectul European în deceniile de după război, şi-a epuizat puterea de convingere în faţa unor generaţii inculte politic şi istoric, necesitând o reargumentare şi o relegitimare corespunzătoare anilor ‘20 ai secolului XXI.

Dilema este însă legată de mesajul şi de limbajul acestei refondări. Căci dacă ne propunem reargumentarea şi relegitimarea UE în limbajul minimal şi tâmp al Facebook-ului sau al altor reţele făcute pentru cei care nu au răbdare sau pur şi simplu nu mai pot să citească un text mai lung de 10 cuvinte fără să vadă şi o poză, adică o reargumentare care să prindă la cei care nu citesc cărţi (şi care sunt, de bună seamă, în majoritate), riscul este să clădim un „soclu de carton” pentru Proiectul European, care să se înmoaie la prima ploaie, sau să ajungem să cântăm o manea a Uniunii Europene, atât în Est cât şi în Vest, de teamă să nu ne fure naţionaliştii publicul cu manelele lor mânioase, care le par astăzi unora mai tari şi mai catchy. Şi atunci să nu mai înţelegem noi, ceilalţi, ce rost mai are să „ne batem ca dihorii într-un sac”.

NOTE__________________________

1 https://www.theguardian.com/world/2020/feb/16/stressed-heads-to-start-brussels-budget-talks-post-brexit

2 https://www.ft.com/content/7faae690-4e65-11ea-95a0-43d18ec715f5

Distribuie acest articol

52 COMENTARII

  1. Pe termen lung, nu am nici cel mai mic dubiu ca UE dispare. Marea hiba a acestui proiect este utopia lui de a pune chipurile la masa cu asa-zise drepturi egale pe bogatii si pe saracii continentului, pe ideea ca banii pe care ii aloca primii via bugetul UE oricum se intorc la bogati in conditiile in care saracii sunt doar o piata de desfacere a primilor, iar consumul lor e practic finantat de catre bogati in schimbul resurselor si activelor strategice.
    Pe termen scurt, bogatii si saracii din UE, care inseamna doua mase aproape egale in jurul a 250 mil. oameni fiecare sunt prinsi intr-un mariaj nefunctional, din care si unii si altii vor sa scape, dar nu au o optiune mai buna.
    Cred ca noile tratate comerciale al caror punct de pornire este Trump vor remodela si UE, care este o excelenta piata economica si un imens fiasco politic si militar. Cred ca bogatii vor schimba regulile la un moment dat in comertul cu saracii, iar la un moment dat dupa ce UK va demonstra ca a facut alegerea corecta cu Brexit, vor fi si alti bogati care vor exita uniunea.
    In acest moment, exista 3 economii bogate in Europa in afara UE – UK, Elvetia si Norvegia, care par enclave, dar economiile din nordul europei le este cel mai usor sa se rupa de restul continentului si sa mearga pe vechile mecanisme AELS impreuna cu UK.
    Cum am fost sigur si s-a confirmat ca Trump va castiga alegerile din 2016, ca UK va vota Brexit, ca pentru Merkel dosarul imigratiei ii va fi fatal si ca Macron se va dovedi un mare fassss, la fel de sigur sunt ca Trump va castiga al doilea mandat fara probleme in US, ca UK va performa in beneficiul ei si nu al altora in mai putin de un deceniu, ca UE se va dezintegra.
    Sunt uimit ca mai exista totusi opinii care arata ca nu inteleg noua realitate in care traiesc de ani buni, si anume cea in care facebook si alte retele sociale au un rol mai puternic decat educatia formala pentru noile generatii, care produc si consuma informatii mult mai rapid decat vechile generatii. asta vine cu un grad mai mare de autonomizare a individului in societate, cu luarea mai rapid a unor decizii strategice radicale, de asta vedem multe realinieri si pe scena globala. dar nimic in afara firescului.
    ca uk e mai aproape de us decat de ue se stie dintotdeauna, ca rusia si china sunt competitorii naturali ai occidentului e stiut de secole, ca europenii au incercat diferite aliante/grupari de-a lungul secolelor fara sa reziste in timp este iar stiut.

    • @Biz Da, insa sa stiti ca nu Bruxelles-ul ar fi putut sa ne scape de coruptie, din pacate. Romania este corupta pana-n maduva oaselor si de aceea nu a reusit sa ajunga din urma statele vestice. De ce Polonia a reusit sa atraga toate fondurile UE si sa-si dezvolte infrastructura? Au doua tipuri de autostrazi astazi: una cu limita de 130km/h, iar alta retea de autostrazi cu taxa unde limita este 190. Intr-un fel, vesticii au dreptate: trecem la next level, adica comuncatii, robotica, tehnologii inalte, spatiu, sateliti, etc. si ne concentram mai putin pe agricultura, drumuri si retele de apa si canalizare. Astea trebuiau demult realizate daca nu aveam atata coruptie si am fi votat mai bine. Pentru statele vestice nu se mai justifica fondurile UE pentru astfel de infrastructuri de baza, iar statele net contributoare nu mai vor sa bage iarasi bani in cele estice. Ok, eventual Franta are interese in agricultura, dar acest lucru se justifica. Ganditi-va doar la cate produse sunt acolo (branzeturi, vin, carne, etc). Asta este realitatea dura, nu am reusit nimic in 20 de ani de integrare, iar copiii nostri inca mai cad in toaletele din fundul curtilor si mor acolo. UE nu putea sa ne bage pe gat bani europeni cu forta, atata timp cat nu doream acest lucru si atata timp cat acesti bani nu puteau fi sifonati.
      Da, pobabil ca Europa se va schimba radical in viitor si nu neaparat in bine, insa asta nu ar trebui sa ne bucure asa de tare.

      • „Asta este realitatea dura, nu am reusit nimic in 20 de ani de integrare”.
        Fata de anul 2007 Romania are:
        – PIB dublu
        – valoarea comapaniilor listate la bursa mai mult decat dubla
        – salariul mediu triplu
        – de aproape 4 ori mai multi kilometri de autostrada
        Si in urmatorii ani va avea si o aramata mai moderna.

        Diferenta fata de Polonia, Cehia, Slovacia etc. e ca economiile lor au mers prost pe vremea comunismului, dar nu ca a noastra dirijata de marele carmaci, si apoi, la ei n-au urmat la conducere FSN-istii aparati de mineri.

        • Aici nu e vorba despre motivele situatiei care în mare parte sint reale, ci de situatia în sine! Daca nu merge, nu merge.

      • „…ne concentram mai putin pe agricultura, drumuri si retele de apa si canalizare”
        Intradevar robotii si satelitii n-au nevoi, nici sa manace, nici sa-si rezolve nevoile fiziologice.
        Ce facem cu cei care totusi mai vor sa manace si unde ajung toate dejectiile umane fara infrastructura necesara, next level nu inseamna sa renuntam, din contra altfel de apuca tot felul de nebunii.

        • Romania avea pib de 175 mld USD in 2007, in 2018 a fost de 239.

          Pana la dublu mai e mult, e o crestere de 39%.
          O performanta cu 8% mai buna decat Belarus care nu e membru UE.

  2. Piata Comună și Uniunea Vamala în UE/CE funcționează de la început până azi. Aderarea statelor din est 2004/2007 a schimbat relația față de „principiile normative constitutive comunitare” CE/EWG/UE. Proiectul din 1957 a fost un proiect vest.

    ….”… motivaţia fundamentală a păcii, libertăţii şi dezvoltării, care a întemeiat Proiectul European în deceniile de după război, şi-a epuizat puterea de convingere…”…

    Un numitor comun est- vest și nord-sud în UE.27 rămâne de găsit. Conflictele de interese de la început 1957 au rămas în mare parte aceleași. Franța cere poziția de leader necontestat care își impune conceptul politic în părțile esențiale. Franța cere „protecționism și subvenții agrare” în continuare. RFG are ca strategie „export”, strategie care se clatină azi din cauza crizelor între SUA-China și SUA-UE în domeniul vamelor. Au intervenit conflicte de interese noi. Estul a refuzat la Bratislava 2016 respectarea și preluarea „principiile normative constitutive comunitare” CE/EWG”. Scindarea est -vest a început în est. Are consecințe?

    1: UE.27 nu are o politică externă comunitară. Reprezentantul Josep Borell nu are nimic de spus nimănui pe lume. UE nu va avea o politică externă comunitară încă mult timp, cel putin atâta timp cât „unanimitate de voturi în consiliul ministerial al șefilor de state” va fi valabil ca până acum.
    2: UE.27 nu are și nu va avea o apărare militară cu scut nuclear propriu încă 20 sau 30 de ani. Nimic nou.
    3:Certurile pentru budget sunt starea normală în UE. Nu e nimic nou. Nu poate fi vorba de bani la 1% BIP cât este budgetul UE.27. La un budget de 140 miliarde Euro pe an nu poate fi vorba de bani. In budgetul 2021- 2028 lipsesc cele 7 miliarde Euro contribuții britanice pe an, e vorba deci de ca. 75 miliarde Euro. O bancă globală are o cifră de afaceri de ca. 1.500 miliarde Euro pe an. Fondul Blackrock a colectat 7.000 miliarde Dolari și le investește la burse. Despre bani se discută altundeva, în directoratele băncilor globale și în marile Hedge Fonds, mai puțin la Bruxell/UE. Aici e vorba de bani mărunți. UE.27 nu e în pericol.
    4: Cerințele farnceze din partea lui E. Macron numite „suveranitatea” UE.27 sunt retorică franceză excelentă fără rezultate 2017-2020. Digitalizarea, tehnologia IT/G5 este o problemă de rezolvat. Numai 4 % din datele în UE.27 sunt pe calculatoare, pe servere europene. 96% sunt pe servere SUA sau chineze. Avans tehnologic nu se poate obține prin ședințe cu „unanimitate de voturi în consiliul ministerial al șefilor de state”. Franța a început cu conceptul „UE cu două viteze” întroducând impozit pe digitalizarea pentru compeniile americane. Conflict de interese Paris- București s-a constatat 2019 la votul decisiv în privința impozitelor pe transactiuni la bursă și impozit pentru marile companii americane în internet/digitalizare.

    Bucureștiul are de ales …..

  3. Pai dumneavoastră spuneți că Greciei i s-au oferit timp de 40 de ani bani incontinuu – și cu toate acestea decalajul față de Olanda este același. De ce atunci să plătească Olanda de acum încolo încă și mai mult!? Poate vi se pare de neimaginat dar sunt convins că și Olanda are problemele ei ptr care are nevoie de bani! Ba chiar și Germania: sunt o grămadă de orașe și comune în Germania, cu Berlinul in frunte, care sunt in faliment! De ce sa dea Germania bani in plus cadou Greciei în loc să dea banii ăia propriilor administrații locale ptr a le scoate din faliment!?

    • @Liviu – pentru că Grecia cumpără cu banii respectivi submarine fabricate de firme germane. Când Strabag construiește autostrăzi în România, unde se duc banii în realitate? :)

      • @Harald

        „pentru că Grecia cumpără cu banii respectivi submarine fabricate de firme germane.”

        Grecia a cumparat si F16 cu banii contribuabililor din vestul UE (care-i baiul?) In fine, copii de suflet a juntei de odinioara au cumparat echipamente (de la toti;) si au trait pe picor mare, pensii si salarii grase, etc… cu ajutorul celor care i-au indopat cu obligatiuni-bogus (emise de Lehman Bros’ & Co;) ajutandu-i astfel sa-si falsifice bilanturile.
        ––––

        „Când Strabag construiește autostrăzi în România, unde se duc banii în realitate?”

        Un 80% se duce pe materiale de constructii (din Ro), salarii, impozite pe salarii, contributiile la casele de pensii si de sanatate, combustibili /energie, consultanta legala, spagi, etc. O parte din rest se duce pe taxe si impozite (inclusiv pe dividende) si probabil un 10-15% se duce in Austria (in cazul in care dividendele nu sunt reinvestite). Asadar, grosul ramane in Romania.

        P.S. Cum ramane cu sutele de milioane luate in fiecare an de la gura sarmanilor (contribuitori si ei la buget prin taxa cea de toate zilele- TVA) care se scurg in buzunarele bastanilor si a baietilor destepti (contractorii companiilor de stat gen Complexele Energetice, CFR Marfa, Hidroelectrica, etc)?

        • Besides the brand name STRABAG, the group also appears in Romania under the corporate names ARL, BHG, CARB SA, BITUNOVA, DRUMCO, MINERAL, SAT, STRABAG Facility Management, TPA, ZÜBLIN and DYWIDAG.

          • @Harald
            Si de ce firmele din Grecia nu ar construi ele submarinele Graciei?!? Ce le retine? Sunt super-specialiste, au personal teribil de calificat…. Nu?!?

            Au trecut 30 de ani. Timp suficient ca N firme de constructii din Ro. sa aiba experienta majora in constructii de drumuri si poduri. Ca vorba aia: au construit/reparat in nestire toate strazile, drumurile judetene, comunale etc. Exemplu clasic: TelDrum….
            Ce le retine sa castige (PE BUNE) licitiatiile privind autostrazile (macar cele din Ro.) ?!? Ah….sunt niste probleme?!? Urmaresc mai mult niste Lamborghini, Ferarri&co din contracte de unde fac 50-50 cu cei care semneaza contr.?!?!
            Ah, nu e adevarat!! Nemtii astia, austriecii ne persecuta rau de tot.
            Si constructorii de automobile din UK tot de nemti au fost persecutati de au disparut cu totii si nu mai e niciunul din UK. Nu?!? Au umblat nemtii astia cu fofârlica si dezvoltarea pe șest la mica ciupeală….
            Te rog vino cu argumentul chiriilor platite de ofiterii americani detasati in DE….si cu Marshall Plan. Astept cu viu interes.

      • @Harald

        Grecia a cumparat si F16 pe banii contribuabililor din vestul UE (care-i baiul?;) Grecii au cumparat echipament de la toti, au trait pe picior mare (salarii si pensii grase) cu ajutorul celor care i-au indopat cu obligatiuni-bogus (Lehman Bros’ & Co) aujutand-i indirect sa-si falsifice bilanturile. Acum platesc pretul (si mai trebuie sa traga vreo 20 de ani pana ies din mizeria in care au intrat).

      • @ Harald
        „Când Strabag construiește autostrăzi în România, unde se duc banii în realitate? :)”

        circa 80 % se duc in Romania pe materiale de constructii, transport, cheltuieli cu angajatii (salarii, impozite pe salarii, contributiile la casele de pensii si de sanatate) consultanta legala si semi-legala (spagi) etc. Casitgul sa impoziteaza, inclusiv dividendele (un 10%) care se duc in Austria in cazul in care nu sunt reinvestite.

        • @RenewEurope – asta doar în poveștile tale pro-bruxelleze. În practică, lucrările sunt efectuate de mici subcontractori români, la o treime de preț. Și nici măcar aceia nu sunt plătiți la timp de câștigătorul contractului.

  4. Dilema este simplă: Utopia SAU Banii?
    Brexitul a lăsat în urmă o bombă cu ceas. Dacă ar fi să analizăm declaraţiile lui Macron şi situaţia internă din Germania, am putea spune că Utopia numită UE este în cea mai mare dificultate de la înfiinţarea ei. Deja există o luptă pentru putere şi pentru supremaţie de rău augur. Mai ales că apar contradicţii teribile precum.
    – contradicţiile Nord-Sud şi Est-Vest
    – contradicţii pro/ contra SUA+UK+NATO
    – contradicţii pro/ contra Rusia
    Şi peste toate, încetinirea creşterii economice, deci problema banilor. Care bani n-aduc fericirea Utopiei, ba dimpotrivă….
    Salut revenirea la luciditate a pro-europeanului domn Valentin Naumescu. Care, totuşi, ar trebui să analizeze şi planul B, ca răspuns la din ce în ce mai posibila întrebare: şi dacă UE nu va mai exista? A considera numai că UE este eternă şi cea mai bună din Lumile posibile este, cel puţin pentru mine, o eroare de analiză.
    A rămâne cramponaţi într-o idee fixă, fie ea şi frumoasă, nu este prea inteligent. Lumea se schimbă mai repede decât ideile noastre.

  5. Statele din Nord-Vestul UE nu vor putea sa faca opinie separata fara Marea Britanie si nu vor avea suficienta putere financiara si economica pentru a-si forma singure o zona a lor economica. Asadar, fie proiectul european continua in forma actuala, fie nu va mai exista deloc. Europa vitezelor este un proiect irealizabil la momentul acesta fara UK. Din pacate toate aceste „falii” intre EST-VEST aparute recent, toate aceste dispute politice la nivel european privind bugetul, precum si faptul ca exista inca diferente uriase intre statele din Sud-Est si cele din Nord-Vest, ne confirma faptul ca proiectul Uniunii Europene a esuat. La un moment dat, cineva ar trebui sa afirme oficial acest lucru pentru a nu mai trai intr-o perpetua minciuna.

    • @jay
      Faptul ca de 2 secole jumate se mentin diferente uriase intre statele din mid-west si cele fondatoare inseamna ca proiectul US a esuat?!?
      Permite-mi niste intrebari ipocrite si falacioase, dar care ilustreaza f. bine aceasta modalitate de a pune problema.
      Ce sa zica Georgia, Mississippi, South-Carolina despre dezvoltarea actuala a Californiei, Texas, Florida?!? Sa dea vina pe statul federal spunand ca se razbuna pentru trecutul secesionist?!? Ca le-a furat cea mai buna/educata parte a populatiei pentru a o incuraja sa emigreze in CA, TX, FL in dauna statelor de bastina care a format-o?!?
      Sa aduca proba in sprijinul unui asemenea narativ faptul ca ele aveau o economie importanta pe cand TX nu era decat un desert mexican iar CA un teritoriu cu valoare zero/aproape zero?!? Uite unde ne-a dus acest stat federal asupritor, aceste state dusmane costiere…..Uitati unde ne aflam noi ! US a esuat…..ar putea zice, usor, orice populist.

      Trecand in registrul serios.
      In cazul nostru, al UE, disparitatile erau presupus a disparea intr-un timp asa de scurt?!? Poate la scara unei vieti umane nu e scurt deloc. Sunt de acord. Dar statele dezvoltate ar trebui sa stea pe loc ptr.a fi ajunse de Grecia, Ro, BG, etc?!?
      Dezvoltarea depinde de constructia europeana UE?!? UE conduce direct tarile din sud-est?!? Uitam de aspectele politice interne si de „traditiile” culturale (atat de prezente si astazi) bine evocate de Caragiale ?!?

  6. 1.trebuie sa fii tampit si ticalos sa vrei mai mult acum,dupa iesirea uk din gasca.
    2.e corect 1% si atat.poate ar fi de trecut cifra asta magica si in tratatul european.
    3.la munca nu la spart seminte ”prietenii coeziunii”.Nu-ti place iesi din ue si du-te dracului .rosu sau galben .Sau stai capra la seicii urat mirositori
    4.La coana UE trebuie reforme inclusiv reinstituirea frontierelor pazite cu graniceri si dupa caz cu garduri electrificate, scannere la containere.Odata cu libera circulatie a persoanelor mai circula si alte ”chestii”liber.Popoarele europene oricat de iubitoare de democratie si libertate arfi s-au saturat de nepoftiti pe capul lor.Si daca te saturi votezi cu populistu care distruge ideeea europeana. Studiu de caz -Salvini care va castiga alegerile italiene si va incerca sa scoata italia din UE

  7. „Ne batem ca dihorii într-un sac”

    Păi, de ce oare Polonia nu este alături de statele estice?

    A făcut ea, oare, reformele necesare, iar economia sa este prosperă? Asta o fi explicația. Doar că la respectarea principiilor statului de drept mai are de lucrat…

    Nu cred că dihorii diplomatului european sunt cea mai bună comparație. De fapt, cei care au gândit și înfăptuit politicile de coeziune sunt cei care ar trebui să vorbească acum.

    În vreme ce statele europene pun în operă prevederile Pactului ecologic, România și Bulgaria (ca elocvent exemplu) nu au infrastructură esențială. De ce? Păi, pentru că s-a furat în neștire.

    Cum s-a ajuns la guvernarea cleptocratică ce a capturat statul și jefuiește națiunea română de 30 de ani? Simplu, așa au vrut și vor în continuare românii! Cum de vor românii să fie furați și votează împotriva intereselor proprii?! Păi, manipularea bine făcută este întotdeauna eficientă.

    Dihorii din sac sunt o metaforă jignitoare. Statele înapoiate din S-E Europei au nevoie de bani pentru dezvoltare, iar fără infrastructură, nu o vor avea. Și interesul este comun. Dezvoltarea statelor sudice este în folosul întregii UE.

    Doar că este nevoie ca Europa să fie mai atentă și cu mult mai activă pentru ca să nu-i fie furați banii…

    Citeam cu ceva timp în urmă într-un articol al UK Aid, dacă nu greșesc cumva, că pentru fiecare liră alocată ajutorării statelor africane mai sunt cheltuite încă două pentru ca ajutorul să ajungă efectiv la beneficiari.

    Despre asta este vorba… Despre eficientizarea politicilor și strategiilor de coeziune. Nu este suficient să existe fonduri. Este necesar ca ele să fie investite eficient, iar birocrații de la Bruxelles și-au imaginat că izolând statele UE ineficiente, ele se vor eficientiza singure.

    Altfel, ne vom trezi că firmele olandeze, spre exemplu, vor lucra în România pe șpagă, la fel precum firmele românești.

  8. Ce s-ar face Austria fara gazele lui Putin si petrolul rusesc si romanesc? Ca ceasuri si vaci mov nu fac, banci renumite nu au si nici iesire mare; iar industria lor e mult in urma celei bavareze!
    (au un singur spital in care se trateaza cei care nu au incredere in spitalel nationale?
    Si ce sa facem noi cu fondurile alea cand pana azi n-am reusit sa abSorbim decat vreo 10 MILIARDE din cele 30 alocate? Macar daca le-am putea accesa pana la finele anului viitor, ca sa ne mai diminuam din deficitul bugetar prognozat ciugulind pe cele mai ieftine care nu implica o participare bugetara mare proprie. (peste 22 luni, daca am absorbi 20 de MILIARDE am putea sa ne declaram satisfacuti!
    Chiar asa, cat % din fondurile de coeziune alocate, de cand suntem membri, am reusit sa absorbim de cand am devenit membi si care au fost performantele celorlalti care au beneficiat de ele? (am citit undeva ca Spania a absorbit si 110% din fondurile alocate la un moment dat)

    • Polonia a reușit să absoarbă fonduri, iar la ei n-a fost niciun fel de criză în 2008 – 2010. Impresia mea ar fi că problema de bază e alta: neavând industrie românească, n-are cine să cointereseze politicienii și funcționarii români. Că Lafarge n-o să dea șpagă ca să se construiască autostrăzi.

      • @Harald

        Polonia si Ungaria, pe de-o parte au facut reforme administrative ceea ce a dus la descentralizarea absorbtiei fondurilor europene, iar pe cealalta parte au promovat atragerea investitiilor straine. Lor nu le-a fost frica de investitori straini… dimpotriva i-au periat, i-au masat si le-au pus covorul rosu. Bravo lor, au fost destepti (au cules fructele) si astazi au cu ce se lauda (infrastructura pusa la punct, cercetare, productivitate, GDP /capita, etc).

        P.S. Romanii (in frunte cu fosila pecerista Isarescu) au ramas la nationalismul primitiv de grota… cu teama in oase ca vin „strainii” sa-i exploateze si sa le care pamantul in spate (cu sacul:)))

  9. Dar oare mai exista piata europeana fara Eu? De ce am accepta noi produse ale unei economii dezvoltate si bine subventionate in concurenta cu produsele autohtone?
    De am accepta de exemplu produse agricole olandeze. Sau de ce sa exportam busteni si sa importam mobila. La petrol la fel vezi mareata austrie.
    In acordul Canada-EU se stabileste o limita a importurilor de carne de vita pentru a proteja economia europeana. De ce nu am face si noi la fel in detrimentul produselor vestice?
    In concluzie frugalii sau austerii nu fac multi bani doar pentru ca au o economie dezvoltata dar si pentru ca au oportunitatile unei piete libere si reglementate la nivel european dar cu discountul adus de economii de frontiera.
    In US, exemplu dat mai sus, se platesc taxe federale iar banii se distribuie si in dakota, iowa sau Louisiana chiar daca sursa e clar new-york, california sau texas.

    • Competitia economica libera este preferabila altor forme sau dorim sa revenim la ceva de care abia am scapat, economiile de frontiera fiind primele care profita de acesta liberate.

    • Mai usor cu pianul pe scari cu comparatiile cu SUA. Statele americance nu pot fi comparate de nici un fel cu judetele din Romania. Statele au propriul lor sistem de taxare, in majoritate venind din taxele pe venit si proprietati altele decat cele imobiliarea (astea merg la comunitatile locale, echivalentul judetelor). Banii federali sunt distribuiti numai pentru programe federale, nu sunt dati discretionar statelor bazat pe nevoile lor. Asta nu inseamna ca statele nu primesc ceva. Primesc finantare pentru autostrazi si cai ferate inter-statale, baze militare, parcuri nationale, si alte cele de interes federal, insa guvernul federal decide unde se duc banii federali.

      • @John Doe

        Wow!! Comentariul tau sintetizeaza magistral (fara mistocareala) cum functioneaza UE. Similar pana spre identic. Deosebirile sunt, doar, de nuanta.
        De ce US functioneaza asa cum ai descris tu?!? Pai din ratiuni de urmarie a coeziunii economico-sociale. And that’s it !!!
        Evident ca la momentul formarii Uniunii Americane existau disparitati intre coloniile fondatoare. Le-a impiedicat asta sa formeze US?!? Rand pe rand celelalte territories au aderat la US. Care era/este disparitatea intre Idaho, Montana, Wyoming, Oregon si NY?!? Le impiedică ceva sa share the same $ ?!?
        La fel ca US statele europene au propriile legi/regulamente de la nivel statal pana la cel municipal, etc dar la fel ca in US impartasesc acelasi acoperis/roof legislativ cu pe care legislatiile statale nu il pot incalca.
        Restul sunt variatiuni ale aceleiasi teme.

        Spre deosebire de US un stat european care a decis sa secesioneze a putut sa o faca…..
        A bons entendeurs salut !!

        • @JB – California nu poate impune președintele dorit de ea la Washington, dar Germania impune șeful Comisiei Europene dorit de ea la Bruxelles.

          Florida nu poate impune controale de frontieră la granițele statului Alabama sau Louisiana, dar Olanda poate ține România în afara spațiului Schengen cât vrea ea. Și dacă Olanda vrea să lase impresia că e mai cooperantă și s-a potolit, preia Finlanda ștafeta sau chiar Germania.

          În Carolina de Nord, sales tax e 4,25%, nu vine statul New York să impună 10%. Însă România n-ar putea avea 8% TVA ca Elveția pentru că Germania și Olanda nu permit așa ceva în UE. Connecticut nu poate impune certificate de carbon pe care să le plătească cetățenii din Colorado, Germania poate impune certificate de carbon și o și face. Mai vrei exemple? Mai am.

          Statele europene sunt în continuare state naționale, Germania „ia și de pe viu și de pe mort”, cum spunea bunică-mea, iar tu explicai pe-aici de ce e justificat ca Mercedes să trateze România drept o colonie economică, la fel cum Apple tratează China. Hai să vedem, Boeing tratează Carolina de Sud drept o colonie economică? Are propagandiști comparabili? :)

          • @Harald
            Băi, nu te-am suspectat niciodată de bună credință.

            Cine a spus că e identic cu US?!? Nu. Dar mecanismele sunt similare.
            Sunt majoritatea chestiunilor in care US sunt mai integrate…..Au totuși peste 250 ani de existență și au trecut și printr-un război unificator cu mari vărsări de sânge.
            Cum spuneam, un stat european nemulțumit, cu temei sau fără, a secesionat….. Nu e un eveniment fericit dar nimeni nu a declanșat un răzbel ptr.a împiedica secesiunea. În aceste condiții normal că statul federal american are atribuții mult extinse față de UE. Le-a câștigat manu militari.
            Dar procesul de integrare al UE este in curs. Mai sunt lucruri de făcut. Prin negocieri, decizii ale CJUE, mici pași instituționali, etc. Lucruri normale, firești și nebeligerante.

            Mă tot omori cu „colonie economică” și alte kk lipsite de substanță dar puturoase. Explică concret ce vrei sa spui cu aiureala asta.
            Dar dacă vrei un exemplu interesant cercetează cazul Delaware și marile companii americane (quasi-totalitatea) înregistrate acolo în scopul de a nu plăti taxe în statele unde își desfășoară vasta majoritate a activităților economice. Crezi că restul statelor US ar fi niște colonii economice ale Delaware ?!?!

            La point of entry in California NU ai voie să intri cu fructe sau cu alte vegetale. Nu mă refer la cei care vin cu avionul din afara UE ci la cei care călătoresc cu mașina din orice stat american către CA. Poliția te poate controla oricând. Despre cuantumul amenzii îți las ție placerea de a-l afla on your own. Uite exemplu concret de controale la graniță….. In UE cum e?

            Tu doar presupui că Ro.nu ar putea avea TVA cât crede de cuviință. Speculația e la liber, dar nu mi-o impune mie că dovadă.

            Șeful C.E. nu e președintele UE. E un fel de prim ministru rezultat din negocieri politice, in principiu, reprezentând majoritatea din PE. Comparația ta nu e corectă, dar nu te bănuiesc de bună credință sau de interpretări oneste a chestiunilor legate de UE, DE, FR…..

            • @JB – nu ai nici o urmă de rușine. Există o directivă europeană care stabilește TVA-ul standard la cota minimă de 15%. În practică, Luxemburg are cel mai redus TVA standard, 17%. Există și cote reduse admisibile pentru unele produse, de minim 5%, dar acelea sunt excepțiile. Cota standard minimă de 15% e impusă la nivelul întregii UE.

              Problema e alta: pe măsură ce propagandiștii au din ce în ce mai puțină rușine, soluția desființării UE devine din ce în ce mai tentată.

            • @Harald
              Băi Haralde, mai fă-ți lecțiile. „Directivă” = act normativ adoptat de PE și de statele membre în Consiliu…..deci și Ro. Se aplică erga omnes. Ce mă tot iei cu Olanda nu vrea că Ro.sa aibă TVA cam cât crezi tu ??!?
              Și în definitiv ce e aia concurență prin taxare/netaxare. Concurează pe piață produsele (cu calitățile și prețul lor real) sau taxele?!?! Ce stimulare a creativității și concurenței sănătoase e aia?!? Ah, ai dreptate. E și asta o abordare. Benefică la max. De aceea ind.auto britanică a cucerit lumea……

              Despre coloniile ec.ale state of Delaware nu spui nimic?!? Dar despre controalele la granița de CA privind prod.provenind din alte state ale US?!?! Taci chitic, nu-ți convine.
              Te-a molipsit Albionul cu bună credință….

            • @JB – la comentariul precedent nu știai de directiva europeană privind TVA-ul, se pare că mai trebuie să mai și muncești pentru ce încasezi :)

  10. Era normal si firesc ca la prima intrunire sa nu fie gasit bugetul UE, a fost o intrunire de tatonare in care fiecare si-a exprimat dorintele si pozitiile, acum fiind cautata la nivelul expertilor „solutia magica” mai pe romaneste, sa impace capra si varza.
    Sunt tari din sudul Europei precum Spania si Portugalia care au profitat enorm de mult de pe urma UE, la polul opus grecii, oare de ce ? o analiza mai ampla ar putea deslusi acest „mister” , cauzele succesului cat si al insuccesului, valabil si pentru toti membrii care s-au alaturat UE dupa 1990, estul Europei care din negura comunismului a fost catapultat intr-o zona pe care nici pana astazi n-o intelege intrutotul.
    Per ansamblu insa cu toate vaicarelile, cu toate puseurile nationaliste, mai ales la polonezi care au profitat din plin de binefacerile aceste uniuni „nenorocite” nivelul de trai al populatiei in UE s-a imbunatatit simtitor veniturile actuale fata de cele cu 30 de ani in urma fiind substantial mai mari fapt care se poate masura foarte bine si destul usor prin vanzarile de produse de larg consum si evolutia sectorului de constructii.
    Europa are insa alte probleme, mai grave de rezolvat decat gasirea bugetului comun, cum poate fi sustinuta o crestere economica rezonabila astfel incat banii sa poata fi virati catre acest buget in conditiile in care va avea loc o transformare economica nemaiintalnita pana acum, o imbatranire a populatiei care pune in pericol insasi productia economica si a fanteziilor ecologice cu care au fost infectati politicienii occidentali mai ceva decat cu actualul virus.
    Apusul bogat al Europei stie ca se afla in fata unor provocari majoare care vor inghiti sume imense de bani pentru sistemele sociale, pt sustinerea economiilor autohtone prin subventii pe fata cat si mascate, pt aparare etc.etc. pt „saracii” din sud si est nemairamand prea mult de impartit cu toate ca, ar fi minunat daca absorbtia sumelor alocate ar fie mult mai mare decat este si s-ar putea concluziona, daca dansii nu au nevoie de bani, de ce sa-i mai alocam ?
    Ar fi poate interesant inaintea discutiilor referitor la buget sa fie pusa in discutie reformarea UE , a schimbarii modului unanimitatii in cel al majoratii si de ce nu, sa fie pusa si intrebarea cine doreste sa paraseasca acum UE inainte ca bugetul sa fie adoptat.
    Mai multa claritate ar fi binevenita decat actuala situatii de suspans, a negocierilor obscure si netransparente, fara articularea clara a cum va putea arata UE in 2050 , este mai usor sa vorbesti de „decarbonizare” si Green Deal , si alte baliverne dacat sa incerci gasirea unor modaliati rationale prin care se poate imbunatati si mai mult situatia oamenilor din UE.

    • Nu cred ca este vorba despre nici o tatonare. Calculul est déjà facut de tarile care au ceva putere de negociere, adica cele patru tari mentionate in articol. Ma face sa rad Johannis cu pretentiile lui de negociator! Hahahaha. Cei patru stiu foarte clar ca Tarile din est, excluzand de acolo Polonia, nu mai au nimic de negociat nici politic, nici economic, La început puteau sa mearga la negocieri cu argumentul ca participa si ele la largirea pietei comune. Dar nici macar asta nu mai merge pentru ca puterea lor de cumparare a ramas ca acum 30 de ani. Banii s-au dus pe smenuri, spaga, coruptie si nu pe constructia unor societati solide économico-financiar.

      • La orice negociere exista o faza de tatonare pana cand toate aspectele sunt puse pe masa altfel nu functioneaza si va dati seama la nivel european cu cele 27 de state, fiecare cu interesele sale armonizarea nu poate fi chir atat de usoara.
        O rezolvare imdediata ar fi ridicat multe semne de intrebare, varianta impunerii de cei puternici a conditiilor ar fi devenit realitate.
        Acum fiecare trebuie sa-si regandeasca pozitiile asa cum si cei cu cerinte maxime trebuie sa-si regandesca pretentiile in limitilele posibilului si cadrului oferit de legi.
        In loc sa contribuim fiecare la bugetul european si sa profitam de pe urma sa, fiecare incearca a evite cat de mult aceste plati catre buget insa doreste sa rupa cat mai mult din el.
        Este ca intr-un bazin cu 27 de rechini in care arunci doar 10 pesti.
        Este in intereseul tarilor mari contributoare ca tarile beneficiare sa poata absoarbe cat mai mult si bine din aceste fonduri, dezvoltarea acestora fiind in avantajul intregii Europe. Pana acesta idee se va putea impune in fata interesului national va mai trece ceva vreme, daca asteptam prea mult, va fi prea tarziu.

        • Asta se poate intampla in cazul in care exista un echilibru in negociere sau exista posibilitatea de a crea oarece valoare dar echilibrul e rupt si valoarea nu va fi creata asa cum nu a fost creata pana acum! In vest si acum se vorbeste de acceptarea inoportuna a Romaniei si Bulgariei in 2007. Chiar si dupa mai mult de un deceniu de la eveniment. Sigur, se poate retorca ca Macron a revenit asupra raspunsului negativ privind negocierele de aderare cu tarile din balcani. Dar e foarte complicat si unele tari din est nu faciliteaza lucrurile. Nici vecinatatea cu Rusia. Pot paria ca bugetul va ramane asa cum zic vesticii sau poate un compromis dar in nici un caz nu se va umple golul lasat de Anglia. Deci bugetul UE va fi mai mic decat cel din perioada precedenta. De aceea tarile estice trebuie sa-si dezvolte serios economia, sa inoveze, sa eficientizeze administratia si sa puna pe roate justitia. Altfel situatia nu va fi roza deloc.

  11. Coeziunea U.E, este determinată de concurența cu China,India, America, nu de amintirile războiului. Germania și Franța înțeleg cel mai bine acest lucru. Nu mai suntem în perioada colonială și ar trebui să ne trezim.

    UK are o mentalitate „provincială” alimentată de amintirile Imperiul Britanic, în timp ce unii povestesc că chinezii ocupă poziții tot mai importante prin universitățile din insulă. Faptul cum britanicii au cedat în fața Huawei este grăitor. Cu atât mai mult, dacă Europa abandonează țările europene sud-estice, le abandonează Chinei, în dispută cu America, dar ultima va ceda ușor într-o zonă neinteresantă. Aceeași idee și pentru Rusia cu resursele ei naturale, care are de ales să fie aleasă, deocamdată, de Europa, China sau America.

    Egoismele naționale din Europa sunt de neînțeles pentru alții. Diferențele lingvistice, etnice, religioase, de care fac atâta tapaj, unii sunt mult mai mici decât în India.

    Cert este că ponderea PIB-ului european în PIB-ul mondial scade.

    După mine ținta bugetului european ar trebui să fie 10% din PIB-ul european (și nu numai pentru coeziunea regională, ci pentru armată, educație etc.). Germania și Franța ar trebui să se dizolve în regiuni-landuri membre ale confederației europene, nu mai mari decât Bavaria. Și să dea exemple și Italiei, Spaniei, Poloniei, României, Olandei. Nu mai este timp. În vreo 20 de ani decăderea Europei în lume nu va mai putea fi oprită.

    • Pentru a avea un buget de 10% ar trebui sa ai politici COMUNE, dar aceste politici comune sînt din ce în ce mai putine. Si ele se refera in general la o Europa du doua sau trei viteze. De altfel chiar asta se va si intampla, banii care nu merg in bugetul asta care este acum in „negociere” adica buget UE viteza 3, vor merge spre : buget UE viteza 1 si buget UE viteza 2. Adica spre politici de genul uniformizare fiscala si armata europeana. Ca doar proiectele astea se fac si cu bani, nu doar cu vorbe.

  12. Domnule Naumescu,

    multumesc pentru articol. Este relevant si ilustreaza destul de clar o parte a problemelor.

    As vrea totusi sa va ofer o zicala romaneasca care poate lumina un pic situatia: „frate, frate, dar branza e pe bani”. Ceea ce dumneavoastra atribuiti necunoasterii sau ignorarii istoriei, populismelor ieftine, si facebook-ului este de fapt singura constanta si istorica si umana. Anume ca traiul impreuna trebuie sa fie cat de cat acceptabil pentru amandoua partile, altfel se ajunge la dictatura, saracie si alte situatii pacatoase.

    Spre deosebire de dumneavoastra mie mi se pare normal ca statele respective sa fie preocupate de banii pe care ii dau sau ii primesc. Decalajele, nevoile si preocuparile economice/fiscale sunt reale. Problema UE este ca ignora probleme reale de dragul unor iluzii si a unor mituri.

    Realitatea economica este usor vizibila, dar este ignorata. Realitatea disparitiei reprezentarii politice este iar vizibila, dar ignorata. Realitatea feudalizarii sociatatillor, a emigratiei fortei de munca calificata, a imigratiei de forta de munca necalificata, toatea sunt vizibile. Acestea nu sunt manipulari electorale de un fel sau altul, sunt realitati.

    Spre deosebire de dumneavoastra, eu nu cred ca UE va supravietui acestor crize (Brexit, coronavirus, etc) pentru ca nu se poate adapta. La un moment data saracia si nevoia vor duce la caderea UE (poate va ramane pe hartie, dar va fi ignorata de toata lumea).

    Spre deosebire de dumneavoastra, eu nu cred ca nationalismul este o problema, sau ca a fost vreodata. Problemele sunt: economii nefunctionale, nereprezentare politica, inegalitate, lipsuri, decadere morala, rasism. Nationalismul ca mecanism de reprezentare politica si organizare politica nu este rau. Acestea sunt mituri si ca toate miturile sunt in mare parte false (cel de-al doilea razboi mondial nu a fost cauzat de nationalism ci de faptul ca ordinea mondiala dupa primul razboi mondial a fost una proasta, idioata si contradictorie care a umilit si saracit tari intregi si in consecinta a adus nebuni la putere. Problemele economica din anii 30 au fost foarte similare cu cele pe care le traim noi acum. Primul razboi mondial a fost pornit de imperii multi-nationale sub diverse pretexte si de tari care isi cereau bucata lor de branza; nu a fost cauzat de nationalism ca idee sau miscare politica, etc.).

    Multe idei au ceva bun, unele ne dau o solutie la o problema curenta. Apoi ideea este adoptata si se dezvolta mituri si explicatii. Apoi lumea se schimba si ideea evolueaza si ea. Desi ideea in sine care nu era chiar asa de grozava nici macar la inceput, devine nefolositoare, dar lumea nu recunoaste. Realitatea economica, politica, culturala se schimba, dar lumea pastreaza ideea ce a evoluat. La un moment dat realitatea este asa de diferita ca ideea trebuie respinsa. Este insa fundamentul pentru anume afaceri, bogatie, influenta si se ajunge la incercarea de mentinere. Ignorarea realitatii duce la abuzi. Dupa o vreme abuzurile duc la respingerea practica a ideii .

    Ideea „EU” esta la momentul abuzurilor: lipsa democratiei ia anvergura, oricine se opune este decretat „rasist”, alegerile nu mai duc la schimbare politica, guvernele nu au legitimitate electorala, presa este ori aservita ori redusa la tacere. Apoi se ajunge la cadere. Dupa 12 ani de precedenta criza economica, caderea nu cred ca mai este departe.

    Toate cele bune!

    p.s. stire de ultima ora: Erdogan nu mai blocheaza migrantii catre UE. Daca este adevarata, ce credeti ca se va intampla cu UE?

    • Nimic despre justitie? Si totusi neintrarea in Schengen a RoBu e legata strans de justitie. Pana cand sa pui bani intr-un sac fara fund? STOP!

      • @Dan_Bruma – după standardele din Danemarca, chiar și Austria e o țară coruptă, nu doar România și Bulgaria.

        Justiția nu are nimic de-a face cu controalele la frontiera dintre România și Ungaria. Contrabanda generalizată cu țigări la frontierele cu Ucraina și R.Moldova e determinată de taxele exagerate, nu de justiție. Mai mult decât atât, de la Valea Vișeului până la Izvoarele Sucevei, frontiera nu e realmente controlabilă, indiferent ce stat s-ar ocupa de ea.

        Germania și Olanda ar putea să participe cu polițiști de frontieră la granițele exterioare ale Uniunii, la fel cum Statele Unite, Marea Britanie și Canada participă la operațiunile de poliție aeriană desfășurate la limita spațiului aerian al NATO.

        • La frontiera e ok. Sint controale europene. Dar ce faci cu ce se intampla inauntrul frontierei? Ca si acolo e problema. Deci, Justitia. Adica aia de se ocupa cu anticoruptia. Pentru ca sintem de acord ca peste tot exista coruptie mai mult sau mai putin.

        • @Harald

          In urma cu cativa ani, citisem ca Portul Constanta ar fi fost poarta de intrare in UE a prafurilor de tras pe nas (made in America Latina) iar Romania a fost si a doua ruta balcanica a altor droguri made in Asia Centrala. Degeaba a achizitionat Romania aparatura de monitorizare a frontierelor, etc, daca autoritatile din Port erau corupte.

  13. Felicitari, dle Naumescu, pentru titlul articolului! E foarte sugestiv. El spune succint si clar ca totul merge pana la BANI. Orice teorie, orice dorinte de marire, orice vis umed de mare imperiu, orice bla, bla politic, strategic sau geostrategic, poate prinde dar numai pana la … bani. Acolo toti se trezesc, si cuvintele mari se opresc. Gen: interesul UE, interesul Global, interesul Federal, interesul Umanitar, etc, etc, si prioritar devine, dintr-odata, interesul National. Natiunea mea first! Trump macar e sincer si de aceea e mai credibil. Pana la urma poate se inteleg, dupa tratative lungi ca la piata: mai lasa tu ceva, mai pun eu ceva si tot asa. Totusi nu sunt pesimist. Exista si o alternativa: UE 2.0. La ce ma refer? In caz ca UE 1.0 , bazata pe alianta Franta-Germania, se destrama, se va forma UE 2.0 bazata pe alianta UK-Norvegia. UE 2.0 va fi doar o comuniune de piata libera si cooperare intre natiuni, fara vise umede si megalomanii politice sau militare, ci dimpotriva ele vor fi puse sub umbrela NATO. In concluzie: exista si viata dupa UE 1.

  14. Poți să accepți să contribui pe gratis la bugetul, de pildă, al Austriei, adică să înțelegi această contribuție ca un specific al domeniului public, dar să nu accepți să contribui gratuit la bugetul U.E. să nu înțelegi domeniul public european, interesul comun european. Cam aceasta este problema. Poți răspunde inteligent, avantajos pentru tine, sau poți rămâne un naționalist limitat.

    Am văzut un film recent despre atentatul de la Sarajevo din 1914. Construcția Statelor Unite ale Austriei Mari a fost oprită nu numai de unguri, care nu acceptau să fie egali cu croații, slovacii și românii, dar, mai ales, de lăcomia marilor bogătani austrieci care aveau nevoie de aservirea militară a Serbiei. Și astfel a căzut un preconstruct al Europei și s-a amânat construcția ei cu un secol.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Autor

Valentin Naumescu
Valentin Naumescu
VALENTIN NAUMESCU este profesor de relații internaționale la Facultatea de Studii Europene a Universității Babeș-Bolyai Cluj, președintele think tank-ului Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) și directorul Centrului EUXGLOB. Este abilitat în conducerea de doctorate în domeniul relații internaționale și studii europene și este coordonatorul programului de master de Relații Internaționale, Politică Externă și Managementul Crizelor (în limba engleză) de la UBB Cluj. Între 2005 și 2007 a fost secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe, iar între 2008 și 2012 a fost consulul general al României la Toronto. Are gradul diplomatic de ministru-consilier, obținut prin concurs.A publicat 23 cărți, în România și în străinătate (Marea Britanie, Canada, Olanda), ca autor unic, coautor, editor sau coeditor și peste 60 de articole științifice și capitole/studii în reviste de specialitate și volume colective. Printre cărțile publicate în ultimii ani se numără: Politica marilor puteri în Europa Centrală și de Est. 30 de ani de la sfârșitul războiului rece (Humanitas, 2019), The New European Union and Its Global Strategy: From Brexit to PESCO (Cambridge Scholars Publishing, 2020), Războiul pentru supremație SUA-China și cele cinci forțe care schimbă lumea. Consecințe pentru România (Polirom, 2022) și Great Powers’ Foreign Policy: Approaching the Global Competition and the Russian War against the West (Brill, 2023).

Sprijiniți proiectul Contributors.ro

Pagini

Carti noi

 

Cu acest volum, Mirel Bănică revine la mai vechile sale preocupări și teme de cercetare legate de relația dintre religie și modernitate, de înțelegerea și descrierea modului în care societatea românească se raportează la religie, în special la ortodoxie. Ideea sa călăuzitoare este că prin monahismul românesc de după 1990 putem înțelege mai bine fenomenul religios contemporan, în măsura în care monahismul constituie o ilustrare exemplară a tensiunii dintre creștinism și lumea actuală, precum și a permanentei reconfigurări a raportului de putere dintre ele.
Poarta de acces aleasă pentru a pătrunde în lumea mănăstirilor o reprezintă ceea ce denumim generic „economia monastică”. Autorul vizitează astfel cu precădere mănăstirile românești care s-au remarcat prin produsele lor medicinale, alimentare, cosmetice, textile... Cumpara cartea de aici

Carti noi

În ciuda repetatelor avertismente venite de la Casa Albă, invazia Ucrainei de către Rusia a șocat întreaga comunitate internațională. De ce a declanșat Putin războiul – și de ce s-a derulat acesta în modalități neimaginabile până acum? Ucrainenii au reușit să țină piept unei forte militare superioare, Occidentul s-a unit, în vreme ce Rusia a devenit tot mai izolată în lume.
Cartea de față relatează istoria exhaustivă a acestui conflict – originile, evoluția și consecințele deja evidente – sau posibile în viitor – ale acestuia. Cumpara volumul de aici

 

Carti

După ce cucerește cea de-a Doua Romă, inima Imperiului Bizantin, în 1453, Mahomed II își adaugă titlul de cezar: otomanii se consideră de-acum descendenții Romei. În imperiul lor, toleranța religioasă era o realitate cu mult înainte ca Occidentul să fi învățat această lecție. Amanunte aici

 
„Chiar dacă războiul va mai dura, soarta lui este decisă. E greu de imaginat vreun scenariu plauzibil în care Rusia iese învingătoare. Sunt tot mai multe semne că sfârşitul regimului Putin se apropie. Am putea asista însă la un proces îndelungat, cu convulsii majore, care să modifice radical evoluţiile istorice în spaţiul eurasiatic. În centrul acestor evoluţii, rămâne Rusia, o ţară uriaşă, cu un regim hibrid, între autoritarism electoral şi dictatură autentică. În ultimele luni, în Rusia a avut loc o pierdere uriaşă de capital uman. 
Cumpara cartea

 

 

Esential HotNews

contributors.ro

Contributors.ro este intr-o permanenta cautare de autori care pot da valoare adaugata dezbaterii publice. Semnaturile noi sunt binevenite cata vreme respecta regulile de baza ale site-ului. Incurajam dezbaterea relaxata, bazata pe forta argumentelor.
Contact: editor[at]contributors.ro